ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4010/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.M. în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din ANRP, a contestat Decizia nr. 8458 din 17 iunie 2010 emisă de pârâtă, solicitând instanței obligarea acesteia să îi acorde despăgubiri în cuantumul pe care i le-a solicitat, anume suma de 25.000 RON și nu numai suma de 7.950 RON stabilită prin Decizia nr. 8458 din 17 iunie 2010 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, despăgubirile fiind aferente imobilului situat în localitatea Făgăraș, ce a fost preluat abuziv de către stat în perioada comunistă. În cauză a depus întâmpinare pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul ANRP, invocând excepția inadmisibilității acțiunii prin neparcurgerea de către reclamantă a procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Curtea de apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 163/F din 12 septembrie 2011 a admis excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu privire la acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă, având ca obiect obligarea pârâtei la plata despăgubirilor în sumă de 2.500 RON, în aplicarea Titlului VII al Legii nr. 247/2007. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că reclamanta nu a parcurs procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, astfel că acțiunea acesteia este inadmisibilă. Instanța de fond reține, însă, că formularea plângerii prealabile de către reclamantă și parcurgerea procedurii administrative conform prevederilor legale nu poate împiedica reclamanta într-un nou demers procesual distinct pentru valorificarea drepturilor izvorâte din Legea nr. 247/2005.

Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamanta S.M. Recurenta a susținut, în esență, că în mod greșit instanța de fond a admis excepția lipsei procedurii administrative prealabile și nu a soluționat cauza pe fond, întrucât nici până în acest moment nu a primit un răspuns din partea intimatei, chiar dacă ar fi formulat tardiv plângerea prealabilă avea dreptul să primească cel puțin un răspuns. Referitor la fondul cauzei, recurenta a susținut că, acțiunea sa este perfect întemeiată și că, intimata nu i-a evaluat în mod legal valoarea despăgubirilor pe care trebuie să le acorde. Recursul este nefondat. Potrivit art. 19 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, „deciziile adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pot fi atacate cu contestație în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, în contradictoriu cu statul reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor”.

Sintagma folosită de legiuitor „în condițiile Legii contenciosului administrativ”, conduce în mod obligatoriu la respectarea dispozițiilor acestei legi, în speță a dispozițiilor art. 7 alin. (1) care prevede ca o condiție obligatorie, anterior introducerii acțiunii la instanța de contencios administrativ, parcurgerea procedurii prealabile administrative, scopul urmărit de legiuitor prin această procedură fiind acela de evitare a unor litigii prin posibilitatea pentru emitentul actului de a-l revoca dacă va considera că este nelegal și încă nu a intrat în circuitul civil, iar pentru destinatarul actului de a aprecia, după ce primește răspuns de la autoritatea publică respectivă, dacă se mai impune promovarea unei acțiuni în justiție.

Cum, în speța de față, recurenta-reclamantă nu a parcurs aceasta procedură prealabilă, ei adresându-se direct instanței de contencios administrativ, în mod just instanța de fond a considerat ca fiind inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ formulată de aceasta. De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Plenul Judecătorilor Secției de contencios administrativ și fiscal ai Înaltei Curți de Casație și Justiție în ședința din 11 mai 2009 când au stabilit în unanimitate că „în cazul formulării, în condițiile art. 19 din titlul VII al Legii nr. 247/2005, a contestației împotriva deciziei Comisiei Centrale pentru stabilirea Despăgubirilor, procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ este obligatorie.

Față de cele ce preced recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.M. împotriva Sentinței civile nr. 163/F din 12 septembrie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2012. Procesat de GGC - LM