ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2555/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 71 din data de 10 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Buzău, în baza art. 104 C. pen. s-a dispus internarea inculpatului C.D. într-un centru de reeducare pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1), (3) C. pen. cu aplic. art. 99 și urm. C. pen. Prin aceeași sentință s-a dispus punerea de îndată în executare a măsurii educative urmând a se comunica la penitenciarul copie de pe dispozitivul sentinței în vederea transferării inculpatului într-un centru de reeducare. Inculpatul a fost obligat, în solidar cu părțile responsabile civilmente, la 5000 RON daune morale către partea vătămată M.A.P.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că la data de 6 martie 2012, organele de poliție judiciară din cadrul I.P.J. Buzău au fost sesizate de numita M.I.C. despre faptul că, în urma cu o zi, numitul C.D. a întreținut relații sexuale, prin constrângere, cu fiica ei M.A.P. în vârsta de 12 ani. În urma cercetărilor, a rezultat că, în jurul orelor 17, în timp ce se deplasa către locuința părinților, aceasta a fost acostată de inculpat care, pe motiv că partea vătămată îl vorbise de rău, a luat-o și a dus-o în toaleta dispensarului medical, iar acolo, cu forța, a întreținut relații sexuale orale cu aceasta. Anterior, pentru a o determina să se deplaseze, a lovit-o cu palmele.

Activitatea infracțională a fost observată de numiții D.M. și D.Ș. care s-au întâlnit cu cei doi, dar nu au intervenit. Fiind audiat, atât în timpul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești, inculpatul C.D. a recunoscut săvârșirea infracțiunii. Cu ocazia judecății a declarat că nu solicită probe noi, regretă fapta și dorește să se facă aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. Instanța de fond a avut în vedere faptul că inculpatul este la prima încălcare a legii penale, are 16 ani și 3 luni, a recunoscut fapta și o regretă, cât și gravitatea deosebită a faptei ce rezultă din împrejurările comiterii ei, victima având 12 ani, trauma produsă fiind deosebit de puternică. A reținut că dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen. nu se pot aplica în sensul reducerii limitelor de pedeapsă, instanța aplicând o măsura educativă. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel inculpatul C.D. și a solicitat admiterea apelului și schimbarea măsurii educative stabilite de instanța de fond cu cea prevăzută de dispozițiile art. 103 C. pen. Prin Decizia penală nr. 83 din 24 mai 2012 Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.D. împotriva Sentinței penale nr. 71 din data de 10 aprilie 2012 pronunțate de Tribunalul Buzău. A constatat instanța de apel că măsura este adecvată în raport de gravitatea faptei comise și de datele ce caracterizează persoana inculpatului, și este menită să asigure educarea și reeducarea inculpatului prin instruire școlară și profesională, prin cultivarea în conștiința acestuia a respectului față de valorile sociale, care să-i permită o deplină integrare în viața socială.

A apreciat că măsura educativă a libertății supravegheate solicitată de inculpat nu este suficientă pentru îndreptarea minorului și ar fi disproporționată în raport cu fapta comisă, știut fiind că individualizarea sancțiunii trebuie să răspundă principiului proporționalității în sensul unui raport echitabil și echilibrat între fapta comisă și răspunderea, dar și neadecvată în ceea ce privește atingerea scopului măsurii, respectiv educarea și reeducarea inculpatului prin instruire școlară și profesională, prin cultivarea în conștiința acestuia a respectului față de valorile sociale, care să-i permită o deplină integrare în viața socială. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul C.D.

și solicitat admiterea recursului aplicarea măsurii prevăzută de art. 103 C. pen., respectiv libertatea supravegheată, având în vedere raportul psiho-social din care rezultă că dat dovada de îndreptare, iar scopul măsurii poate fi atins, întrucât fapta săvârșită a fost un accident regretabil. Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul inculpat, dar și din oficiu conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 din același cod, Înalta Curte constată că recursul declarat inculpatul C.D.

este nefondat pentru următoarele considerente: Înalta Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator instanța de fond și instanța de apel au reținut în mod corect și complet situația de fapt și au realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză în cursul procesului penal, din care rezultă atât existența faptelor pentru care inculpatul C.D. a fost trimis în judecată, cât și săvârșirea acestora cu vinovăție, în forma cerută de lege. De asemenea, Înalta Curte constată că măsura aplicată inculpatului de instanța de fond și menținută de instanța de apel, o este în măsură să asigure reeducarea inculpatului prin instruire școlară și profesională, prin cultivarea în conștiința acestuia a respectului față de valorile sociale, care să-i permită o deplină integrare în viața socială.

La individualizarea sancțiunii trebuie avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei, modalitatea violentă a săvârșirii faptei, respectiv prin constrângere, vârsta victimei de numai 12 ani și consecințele inevitabile asupra stării psihice și emoționale a acesteia, dar și a datelor inculpatului referitoare la starea fizică, nivelul de dezvoltare intelectuală și morală, comportarea și condițiile în care a fost crescut și în care a trăit, în sensul că a mai fost implicat în conflicte și a continuat frecventarea cursurilor datorită insistenței părinților, așa cum rezultă din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Buzău, aflat la dosar urmărire penală.

Înalta Curte constată că măsura educativă a libertății supravegheate nu ar fi suficientă pentru îndreptarea minorului și ar fi disproporționată în raport cu fapta comisă, fiind neadecvată în ceea ce privește atingerea scopului măsurii, respectiv educarea și reeducarea inculpatului prin instruire școlară și profesională, prin cultivarea în conștiința acestuia a respectului față de valorile sociale, care să-i permită o deplină integrare în viața socială.

Înalta Curte apreciază că nu se impune aplicarea măsurii libertății supravegheate, avându-se în vedere circumstanțele reale ale faptei și cele personale ale inculpatului, întrucât măsura internării într-un centru de reeducare, astfel cum a fost individualizată de către instanța de fond și menținută de instanța de apel, răspunde principiului proporționalității în sensul unui raport echitabil și echilibrat între fapta comisă și scopul urmărit de legea penală, realizându-se astfel reeducarea minorului căruia i se va asigura posibilitatea de a dobândi învățătura necesară și o pregătire profesională. Înalta Curte, ținând seama de aceste împrejurări precum și de administrarea legală și completă a probelor de către prima instanță și de către instanța de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.D. împotriva Deciziei penale nr. 304/A din 21 decembrie 2011 a Curții de Apel Galați. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.D. împotriva Deciziei penale nr. 83 din 24 mai 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 16 august 2012. Procesat de GGC - AA