ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prin ordonanța nr. 119/II/2/2010 din 7 aprilie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, s-a dispus admiterea plângerii petentului I.R. sub aspectul netemeiniciei soluției de neîncepere a urmăririi penale, întrucât procurorul de caz nu s-a pronunțat cu privire la toate infracțiunile pentru care petentul a solicitat efectuarea de cercetări penale. S-a respins cererea petentului I.R. de trecerea dosarului la Parchetul de lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca fiind inadmisibilă. S-a infirmat soluția de neîncepere a urmăririi penale dispuse față de notarii publici G.D. și S.M., ca fiind neîntemeiată.

S-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitoarele G.D. și S.M. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., întrucât fapta nu a fost săvârșită în materialitatea ei; față de făptuitoarele G.D. și S.M., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (2) C. pen., atât în calitate de autoare fiecare pentru activitatea sa, cât și în calitate de coautoare în susținerea argumentelor invocate de petent, conform cărora între făptuitore ar fi existat o înțelegere întrucât faptele nu au fost săvârșite în materialitatea lor; față de făptuitoarele G.D. și S.M. pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen., fapta fiind săvârșită fără vinovăție, ca urmare a erorii de fapt în care s-au aflat făptuitoarele cu privire la calitatea moștenitoarei; față de făptuitoarele G.D.

și S.M. și făptuitoarea I.G. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere, prev. de art. 213 alin. (1) C. pen., întrucât fapta nu a fost săvârșită în materialitatea ei. S-a infirmat dispoziția de disjungere a cauzei ca fiind neîntemeiată, dispunându-se totodată disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor penale față de făptuitoarea I.G., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., fals în declarații, prev. de art. 292 din Codul penai, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fals intelectual sub forma participației improprii, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen., în referire la art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și față de angajații Primăriei comunei Istria și ai Oficiului de Cadastru de Publicitate Imobiliară Constanța, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen.

S-a mai dispus declinarea competenței de efectuarea urmăririi penale în sensul celor dispuse la punctul 6), în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța. 2. Prin rezoluția nr. 487572389/II/2/2010 din 16 iunie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a respins plângerea formulată împotriva ordonanței menționate la pct. 1. 3. La data de 21 iulie 2010, în baza art. 278 1 C. proc. pen., petentul I.R. a formulat plângere împotriva soluției procurorului, plângere ce a fost adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție. Verificându-și, din oficiu, competența de soluționare a plângerii în raport cu calitatea intimaților și natura infracțiunilor pentru care aceștia au fost cercetați, Înalta Curte constată că intimații au calitatea de notari publici și au fost cercetați pentru infracțiunile de: abuz în serviciu, prev. de art. 246 C. pen.; complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 rap.

la art. 215 alin. (2) C. pen.; fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. și abuz de încredere, prev. de art. 213 alin. (1) C. pen. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 29 Cod alin. (1) lit. a)-g) C. proc. pen., Înalta Curte judecă în primă instanță infracțiunile săvârșite de senatori, deputați și europarlamentari, de membrii Guvernului, de judecătorii Curții Constituționale, de membrii Consiliului Superior al Magistraturii, de judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; de mareșali, amirali, generali și chestori, precum și alte cauze date prin lege în competența sa. Pe de altă parte, infracțiunile săvârșite de notarii publici sunt judecate în primă instanță de curtea de apel, potrivit dispozițiilor art. 28 1 alin. (1) lit. b) C. proc.

pen. Ca atare, din corelarea dispozițiile legale menționate, Înalta Curte constată că nu este competentă să soluționeze prezenta plângere în fond, astfel că văzând și prevederile art. 42 procedură penală, va trimite cauza la instanța competentă, Curtea de Apel Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Trimite plângerea formulată de petiționarul I.R. împotriva ordonanței nr. 119/II/2/2010 din 07 aprilie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, la Curtea de Apel Constanța spre competentă soluționare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 03 noiembrie 2010.