ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3119/2014

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 303/F din data de 16 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 7749/3/2012, în baza art. 215 alin. (1)-(3) și 5 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior cu referire la art. 74 lit. a) C. pen. anterior și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, a fost condamnată inculpata B.E. la pedeapsa închisorii de 8 ani pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată. În baza art. 65 C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

anterior pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 288 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior cu referire la art. 74 lit. a) C. pen. anterior și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa închisorii de 2 luni și 20 de zile pentru săvârșirea infracțiunii de la fals material în înscrisuri oficiale. În baza art. 291 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior cu referire la art. 74 lit. a) C. pen. anterior și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior, a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa închisorii de 2 luni și 20 de zile pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. anterior s-au contopit pedepsele de mai sus, inculpata B.E. urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare. În baza art. 35 alin. (1) C. pen. anterior s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale rezultante. În baza art. 71 alin. (1) C. pen. anterior, s-au aplicat inculpatei pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale rezultante. În baza art. 85 alin. (1) C. pen. anterior a fost anulată suspendarea condiționată a pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1128 din 14 decembrie 2008 a Judecătoriei sectorului 3 București, definitivă prin decizia penală nr. 763 din 11 iunie 2008 a Curții de Apel București.

S-a menținut grațierea condiționată a pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1128 din 14 decembrie 2008 a Judecătoriei sectorului 3 București, definitivă prin decizia penală nr. 769 din 11 iunie 2008 a Curții de Apel București. S-a constatat împlinit termenul de încercare de 3 ani al grațierii condiționate a pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1128 din 14 decembrie 2008 a Judecătoriei sectorului 3 București, definitivă prin decizia penală nr. 769 din 11 iunie 2008 a Curții de Apel București. În baza art. 348 C. proc. pen. anterior, s-a dispus anularea actelor falsificate de inculpată. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. anterior cu referire la art. 145 1 C. proc.

pen. anterior, s-a luat față de inculpata B.E. măsura obligării de a nu părăsi țara. În baza art. 145 1 cu referire la art. 145 alin. (1 1 ) C. proc. pen. anterior, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpata a fost obligată să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemată; b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de organul judiciar, respectiv la secția de poliție în a cărei rază teritorială se află, domiciliul inculpatei, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemată; c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura; d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

În baza art. 145 alin. (1 2 ) C. proc. pen. anterior, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpata a fost obligată să respecte următoarele obligații: să nu se apropie de părțile vătămate, de membrii familiilor acestora, de martori și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect. În baza art. 145 alin. (2) C. proc. pen. anterior s-a atras atenția inculpatei că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de aceasta măsura arestării preventive. În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. anterior rap. la art. 14 C. proc. pen. anterior, art. 998 și urm. C. civ., a fost obligată inculpata la plata de daune civile, după cum urmează: - 168.000 euro, cu dobânda legală calculată de la data săvârșirii faptelor la data de plății efective, către părțile civile K.M.

și K.G.; - 32.000 euro către partea civilă I.S.D.; - 33.000 RON către partea civilă P.V.; - 7.000 euro către partea civilă C.G.C.; - 67.500 euro către partea civilă D.E. S-a luat act că partea vătămată P.E. nu s-a constituit parte civilă. În baza art. 353 raportat la art. 163 C. proc. pen. anterior, s-a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatei B.E. în favoarea părților civile până la concurența sumelor acordate acestora cu titlu de despăgubiri civile. În baza art. 191 C. proc. pen. anterior, a fost obligata inculpata la plata sumei de 5.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a pronunța aceasta sentință, prima instanță a reținut că în cursul lunii noiembrie 2006, prin intermediul martorului G.M.A., părțile vătămate K.M.

și K.G. au cunoscut-o pe inculpata B.E., care le-a spus că își desfășoară activitatea în cadrul Biroului Executorilor Judecătorești Asociați D.I.C. din București și că îi poate ajuta să cumpere imobile care făceau obiectul unor executări silite. În aceste condiții, inculpata le-a făcut părților vătămate o ofertă cu privire la un imobil situat în București, sector 3, aparținând debitorului S.V., precizând că prețul de adjudecare al acestuia era de 22.500 euro. Inculpata le-a spus pe părților vătămate K.M. și K.G. că nu trebuie să participe la licitația publică, urmând ca ea să se ocupe personal de toate formalitățile impuse de procedura executării silite și mai mult, le-a condus pe acestea la imobilul menționat, despre care le-a spus că nu poate fi vizitat întrucât este încă ocupat de către debitor.

În data de 15 noiembrie 2006, la indicațiile inculpatei B.E., acestea au achitat suma de 2.350 euro în contul Biroului de Executori Judecătorești Asociați D.I.C. și, totodată, i-au remis inculpatei suma de 8.000 euro. Ulterior, inculpata le-a încredințat părților vătămate două înscrisuri intitulate „proces-verbal de vânzare” datat 22 noiembrie 2006 și „titlu de adjudecare” datat 27 noiembrie 2006, care atestau că imobilul situat în București, sector 3, fusese adjudecat în favoarea părții vătămate K.G. Întrucât părțile vătămate au constatat că aceste înscrisuri nu erau ștampilate, i-au cerut explicații inculpatei B.E., care le-a spus că a uitat să aplice ștampila, dar că urma să îndrepte acest lucru.

În data de 27 noiembrie 2006, părțile vătămate au achitat la C. Bank SA, în contul Biroului de Executori Judecătorești Asociați D.I.C. suma de 9.900 euro, iar în data de 28 noiembrie 2006 i-au mai remis inculpatei suma de 10.356 euro pentru a se ocupa de formalitățile, pe care le impunea procedura executării silite. Înscrisurile care atestau adjudecarea imobilului situat în București, sector 3, în favoarea părții vătămate K.G. au rămas la inculpată. Având încredere în susținerile inculpatei că le poate ajuta să cumpere și alte imobile care făceau obiectul unor executări silite, în perioada noiembrie 2006 - februarie 2007, părțile vătămate K.M. și K.G. au mai plătit suma de 222.625 euro, acestea primind de la inculpată două înscrisuri, neștampilate, intitulate „titlu de executare” datat 29 ianuarie 2007 și „încheiere” din data de 30 ianuarie 2007 care atestau adjudecarea imobilului situat în București, sector 2, în favoarea părților vătămate.

Întrucât la sfârșitul lunii martie 2007, părțile vătămate și-au dat seama că ceva nu era în regulă, s-au deplasat la sediul Biroului de Executori Judecătorești Asociați D.I.C., prilej cu care au constatat că inculpata nu era angajata acestui birou și că sumele consemnate la C. Bank SA, la dispoziția biroului respectiv, nu fuseseră ridicate. În aceste condiții, părțile vătămate au reușit să recupereze sumele 17.300 RON și de 40.300 euro. Fiind contactată de către părțile vătămate, inculpata le-a asigurat că va rezolva toate problemele și, în plus, a dat o declarație în fața părților vătămate K.M., K.G. și D.E., precum și a martorului N.M.A., prin care s-a obligat să le restituie suma de 168.000 euro în intervalul 03 aprilie 2007 - 09 aprilie 2007. Fiind efectuate verificări de către organele de urmărire penală la Biroul de Executori Judecătorești Asociați D.I.C., s-a constatat că inculpata B.E.

nu a fost niciodată angajată la acest birou. În plus, biroul menționat a comunicat organelor de urmărire penală faptul că inculpata a avut calitatea de debitor în dosarul execuțional cu nr. 110/2006 al Biroului de Executori Judecătorești Asociați D.I.C., în care figurau în calitate de creditori numiții Z.M. și Z.E., precum și faptul că unul dintre imobilele pe care părțile vătămate au crezut că l-au cumpărat cu ajutorul inculpatei B.E., situat în București, sector 3, figurează adjudecat în urma licitației publice organizate în data de 23 aprilie 2007, în favoarea adjudecatarului B.I. De asemenea, potrivit adresei din 31 mai 2007 a C. Bank SA, partea vătămată K.G. a depus recipise de consemnare la această instituție în valoare de 2.250 euro, 9.900 euro, 2.800 euro, 9.900 euro, 3.200 euro, 2.350 euro, 9.900 euro, 5.320 euro și de 5.320 euro pe seama și la dispoziția Biroului de Executori Judecătorești Asociați D.I.C.

Fiind audiat, martorul G.M.A. a declarat că a cunoscut-o pe inculpată prin intermediul numiților Ș.S. și D.G., administratorul și respectiv angajatul unei agenții imobiliare. Potrivit susținerilor martorului, inculpata s-a prezentat drept jurist în cadrul Biroului de Executori Judecătorești Asociați D.I.C. și s-a oferit să îl ajute pe martor să cumpere imobile din București care făceau obiectul unor executări silite și fuseseră scoase la licitație publică. Din declarațiile martorului rezultă că acesta a fost de acord, să cumpere astfel de imobile și în acest sens a consemnat la C. Bank SA sumele de bani necesare. Întrucât după o perioadă de șase luni martorul a constatat că nu fusese chemat să se prezinte la nicio licitație publică, și-a retras sumele pe care le consemnase anterior.

Cu prilejul audierii martorul a recunoscut că i-a prezentat-o părții vătămate K.G. pe inculpata B.E., însă a declarat că în momentul în care și-a dat seama că fusese indus în eroare de către inculpată, a încunoștiințat-o de îndată pe partea vătămată despre cele constatate. În cursul urmăririi penale a fost dispusă efectuarea unei constatări tehnico-științifice asupra înscrisului olograf intitulat „declarație” pus la dispoziția organelor de urmărire penală de către părțile vătămate din cuprinsul căruia rezultă că inculpata B.E. s-a obligat să restituie eșalonat părții vătămate K.M. , în perioada 03 aprilie 2007 - 09 aprilie 2007, sume totalizând 168.000 euro. Potrivit concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică din data de 17 august 2009, semnatara de pe declarația mai sus menționată a fost executată de inculpata B.E.

Sub acest aspect prima instanță a reținut că doar cu privire la mențiunile de pe declarație nu s-a putut stabili dacă au fost sau nu executate de inculpată. Din declarațiile martorului N.M.A., care a semnat în calitate de martor declarația de recunoaștere de către inculpată a sumelor datorate părților vătămate K., a rezultat că inculpata a semnat această declarație fără a fi forțată în vreun fel de părțile vătămate K. sau de partea vătămată D.E. S-a mai reținut că, la data de 08 mai 2007, cu prilejul prinderii în flagrant a inculpatei B.E. de către lucrători de poliție din cadrul Secției 10 Poliție din București, în autovehiculul cu care aceasta se deplasase, marca D., au fost descoperite și ridicate mai multe înscrisuri care dovedesc săvârșirea de către inculpată a infracțiunii de înșelăciune în dauna părților vătămate K.M.

și K.G. și a infracțiunilor de uz de fals și fals material în înscrisuri oficiale, respectiv: încheierea pronunțată în data de 26 ianuarie 2007 de către Judecătoria sectorului 3 București, în dosarul de executare silită cu nr. 162/2007, prin care s-a dispus evacuarea silită a debitorului R.E.

din imobilul situat în București, sector 3, la cererea adjudecatarului, partea vătămată K.G.; recipisele din data de 15 noiembrie 2006 în valoare de 2.250 euro, din data de 16 noiembrie 2006 în valoare de 5.320 RON, din data de 23 ianuarie 2007 în valoare de 3.200 euro, din data de 19 ianuarie 2007 în valoare de 9.900 euro, din data de 30 noiembrie 2006 în valoare de 2.350 euro, din data de 30 noiembrie 2006 în valoare de 2.800 euro, din data de 27 noiembrie 2006 în valoare de 9.900 euro, din data de 06 decembrie 2006 în valoare de 12.070 RON, din data de 14 decembrie 2006 în valoare de 9.900 euro, din data de 06 decembrie 2006 în valoare de 12.070 RON, care atestă consemnarea la C. Bank SA de către partea vătămată K.G.

sumelor de bani la dispoziția biroului executorilor judecătorești mai sus menționat, precum și două cărți de vizită aparținând părților vătămate K.M. și K.G. Prima instanță a mai reținut că, în cursul lunii octombrie 2006, partea vătămată I.S.D., prin intermediul unei cunoștințe de naționalitate arabă, B.A., neidentificată în cauză, a cunoscut-o pe inculpata B.E., aceasta prezentându-se drept angajată a Biroului Executorilor Judecătorești Asociați D.I.C. și s-a oferit să o ajute pe partea vătămată să cumpere un apartament ce face obiectul unei proceduri de executare silită. Ulterior, partea vătămată I.S.D. a fost contactată de către inculpata B.E., care i-a spus că a găsit un apartament situat în sectorul 5, cu prețul de vânzare de 40.000 euro, partea vătămată fiind acord să îl achiziționeze.

Pentru achiziționarea imobilului, la indicațiile inculpatei, partea vătămată s-a deplasat la C. Bank SA și a consemnat suma de 10.500 RON reprezentând 10% din valoarea imobilului în contul Biroului Executorilor Judecătorești Asociați D.I.C. Conform înțelegerii cu inculpata, diferența de preț urma să fie achitată de partea vătămată în cursul lunii noiembrie 2006. A doua zi după consemnarea sumei de 10.500 RON la C. Bank SA, numitul B.A. și inculpata B.E. au contactat-o pe partea vătămată și i-au spus că în realitate, suma de 10.000 euro, pe care i-au mai cerut-o, reprezenta „șpaga” pe care trebuia să o plătească pentru a câștiga licitația organizată pentru vânzarea apartamentului respectiv. În aceste împrejurări, partea vătămată s-a întâlnit cu cei doi la o benzinărie situată din București, unde i-a remis inculpatei B.E.

suma de 35.000 RON. La începutul lunii noiembrie 2006, partea vătămată I.S.D. a fost contactată telefonic de către numitul B.A. și de către inculpata B.E., aceasta din urmă spunându-i că a câștigat licitația respectivă, iar după câteva zile i-a încredințat părții vătămate o fotocopie a titlului de adjudecare în favoarea sa a imobilului menționat. În data de 26 noiembrie 2006, la indicațiile inculpatei B.E., partea vătămată I.S.D. a mai consemnat la C. Bank SA suma de 17.500 RON în contul Biroului Executorilor Judecătorești Asociați D.I.C. și i-a remis inculpatei suma de 77.000 RON, pentru ca în cursul lunii decembrie 2006 să îi mai plătească suma de 700 euro cu titlu de cheltuieli de evacuare.

În cursul lunii ianuarie 2007, inculpata B.E. i-a remis părții vătămate un proces-verbal, din care rezulta vânzarea imobilului către aceasta. Fiind audiat în cauză, martorul D.C.A. a arătat că a cumpărat imobilul situat în sectorul 5 în data de 14 octombrie 2004, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat în 14 octombrie 2004. După cumpărare, imobilul nu a fost scos niciodată la licitație publică. La începutul lunii aprilie 2007, partea vătămată C.G.C. a cunoscut-o pe inculpata B.E., prin intermediul părții vătămate I.S.D.. Inculpata s-a prezentat drept avocat și colaborator al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați D.I.C. , promițându-i părții vătămate că o poate ajuta să câștige licitația publică care urma să aibă loc în data de 20 aprilie 2007 cu privire la imobilul situat în București, sector 3. Inculpata B.E.

i-a spus părții vătămate C.G.C. că trebuia să achite suma de 70.000 euro pentru acest imobil și întrucât partea vătămată nu avea această sumă a contactat-o pe partea vătămată P.V., stabilind cu aceasta să cumpere împreună imobilul respectiv, urmând ca în titlul de adjudecare să figureze doar partea vătămată P.V. Inculpata s-a prezentat drept avocat al părții vătămate P.V. și i-a spus că îi poate ajuta să achiziționeze la licitație publică imobilul situat în București, sector 3. Partea vătămată C.G. i-a plătit inculpatei suma de 7.000 euro, reprezentând un avans din suma pe care trebuia să o achite, încheind cu aceasta o chitanță care atesta că o împrumutase pe inculpată cu acești bani. La data de 18 aprilie 2007, părțile vătămate C.G.C.

și P.V. s-au întâlnit în fața Judecătoriei sectorului 3 București cu inculpata B.E., care le-a spus că lucrează cu Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D.I.C., organizatorul unei licitații publice cu privire la imobilul mai sus menționat și că le poate ajuta să îl dobândească. La solicitarea inculpatei cele două părți vătămate au intrat împreună cu aceasta în sediul Judecătoriei sectorului 3 București, unde inculpata a pretins că i s-a eliberat o fotocopie a unui act din Dosarul nr. 1136/301/2006 și a unei file din Dosarul nr. 1028/ES/2005 al Judecătoriei sectorului 3, pe care le-a încredințat părții vătămate P.V. În ziua de 18 aprilie 2007, părțile vătămate C.G.C. și P.V., martorul C.V.

și inculpata s-au deplasat la C. Bank SA, unde partea vătămată P.V. a plătit suma de 16.653 RON fiind convinsă că reprezintă un avans din suma care trebuia plătită pentru participarea la licitație. După aceea, inculpata B.E. i-a solicitat părții vătămate P.V. să îi remită suma de 10.000 euro, spunându-i că urma să fie împărțită între proprietarul imobilului, reprezentanții C. Bank SA și executorul judecătoresc. Întrucât inculpata B.E. le-a spus părților vătămate P. și C. că nu le poate elibera o chitanță care să ateste primirea acestei sume, în prezența părții vătămate C.G.C. și a martorului C.V., partea vătămată P.V. a încheiat cu inculpata un contract în baza căreia o împrumuta pe inculpată cu suma de 33.300 RON, iar aceasta se obliga să îi restituie banii în data de 01 iulie 2007, dată la care partea vătămată P.V.

urma să primească de la inculpată actele care atestau că devenise proprietarul imobilului situat pe sector 3. Inculpata B.E. le-a spus părților vătămate că nu trebuie să participe la licitația publică, întrucât P.V. va fi singurul licitator, iar ea va „aranja” ca să nu mai afle nimeni despre organizarea licitației. Deși în data de 23 aprilie 2007, părțile vătămate trebuiau să se întâlnească cu inculpata pentru a primi titlul de adjudecare a imobilului, acest lucru nu s-a mai întâmplat, inculpata folosind diferite pretexte pentru a nu se prezenta la întâlnire. Ulterior, în data de 04 mai 2007, părțile vătămate P. și C. s-au întâlnit cu inculpata B.E., prilej cu care aceasta le-a arătat titlul de adjudecare și le-a mai solicitat suma de 7.500 euro.

Întrucât a refuzat și de această dată să le dea o chitanță care să ateste plata acestei sume, părțile vătămate și-au dat seama că era ceva în neregulă și i-au solicitat inculpatei să le restituie suma de 33.300 RON plătită anterior, iar aceasta s-a obligat să o restituie în data de 08 mai 2007. Ulterior, părțile vătămate s-au deplasat la sediul Biroului Executorilor Judecătorești Asociați D.I.C., unde au aflat că imobilul respectiv fusese adjudecat deja și că inculpata B.E. nu este colaboratoarea biroului și, în plus, mai indusese în eroare și alte persoane în acest mod. În aceste condiții, părțile vătămate au luat hotărârea să o contacteze telefonic și să stabilească o întâlnire cu aceasta sub pretextul că doresc să îi dea restul sumei de bani, urmând să solicite ulterior prezența organelor de poliție la locul mtâlnirii pentru ca acestea să descopere asupra sa acte false doveditoare ale săvârșirii infracțiunii de înșelăciune.

La data de 08 mai 2007, părțile vătămate C.G. și P.V. și martorul A.A. s-au întâlnit cu inculpata B.E., care era însoțită de martorii S.M. și G.S. Părțile vătămate i-au solicitat să le arate apartamentul pe care doreau să îl achiziționeze, iar în momentul în care au ajuns la adresa respectivă au anunțat organele de poliție. Cu acest prilej, organele de poliție au ridicat de la partea vătămată P.V., în baza unei dovezi, actele pe care inculpata B.E. i le predase anterior, respectiv: fotocopii ale contractului de împrumut bănesc încheiat în data de 18 aprilie 2007 între partea vătămată P.V. și inculpată; fotocopii ale contractului de împrumut bănesc încheiat între C. Bank SA - Sucursala Sectorului 1 și numita R.E., adresa prin care C. Bank SA a solicitat în data de 10 martie 2005 Biroului Executorilor Judecătorești Asociați D.I.C.

efectuarea demersurilor necesare începerii executării silite în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut bănesc; fotocopia file din Dosarul nr. 1028/ES/2005 al Judecătoriei sectorului 3, reprezentând încheierea prin care s-a încuviințat în data de 30 martie 2006 executarea silită împotriva debitoarei R.E. și a încheierii din data de 26 iunie 2006 prin care Judecătoria sectorului 3 București a încuviințat executarea silită a creanței în cuantum de 12.000 RON în baza titlului executoriu mai sus menționat. Din cuprinsul procesului-verbal de transcriere a convorbirilor înregistrate de partea vătămată P.V. cu inculpata B.E. rezultă că partea vătămată i-a reproșat inculpatei că deși i-a remis suma de 15.000 euro, nu primise de la aceasta titlul de adjudecare a imobilului pe care dorea să îl achiziționeze.

În aceleași împrejurări, inculpata B.E. i-a spus părții vătămate P.V. că fusese contactatată de către partea vătămată C.G.C., care i-a spus că vrea să se retragă de la licitație și i-a cerut părții vătămate P.V. să ajungă la o înțelegere cu partea vătămată C.G.C., arătându-se dispusă chiar să restituie sumele pe care le primise de la părțile vătămate. Fiind audiat, martorul S.M. a declarat că inculpata B.E. este mătușa sa, iar în data de 08 mai 2007 l-a contactat telefonic și i-a solicitat să o transporte cu autoturismul său marca D. în mai multe locuri din București. În data respectivă, în jurul orelor 18.00, s-a deplasat în zona l., unde îl aștepta inculpata și o prietenă de-a acesteia, martora G.S., și la solicitarea inculpatei martorul le-a transportat pe cele două la o benzinărie din zona C. Acolo inculpata B.E.

a coborât din mașină și s-a întâlnit cu trei persoane de sex masculin, iar după ce a discutat cu acestea a urcat într-un autovehicul marca B. condus de către una dintre persoane. Din declarațiile martorului mai rezultă că ulterior a fost contactat telefonic de către inculpată care i-a spus că se află în zona H.T. și i-a solicitat ajutorul, întrucât persoanele cu care se întâlnise o constrângeau să urce în mașină. Potrivit afirmațiilor martorului S.M., la scurt timp după aceea a fost sunat din nou de către inculpată, care i-a spus că este condusă la Secția 10 Poliție. O dată ajuns acolo, organele de poliție i-au solicitat consimțământul pentru a efectua o percheziție asupra autovehiculului său, iar cu acest prilej martorul le-a indicat bunurile aflate în interiorul acestuia care îi aparțineau inculpatei B.E.

În același sens sunt și declarațiile martorilor G.S. și N.F. audiați în cursul urmăririi penale. Din cuprinsul procesului-verbal întocmit în data de 08 mai 2007 de către organele de poliție cu prilejul efectuării percheziției asupra autovehiculului marca D., proprietatea martorului S.M. rezultă că în interiorul acestui autoturism, respectiv pe bancheta din spate, între scaune și în portbagaj au fost descoperite și ridicate de către organele de poliție mai multe înscrisuri cu privire la care martorul S.M. a declarat că îi aparțin inculpatei B.E. În urma inventarierii acestor bunuri au fost găsite mai multe înscrisuri care privesc pe părțile vătămate P.V.

și C.G.C., respectiv: o fotocopie a încheierii de ședință a Judecătoriei sectorului 3 București, pronunțată în Dosarul nr. 11366/301/2006; fotocopia încheierii pronunțate în data de 30 martie 3005 de către Judecătoria sectorului 3 București în Dosarul nr. 1028/ES/2005; fotocopia contractului de împrumut, fotocopia actelor de identitate ale părților vătămate P.V. și C.G.C.; contractul de împrumut datat 18 aprilie 2007 încheiat între inculpata B.E. și partea vătămată P.V.; chitanța datată 16 aprilie 2007; adresa emisă în 21 iulie 2007 de către Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D.I.C. în dosarul de executare silită cu nr. 567/2006, din care rezulta că imobilul situat în sectorul 3 fusese adjudecat în data de 23 aprilie 2007 în favoarea numitului B.I.; fotocopia recipisei care atestă consemnarea în data de 18 aprilie 2007 de către partea vătămată P.V.

a sumei de 16.653 RON în contul Biroului Executorilor Judecătorești Asociați D.I.C. ; raportul de evaluare a imobilului situat în sectorul 3, precum și o rezoluție din data de 16 martie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București, prin care s-a confirmat neînceperea urmăririi penale față de inculpata B.E. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 288 C. pen. anterior, art. 291 C. pen. anterior și de art. 215 alin. (1) C. pen. anterior. Din raportul de constatare tehnico-științifică din data de 17 august 2009, semnătura de la rubrica „împrumutat” de pe contractul de împrumut datat 18 aprilie 2007 și încheiat între inculpata B.E. și partea vătămată P.V. îi aparține inculpatei.

De asemenea, semnătura de la rubrica „am primit” de pe înscrisul intitulat chitanță întocmit în data de 16 aprilie 2007 care atestă primirea de către inculpată a sumei de 7.000 euro de la partea vătămată C.G.C. îi aparține inculpatei B.E. Prin adresa emisă în data de 21 iunie 2007, Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D.I.C. s-a comunicat organelor de urmărire penală că pe rolul acestui birou a fost înregistrat dosarul execuțional nr. 567/2006, având ca obiect imobilul situat în sectorul 3, București, care a fost adjudecat în data de 23 aprilie 2007 în favoarea adjudecatarului B.I. De asemenea, prin adresa emisă în data de 01 iunie 2007, Baroul București a comunicat organelor de urmărire penală că inculpata B.E.

nu figurează în tabloul avocaților Baroului București și nu a făcut parte niciodată din Baroul București. S-a mai reținut că în jurul datei de 16 martie 2007, prin intermediul părții vătămate K.M., partea vătămată D.E. a cunoscut-o pe inculpata B.E., care s-a prezentat drept reprezentant legal al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați D.I.C. și i-a propus să achiziționeze un imobil compus din teren cu suprafața de 101,3 m.p. și construcția cu suprafața de 85,60 m.p. situat în București, sector 3. Inculpata i-a propus părții vătămate D.E. să îi predea titlul de adjudecare a imobilului menționat emis pe numele altei persoane, prezentându-i în acest sens o serie de înscrisuri, care purtau antetul biroului mai sus menționat și semnătura executorului și care atestau că sumele plătite, în datele de 16 martie 2007 și 19 martie 2007, de către partea vătămată inculpatei B.E.

și totalizând 67.500 euro fuseseră înregistrate, iar partea vătămată urma să dobândească proprietatea asupra imobilului. Întrucât partea vătămată a observat că punerea sa în posesia imobilului întârzia, s-a deplasat la sediul Biroului Executorilor Judecătorești Asociați D.I.C., unde a constatat că fusese indusă în eroare de către inculpată, întrucât aceasta nu lucra la acest birou, iar toate actele pe care i le prezentase erau contrafăcute. Cu același prilej, partea vătămată D.E. a aflat că imobilul pe care crezuse că îl achiziționase fusese deja dobândit de către o altă persoană. În aceste condiții, partea vătămată a contactat-o pe inculpată și i-a solicitat acesteia să dea o declarație prin care se obliga să îi restituie suma de 67.500 euro până la data de 30 martie 2007. Deși inculpata a dat declarația solicitată, aceasta nu a restituit suma datorată.

Potrivit concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică din data de 17 august 2009, semnătura de pe declarația mai sus menționată a fost executată de inculpata B.E. Sub acest aspect, prima instanța a reținut că doar cu privire la mențiunile de pe declarație nu s-a putut stabili dacă au fost sau nu executate de inculpată. Din declarațiile martorului N.M.A., care a semnat în calitate de martor declarația de recunoaștere de către inculpată a sumelor datorate părții vătămate D.E., rezultă că inculpata a semnat această declarație fără a fi forțată în vreun fel de părțile vătămate K. sau de partea vătămată D.E. Mai mult, martorul arată că a fost de față când partea vătămată D.E. a dat sumele de bani inculpatei, ocazie cu care inculpata a dat părții vătămate niște „chitanțe cu antetul executorului judecătoresc”.

În urma inventarierii acestor bunuri au fost găsite mai multe înscrisuri care privesc pe partea vătămată D.E., respectiv: documentele purtând antetul Biroului Executorilor Judecătorești Asociați D.I.C., intitulate „somație”, datate 26 martie 2007, din cuprinsul cărora rezultă că prin încheierea din data 31 mai 2006 a Judecătoriei sectorului 3 a fost dispusă încuviințarea evacuării silite a debitoarei R.E. din imobilul situat în București, sector 3, în favoarea părții vătămate D.E. În urma cercetărilor penale efectuate în cauză s-a stabilit că printre înscrisurile ridicate în data de 08 mai 2007 de către organele de poliție din autoturismul marca D., a fost descoperită și o fotocopie a cărții de identitate a martorului P.E.

În aceste împrejurări, organele de poliție au procedat la audierea acestuia în calitate de martor pentru a stabili modalitatea în care inculpata a ajuns în posesia fotocopiei cărții sale de identitate. Cu acest prilej, martorul a declarat că a cunoscut-o pe inculpata B.E. prin intermediul avocatului său D.M.A. și că aceasta s-a prezentat drept avocat în cadrul cabinetului de avocatură N.N. Inculpata i-a promis martorului că îl poate ajuta să cumpere un apartament situat în București care făcea obiectul unei proceduri de executare silită la Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D.I.C. Martorul a fost de acord cu propunerea inculpatei și, la solicitarea acesteia, i-a încredințat o fotocopie a cărții sale de identitate și a însoțit-o la agenția C. Bank SA, unde a achitat suma de 12.000 RON reprezentând taxa de participare la licitația publică.

Ulterior, inculpata B.E. i-a pretins suma de 10.000 euro, spunându-i că o parte din acești bani îi va reveni executorului judecătoresc, însă martorul nu a fost de acord cu această propunere. Martorul a făcut personal demersuri pentru a afla data la care urma să aibă loc licitația și a depus chitanța eliberată de C. Bank SA la dosarul de licitație, iar în cursul lunii mai 2007, a participat la licitația publică organizată cu privire la un imobil situat în București, proprietatea numitei R.E. Imobilul a fost adjudecat în favoarea unuia dintre participanții la licitație cu suma de 525.000 RON. Martorul P.E. a mai afirmat că a reușit să recupereze suma de 12.000 RON pe care o consemnase la C. Bank SA și că în momentul în care a efectuat verificări la Baroul București și a constatat că inculpata B.E.

nu era membru al acestuia, și-a dat seama că aceasta încercase să îl inducă în eroare. În ceea ce privește temeinicia situației de fapt reținute, prima instanță a constatat ca inculpata nu a fost niciodată în relații de prietenie și nici de rudenie cu vreuna din părțile vătămate, neexistând nici un motiv ca părțile vătămate să împrumute pe inculpată cu sume mari sau mici de bani. S-a mai reținut că părțile vătămate nu aveau nici cea mai mică justificare să reclame în mod mincinos săvârșirea unor fapte de înșelăciune de către inculpată, nici să evite reclamarea altor persoane, care să fi participat la săvârșirea faptelor și nici să consemneze sume mari de bani în contul executorului judecătoresc fără ca vreuna din ele, cu excepția lui P.E., să se prezinte la licitația publică.

Or, neparticiparea la licitație a părților vătămate dovedește că acestea au făcut ceea ce le-a spus inculpata, convinse că „afacerea” - cum spune inculpata în convorbirile telefonice purtate cu P.V. - este aranjată cu executorul și adjudecarea la licitație a imobilelor este sigură. Această apreciere s-a întemeiat pe declarațiile de recunoaște a sumelor datorate către părțile vătămate K.M., K.G. și D.E., pe contractul de împrumut încheiat cu partea vătămată P.V., pe chitanța încheiată cu partea vătămată C.G.C., precum și pe înscrisurile ridicate de la inculpată în data de 08 mai 2007, din care rezultă fără putință de tăgadă că inculpata este autoarea faptelor reclamate de părțile vătămate.

Faptul că inculpata nu a relevat nicio împrejurare concretă și credibilă, care să impună concluzia că între aceasta și părțile vătămate ar fi existat anumite raporturi juridice, în temeiul cărora inculpata să fie obligată să le restituie sume mari de bani constituie o împrejurare relevantă ce sprijină susținerile părților vătămate. De asemenea, inculpata nu a produs nicio probă din care să rezulte că părțile vătămate K. și D.E. au forțat-o să întocmească declarațiile mai sus menționate. Dimpotrivă, din declarațiile martorului N.M.A., care a semnat în calitate de martor declarația de recunoaștere de către inculpată a sumelor datorate părților vătămate D.E. și K., rezultă că inculpata a semnat declarațiile fără a fi forțată în vreun fel.

Mai mult, martorul arată că a fost de față când partea vătămată D.E. a dat sumele de bani inculpatei, ocazie cu care inculpata a dat părții vătămate niște „chitanțe cu antetul executorului judecătoresc”. În aceste condiții, prima instanța a apreciat pe deplin dovedite susținerile părților vătămate că sumele relevate prin înscrisurile semnate de inculpată reprezintă sume de bani înmânate inculpatei pentru cumpărarea imobilelor prezentate de aceasta ca fiind scoase la licitație publică. S-a apreciat că doar astfel are sens deținerea de către inculpată a copiei actelor de identitate ale acestora și a unor documente întocmite pe numele părților vătămate și care atestau calitatea acestora de participanți și/sau adjudecatari ai unor imobile la licitație publică.

Prima instanța a apreciat că faptul că părțile vătămate au fost victimele acțiunilor frauduloase de inducere în eroare ale inculpatei rezultă și din următoarele împrejurări concordante: - de la inculpată s-a ridicat încheierea pronunțată în data de 26 ianuarie 2007 de către Judecătoria sectorului 3 București, în dosarul de executare silită cu nr. 162/2007, prin care s-a dispus evacuarea silită a debitorului R.E. din imobilul situat în București, sector 3, la cererea adjudecatarului K.G.; - din adresa emisă în 21 iulie 2007 de către Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D.I.C.

în dosarul de executare silită cu nr. 567/2006 rezultă că imobilul situat în sectorul 3 fusese adjudecat în data de 23 aprilie 2007 în favoarea numitului B.I., iar nu în favoarea părții vătămate K.G., fapt ce dovedește caracterul fals al documentului găsit la inculpată și a celor înmânate părților vătămate K., prin care i-a indus și menținut în eroare pe aceștia; - de la inculpată s-au ridicat documente purtând antetul Biroului Executorilor Judecătorești Asociați D.I.C. intitulate „somație”, datate 26 martie 2007, din care rezultă că prin încheierea din data 31 mai 2006 a Judecătoriei sectorului 3 a fost dispusă încuviințării evacuării silite a debitoarei R.E. din același imobil situat în București, sector 3, în favoarea părții vătămate D.E.; - din adresa emisă în 21 iulie 2007 de către Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D.I.C.

în dosarul de executare silită cu nr. 567/2006 rezultă că imobilul situat pe în sectorul 3 a fost adjudecat în data de 23 aprilie 2007 în favoarea numitului B.I., fapt ce dovedește caracterul fals al documentelor din dosarul de executare găsite la inculpată și a celor predate părții vătămate D.E., prin care l-a indus și menținut în eroare; - de la inculpată și de la partea vătămată P.V.

s-au ridicat fotocopii ale contractului de împrumut bănesc încheiat între C. Bank SA - Sucursala Sectorului 1 și numita R.E., fotocopii ale filei din Dosarul nr. 1028/ES/2005 al Judecătoriei sectorului 3, reprezentând încheierea prin care s-a încuviințat în data de 30 martie 2006 executarea silită împotrivă debitoarei R.E., și ale încheierii din data de 26 iunie 2006, prin care Judecătoria sectorului 3 București a încuviințat executarea silită a creanței în cuantum de 12.000 RON în baza titlului executoriu mai sus menționat; - din convorbirile telefonice rezultă că inculpata a demarat o afacere imobiliară cu P.V. și C.G., afacere pentru finalizarea căreia au înmânat inculpatei 15.000 și respectiv 7.000 euro.

Prima instanța a reținut că declarațiile martorilor audiați în cauză și cartea de vizită ridicată de la aceasta, pe care există mențiunile „B.E. - Consilier colaborator - Licențiată în Drept” confirmă susținerile părților vătămate că inculpata s-a prezentat ca avocat, colaborator cu Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D.I.C. , acesta fiind motivul pentru care părțile vătămate au lăsat totul în seama inculpatei, fiind convinși că vor adjudeca bunurile prezentate de aceasta ca fiind scoase la licitație publică. Au fost înlăturate ca vădit nesincere și nesusținute de niciuna din probele administrate în cauză afirmațiile inculpatei că ar fi fost forțată de părțile vătămate C.G.C. și P.V. să urce cu aceștia în autoturismul marca B. Din declarațiile martorilor S.M., G.S.

rezultă că inculpata s-a urcat de bunăvoie și a mers cu cei trei pentru a le prezenta din afară imobilul, spunându-le să o aștepte. Ulterior, inculpata le-a comunicat telefonic faptul că se află în zona H.T. și i-a solicitat ajutorul lui S.M., întrucât persoanele cu care se întâlnise o constrângeau să urce în mașină. Potrivit afirmațiilor martorului S.M., la scurt timp după aceea a fost sunat din nou de către inculpată, care i-a spus că este condusă la Secția 10 Poliție. Reiese din declarațiile celor doi martori că în mod mincinos inculpata încearcă să inducă ideea că a fost victima unei lipsiri de libertate, deplasarea acesteia cu părțile vătămate C.G.C., P.V. și cu martorul A.A. fiind făcută cu scopul de a-i menține în eroare, prezentându-le din exterior bunul pe care doreau să-l cumpere la licitație.

În acest sens este și declarația martorei N.G., dată în ambele faze ale procesului penal, care arată că a văzut-o pe inculpată intrând în curtea imobilului, însoțită de doi bărbați, și că inculpata a pus că este de la o agenție imobiliară și au venit să prezinte imobilul pentru vânzare. Or din declarațiile martorilor S.M., G.S., N.G., care se coroborează și cu declarația martorului A.A. și cu procesul-verbal de conducere a inculpatei la sediul secției de poliție pentru identificare, rezultă fără nici un dubiu nerealitatea susținerilor inculpatei. Instanța de fond a mai reținut și faptul că inculpata a recunoscut în parte acuzațiile ce i se aduc, cu ocazia audierii în ședința din 25 iunie 2012, însă a încercat să transfere cea mai mare parte a răspunderii asupra martorului G.M.A., susținând că a acționat la cererea acestuia și că lui i-a înmânat sumele de bani.

Procurorul a dispus cu privire la acest martor o soluție de neîncepere a urmăririi penale, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. anterior, soluție necontestată de inculpată, astfel că susținerile acesteia nu au fost primite. Chiar dacă ar fi adevărată susținerea inculpatei, fapt neconfirmat de probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și al judecății, prima instanța a considerat ca nimic nu exclude calitatea de participant - autor - al inculpatei și nu poate diminua răspunderea penală sau civilă a acesteia. S-a apreciat drept similară și situația privitoare la persoana neidentificată B.A. Faptul că inculpata s-ar fi pus la dispoziția acestei persoane nu este de natură a-i diminua răspunderea penală și nici cea civilă.

Dimpotrivă, comiterea faptei de mai multe persoane împreună ar fi de natură să dea faptelor un caracter mai grav și să atragă răspunderea solidară pentru întregul prejudiciu cauzat. În ceea ce privește pretinsele neconcordanțe între declarațiile unora dintre părțile vătămate, instanța de fond a reținut că acestea nu mfirmă situația de fapt și nici calitatea inculpatei de autor al faptelor mai sus expuse. Faptul că partea vătămată K.G. susține în declarația dată în fața instanței că inculpata nu a pretins nimic pentru ea, nu este de natură a dovedi că inculpata a fost un simplu instrument la îndemâna altor persoane.

Dimpotrivă, din declarațiile părților vătămate rezultă că inculpata le-a indus în eroare cu privire la cumpărarea la preț avantajos a unor bunuri scoase la licitație, lăsându-le impresia că din prețul final un comision va reveni inculpatei - în convorbirea telefonică cu partea vătămată P.V., inculpata cere o garanție că se continuă afacerea, susținând că este nevoită să facă o sută de chitanțe cu toată lumea. S-a apreciat că această concluzie este indiscutabilă, inculpata jucând rolul de intermediar între executor și părțile vătămate, intermediar care nu face acte de caritate, ci urmărește obținerea unui beneficiu - „vreau și eu o garanție că se continuă afacerea”, fiind evident că inculpata dorea continuarea afacerii pentru a câștiga bani, nu pentru altceva.

În ceea ce privește susținerile inculpatei că partea vătămată K.G. a declarat că inculpata nu le-a prezentat acte false, instanța de fond a considerat-o neconcludentă și neîntemeiată, întrucât organele de poliție au ridicat de la inculpată mai multe înscrisuri, care s-au dovedit a fi false, înscrisuri pe care inculpata le-a înmânat și soților K., fiind depuse de acestea la dosarul de urmărire penală. S-au considerat irelevante susținerile inculpatei, în ceea ce privește neconcordanța dintre cele reținute în plângerea făcută de ambii soți K. și declarația din instanță a părții vătămate K.G., potrivit căreia nu ar avea cunoștință de declarația dată de inculpată, prin care recunoaște datorii către partea vătămată M. Sub acest aspect tribunalul are în vedere că plângerea este expresia poziției comune a soților K. formulată și semnată doar de avocat (părțile vătămate fiind cetățeni străini), pe când declarația părții vătămate K.G.

reprezintă poziția sa cu privire la faptele cunoscute personal. În condițiile în care din probe a rezultat că partea vătămată K.G. nu a fost prezentă la semnarea declarației de către inculpată, susținerile acestei părți vătămate sunt sincere și reale, în consens cu celelalte probe. Aceleași considerente au fost reținute și sub aspectul modalității în care ambii soți K. au cunoscut-o pe inculpată, aceasta mai ales în contextul în care inculpata nu a putut da explicații coerente cu privire la împrejurările în care a ajuns să dețină mai multe înscrisuri reale și false privind pe soții K. De asemenea, au fost apreciate drept lipsite consistență afirmațiile legate de modalitatea în care partea vătămată D.E.

susține că a cunoscut-o pe inculpată. Și în acest caz s-a reținut că partea vătămată este cetățean străin, care nu înțelege nuanțele limbii române. În plus, plângerea a fost formulată și semnată apărător, iar inculpata nu a putut da explicații coerente cu privire la împrejurările în care a ajuns să dețină mai multe înscrisuri false privind pe partea vătămată D.E. Au fost înlăturate susținerile inculpatei din concluziile scrise că ar fi fost forțată de părțile vătămate K. și D. să scrie declarațiile mai sus amintite, întrucât așa cum s-a arătat mai sus nu există nicio dovadă în acest sens. Dimpotrivă, probele administrate în cauză relevă un mod de operare identic, ca și în cazul celorlalte părți vătămate - în convorbirea telefonică cu partea vătămată P.V., inculpata cere o garanție pentru continuarea afacerii, spunând că va semna chitanța pentru ca partea vătămată C. să își scoată banii și să se poată retrage.

Or și în cazul celorlalte părți vătămate, inculpata a intermediat același gen de afaceri. S-a apreciat că este normal ca, după mai bine de 5 ani și jumătate, partea vătămată P.V. să uite ce act a încheiat cu inculpata cu privire la sumele de bani, fiind posibil ca partea vătămată să nici nu mai spere că va recupera acești bani de la inculpată. Realitatea susținerilor părții vătămate rezultă nu doar din cuprinsul contractului de împrumut, ci și din discuțiile telefonice purtate cu inculpata. În cadrul acestor convorbiri, partea vătămată P.V. îi spune inculpatei că a avansat 15.000 euro, inculpata neconfirmându-i susținerile. Din cei 15.000 euro, 5.000 reprezintă garanția de participare la licitație, iar 10.000 euro reprezintă suma din contractul de împrumut.

Cei 10.000 euro nu au fost bani dați cu împrumut inculpatei, ci bani dați în contul bunului pe care partea vătămată spera să îl adjudece, contractul de împrumut încheindu-se pentru ca partea vătămată să aibă o dovadă că a înmânat inculpatei acești bani. Că inculpata obișnuia să semneze astfel de acte rezultă fără dubiu și din convorbirile telefonice purtate cu partea vătămată P.V. Prima instanța a reținut că, în drept, faptele inculpatei B.E., care, în perioada noiembrie 2006 - martie 2007, în baza aceleiași rezoluții infracționale unice și folosind același mod de operare, a contrafăcut mai multe înscrisuri oficiale (acte emise de executorul judecătoresc, de instanța de judecată și de oficiul de cadastru) și, folosindu-se de o calitate mincinoasă și de înscrisurile false, le-a indus și menținut în eroare pe părțile vătămate K.M., K.G., I.S.D., D.E., P.V.

și C.G.C. și pe martorul P.E. cu privire la achiziționarea la licitație publică a unor imobile situate în municipiul București și le-a cauzat un prejudiciu mai mare de 200.000 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de: înșelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1)-(3) și (5) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; uz de fals în formă continuată prev. de art. 291 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior. La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen.

anterior, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, natura și gravitatea faptelor, pericolul social concret al faptelor, împrejurările comiterii faptei și persoana inculpatei, care este trimisă în judecată pentru o multitudine de acte materiale, toate având ca scop obținerea de venituri ilicite importante, profitând de dorința părților vătămate de a cumpăra la prețuri avantajoase imobile scoase la licitație publică.

Astfel, la stabilirea cuantumului pedepselor cu închisoarea s-a ținut seama de: numărul mare de acte materiale; curajul și dezinvoltura inculpatei cu prilejul săvârșirii faptelor, limitele mari de pedeapsă nefiind de natură să o tempereze pe aceasta; prejudiciile foarte mari cauzate părților vătămate, care se ridică la sute de mii de euro; urmările ce se puteau produce în lipsa intervenției organelor de anchetă; folosirea de mijloace frauduloase sofisticate pentru comiterea faptelor - acte ale executorului judecătoresc, instanței de judecată și oficiului de cadastru; rezonanța socială deosebit de negativă în rândul cetățenilor a unor asemenea fapte; creșterea alarmantă a faptelor similare și implicarea în asemenea fapte a unui număr tot mai mare de persoane constituite în grupări organizate; necesitatea combaterii acestui gen de fapte, cu efecte deosebit de negative asupra tranzacțiilor imobiliare și asupra încrederii în partenerii de afaceri.

S-a mai avut in vedere și atitudinea procesuală nesinceră a inculpatei și faptul că aceasta nu a acoperit nici măcar în parte prejudiciile cauzate părților vătămate. De asemenea, s-a ținut seama de vârsta inculpatei, de situația școlară și socială, de faptul că are antecedente penale, fiind condamnată prin sentința penală cu nr. 1128 din data de 14 decembrie 2007, pronunțată de către Judecătoria s ectorului 3 București, definitivă prin decizia penală nr. 769 din data de 11 iunie 2008 de Curții de Apel București la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) C. pen., anterior cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, precum și de faptul că, în anul 2005, inculpata a fost sancționată cu o amendă cu caracter administrativ de 1.000 RON pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) C. pen.

În raport de faptul că inculpata a săvârșit fapta pentru care a fost condamnată la o pedeapsă de 3 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, înainte de anul 2002 - motiv pentru care fapta a fost grațiată conform Legii nr. 543/2002 - s-a apreciat că se poate reține în favoarea acesteia circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. În raport de aceste elemente de circumstanțiere, Tribunalul a dispus condamnarea inculpatei la pedepse cu închisoarea, într-un cuantum care să corespundă atât nevoii de reeducare a inculpatei, cât și gravității faptelor și necesității realizării depline a funcției de prevenție generală a pedepsei și procesului penal. Cu privire la latura civilă, prima instanță a reținut că sunt lovite de nulitate absolută