ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2555/2012

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 71 din data de 10

aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Buzău, în baza art. 104 C. pen. s-a

dispus internarea inculpatului C.D. într-un centru de reeducare pentru

săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1), (3) C. pen. cu

aplic. art. 99 și urm. C. pen. Prin aceeași sentință s-a dispus punerea de

îndată în executare a măsurii educative urmând a se comunica la penitenciarul

copie de pe dispozitivul sentinței în vederea transferării inculpatului într-un

centru de reeducare. Inculpatul a fost obligat, în solidar cu părțile

responsabile civilmente, la 5000 RON daune morale către partea vătămată M.A.P.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că la data de 6 martie 2012,

organele de poliție judiciară din cadrul I.P.J. Buzău au fost sesizate de

numita M.I.C. despre faptul că, în urma cu o zi, numitul C.D. a întreținut

relații sexuale, prin constrângere, cu fiica ei M.A.P. în vârsta de 12 ani.

În urma cercetărilor,

a rezultat că, în jurul orelor 17, în timp ce se deplasa către locuința

părinților, aceasta a fost acostată de inculpat care, pe motiv că partea

vătămată îl vorbise de rău, a luat-o și a dus-o în toaleta dispensarului

medical, iar acolo, cu forța, a întreținut relații sexuale orale cu aceasta.

Anterior, pentru a o determina să se deplaseze, a lovit-o cu palmele.

Activitatea infracțională a fost observată de numiții D.M. și D.Ș. care s-au

întâlnit cu cei doi, dar nu au intervenit.

Fiind audiat, atât în

timpul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești, inculpatul C.D. a

recunoscut săvârșirea infracțiunii. Cu ocazia judecății a declarat că nu

solicită probe noi, regretă fapta și dorește să se facă aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.

Instanța de fond a avut în vedere faptul că

inculpatul este la prima încălcare a legii penale, are 16 ani și 3 luni, a

recunoscut fapta și o regretă, cât și gravitatea deosebită a faptei ce rezultă

din împrejurările comiterii ei, victima având 12 ani, trauma produsă fiind

deosebit de puternică.

A reținut că

dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. nu se pot aplica în sensul

reducerii limitelor de pedeapsă, instanța aplicând o măsura educativă.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a formulat apel inculpatul C.D. și a solicitat

admiterea apelului și schimbarea măsurii educative stabilite de instanța de

fond cu cea prevăzută de dispozițiile art. 103 C. pen.

Prin Decizia penală

nr. 83 din 24 mai 2012 Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul C.D. împotriva Sentinței penale nr. 71 din data de 10

aprilie 2012 pronunțate de Tribunalul Buzău.

A constatat instanța

de apel că măsura este adecvată în raport de gravitatea faptei comise și de

datele ce caracterizează persoana inculpatului, și este menită să asigure

educarea și reeducarea inculpatului prin instruire școlară și profesională,

prin cultivarea în conștiința acestuia a respectului față de valorile sociale,

care să-i permită o deplină integrare în viața socială.

A apreciat că măsura

educativă a libertății supravegheate solicitată de inculpat nu este suficientă

pentru îndreptarea minorului și ar fi disproporționată în raport cu fapta

comisă, știut fiind că individualizarea sancțiunii trebuie să răspundă

principiului proporționalității în sensul unui raport echitabil și echilibrat

între fapta comisă și răspunderea, dar și neadecvată în ceea ce privește

atingerea scopului măsurii, respectiv educarea și reeducarea inculpatului prin

instruire școlară și profesională, prin cultivarea în conștiința acestuia a

respectului față de valorile sociale, care să-i permită o deplină integrare în

viața socială.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpatul C.D. și solicitat admiterea recursului

aplicarea măsurii prevăzută de art. 103 C. pen., respectiv libertatea

supravegheată, având în vedere raportul psiho-social din care rezultă că dat

dovada de îndreptare, iar scopul măsurii poate fi atins, întrucât fapta

săvârșită a fost un accident regretabil.

Examinând decizia

recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul inculpat, dar

și din oficiu conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., combinat cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

din

același cod, Înalta Curte constată că recursul declarat inculpatul C.D. este

nefondat pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată

că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator instanța de fond și

instanța de apel au reținut în mod corect și complet situația de fapt și au

realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate

în cauză în cursul procesului penal, din care rezultă atât existența faptelor

pentru care inculpatul C.D. a fost trimis în judecată, cât și săvârșirea

acestora cu vinovăție, în forma cerută de lege.

De asemenea, Înalta

Curte constată că măsura aplicată inculpatului de instanța de fond și menținută

de instanța de apel, o este în măsură să asigure reeducarea inculpatului prin

instruire școlară și profesională, prin cultivarea în conștiința acestuia a

respectului față de valorile sociale, care să-i permită o deplină integrare în

viața socială.

La individualizarea

sancțiunii trebuie avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei,

modalitatea violentă a săvârșirii faptei, respectiv prin constrângere, vârsta

victimei de numai 12 ani și consecințele inevitabile asupra stării psihice și

emoționale a acesteia, dar și a datelor inculpatului referitoare la starea

fizică, nivelul de dezvoltare intelectuală și morală, comportarea și condițiile

în care a fost crescut și în care a trăit, în sensul că a mai fost implicat în

conflicte și a continuat frecventarea cursurilor datorită insistenței

părinților, așa cum rezultă din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de

Probațiune de pe lângă Tribunalul Buzău, aflat la dosar urmărire penală.

Înalta Curte constată

că măsura educativă a libertății supravegheate nu ar fi suficientă pentru

îndreptarea minorului și ar fi disproporționată în raport cu fapta comisă,

fiind neadecvată în ceea ce privește atingerea scopului măsurii, respectiv

educarea și reeducarea inculpatului prin instruire școlară și profesională, prin

cultivarea în conștiința acestuia a respectului față de valorile sociale, care

să-i permită o deplină integrare în viața socială.

Înalta Curte

apreciază că nu se impune aplicarea măsurii libertății supravegheate, avându-se

în vedere circumstanțele reale ale faptei și cele personale ale inculpatului,

întrucât măsura internării într-un centru de reeducare, astfel cum a fost

individualizată de către instanța de fond și menținută de instanța de apel,

răspunde principiului proporționalității în sensul unui raport echitabil și

echilibrat între fapta comisă și scopul urmărit de legea penală, realizându-se

astfel reeducarea minorului căruia i se va asigura posibilitatea de a dobândi

învățătura necesară și o pregătire profesională.

Înalta Curte, ținând

seama de aceste împrejurări precum și de administrarea legală și completă a

probelor de către prima instanță și de către instanța de apel, constatând că nu

există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul C.D. împotriva Deciziei penale nr. 304/A din 21

decembrie 2011 a Curții de Apel Galați.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul C.D. împotriva Deciziei penale nr. 83

din 24 mai 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 350 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, până la

prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 16 august 2012.

Procesat de GGC - AA