ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3119/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3119/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 303/F din data de

16 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul

nr. 7749/3/2012, în baza art. 215 alin. (1)-(3) și 5 C. pen. anterior cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. anterior cu referire la art. 74 lit. a) C. pen. anterior

și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, a fost condamnată inculpata B.E.

la

pedeapsa închisorii de

8 ani pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată.

În

baza art. 65 C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatei pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

În

baza art. 288 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. anterior cu referire la art. 74 lit. a) C. pen. anterior

și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, a fost condamnată aceeași inculpată

la pedeapsa închisorii de 2 luni și 20 de zile pentru săvârșirea infracțiunii de

la fals material în înscrisuri oficiale.

În

baza art. 291 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. anterior cu referire la art. 74 lit. a) C. pen. anterior și art. 76

alin. (1) lit. e) C. pen. anterior, a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa

închisorii de 2 luni și 20 de zile pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals

în formă continuată.

În

baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. anterior s-au

contopit pedepsele de mai sus, inculpata B.E. urmând să execute în final pedeapsa

cea mai grea, de 8 ani închisoare.

În

baza art. 35 alin. (1) C. pen. anterior s-a aplicat inculpatei

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

a II-a, lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale

rezultante.

În

baza art. 71 alin. (1) C. pen. anterior, s-au aplicat inculpatei

pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior

pe durata executării pedepsei principale rezultante.

În

baza art. 85 alin. (1) C. pen. anterior a fost anulată suspendarea

condiționată a pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1128

din 14 decembrie 2008 a Judecătoriei sectorului 3 București, definitivă prin decizia

penală nr. 763 din 11 iunie 2008 a Curții de Apel București.

S-a menținut grațierea condiționată a pedepsei

de 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1128 din 14 decembrie 2008

a Judecătoriei sectorului 3 București, definitivă prin decizia penală nr. 769

din 11 iunie 2008 a Curții de Apel București.

S-a constatat împlinit termenul de încercare

de 3 ani al grațierii condiționate a pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 1128 din 14 decembrie 2008 a Judecătoriei sectorului 3 București,

definitivă prin decizia penală nr. 769 din 11 iunie 2008 a Curții de Apel București.

În

baza art. 348 C. proc. pen. anterior, s-a dispus anularea

actelor falsificate de inculpată.

În

baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. anterior cu referire

la art. 145

1

C. proc. pen. anterior, s-a luat față de inculpata B.E.

măsura obligării de a nu părăsi țara.

În baza art. 145

1

cu referire

la art. 145 alin. (1

1

) C. proc. pen. anterior, pe durata măsurii obligării

de a nu părăsi țara, inculpata a fost obligată să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la organul de urmărire

penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemată;

b) să se prezinte la organul de poliție

desemnat cu supravegherea de organul judiciar, respectiv la secția de poliție în

a cărei rază teritorială se află, domiciliul inculpatei, conform programului de

supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemată;

c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea

organului judiciar care a dispus măsura;

d) să nu dețină, să nu folosească și să

nu poarte nicio categorie de arme.

În baza art. 145 alin. (1

2

)

C. proc. pen. anterior, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpata

a fost obligată să respecte următoarele obligații: să nu se apropie de părțile vătămate,

de membrii familiilor acestora, de martori și să nu comunice cu aceștia direct sau

indirect.

În baza art. 145 alin. (2) C. proc.

pen. anterior s-a atras atenția inculpatei că, în caz de încălcare cu rea-credință

a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de aceasta măsura arestării

preventive.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc.

pen. anterior rap. la art. 14 C. proc. pen. anterior, art. 998 și urm. C. civ.,

a fost obligată inculpata la plata de daune civile, după cum urmează:

- 168.000 euro, cu dobânda legală calculată

de la data săvârșirii faptelor la data de plății efective, către părțile civile

K.M. și K.G.;

- 32.000 euro către partea civilă I.S.D.;

- 33.000 RON către partea civilă P.V.;

- 7.000 euro către partea civilă C.G.C.;

- 67.500 euro către partea civilă D.E.

S-a luat act că partea vătămată P.E. nu

s-a constituit parte civilă.

În baza art. 353 raportat la art. 163

C. proc. pen. anterior, s-a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra

tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatei B.E. în favoarea părților civile

până la concurența sumelor acordate acestora cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 191 C. proc. pen. anterior,

a fost obligata inculpata la plata sumei de 5.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare

avansate

de stat.

Pentru a pronunța aceasta sentință, prima

instanță a reținut că în cursul lunii noiembrie 2006, prin intermediul martorului

G.M.A., părțile vătămate K.M. și K.G. au cunoscut-o pe inculpata B.E., care le-a

spus că își desfășoară activitatea în cadrul Biroului Executorilor Judecătorești

Asociați D.I.C. din București și că îi poate ajuta să cumpere imobile care făceau

obiectul unor executări silite.

În aceste condiții, inculpata le-a făcut

părților vătămate o ofertă cu privire la un imobil situat în București, sector 3,

aparținând debitorului S.V., precizând că prețul de adjudecare al acestuia era de

22.500 euro.

Inculpata le-a spus pe părților vătămate

K.M. și K.G. că nu trebuie să participe la licitația publică, urmând ca ea să se

ocupe personal de toate formalitățile impuse de procedura executării silite și mai

mult, le-a condus pe acestea la imobilul menționat, despre care le-a spus că nu

poate fi vizitat întrucât este încă ocupat de către debitor.

În data de 15 noiembrie 2006, la indicațiile

inculpatei B.E., acestea au achitat suma de 2.350 euro în contul Biroului de Executori

Judecătorești Asociați D.I.C. și, totodată, i-au remis inculpatei suma de 8.000

euro.

Ulterior, inculpata le-a încredințat părților

vătămate două înscrisuri intitulate „proces-verbal de vânzare” datat 22

noiembrie 2006 și „titlu de adjudecare” datat 27 noiembrie 2006, care atestau că

imobilul situat în București, sector 3, fusese adjudecat în favoarea părții vătămate

K.G.

Întrucât părțile vătămate au constatat

că aceste înscrisuri nu erau ștampilate, i-au cerut explicații inculpatei B.E.,

care le-a spus că a uitat să aplice ștampila, dar că urma să îndrepte acest lucru.

În data de 27 noiembrie 2006, părțile vătămate

au achitat la C. Bank SA, în contul Biroului de Executori Judecătorești Asociați

D.I.C. suma de 9.900 euro, iar în data de 28 noiembrie 2006 i-au mai remis inculpatei

suma de 10.356 euro pentru a se ocupa de formalitățile, pe care le impunea procedura

executării silite.

Înscrisurile care atestau adjudecarea imobilului

situat în București, sector 3, în favoarea părții vătămate K.G. au rămas la inculpată.

Având încredere în susținerile inculpatei

că le poate ajuta să cumpere și alte imobile care făceau obiectul unor executări

silite, în perioada noiembrie 2006 - februarie 2007, părțile vătămate K.M. și K.G.

au mai plătit suma de 222.625 euro, acestea primind de la inculpată două înscrisuri,

neștampilate, intitulate „titlu de executare” datat 29 ianuarie 2007 și „încheiere”

din data de 30 ianuarie 2007 care atestau adjudecarea imobilului situat în București,

sector 2, în favoarea părților vătămate.

Întrucât la sfârșitul lunii martie 2007,

părțile vătămate și-au dat seama că ceva nu era în regulă, s-au deplasat la sediul

Biroului de Executori Judecătorești Asociați D.I.C., prilej cu care au constatat

că inculpata nu era angajata acestui birou și că sumele consemnate la C. Bank SA,

la dispoziția biroului respectiv, nu fuseseră ridicate. În aceste condiții, părțile

vătămate au reușit să recupereze sumele 17.300 RON și de 40.300 euro.

Fiind contactată de către părțile vătămate,

inculpata le-a asigurat că va rezolva toate problemele și, în plus, a dat o declarație

în fața părților vătămate K.M., K.G. și D.E., precum și a martorului N.M.A., prin

care s-a obligat să le restituie suma de 168.000 euro în intervalul 03 aprilie 2007

- 09 aprilie 2007.

Fiind efectuate verificări de către organele

de urmărire penală la Biroul de Executori Judecătorești Asociați D.I.C., s-a constatat

că inculpata B.E. nu a fost niciodată angajată la acest birou. În plus, biroul menționat

a comunicat organelor de urmărire penală faptul că inculpata a avut calitatea de

debitor în dosarul execuțional cu nr. 110/2006 al Biroului de Executori

Judecătorești Asociați D.I.C., în care figurau în calitate de creditori numiții

Z.M. și Z.E., precum și faptul că unul dintre imobilele pe care părțile vătămate

au crezut că l-au cumpărat cu ajutorul inculpatei B.E., situat în București, sector

3, figurează adjudecat în urma licitației publice organizate în data de 23

aprilie 2007, în favoarea adjudecatarului B.I.

De asemenea, potrivit adresei din 31

mai 2007 a C. Bank SA, partea vătămată K.G. a depus recipise de consemnare la această

instituție în valoare de 2.250 euro, 9.900 euro, 2.800 euro, 9.900 euro, 3.200

euro, 2.350 euro, 9.900 euro, 5.320 euro și de 5.320 euro pe seama și la dispoziția

Biroului de Executori Judecătorești Asociați D.I.C.

Fiind audiat, martorul G.M.A. a declarat

că a cunoscut-o pe inculpată prin intermediul numiților Ș.S. și D.G., administratorul

și respectiv angajatul unei agenții imobiliare. Potrivit susținerilor martorului,

inculpata s-a prezentat drept jurist în cadrul Biroului de Executori

Judecătorești Asociați D.I.C. și s-a oferit să îl ajute pe martor să cumpere imobile

din București care făceau obiectul unor executări silite și fuseseră scoase la licitație

publică. Din declarațiile martorului rezultă că acesta a fost de acord, să cumpere

astfel de imobile și în acest sens a consemnat la C. Bank SA sumele de bani necesare.

Întrucât după o perioadă de șase luni martorul a constatat că nu fusese chemat să

se prezinte la nicio licitație publică, și-a retras sumele pe care le consemnase

anterior.

Cu prilejul audierii martorul a recunoscut

că i-a prezentat-o părții vătămate K.G. pe inculpata B.E., însă a declarat că în

momentul în care și-a dat seama că fusese indus în eroare de către inculpată, a

încunoștiințat-o de îndată pe partea vătămată despre cele constatate.

În cursul urmăririi penale a fost dispusă

efectuarea unei constatări tehnico-științifice asupra înscrisului olograf intitulat

„declarație” pus la dispoziția organelor de urmărire penală de către părțile vătămate

din cuprinsul căruia rezultă că inculpata B.E. s-a obligat să restituie eșalonat

părții vătămate K.M.

, în perioada

03 aprilie 2007 - 09 aprilie 2007, sume totalizând 168.000 euro.

Potrivit concluziilor raportului de constatare

tehnico-științifică din data de 17 august 2009, semnatara de pe declarația mai sus

menționată a fost executată de inculpata B.E.

Sub acest aspect prima instanță a reținut

că doar cu privire la mențiunile de pe declarație nu s-a putut stabili dacă au fost

sau nu executate de inculpată.

Din declarațiile martorului N.M.A., care

a semnat în calitate de martor declarația de recunoaștere de către inculpată a sumelor

datorate părților vătămate K., a rezultat că inculpata a semnat această declarație

fără a fi forțată în vreun fel de părțile vătămate K. sau de partea vătămată D.E.

S-a mai reținut că, la data de 08 mai 2007,

cu prilejul prinderii în flagrant a inculpatei B.E. de către lucrători de poliție

din cadrul Secției 10 Poliție din București, în autovehiculul cu care aceasta se

deplasase, marca D., au fost descoperite și ridicate mai multe înscrisuri care dovedesc

săvârșirea de către inculpată a infracțiunii de înșelăciune în dauna părților vătămate

K.M. și K.G. și a infracțiunilor de uz de fals și fals material în înscrisuri oficiale,

respectiv: încheierea pronunțată în data de 26 ianuarie 2007 de către Judecătoria

sectorului 3 București, în dosarul de executare silită cu nr. 162/2007, prin care

s-a dispus evacuarea silită a debitorului R.E. din imobilul situat în București,

sector 3, la cererea adjudecatarului, partea vătămată K.G.; recipisele din data

de 15 noiembrie 2006 în valoare de 2.250 euro, din data de 16 noiembrie 2006 în

valoare de 5.320 RON, din data de 23 ianuarie 2007 în valoare de 3.200 euro, din

data de 19 ianuarie 2007 în valoare de 9.900 euro, din data de 30 noiembrie

2006 în valoare de 2.350 euro, din data de 30 noiembrie 2006 în valoare de 2.800

euro, din data de 27 noiembrie 2006 în valoare de 9.900 euro, din data de 06

decembrie 2006 în valoare de 12.070 RON, din data de 14 decembrie 2006 în valoare

de 9.900 euro, din data de 06 decembrie 2006 în valoare de 12.070 RON, care atestă

consemnarea la C. Bank SA de către partea vătămată K.G. sumelor de bani la dispoziția

biroului executorilor judecătorești mai sus menționat, precum și două cărți de vizită

aparținând părților vătămate K.M. și K.G.

Prima instanță a mai reținut că, în cursul

lunii octombrie 2006, partea vătămată I.S.D., prin intermediul unei cunoștințe de

naționalitate arabă, B.A., neidentificată în cauză, a cunoscut-o pe inculpata B.E.,

aceasta prezentându-se drept angajată a Biroului Executorilor Judecătorești Asociați

D.I.C. și s-a oferit să o ajute pe partea vătămată să cumpere un apartament ce face

obiectul unei proceduri de executare silită.

Ulterior, partea vătămată I.S.D. a fost

contactată de către inculpata B.E., care i-a spus că a găsit un apartament situat

în sectorul 5, cu prețul de vânzare de 40.000 euro, partea vătămată fiind acord

să îl achiziționeze.

Pentru achiziționarea imobilului, la indicațiile

inculpatei, partea vătămată s-a deplasat la C. Bank SA și a consemnat suma de 10.500

RON reprezentând 10% din valoarea imobilului în contul

Biroului Executorilor Judecătorești

Asociați D.I.C.

Conform înțelegerii cu inculpata, diferența

de preț urma să fie achitată de partea vătămată în cursul lunii noiembrie 2006.

A doua zi după consemnarea sumei de 10.500

RON la C. Bank SA, numitul B.A. și inculpata B.E. au contactat-o pe partea vătămată

și i-au spus că în realitate, suma de 10.000 euro, pe care i-au mai cerut-o, reprezenta

„șpaga” pe care trebuia să o plătească pentru a câștiga licitația organizată pentru

vânzarea apartamentului respectiv.

În aceste împrejurări, partea vătămată

s-a întâlnit cu cei doi la o benzinărie situată din București, unde i-a remis inculpatei

B.E. suma de 35.000 RON.

La începutul lunii noiembrie 2006, partea

vătămată I.S.D. a fost contactată telefonic de către numitul B.A. și de către inculpata

B.E., aceasta din urmă spunându-i că a câștigat licitația respectivă, iar după câteva

zile i-a încredințat părții vătămate o fotocopie a titlului de adjudecare în favoarea

sa a imobilului menționat.

În data de 26 noiembrie 2006, la indicațiile

inculpatei B.E., partea vătămată I.S.D. a mai consemnat la C. Bank SA suma de 17.500

RON în contul

Biroului

Executorilor Judecătorești Asociați D.I.C.

și i-a remis inculpatei suma de 77.000 RON, pentru ca în cursul

lunii decembrie 2006 să îi mai plătească suma de 700 euro cu titlu de cheltuieli

de evacuare. În cursul lunii ianuarie 2007, inculpata B.E. i-a remis părții vătămate

un proces-verbal, din care rezulta vânzarea imobilului către aceasta. Fiind audiat

în cauză, martorul D.C.A. a arătat că a cumpărat imobilul situat în sectorul 5 în

data de 14 octombrie 2004, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat

în 14 octombrie 2004. După cumpărare, imobilul nu a fost scos niciodată la licitație

publică.

La începutul lunii aprilie 2007, partea

vătămată C.G.C. a cunoscut-o pe inculpata B.E., prin intermediul părții vătămate

I.S.D.. Inculpata s-a prezentat drept avocat și colaborator al

Biroului Executorilor Judecătorești

Asociați D.I.C.

, promițându-i

părții vătămate că o poate ajuta să câștige licitația publică care urma să aibă

loc în data de 20 aprilie 2007 cu privire la imobilul situat în București, sector

3.

Inculpata B.E. i-a spus părții vătămate

C.G.C. că trebuia să achite suma de 70.000 euro pentru acest imobil și întrucât

partea

vătămată nu avea această

sumă a contactat-o pe partea vătămată P.V., stabilind cu aceasta să cumpere împreună

imobilul respectiv, urmând ca în titlul de adjudecare să figureze doar partea vătămată

P.V.

Inculpata s-a prezentat drept avocat al

părții vătămate P.V. și i-a spus că îi poate ajuta să achiziționeze la licitație

publică imobilul situat în București, sector 3.

Partea vătămată C.G. i-a plătit inculpatei

suma de 7.000 euro, reprezentând un avans din suma pe care trebuia să o achite,

încheind cu aceasta o chitanță care atesta că o împrumutase pe inculpată cu acești

bani.

La data de 18 aprilie 2007, părțile vătămate

C.G.C. și P.V. s-au întâlnit în fața Judecătoriei sectorului 3 București cu inculpata

B.E., care le-a spus că lucrează cu Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D.I.C.,

organizatorul unei licitații publice cu privire la imobilul mai sus menționat și

că le poate ajuta să îl dobândească.

La solicitarea inculpatei cele două părți

vătămate au intrat împreună cu aceasta în sediul Judecătoriei sectorului 3 București,

unde inculpata a pretins că i s-a eliberat o fotocopie a unui act din Dosarul

nr. 1136/301/2006 și a unei file din Dosarul nr. 1028/ES/2005 al Judecătoriei sectorului

3, pe care le-a încredințat părții vătămate P.V.

În

ziua de 18 aprilie 2007, părțile vătămate C.G.C. și P.V.,

martorul C.V. și inculpata s-au deplasat la C. Bank SA, unde partea vătămată P.V.

a plătit suma de 16.653 RON fiind convinsă că reprezintă un avans din suma care

trebuia plătită pentru participarea la licitație.

După aceea, inculpata B.E. i-a solicitat

părții vătămate P.V. să îi remită suma de 10.000 euro, spunându-i că urma să fie

împărțită între proprietarul imobilului, reprezentanții C. Bank SA și executorul

judecătoresc.

Întrucât

inculpata B.E. le-a spus părților vătămate

P. și C. că nu le poate elibera o chitanță care să ateste primirea acestei sume,

în prezența părții vătămate C.G.C. și a martorului C.V., partea vătămată P.V. a

încheiat cu inculpata un contract în baza căreia o împrumuta pe inculpată cu suma

de 33.300 RON, iar aceasta se obliga să îi restituie banii în data de 01 iulie 2007,

dată la care partea vătămată P.V. urma să primească de la inculpată actele care

atestau că devenise proprietarul imobilului situat pe sector 3.

Inculpata B.E. le-a spus părților vătămate

că nu trebuie să participe la licitația publică, întrucât P.V. va fi singurul licitator,

iar ea va „aranja” ca să nu mai afle nimeni despre organizarea licitației.

Deși în data de 23 aprilie 2007, părțile

vătămate trebuiau să se întâlnească cu inculpata pentru a primi titlul de adjudecare

a imobilului, acest lucru nu s-a mai întâmplat, inculpata folosind diferite pretexte

pentru a nu se prezenta la întâlnire.

Ulterior, în data de 04 mai 2007, părțile

vătămate P. și C. s-au întâlnit cu inculpata B.E., prilej cu care aceasta le-a arătat

titlul de adjudecare și le-a mai solicitat suma de 7.500 euro.

Întrucât

a refuzat și de această dată să le dea

o chitanță care să ateste plata acestei sume, părțile vătămate și-au dat seama că

era ceva în neregulă și i-au solicitat inculpatei să le restituie suma de 33.300

RON plătită anterior, iar aceasta s-a obligat să o restituie în data de 08 mai 2007.

Ulterior, părțile vătămate s-au deplasat

la sediul Biroului Executorilor Judecătorești Asociați D.I.C., unde au aflat că

imobilul respectiv fusese adjudecat deja și că inculpata B.E. nu este colaboratoarea

biroului și, în plus, mai indusese în eroare și alte persoane în acest mod.

În

aceste condiții, părțile vătămate au luat hotărârea să o contacteze

telefonic și să stabilească o întâlnire cu aceasta sub pretextul că doresc să îi

dea restul sumei de bani, urmând să solicite ulterior prezența organelor de poliție

la locul mtâlnirii pentru ca acestea să descopere asupra sa acte false doveditoare

ale săvârșirii infracțiunii de înșelăciune.

La data de 08 mai 2007, părțile vătămate

C.G. și P.V. și martorul A.A. s-au întâlnit cu inculpata B.E., care era însoțită

de martorii S.M. și G.S. Părțile vătămate i-au solicitat să le arate apartamentul

pe care doreau să îl achiziționeze, iar în momentul în care au ajuns la adresa respectivă

au anunțat organele de poliție.

Cu acest prilej, organele de poliție au

ridicat de la partea vătămată P.V., în baza unei dovezi, actele pe care inculpata

B.E. i le predase anterior, respectiv: fotocopii ale contractului de împrumut bănesc

încheiat în data de 18 aprilie 2007 între partea vătămată P.V. și inculpată; fotocopii

ale contractului de împrumut bănesc încheiat între C. Bank SA - Sucursala Sectorului

1 și numita R.E., adresa prin care C. Bank SA a solicitat în data de 10 martie 2005

Biroului Executorilor Judecătorești Asociați D.I.C. efectuarea demersurilor necesare

începerii executării silite în baza titlului executoriu reprezentat de contractul

de împrumut bănesc; fotocopia file din Dosarul nr. 1028/ES/2005 al Judecătoriei

sectorului 3, reprezentând încheierea prin care s-a încuviințat în data de 30

martie 2006 executarea silită împotriva debitoarei R.E. și a încheierii din data

de 26 iunie 2006 prin care Judecătoria sectorului 3 București a încuviințat executarea

silită a creanței în cuantum de 12.000 RON în baza titlului executoriu mai sus menționat.

Din cuprinsul procesului-verbal de transcriere

a convorbirilor înregistrate de partea vătămată P.V. cu inculpata B.E. rezultă că

partea vătămată i-a reproșat inculpatei că deși i-a remis suma de 15.000 euro, nu

primise de la aceasta titlul de adjudecare a imobilului pe care dorea să îl achiziționeze.

În aceleași împrejurări, inculpata B.E. i-a spus părții vătămate P.V. că fusese

contactatată de către partea vătămată C.G.C., care i-a spus că vrea să se retragă

de la licitație și i-a cerut părții vătămate P.V. să ajungă la o înțelegere cu partea

vătămată C.G.C., arătându-se dispusă chiar să restituie sumele pe care le primise

de la părțile vătămate.

Fiind audiat, martorul S.M. a declarat

că inculpata B.E. este mătușa sa, iar în data de 08 mai 2007 l-a contactat telefonic

și i-a solicitat să o transporte cu autoturismul său marca D. în mai multe locuri

din București. În data respectivă, în jurul orelor 18.00, s-a deplasat în zona l.,

unde îl aștepta inculpata și o prietenă de-a acesteia, martora G.S., și la solicitarea

inculpatei martorul le-a transportat pe cele două la o benzinărie din zona C. Acolo

inculpata B.E. a coborât din mașină și s-a întâlnit cu trei persoane de sex masculin,

iar după ce a discutat cu acestea a urcat într-un autovehicul marca B. condus de

către una dintre persoane. Din declarațiile martorului mai rezultă că ulterior a

fost contactat telefonic de către inculpată care i-a spus că se află în zona H.T.

și i-a solicitat ajutorul, întrucât persoanele cu care se întâlnise o constrângeau

să urce în mașină. Potrivit afirmațiilor martorului S.M., la scurt timp după aceea

a fost sunat din nou de către inculpată, care i-a spus că este condusă la Secția

10 Poliție. O dată ajuns acolo, organele de poliție i-au solicitat consimțământul

pentru a efectua o percheziție asupra autovehiculului său, iar cu acest prilej martorul

le-a indicat bunurile aflate în interiorul acestuia care îi aparțineau inculpatei

B.E.

În

același sens sunt și declarațiile martorilor G.S. și N.F.

audiați în cursul urmăririi penale.

Din cuprinsul procesului-verbal întocmit

în data de 08 mai 2007 de către organele de poliție cu prilejul efectuării percheziției

asupra autovehiculului marca D., proprietatea martorului S.M. rezultă că în interiorul

acestui autoturism, respectiv pe bancheta din spate, între scaune și în portbagaj

au fost descoperite și ridicate de către organele de poliție mai multe înscrisuri

cu privire la care martorul S.M. a declarat că îi aparțin inculpatei B.E.

În

urma inventarierii acestor bunuri au fost găsite mai multe

înscrisuri care privesc pe părțile vătămate P.V. și C.G.C., respectiv: o fotocopie

a încheierii de ședință a Judecătoriei sectorului 3 București, pronunțată în Dosarul

nr. 11366/301/2006; fotocopia încheierii pronunțate în data de 30 martie 3005 de

către Judecătoria sectorului 3 București în Dosarul nr. 1028/ES/2005; fotocopia

contractului de împrumut, fotocopia actelor de identitate ale părților vătămate

P.V. și C.G.C.; contractul de împrumut datat 18 aprilie 2007 încheiat între inculpata

B.E. și partea vătămată P.V.; chitanța datată 16 aprilie 2007; adresa emisă în 21

iulie 2007 de către Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D.I.C. în dosarul

de executare silită cu nr. 567/2006, din care rezulta că imobilul situat în sectorul

3 fusese adjudecat în data de

23

aprilie 2007 în favoarea numitului B.I.; fotocopia recipisei care atestă consemnarea

în data de 18 aprilie 2007 de către partea vătămată P.V. a sumei de 16.653 RON în

contul

Biroului

Executorilor Judecătorești Asociați D.I.C.

;

raportul de evaluare a imobilului situat în sectorul 3, precum și o rezoluție din

data de 16 martie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București,

prin care s-a confirmat neînceperea urmăririi penale față de inculpata B.E. pentru

săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 288 C. pen. anterior, art. 291 C. pen. anterior

și de art. 215 alin. (1) C. pen. anterior.

Din raportul de constatare tehnico-științifică

din data de 17 august 2009, semnătura de la rubrica „împrumutat” de pe contractul

de împrumut datat 18 aprilie 2007 și încheiat între inculpata B.E. și partea vătămată

P.V. îi aparține inculpatei. De asemenea, semnătura de la rubrica „am primit” de

pe înscrisul intitulat chitanță întocmit în data de 16 aprilie 2007 care atestă

primirea de către inculpată a sumei de 7.000 euro de la partea vătămată C.G.C. îi

aparține inculpatei B.E.

Prin adresa emisă în data de 21 iunie

2007, Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D.I.C. s-a comunicat organelor

de urmărire penală că pe rolul acestui birou a fost înregistrat dosarul execuțional

nr. 567/2006, având ca obiect imobilul situat în sectorul 3, București, care a fost

adjudecat în data de 23 aprilie 2007 în favoarea adjudecatarului B.I.

De asemenea, prin adresa emisă în data

de 01 iunie 2007, Baroul București a comunicat organelor de urmărire penală că inculpata

B.E. nu figurează în tabloul avocaților Baroului București și nu a făcut parte niciodată

din Baroul București.

S-a mai reținut că în jurul datei de 16

martie 2007, prin intermediul părții vătămate K.M., partea vătămată D.E. a cunoscut-o

pe inculpata B.E., care s-a prezentat drept reprezentant legal al Biroului Executorilor

Judecătorești Asociați D.I.C. și i-a propus să achiziționeze un imobil compus din

teren cu suprafața de 101,3 m.p. și construcția cu suprafața de 85,60 m.p. situat

în București, sector 3.

Inculpata i-a propus părții vătămate D.E.

să îi predea titlul de adjudecare a imobilului menționat emis pe numele altei persoane,

prezentându-i în acest sens o serie de înscrisuri, care purtau antetul biroului

mai sus menționat și semnătura executorului și care atestau că sumele plătite, în

datele de 16 martie 2007 și 19 martie 2007, de către partea vătămată inculpatei

B.E. și totalizând 67.500 euro fuseseră înregistrate, iar partea vătămată urma să

dobândească proprietatea asupra imobilului.

Întrucât partea vătămată a observat că

punerea sa în posesia imobilului întârzia, s-a deplasat la sediul Biroului Executorilor

Judecătorești Asociați D.I.C., unde a constatat că fusese indusă în eroare de către

inculpată, întrucât aceasta nu lucra la acest birou, iar toate actele pe care i

le prezentase erau contrafăcute.

Cu același prilej, partea vătămată D.E.

a aflat că imobilul pe care crezuse că îl achiziționase fusese deja dobândit de

către o altă persoană. În aceste condiții, partea vătămată a contactat-o pe inculpată

și i-a solicitat acesteia să dea o declarație prin care se obliga să îi restituie

suma de 67.500 euro până la data de 30 martie 2007. Deși inculpata a dat declarația

solicitată, aceasta nu a restituit suma datorată.

Potrivit concluziilor raportului de constatare

tehnico-științifică din data de 17 august 2009, semnătura de pe declarația mai sus

menționată a fost executată de inculpata B.E. Sub acest aspect, prima instanța a

reținut că doar cu privire la mențiunile de pe declarație nu s-a putut stabili dacă

au fost sau nu executate de inculpată.

Din declarațiile martorului N.M.A., care

a semnat în calitate de martor declarația de recunoaștere de către inculpată a sumelor

datorate părții vătămate D.E., rezultă că inculpata a semnat această declarație

fără a fi forțată în vreun fel de părțile vătămate K. sau de partea vătămată D.E.

Mai mult, martorul arată că a fost de față când partea vătămată D.E. a dat sumele

de bani inculpatei, ocazie cu care inculpata a dat părții vătămate niște „chitanțe

cu antetul executorului judecătoresc”.

În

urma inventarierii acestor bunuri au fost găsite mai multe

înscrisuri care privesc pe partea vătămată D.E., respectiv: documentele purtând

antetul Biroului Executorilor Judecătorești Asociați D.I.C., intitulate „somație”,

datate 26 martie 2007, din cuprinsul cărora rezultă că prin încheierea din data

31 mai 2006 a Judecătoriei sectorului 3 a fost dispusă încuviințarea evacuării silite

a debitoarei R.E. din imobilul situat în București, sector 3, în favoarea părții

vătămate D.E.

În

urma cercetărilor penale efectuate în cauză s-a stabilit că

printre înscrisurile ridicate în data de 08 mai 2007 de către organele de poliție

din autoturismul marca D., a fost descoperită și o fotocopie a cărții de identitate

a martorului P.E.

În

aceste împrejurări, organele de poliție au procedat la audierea

acestuia în calitate de martor pentru a stabili modalitatea în care inculpata a

ajuns în posesia fotocopiei cărții sale de identitate. Cu acest prilej, martorul

a declarat că a cunoscut-o pe inculpata B.E. prin intermediul avocatului său D.M.A.

și că aceasta s-a prezentat drept avocat în cadrul cabinetului de avocatură N.N.

Inculpata i-a promis martorului că îl poate

ajuta să cumpere un apartament situat în București care făcea obiectul unei proceduri

de executare silită la Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D.I.C.

Martorul a fost de acord cu propunerea

inculpatei și, la solicitarea acesteia, i-a încredințat o fotocopie a cărții sale

de identitate și a însoțit-o la agenția C. Bank SA, unde a achitat suma de 12.000

RON reprezentând taxa de participare la licitația publică.

Ulterior, inculpata B.E. i-a pretins suma

de 10.000 euro, spunându-i că o parte din acești bani îi va reveni executorului

judecătoresc, însă martorul nu a fost de acord cu această propunere. Martorul a

făcut personal demersuri pentru a afla data la care urma să aibă loc licitația și

a depus chitanța eliberată de C. Bank SA la dosarul de licitație, iar în cursul

lunii mai 2007, a participat la licitația publică organizată cu privire la un imobil

situat în București, proprietatea numitei R.E.

Imobilul a fost adjudecat în favoarea unuia

dintre participanții la licitație cu suma de 525.000 RON.

Martorul P.E. a mai afirmat că a reușit

să recupereze suma de 12.000 RON pe care o consemnase la C. Bank SA și că în momentul

în care a efectuat verificări la Baroul București și a constatat că inculpata B.E.

nu era membru al acestuia, și-a dat seama că aceasta încercase să îl inducă în eroare.

În

ceea ce privește temeinicia situației de fapt reținute, prima

instanță a constatat ca inculpata nu a fost niciodată în relații de prietenie și

nici de rudenie cu vreuna din părțile vătămate, neexistând nici un motiv ca părțile

vătămate să împrumute pe inculpată cu sume mari sau mici de bani.

S-a mai reținut că părțile vătămate nu

aveau nici cea mai mică justificare să reclame în mod mincinos săvârșirea unor fapte

de înșelăciune de către inculpată, nici să evite reclamarea altor persoane, care

să fi participat la săvârșirea faptelor și nici să consemneze sume mari de bani

în contul executorului judecătoresc fără ca vreuna din ele, cu excepția lui P.E.,

să se prezinte la licitația publică.

Or, neparticiparea la licitație a părților

vătămate dovedește că acestea au făcut ceea ce le-a spus inculpata, convinse că

„afacerea” - cum spune inculpata în convorbirile telefonice purtate cu P.V. - este

aranjată cu executorul și adjudecarea la licitație a imobilelor este sigură.

Această apreciere s-a întemeiat pe declarațiile

de recunoaște a sumelor datorate către părțile vătămate K.M., K.G. și D.E., pe contractul

de împrumut încheiat cu partea vătămată P.V., pe chitanța încheiată cu partea vătămată

C.G.C., precum și pe înscrisurile ridicate de la inculpată în data de 08 mai

2007, din care rezultă fără putință de tăgadă că inculpata este autoarea faptelor

reclamate de părțile vătămate.

Faptul că inculpata nu a relevat nicio

împrejurare concretă și credibilă, care să impună concluzia că între aceasta și

părțile vătămate ar fi existat anumite raporturi juridice, în temeiul cărora inculpata

să fie obligată să le restituie sume mari de bani constituie o împrejurare relevantă

ce sprijină susținerile părților vătămate.

De asemenea, inculpata nu a produs nicio

probă din care să rezulte că părțile vătămate K. și D.E. au forțat-o să întocmească

declarațiile mai sus menționate.

Dimpotrivă, din declarațiile martorului

N.M.A., care a semnat în calitate de martor declarația de recunoaștere de către

inculpată a sumelor datorate părților vătămate D.E. și K., rezultă că inculpata

a semnat declarațiile fără a fi forțată în vreun fel. Mai mult, martorul arată că

a fost de față când partea vătămată D.E. a dat sumele de bani inculpatei, ocazie

cu care inculpata a dat părții vătămate niște „chitanțe cu antetul executorului

judecătoresc”.

În aceste condiții, prima instanța a apreciat

pe deplin dovedite susținerile părților vătămate că sumele relevate prin înscrisurile

semnate de inculpată reprezintă sume de bani înmânate inculpatei pentru cumpărarea

imobilelor prezentate de aceasta ca fiind scoase la licitație publică.

S-a apreciat că doar astfel are sens deținerea

de către inculpată a copiei actelor de identitate ale acestora și a unor documente

întocmite pe numele părților vătămate și care atestau calitatea acestora de participanți

și/sau adjudecatari ai unor imobile la licitație publică.

Prima instanța a apreciat că faptul că

părțile vătămate au fost victimele acțiunilor frauduloase de inducere în eroare

ale inculpatei rezultă și din următoarele împrejurări concordante:

- de la inculpată s-a ridicat încheierea

pronunțată în data de 26 ianuarie 2007 de către Judecătoria sectorului 3 București,

în dosarul de executare silită cu nr. 162/2007, prin care s-a dispus evacuarea silită

a debitorului R.E. din imobilul situat în București, sector 3, la cererea adjudecatarului

K.G.;

- din adresa emisă în 21 iulie 2007 de

către

Biroul Executorilor

Judecătorești Asociați D.I.C.

în dosarul de executare silită cu nr. 567/2006 rezultă că imobilul situat în sectorul

3 fusese adjudecat în data de 23 aprilie 2007 în favoarea numitului B.I., iar nu

în favoarea părții vătămate K.G., fapt ce dovedește caracterul fals al documentului

găsit la inculpată și a celor înmânate părților vătămate K., prin care i-a indus

și menținut în eroare pe aceștia;

- de la inculpată s-au ridicat documente

purtând antetul Biroului Executorilor Judecătorești Asociați D.I.C. intitulate „somație”,

datate 26 martie 2007, din care rezultă că prin încheierea din data 31 mai 2006

a Judecătoriei sectorului 3 a fost dispusă încuviințării evacuării silite a debitoarei

R.E. din același imobil situat în București, sector 3, în favoarea părții vătămate

D.E.;

- din adresa emisă în 21 iulie 2007 de

către

Biroul Executorilor

Judecătorești Asociați D.I.C.

în dosarul de executare silită cu nr. 567/2006 rezultă că imobilul situat pe în

sectorul 3 a fost adjudecat în data de 23 aprilie 2007 în favoarea numitului B.I.,

fapt ce dovedește caracterul fals al documentelor din dosarul de executare găsite

la inculpată și a celor predate părții vătămate D.E., prin care l-a indus și menținut

în eroare;

- de la inculpată și de la partea vătămată

P.V. s-au ridicat fotocopii ale contractului de împrumut bănesc încheiat între C.

Bank SA - Sucursala Sectorului 1 și numita R.E., fotocopii ale filei din Dosarul

nr. 1028/ES/2005 al Judecătoriei sectorului 3, reprezentând încheierea prin care

s-a încuviințat în data de 30 martie 2006 executarea silită împotrivă debitoarei

R.E., și ale încheierii din data de 26 iunie 2006, prin care Judecătoria sectorului

3 București a încuviințat executarea silită a creanței în cuantum de 12.000 RON

în baza titlului executoriu mai sus menționat;

- din convorbirile telefonice rezultă că

inculpata a demarat o afacere imobiliară cu P.V. și C.G., afacere pentru finalizarea

căreia au înmânat inculpatei 15.000 și respectiv 7.000 euro.

Prima instanța a reținut că declarațiile

martorilor audiați în cauză și cartea de vizită ridicată de la aceasta, pe care

există mențiunile „B.E. - Consilier colaborator - Licențiată în Drept” confirmă

susținerile părților vătămate că inculpata s-a prezentat ca avocat, colaborator

cu

Biroul Executorilor

Judecătorești Asociați D.I.C.

,

acesta fiind motivul pentru care părțile vătămate au lăsat totul în seama inculpatei,

fiind convinși că vor adjudeca bunurile prezentate de aceasta ca fiind scoase la

licitație publică.

Au fost înlăturate ca vădit nesincere și

nesusținute de niciuna din probele administrate în cauză afirmațiile inculpatei

că ar fi fost forțată de părțile vătămate C.G.C. și P.V. să urce cu aceștia în autoturismul

marca B.

Din declarațiile martorilor S.M., G.S.

rezultă că inculpata s-a urcat de bunăvoie și a mers cu cei trei pentru a le prezenta

din afară imobilul, spunându-le să o aștepte. Ulterior, inculpata le-a comunicat

telefonic faptul că se află în zona H.T. și i-a solicitat ajutorul lui S.M., întrucât

persoanele cu care se întâlnise o constrângeau să urce în mașină.

Potrivit afirmațiilor martorului S.M.,

la scurt timp după aceea a fost sunat din nou de către inculpată, care i-a spus

că este condusă la Secția 10 Poliție.

Reiese din declarațiile celor doi martori

că în mod mincinos inculpata încearcă să inducă ideea că a fost victima unei lipsiri

de libertate, deplasarea acesteia cu părțile vătămate C.G.C., P.V. și cu martorul

A.A. fiind făcută cu scopul de a-i menține în eroare, prezentându-le din exterior

bunul pe care doreau să-l cumpere la licitație.

În acest sens este și declarația martorei

N.G., dată în ambele faze ale procesului penal, care arată că a văzut-o pe inculpată

intrând în curtea imobilului, însoțită de doi bărbați, și că inculpata a pus că

este de la o agenție imobiliară și au venit să prezinte imobilul pentru vânzare.

Or din declarațiile martorilor S.M., G.S.,

N.G., care se coroborează și cu declarația martorului A.A. și cu procesul-verbal

de conducere a inculpatei la sediul secției de poliție pentru identificare, rezultă

fără nici un dubiu nerealitatea susținerilor inculpatei.

Instanța de fond a mai reținut și faptul

că inculpata a recunoscut în parte acuzațiile ce i se aduc, cu ocazia audierii în

ședința din 25 iunie 2012, însă a încercat să transfere cea mai mare parte a răspunderii

asupra martorului G.M.A., susținând că a acționat la cererea acestuia și că lui

i-a înmânat sumele de bani.

Procurorul a dispus cu privire la acest

martor o soluție de neîncepere a urmăririi penale, în temeiul art. 10 lit. a)

C. proc. pen. anterior, soluție necontestată de inculpată, astfel că susținerile

acesteia nu au fost primite.

Chiar dacă ar fi adevărată susținerea inculpatei,

fapt neconfirmat de probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și al judecății,

prima instanța a considerat ca nimic nu exclude calitatea de participant - autor

- al inculpatei și nu poate diminua răspunderea penală sau civilă a acesteia.

S-a apreciat drept similară și situația

privitoare la persoana neidentificată B.A. Faptul că inculpata s-ar fi pus la dispoziția

acestei persoane nu este de natură a-i diminua răspunderea penală și nici cea civilă.

Dimpotrivă, comiterea faptei de mai multe persoane împreună ar fi de natură să dea

faptelor un caracter mai grav și să atragă răspunderea solidară pentru întregul

prejudiciu cauzat.

În

ceea ce privește pretinsele neconcordanțe între declarațiile

unora dintre părțile vătămate, instanța de fond a reținut că acestea nu mfirmă situația

de fapt și nici calitatea inculpatei de autor al faptelor mai sus expuse.

Faptul că partea vătămată K.G. susține

în declarația dată în fața instanței că inculpata nu a pretins nimic pentru ea,

nu este de natură a dovedi că inculpata a fost un simplu instrument la îndemâna

altor persoane. Dimpotrivă, din declarațiile părților vătămate rezultă că inculpata

le-a indus în eroare cu privire la cumpărarea la preț avantajos a unor bunuri scoase

la licitație, lăsându-le impresia că din prețul final un comision va reveni inculpatei

- în convorbirea telefonică cu partea vătămată P.V., inculpata cere o garanție că

se continuă afacerea, susținând că este nevoită să facă o sută de chitanțe cu toată

lumea.

S-a apreciat că această concluzie este

indiscutabilă, inculpata jucând rolul de intermediar între executor și părțile vătămate,

intermediar care nu face acte de caritate, ci urmărește obținerea unui beneficiu

- „vreau și eu o garanție că se continuă afacerea”, fiind evident că inculpata dorea

continuarea afacerii pentru a câștiga bani, nu pentru altceva.

În

ceea ce privește susținerile inculpatei că partea vătămată

K.G. a declarat că inculpata nu le-a prezentat acte false, instanța de fond a considerat-o

neconcludentă și neîntemeiată, întrucât organele de poliție au ridicat de la inculpată

mai multe înscrisuri, care s-au dovedit a fi false, înscrisuri pe care inculpata

le-a înmânat și soților K., fiind depuse de acestea la dosarul de urmărire penală.

S-au considerat irelevante susținerile

inculpatei, în ceea ce privește neconcordanța dintre cele reținute în plângerea

făcută de ambii soți K. și declarația din instanță a părții vătămate K.G., potrivit

căreia nu ar avea cunoștință de declarația dată de inculpată, prin care recunoaște

datorii către partea vătămată M. Sub acest aspect tribunalul are în vedere că plângerea

este expresia poziției comune a soților K. formulată și semnată doar de avocat (părțile

vătămate fiind cetățeni străini), pe când declarația părții vătămate K.G. reprezintă

poziția sa cu privire la faptele cunoscute personal. În condițiile în care din probe

a rezultat că partea vătămată K.G. nu a fost prezentă la semnarea declarației de

către inculpată, susținerile acestei părți vătămate sunt sincere și reale, în consens

cu celelalte probe.

Aceleași considerente au fost reținute

și sub aspectul modalității în care ambii soți K. au cunoscut-o pe inculpată, aceasta

mai ales în contextul în care inculpata nu a putut da explicații coerente cu privire

la împrejurările în care a ajuns să dețină mai multe înscrisuri reale și false privind

pe soții K.

De asemenea, au fost apreciate drept lipsite

consistență afirmațiile legate de modalitatea în care partea vătămată D.E. susține

că a cunoscut-o pe inculpată. Și în acest caz s-a reținut că partea vătămată este

cetățean străin, care nu înțelege nuanțele limbii române. În plus, plângerea a fost

formulată și semnată apărător, iar inculpata nu a putut da explicații coerente cu

privire la împrejurările în care a ajuns să dețină mai multe înscrisuri false privind

pe partea vătămată D.E.

Au fost înlăturate susținerile inculpatei

din concluziile scrise că ar fi fost forțată de părțile vătămate K. și D. să scrie

declarațiile mai sus amintite, întrucât așa cum s-a arătat mai sus nu există nicio

dovadă în acest sens. Dimpotrivă, probele administrate în cauză relevă un mod de

operare identic, ca și în cazul celorlalte părți vătămate - în convorbirea telefonică

cu partea vătămată P.V., inculpata cere o garanție pentru continuarea afacerii,

spunând că va semna chitanța pentru ca partea vătămată C. să își scoată banii și

să se poată retrage. Or și în cazul celorlalte părți vătămate, inculpata a intermediat

același gen de afaceri.

S-a apreciat că este normal ca, după mai

bine de 5 ani și jumătate, partea vătămată P.V. să uite ce act a încheiat cu inculpata

cu privire la sumele de bani, fiind posibil ca partea vătămată să nici nu mai spere

că va recupera acești bani de la inculpată. Realitatea susținerilor părții vătămate

rezultă nu doar din cuprinsul contractului de împrumut, ci și din discuțiile telefonice

purtate cu inculpata. În cadrul acestor convorbiri, partea vătămată P.V. îi spune

inculpatei că a avansat 15.000 euro, inculpata neconfirmându-i susținerile.

Din cei 15.000 euro, 5.000 reprezintă garanția

de participare la licitație, iar 10.000 euro reprezintă suma din contractul de împrumut.

Cei 10.000 euro nu au fost bani dați cu împrumut inculpatei, ci bani dați în contul

bunului pe care partea vătămată spera să îl adjudece, contractul de împrumut încheindu-se

pentru ca partea vătămată să aibă o dovadă că a înmânat inculpatei acești bani.

Că inculpata obișnuia

să semneze

astfel de acte rezultă fără dubiu și din convorbirile telefonice purtate cu partea

vătămată P.V.

Prima instanța a reținut că, în drept,

faptele inculpatei B.E., care, în perioada noiembrie 2006 - martie 2007, în baza

aceleiași rezoluții infracționale unice și folosind același mod de operare, a contrafăcut

mai multe înscrisuri oficiale (acte emise de executorul judecătoresc, de instanța

de judecată și de oficiul de cadastru) și, folosindu-se de o calitate mincinoasă

și de înscrisurile false, le-a indus și menținut în eroare pe părțile vătămate K.M.,

K.G., I.S.D., D.E., P.V. și C.G.C. și pe martorul P.E. cu privire la achiziționarea

la licitație publică a unor imobile situate în municipiul București și le-a cauzat

un prejudiciu mai mare de 200.000 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor

de: înșelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1)-(3) și (5) C.

pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fals material în înscrisuri

oficiale în formă continuată prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.; uz de fals în formă continuată prev. de art. 291 C.

pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

La individualizarea pedepselor au fost

avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. anterior, respectiv

limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, natura și gravitatea faptelor,

pericolul social concret al faptelor, împrejurările comiterii faptei și persoana

inculpatei, care este trimisă în judecată pentru o multitudine de acte materiale,

toate având ca scop obținerea de venituri ilicite importante, profitând de dorința

părților vătămate de a cumpăra la prețuri avantajoase imobile scoase la licitație

publică.

Astfel, la stabilirea cuantumului pedepselor

cu închisoarea s-a ținut seama de: numărul mare de acte materiale; curajul și dezinvoltura

inculpatei cu prilejul săvârșirii faptelor, limitele mari de pedeapsă nefiind de

natură să o tempereze pe aceasta; prejudiciile foarte mari cauzate părților vătămate,

care se ridică la sute de mii de euro; urmările ce se puteau produce în lipsa intervenției

organelor de anchetă; folosirea de mijloace frauduloase sofisticate pentru comiterea

faptelor - acte ale executorului judecătoresc, instanței de judecată și oficiului

de cadastru; rezonanța socială deosebit de negativă în rândul cetățenilor a unor

asemenea fapte; creșterea alarmantă a faptelor similare și implicarea în asemenea

fapte a unui număr tot mai mare de persoane constituite în grupări organizate; necesitatea

combaterii acestui gen de fapte, cu efecte deosebit de negative asupra tranzacțiilor

imobiliare și asupra încrederii în partenerii de afaceri.

S-a mai avut in vedere și atitudinea procesuală

nesinceră a inculpatei și faptul că aceasta nu a acoperit nici măcar în parte prejudiciile

cauzate părților vătămate.

De asemenea, s-a ținut seama de vârsta

inculpatei, de situația școlară și socială, de faptul că are antecedente penale,

fiind condamnată prin sentința penală cu nr. 1128 din data de 14 decembrie 2007,

pronunțată de către Judecătoria s

ectorului

3 București, definitivă prin decizia penală nr. 769 din data de 11 iunie 2008 de

Curții de Apel București la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) C. pen., anterior cu suspendarea condiționată

a executării pedepsei, precum și de faptul că, în anul 2005, inculpata a fost sancționată

cu o amendă cu caracter administrativ de 1.000 RON pentru săvârșirea infracțiunii

de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) C. pen.

În raport de faptul că inculpata a săvârșit

fapta pentru care a fost condamnată la o pedeapsă de 3 luni închisoare cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei, înainte de anul 2002 - motiv pentru care fapta

a fost grațiată conform Legii nr. 543/2002 - s-a apreciat că se poate reține în

favoarea acesteia circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C.

pen.

În raport de aceste elemente de circumstanțiere,

Tribunalul a dispus condamnarea inculpatei la pedepse cu închisoarea, într-un cuantum

care să corespundă atât nevoii de reeducare a inculpatei, cât și gravității faptelor

și necesității realizării depline a funcției de prevenție generală a pedepsei și

procesului penal.

Cu privire la latura civilă, prima instanță

a reținut că sunt lovite de nulitate absolută