ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4010/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta S.M. în contradictoriu cu pârâta

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din ANRP, a contestat Decizia

nr. 8458 din 17 iunie 2010 emisă de pârâtă, solicitând instanței obligarea

acesteia să îi acorde despăgubiri în cuantumul pe care i le-a solicitat, anume

suma de 25.000 RON și nu numai suma de 7.950 RON stabilită prin Decizia nr.

8458 din 17 iunie 2010 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, despăgubirile fiind aferente imobilului situat în localitatea

Făgăraș, ce a fost preluat abuziv de către stat în perioada comunistă.

În cauză a depus

întâmpinare pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul

ANRP, invocând excepția inadmisibilității acțiunii prin neparcurgerea de către

reclamantă a procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Curtea de apel

Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr.

163/F din 12 septembrie 2011 a admis excepția lipsei procedurii prealabile

invocată de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu

privire la acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă, având

ca obiect obligarea pârâtei la plata despăgubirilor în sumă de 2.500 RON, în

aplicarea Titlului VII al Legii nr. 247/2007.

Pentru a pronunța

această sentință instanța a reținut că reclamanta nu a parcurs procedura

prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, astfel că acțiunea acesteia este

inadmisibilă.

Instanța de fond

reține, însă, că formularea plângerii prealabile de către reclamantă și

parcurgerea procedurii administrative conform prevederilor legale nu poate

împiedica reclamanta într-un nou demers procesual distinct pentru valorificarea

drepturilor izvorâte din Legea nr. 247/2005.

Împotriva acestei

sentințe, considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamanta S.M.

Recurenta a susținut,

în esență, că în mod greșit instanța de fond a admis excepția lipsei procedurii

administrative prealabile și nu a soluționat cauza pe fond, întrucât nici până

în acest moment nu a primit un răspuns din partea intimatei, chiar dacă ar fi

formulat tardiv plângerea prealabilă avea dreptul să primească cel puțin un

răspuns.

Referitor la fondul

cauzei, recurenta a susținut că, acțiunea sa este perfect întemeiată și că,

intimata nu i-a evaluat în mod legal valoarea despăgubirilor pe care trebuie să

le acorde.

Recursul este

nefondat.

Potrivit art. 19

Titlul VII din Legea nr. 247/2005, „deciziile adoptate de către Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pot fi atacate cu contestație în

condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, în contradictoriu

cu statul reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor”.

Sintagma folosită de

legiuitor „în condițiile Legii contenciosului administrativ”, conduce în mod

obligatoriu la respectarea dispozițiilor acestei legi, în speță a dispozițiilor

art. 7 alin. (1) care prevede ca o condiție obligatorie, anterior introducerii

acțiunii la instanța de contencios administrativ, parcurgerea procedurii

prealabile administrative, scopul urmărit de legiuitor prin această procedură

fiind acela de evitare a unor litigii prin posibilitatea pentru emitentul

actului de a-l revoca dacă va considera că este nelegal și încă nu a intrat în

circuitul civil, iar pentru destinatarul actului de a aprecia, după ce primește

răspuns de la autoritatea publică respectivă, dacă se mai impune promovarea

unei acțiuni în justiție.

Cum, în speța de

față, recurenta-reclamantă nu a parcurs aceasta procedură prealabilă, ei

adresându-se direct instanței de contencios administrativ, în mod just instanța

de fond a considerat ca fiind inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ

formulată de aceasta.

De altfel, în acest

sens s-a pronunțat și Plenul Judecătorilor Secției de contencios administrativ

și fiscal ai Înaltei Curți de Casație și Justiție în ședința din 11 mai 2009

când au stabilit în unanimitate că „în cazul formulării, în condițiile art. 19

din titlul VII al Legii nr. 247/2005, a contestației împotriva deciziei

Comisiei Centrale pentru stabilirea Despăgubirilor, procedura prealabilă

prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ

este obligatorie.

Față de cele ce

preced recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de S.M. împotriva Sentinței civile nr. 163/F din 12 septembrie 2011 a

Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 octombrie 2012.

Procesat de GGC - LM