ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2686/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2686/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra recursului
penal de față:
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin
Sentința penală nr. 517/F din 9 decembrie 2011 a Curții de Apel București, în
baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2)
C. pen. și art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen. a fost condamnată inculpata
T.I.I. la 5 ani închisoare.
În baza art. 65 C.
pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a
II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pe timp de 3 ani.
În baza art. 31 alin.
(2) C. pen., raportat la art. 48 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 cu aplicarea
art. 41 alin. (2) și art. 74 lit. a) - art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe
aceeași inculpată la 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit.
a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., inculpata T.I.I. a executat 5
ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza
a II-a, b) și c) C. pen.
S-a aplicat art. 71 -
art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.
În baza art. 48 alin.
(2) din Legea nr. 26/1990, s-a dispus radierea înmatriculării următoarelor
societăți comerciale: - SC P.P. SRL - SC C.P. SRL - SC Z.A. SRL - SC T.P. SRL -
SC T.P.A. SRL - SC S.P. SRL - SC C.A. SRL.
S-a menținut măsura
preventivă a obligării de a nu părăsi municipiul București, luată prin
încheierea din 22 martie 2011.
A fost obligată
inculpata la 100.000 euro la cursul de schimb de la data plății către partea
civilă C.I.C., A.D.F., H.V.A., B.B.G. și H.C.P., câte 20.000 euro la același
curs de schimb, către fiecare parte civilă, conform solicitărilor acestora.
A fost obligată
inculpata la 3.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța
această soluție, Curtea a reținut că prin rechizitoriul din data de 11 martie
2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a fost trimis în
judecată inculpata T.I.I., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215
alin. (1), (2), (3) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 31
alin. (2) C. pen., raportat la art. 48 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C.
pen.
Pe baza probelor
administrate la urmărirea penală, s-a reținut următoarea situație de fapt:
Părțile vătămate
A.D.F., C.I.C., H.V.A., B.B. și H.P. au declarat că au încheiat cu inculpata
contracte de asistență juridică cu privire la șapte imobile din centrul
istoric. Pentru fiecare imobil inculpata a pretins câte 15.000 de euro. Pentru
două imobile ce s-au aflat în stare de degradare accentuată, inculpata a
precizat că le acordă reducere la avansul plătit, astfel că pentru fiecare din
acestea s-au plătit 12.500 de euro. S-au achitat de către părțile vătămate
inculpatei câte 15.000 de euro pentru cinci imobile și câte 12.500 de euro
pentru două imobile degradate, totalul fiind de 100.000 de euro. În concret au
fost încheiate cinci contracte de asistență juridică, două din aceste contracte
vizând câte două imobile alăturate.
Părțile vătămate au
precizat că inculpata a afirmat cu insistență că imobilele sunt în proprietatea
Primăriei Municipiului București, că aceasta a dorit să scape de ele pentru că
nu mai are fonduri să le întrețină și că s-a dorit închirierea și înstrăinarea
lor rapidă. Un rol esențial în plata de către părțile vătămate a banilor către
inculpată au avut afirmațiile acesteia că imobilele sunt în întregime în
proprietatea P.M.B., că aceasta a dorit să le înstrăineze pentru că nu mai are
fonduri să le întrețină, dat fiind și criza economică și că s-a dorit
închirierea și vânzarea lor urgentă. În convingerea părților vătămate, un rol
decisiv l-a avut și primirea de la inculpată de planuri și schițe și explicații
concrete pe fiecare imobil în parte. Parte din planuri și schițe au fost
înmânate părților vătămate de tatăl lui A.D. care le-a primit, anterior
încheierii contractelor de asistență, de la martorul B.A. ce le primise de la
inculpată. Părțile vătămate au discutat amănunțit cu inculpata cu privire la
procedura de închiriere și ulterior de cumpărare a imobilelor. Inculpata a
câștigat încrederea părților vătămate și prin faptul că după fiecare plată
efectuată, le înmâna fotocopie de pe bilet la ordin ca garanție a restituirii
integrale a banilor în cazul în care nu aveau succes demersurile de închiriere
a imobilelor.
Plățile au fost
efectuate conform contractelor, fie la B.C., fie prin transfer bancar, fie prin
înmânare directă inculpatei. Ultima plată s-a realizat la biroul din H.V. al
inculpatei. Au mai arătat că, aproape la toate întâlnirile, inclusiv la ultima
plată efectuată în camera de la hotel, inculpata avea alături de ea un tânăr
(acest tânăr a fost identificat ca fiind martorul B.M.), pe care l-a prezentat
ca fiind asistentul ei.
În cursul primelor
întâlniri, inculpata le-a precizat părților vătămate că primăria închiriază
imobile doar la persoane juridice, motiv pentru care l-a prezentat pe B.M.,
asistentul ei, care a îndeplinit formalitățile de înființare și înregistrare
ale celor șapte societăți comerciale. Au mai precizat că inculpata s-a oferit
să stabilească sediile societăților la sediul biroului ei de avocatură din
București.
Din declarațiile
părților vătămate a mai rezultat că între plățile efectuate, dar sigur anterior
ultimei plăți, au primit un mănunchi de chei de la inculpată, la ea la biroul
din hotel. S-au deplasat în centrul istoric și au reușit să descuie imobilul
din str. F., care era liber, fost centru de reparații televizoare. A reușit să
intre într-unul din spațiile pe care vroiau să le închirieze, părțile vătămate
au crezut că afacerea este corectă și că inculpata nu i-a indus în eroare. La
restituirea cheilor, conform indicațiilor date de inculpată într-o discuție
telefonică, H.V. s-a întâlnit cu cineva care a coborât dintr-un autoturism
inscripționat Primăria Mun. București și i le-a restituit.
Au mai relatat că în
toată perioada de timp cât inculpata a realizat față de ei acte de inducere în
eroare, aceasta le-a tot spus că trebuie să se grăbească să dea banii, întrucât
informațiile cu privire la disponibilitatea primăriei de a închiria și vinde
imobilele vor deveni în curând publice și vor afla mai multe persoane
interesate de asemenea afaceri finalizate cu achiziționarea de imobile din
centrul istoric, la prețuri avantajoase. Inculpata a mai afirmat părților
vătămate, tot în ansamblul mijloacelor de inducere în eroare, că în trecut a
mai intermediat cu succes astfel de contracte de închiriere imobile aflate în
proprietatea primăriei, însă în prima declarație dată în cauză aceasta a
precizat că nu a reușit vreodată să faciliteze vreun astfel de contract cu
primăria.
Din răspunsuri
primite de la autorități a rezultat că, atât la data faptei cât și în prezent,
Primăria Mun. București nu a avut dreptul la închirierea imobilelor din
București, str. S.; str. L.; str. C.; str. S.; str. F. A mai rezultat că
primăria nu a avut în proprietate aceste imobile, nu a deținut chei ale lor și
că relativ la ele s-au formulat cereri de mai multe persoane, inclusiv de cele
șapte societăți comerciale înființate pentru părțile vătămate din cauză. În
aceste cereri redactate și trimise de inculpată, Primăriei Mun. București i s-a
adus la cunoștință "intenția de achiziționare a imobilelor în vederea exploatării
ca spații comerciale".
Inculpata a încheiat
cu părțile vătămate (fotocopiate de pe contractierul cabinetului de avocatură
al inculpatei, depuse de părțile vătămate): contractul de asistență juridică
din 23 iunie 2010, privind consultanță imobil din str. C., în care s-a
menționat onorariu de 30.000 de euro; contractul de asistență juridică din 8
iunie 2010, privind consultanță imobil din str. S., cu onorariu de 30.000 de
euro; contractul de asistență juridică din 8 iunie 2010, privind consultanță
imobil din str. L., pentru onorariu de 25.000 de euro; contractul de asistență
juridică din 28 mai 2010, privind consultanță imobilele din str. F. în care s-a
menționat 15.000 de euro avans din onorariu și contractul de asistență juridică
din 17 mai 2010, în care s-a arătat că obiectul contractului s-a menționat în
anexe și onorariu de 60.000 de euro.
În anexele la aceste
contracte (atașate de părțile vătămate; ridicate la percheziția domiciliară) au
fost menționate obligațiile inculpatei: redactarea cererii către PMB în vederea
încheierii unor contracte de închiriere; înregistrarea cererii; asistența la
operațiunile de măsurători și evaluări spațiu în vederea închirierii și
asistență la încheierea contractului de închiriere, precum și sumele primite în
concret pentru fiecare imobil (12.500 euro pentru imobilul din str. L.; 30.000
de euro pentru imobilele situate în str. S.; 15.000 de euro pentru imobilul din
str. S.; 27.500 euro pentru imobilele din str. F.). Pentru imobilul din str. C.
inculpata a primit 15.000 de euro, însă nu s-au obținut anexe la contractul cu
privire la acesta spațiu comercial.
Inculpata și părțile
vătămate au declarat că, după fiecare plată de bani, aceasta a completat bilete
la ordin, emitent fiind Cabinetul Individual de Avocatură T.I.I. (fotocopii
ridicate cu ocazia percheziției domiciliare), în care a menționat exact suma
primită în acea zi. În biletul la ordin din data de 19 mai 2010 s-a menționat
suma de 10.000 de euro; în biletul la ordin din 19 mai 2010 s-a menționat
10.000 lei; în biletul la ordin s-a menționat suma de 74.000 de lei; în biletul
la ordin din 28 mai 2010, nesemnat de emitent, s-a menționat suma de 60.300
lei; în biletul la ordin din 7 iunie 2010 s-a menționat suma de 20.995 euro; în
biletul la ordin din 23 iunie 2010 s-a menționat suma de 2.500 euro; în biletul
la ordin din 23 iunie 2010 s-a menționat suma de 52.750 lei și în biletul la
ordin din 7 iunie 2010 s-a menționat suma de 80.162 lei. Doar din analiza
acestor bilete la ordin s-a putut stabili, dat fiind și declarațiile concordante
în acest sens ale părților din dosar, data primirii de bani de către inculpată
și sumele remise în concret, respectiv 33.495 euro și 272.212 lei. Banii
primiți în lei, la un curs de circa 4,2 lei pentru 1 euro, aproximativ existent
în acea perioadă, a echivalat cu suma aproximativă de 64.000 de euro care
adunată cu suma efectiv primită în euro de către inculpată, s-a tins spre suma
totală de 100.000 de euro. Fără a se impune prea multe discuții și speculări pe
tema cursului valutar, s-a dovedit că inculpata a primit de la părțile vătămate
33.495 euro și 272.212 lei.
Emiterea acestor
bilete la ordin de către inculpată, dincolo de faptul că nu au putut fi
valorificate nefiind vreun accept al băncii și nici disponibil în conturi, s-a
integrat în ansamblul mijloacelor frauduloase de inducere în eroare folosite de
T.I.I. în vederea obținerii de foloase materiale pentru sine.
Martorul B.A.A. a
declarat că în biroul din H.V. din București al inculpatei, aceasta i-a arătat
schițe cu privire la imobile din centrul istoric al capitalei și l-a întrebat
dacă știe persoane dispuse să le închirieze. Martorul a precizat că inculpata
i-a spus că aceste imobile sunt în proprietatea Primăriei Mun. București și că
primăria vrea să le închirieze și ulterior să le înstrăineze, întrucât
întreținerea lor era foarte costisitoare. B.A.A. a relatat că a primit de la
inculpată 5 - 6 schițe pentru imobile din centrul istoric pentru a le arăta
persoanelor interesate de închirierea lor. La circa o lună de zile (în ce
privește momentul primirii schițelor, martorul a menționat intervalul mai -
iunie 2010, neputând preciza data exactă) martorul le-a înmânat lui A.N., amic
despre care a știut că are un fiu interesat de afaceri în București. A mai
arătat că a dat martorului A.N. numărul de telefon al inculpatei pentru a
discuta în concret cu privire la imobilele din centrul istoric și la circa o
lună - o lună și jumătate de la predarea de către el a schițelor remise de
inculpată, a primit de la aceasta un plic ce conținea bilete la ordin. Martorul
a declarat că ulterior A.N. l-a contactat telefonic și i-a spus că fiul său și
prietenii lui au fost înșelați de inculpată și i-a cerut plicul cu bilete la
ordin, pe care i le-a înmânat.
Martorul B.M. a
declarat că la sfârșitul lunii mai 2010, la solicitarea inculpatei, s-a dus la
biroul acesteia din H.V. din București, pentru a primi acte necesare
înființării unor societăți comerciale. În birou au mai fost doi tineri pe care
ulterior i-a cunoscut ca fiind A.D. și H.V. despre care inculpata a afirmat că
împreună cu alți prieteni vor să se procedeze la înființarea unor societăți
comerciale pentru închiriere spații din centrul istoric. Martorul a arătat că a
fost de față, percepând direct cum inculpata a afirmat că a obținut
exclusivitate din partea Primăriei Mun. București pentru închirierea de imobile
din centrul istoric. A mai arătat că a auzit cum inculpata a afirmat părților
vătămate, în mod repetat, la două întâlniri la care a asistat în camera de
hotel (la prima inculpata a discutat cu A.D. și H.V. iar la a doua cu B.B. și
C.C.) că imobilele din centrul istoric pentru care s-a discutat cu schițele pe
masă, sunt în proprietatea Primăriei Mun. București. Martorul a precizat că nu
a înțeles pe ce bază inculpata a afirmat că are exclusivitate de la primărie
pentru închirierea imobilelor. Din declarațiile acestui martor au mai reieșit
date cu privire la înființarea unor societăți comerciale pe numele părților
vătămate, cu sediul la adresa Cabinetului de Avocatură T.I.I., că a auzit cum
inculpata le-a spus părților vătămate că le va da chei pentru vizionarea în
interior a spațiilor vizate de ei și că a asistat la a doua întâlnire la care a
fost prezent, la primirea de către aceasta a unei sume mare de bani, în lei.
B.M. a mai relatat că
în perioada iulie - august 2010 a fost contactat de A.D. care i-a spus că el și
prietenii săi au fost înșelați de inculpată și i-a cerut să discute cu aceasta
să le restituie banii integral. Martorul a arătat că a încercat să o contacteze
telefonic pe inculpată însă aceasta nu a răspuns, dar a fost apelat de ea
ulterior, aceasta solicitându-i să retransmită un mesaj e-mail către A.D..
Martorul a precizat că i-a spus inculpatei că părțile vătămate vor să le fie
restituiți banii dar aceasta i-a răspuns să nu se amestece că nu a fost
problema lui și că de fapt a rezolvat neînțelegerile cu ei. A mai arătat
aspecte cu privire la altă solicitare a inculpatei de a primi un e-mail de la o
adresă necunoscută și de a-l retransmite la adresa ei de e-mail. La această
corespondență a fost atașat un contract de cesiune cu privire la imobilul din
str. C. (tot din centrul istoric al capitalei) și schițe ale imobilului. Ca
notă aparte ce nu a putut justifica decât mijloc pentru alte viitoare induceri
în eroare prefigurate de inculpată, acest contract a avut șters prin
fotocopiere cu acoperire parte din înscris, câmpul unde s-a menționat
beneficiarul cesiunii de imobil.
Pentru convingerea
lui B.M. că a restituit banii părților vătămate, la data de 16 august 2010,
inculpata a expediat acestuia un mesaj e-mail în care a precizat sume de bani
ce a pretins că i-a returnat. Aceste mențiuni făcute de inculpată în acest
mesaj au fost contrazise chiar de ea, din declarațiile date în cauză, reieșind
lipsa oricărei restituiri de bani către părțile vătămate. Mai mult, inculpata
s-a obligat să plătească în viitor banii primiți de la părțile vătămate. Acest
mesaj e-mail a atestat doar stilul de inducere în eroare folosit de inculpată
atât în actele de executare infracțională specifică înșelăciunii, cât și pentru
convingerea altora cu privire la buna sa credință și corectitudinea
demersurilor sale.
Martorul A.N., tatăl
părții vătămate A.D., a declarat că dl. B.A., vechi amic, l-a informat că are
posibilitatea să faciliteze închirierea de către fiul său a unui spațiu
comercial din centrul istoric al Bucureștiului. A primit de la martorul B.A. 5
- 6 schițe pentru spații comerciale din centrul istoric și le-a înmânat fiului
său. Martorul a arătat că fiul s-a arătat interesat de ofertă și de la B.A. au
aflat că în concret a trebuit să discute cu inculpata. Aceștia au stabilit o
întâlnire la biroul din H.V. al inculpatei la care au participat el, fiul său
și un prieten al acestuia pe care-l știe cu apelativul de D. (această poreclă
este atribuită părții vătămate B.B.). A.N. a declarat că a auzit la această
primă întâlnire cum inculpata a afirmat că în schimbul unui contract de
asistență juridică poate să intermedieze încheierea contractului de închiriere
a unui spațiu din centrul istoric, la prețul standard practicat de Primăria
mun. București și că în contract va fi o clauză de preemțiune pentru cumpărarea
imobilului. Martorul a arătat că inculpata a afirmat că imobilele, pentru care
discutau cu schițele pe masă, au fost în proprietatea Primăriei mun. București
și că au fost închiriate urgent și vândute, întrucât primăria nu a avut fonduri
să le reabiliteze. A mai relatat aspecte cu privire la recuperarea de către el
a biletelor la ordin de la martorul B.A. și imposibilitatea de valorificare a
lor, întrucât nu au fost avalizate de bancă.
Din aceste declarații
arătate mai sus a reieșit că inculpata a deținut schițe ale imobilului anterior
încheierii contractelor de asistență juridică și primirii banilor de către ea
și le-a pus la dispoziția părților vătămate fie direct, fie indirect prin
intermediul martorilor B.A. și A.N.. A mai reieșit că aceasta a afirmat în mod
repetat că imobilele sunt în proprietatea Primăriei mun. București care a vrut
să scape de ele pentru că nu are bani să le întrețină, că a obținut exclusivitate
din partea primăriei și că, la scurt timp după închiriere, spațiile comerciale
vor fi vândute chiriașilor. Au mai reieșit afirmații ale inculpatei cu privire
la prețuri standard atribuite de primărie acestor imobile, în vederea
închirierii și achiziționării.
Inculpata a declarat
că, în baza contractelor de asistență juridică încheiate cu părțile vătămate
din cauză, a avut obligația de a face verificări cu privire la proprietatea și
folosința imobilelor, de a stabili cine este proprietarul și dacă imobilele fac
obiectul unor litigii de orice natură. De asemenea a arătat că, în cadrul
obligațiilor asumate în contractele de asistență juridică, a obținut, ulterior
încheierii acestora, schițele pentru imobilele vizate de părțile vătămate și că
banii i-a primit cu titlu de depozit, aceștia aflându-se în conturile
cabinetului de avocatură. Inculpata a precizat că la momentul discuțiilor cu
părțile vătămate din dosar nu știa cine este proprietarul imobilelor și că ea
urma să afle aceste aspecte. Cu privire la banii primiți de la părțile
vătămate, a recunoscut încasarea sumei de 90.000 de euro și a precizat că de
fiecare dată când a primit bani a emis bilet la ordin în care s-a menționat
exact suma primită. În a doua declarație dată în cauză a arătat că de fapt banii
i-a mutat din conturile în care fuseseră primiți în alte conturi ale ei de la
unități bancare din București, bani ce sunt și în prezent în conturi și că a
primit cheile cu care părțile vătămate au reușit să descuie un imobil, de la
administratorul societății comerciale ce folosea acel spațiu în acea perioadă.
Atât în perioada mai
- iulie 2010, cât și în prezent, spațiul din București, pe care părțile
vătămate l-au vizionat în interior, a fost și este închiriat de SC R.P.
Martorul U.C., administratorul acestei societăți comerciale, a declarat că
administrează acest spațiu în baza contractului de închiriere din 9 noiembrie
2002 încheiat cu Primăria Mun. București. I s-au prezentat fotografii cu
inculpata și a precizat că nu a cunoscut-o. Totodată, a infirmat că i-ar fi
înmânat vreodată inculpatei chei pentru vreunul din spațiile închiriate de SC
R.P. A mai arătat că în perioada mai - iunie 2010, la spațiul din strada F. au
avut loc lucrări de igienizare, timp în care cheia s-a aflat la salariatul Ș.C.
A menționat că toate cheile de la spațiile închiriate de societate stau în
păstrarea secretariatului și pot fi folosite doar cu aprobarea sa.
Martorul Ș.C., de
circa 20 de ani angajat al SC R.P., a declarat că în perioada efectuării
lucrărilor de igienizare la spațiul din București, dimineața primea de la
secretariat cheia pentru acest spațiu și la sfârșitul zilei de lucru încuia
personal imobilul și restituia cheia la sediul SC R.P., din str. J.E. A
precizat că din momentul primirii cheii, aceasta s-a aflat la el până la
restituirea la secretariat, stând cu lucrătorii ce efectuau igienizarea până la
finalul zilei de muncă, când încuia spațiul. Martorul a declarat că nu a dat
cheia vreunei persoane străine de societate și că nu o cunoaște pe inculpată
nici după nume și nici după fotografiile ce i-au fost arătate.
A fost audiată și
D.M., secretara SC R.P. care în concret a deținut cheia imobilului din str. F.
în perioada mai - iulie 2010. Martora a declarat că a înmânat cheia de la
spațiul din str. F., doar la angajați ai societății conform aprobărilor date de
U.C. A precizat că nu a cunoscut-o pe inculpată și că nu a înmânat chei
acesteia sau vreunei alte persoane străine de societatea la care lucrează.
Prin declarațiile
date, martorii U.C., S.C., D.M. au exclus versiunea inculpatei că a primit
cheia de la imobilul din str. F. de la administrator al societății. În fapt,
aceasta a predat părților vătămate un mănunchi de chei, spațiul comercial nu
era folosit în acea perioadă și ușa de acces are sistemul de închidere foarte
vechi. Părțile vătămate au încercat toate cheile din mănunchi la ușă și au
reușit să descuie, probabil vechimea și uzura sistemului de închidere,
permițând declanșarea mecanismului cu una din chei care nu au provenit în mod
obligatoriu de la angajați ai societății ce avea imobilul în administrare.
Și cu privire la
elemente esențiale la inducerile în eroare, afirmațiile inculpatei nu s-au
coroborat cu probele de la dosar în sensul că în realitate aceasta a afirmat că
imobilele sunt în proprietatea Primăriei mun. București și a deținut schițele
anterior încheierii contractelor de asistență juridică, planuri pe care le-a
folosit la convingerea părților vătămate în vederea plății de bani către ea.
Faptul că inculpata a afirmat în mod repetat, la inducerile în eroare
realizate, că imobilele sunt în proprietatea Primăriei mun. București, în
condițiile în care nu a știut cine sunt proprietarii spațiilor, a atestat
intenția de prezentare de date nereale părților vătămate la încheierea
contractelor de asistență juridică. Lipsa de sinceritate a inculpatei cu
privire la aspectele importante avute în vedere de părțile vătămate la
încheierea contractelor de asistență juridică, inclusiv cu privire la
destinația banilor, a demonstrat că aceasta a fost de rea credință la momentul
comiterii infracțiunii de înșelăciune.
Din declarațiile
părților vătămate, precum și ale martorilor B.A., A.N. și B.M. a reieșit că
inculpata a pus la dispoziția părților vătămate schițele imobilelor anterior
încheierii contractelor de asistență juridică.
Actele primite de la
unitățile bancare la care inculpata a avut conturi au dovedit că aceasta a
folosit banii la scurt timp de la intrarea lor în cont, în prezent toate
conturile ei fiind fără disponibil ori închise. Din actele primite de la B.C. -
Agenția G. a rezultat că la data de 19 mai 2010 inculpata a primit de la A.D.
suma de 42.000 lei. În aceeași zi, prin ordin de plată inculpata a achitat
datorii către hotelul unde avea biroul de avocatură (750 lei) și către un hotel
din stațiunea Sinaia (5.592 lei), precum și către V. (778 lei), în total 7.120
lei. A mai rezultat că a făcut un transfer bancar în contul numitei S.C., cu
titlu de promisiune vânzare-cumpărare imobil, pentru suma de 8.300 lei. Tot din
actele primite de la această agenție bancară a rezultat că la data de 19 mai
2010 inculpata a ridicat 26.200 lei și a încasat la aceeași dată suma de 42.000
lei de la partea vătămată C.I. A mai reieșit că la data de 20 mai 2010,
inculpata a ridicat suma de 8.000 lei din acest cont. La data de 25 mai 2010,
din același cont inculpata a scos suma de 4.000 lei, în ziua următoare suma de
15.400 lei, iar la data de 26 mai 2010 a ridicat suma de 3.500 lei. La data de
27 mai 2010 inculpata a ridicat sumele de 1.487 lei și 7.700 lei. La data de 28
mai 2010 inculpata a achitat prin ordin de plată către O.C. suma de 12.634 lei
și a mai ridicat 20.000 de lei, moment în care în cont mai rămăseseră 639 lei
din suma de 84.000 lei primită de la părțile vătămate A.D. și C.I. Din simpla
expunere a rulajului cu privire la primele două încasări de bani de către
inculpată a rezultat că aceasta a cheltuit peste 99,3% din ei în interes
personal, în perioada imediat următoare, fiind exclusă vreo depozitare sau
vreun transfer în alt cont al ei așa cum a declarat în cauză.
Tot la data de 28 mai
2010, în contul inculpatei de la B.C. - Agenția G. au intrat 30.000 de lei de
la partea vătămată C.I. Imediat inculpata a scos 10.000 de lei din cont. La
data de 9 iunie 2010 inculpata a depus în cont suma de 4.650 lei zi, o sumă asemănătoare
achitând-o în aceeași zi H.V. unde a avut biroul de avocatură (din acte primite
de la această unitate hotelieră reiese că are denumirea SC T.T.H. SA).
Numai din studierea
acestor date s-a evidențiat că inculpata a folosit banii primiți de la părțile
vătămate în interes personal și imediat intrării lor în cont, date ce nu au
corespuns afirmațiilor făcute de ea că banii i-a încasat cu intenția de a-i
restitui dacă nu s-a reușit închirierea imobilelor din centrul istoric.
Folosința rapidă a banilor de către inculpată a contribuit la dovada relei
credințe a acesteia la momentul încheierii contractelor de asistență juridică
cu părțile vătămate și probează că inducerea în eroare, prin folosire de
mijloace frauduloase, s-a comis în scopul obținerii pentru sine de avantaje
patrimoniale. Inculpata a achitat datorii ce le avea față de unități hoteliere
sau de turism, precum și pentru plata furnizorului de telefonie mobilă.
Pe baza datelor ce au
reieșit din folosirea banilor, a fost identificată și audiată martora S.C.S.
Aceasta a declarat că a primit mesaje de la inculpată pe terminalul ei mobil,
aceasta solicitând insistent să-i găsească client pentru contract de
consultanță în vederea obținerii unor spații din centrul istoric al
Bucureștiului, pentru 70.000 de euro. Martora a mai declarat că inculpata i-a
cerut să cumpere un imobil pe numele ei (al martorei), primind suma de 10.000
de euro ca parte din banii necesari (primirea acestei sume prin transfer bancar
reiese din actele înaintate de B.R. unde are cont martora, precum și din acte
de la B.C. unde au intrat banii în conturile inculpatei). Martora a precizat că
i s-a părut suspectă solicitarea inculpatei și nu a achiziționat vreun imobil.
S.C.S. a mai declarat că din cei 10.000 de euro primiți de la inculpată 8.000
de euro îi erau datorați de aceasta în baza unui împrumut anterior.
Din actele dosarului
a mai reieșit că inculpata a plătit în perioada 27 iulie 2010 - 16 septembrie
2010 (la scurt timp după consumarea infracțiunii de înșelăciune) suma de 37.740
lei pentru cazare și servicii conexe la H.E. din stațiunea Eforie Nord. Actele
primite de la unități bancare nu au dovedit ca inculpata să fi avut în conturi
disponibil ce excede banilor primiți de la persoane vătămate, concluzia fiind
că aceste servicii pe litoral, T.I.I. le-a plătit din bani rezultați din
înșelăciunea comisă. La percheziția domiciliară efectuată în cauză s-a ridicat
contractierul inculpatei. Din studiul acestuia a rezultat că inculpata nu a
primit bani de la alte persoane după momentul consumării înșelăciunii din
dosar, fapt ce a contribuit la aprecierea că serviciile pe litoral au fost
plătite cu bani obținuți de la părțile vătămate.
Ca notă aparte ce a
confirmat afirmațiile martorei S.C.S. că inculpata i-a solicitat să-i găsească
client pentru contract de consultanță în vederea obținerii unor spații din
centrul istoric al Bucureștiului, pentru 70.000 de euro, și care a relevat un
mod de operare preconizat pentru induceri în eroare cu mai mari șanse de
realizare, la percheziția domiciliară au fost ridicate atât contractul de
cesiune descris mai sus, la care s-a șters câmpul în care s-a menționat
beneficiarul cât și un contract de închiriere pentru spații cu alte destinații
decât aceea de locuințe, purtător de amprentă a Primăriei Mun. București,
Direcția de Achiziții Concesionări și Contracte, format 8 file, o încheiere de
autentificare și plan de situații pentru imobilul din str. I.C. Acest contract
a avut șters prin fotocopiere cu acoperire parte din înscris, câmpul unde s-a
menționat societatea comercială din București care a încheiat contractul de
închiriere cu Municipiul București. Aceste două contracte (contractul de
cesiune și contractul de închiriere) ce au avut șterse câmpurile cu datele
societăților comerciale, fiind posibilă realizarea de mențiuni cu datele
oricărei alte societăți comerciale din București, ce au fost ridicate la
percheziția domiciliară, contribuie indirect la dovada relei credințe a
inculpatei în demersurile cu privire la imobile din centrul istoric al
capitalei și la preconizarea de către aceasta a altor fapte de înșelăciune.
Nu s-au găsit
argumente plauzibile pentru o folosire legală a acestor acte, iar afirmațiile
inculpatei că le-a avut ca modele de contracte, nu au putut fi considerate ca
apărări temeinice. Ca modele în întocmirea de contracte au putut fi avute în
vedere acte ce au toate mențiunile originale, fără ștersături de câmpuri cu
datele uneia din părțile contractante. La momentul găsirii unor astfel de
înscrisuri cu albirea rubricilor uneia din părțile contractante, s-au
justificat suspiciuni cu privire la o activitate infracțională.
Mai mult, de la
domiciliul inculpatei s-au ridicat schițe cu privire la imobil din jud.
Constanța și imobile din centrul istoric al capitalei. În realitate astfel de
schițe au făcut parte din mijloacele inculpatei de inducere în eroare pentru
convingerea victimelor că, în mod cert, a intermediat închirierea și dobândirea
de imobile.
Inculpata a declarat
că cele cinci contracte de asistență juridică încheiate cu părțile vătămate au
fost în curs de derulare, că acestea nu i-au solicitat expres restituirea
banilor și nu a primit vreo notificare scrisă. Părțile vătămate au precizat că
au încercat în mod repetat și fără succes contactarea inculpatei, aspect ce
reiese și din declarația martorului B.M. Totodată, din actele dosarului a
reieșit că părțile vătămate au trimis notificări inculpatei prin care au cerut
restituirea banilor.
Pe baza datelor din
contracțierul ridicat de la inculpată, a fost identificat D.C.. Cu ocazia
audierii acesta a formulat plângere împotriva inculpatei, sub aspectul
săvârșirii infracțiunii de înșelăciune. D.C. a precizat că în timp ce s-a aflat
în sediul Primăriei Mun. București solicitând informații pentru închirierea de
spații comerciale, a fost acostat de T.I.I. care s-a oferit să-l ajute să
închirieze imobil din centrul istoric al capitalei. A relatat că în luna
aprilie 2010 a discutat cu inculpata în biroul acesteia din H.V. din București,
a încheiat contract de asistență juridică și a plătit ca avans suma de 20.000
de lei. După patru zile de la această primă plată s-a întâlnit cu T.I.I. pe
str. L. și s-au deplasat până în fața L.G.C. T.I.I. i-a arătat clădirea din
exterior și i-a spus că poate să închirieze imobilul în întregime. La scurt
timp s-a întâlnit cu inculpata la biroul ei unde aceasta i-a prezentat planuri
ale mai multor spații din centrul istoric al Bucureștiului. Persoana vătămată a
ales spațiul de pe str. L. și conform înțelegerii anterioare a virat suma de
308.250 lei în contul inculpatei de la B.C.. D.C. a precizat că alături de
schițele pentru imobilul vizat, inculpata i-a arătat un contract de închiriere
ce a avut aplicată ștampila Primăriei mun. București și semnătura primarului
general, cu toate rubricile completate. T.I.I. i-a spus persoanei vătămate D.C.
că în favoarea lui se va încheia un contract similar cu Primăria mun. București
pentru închirierea imobilului din centrul istoric. D.C. a mai declarat că, după
plata de bani, a primit bilet la ordin completat de T.I.I. prin care aceasta
garanta restituirea banilor dacă nu s-a perfectat închirierea.
Un astfel de contract
a fost ridicat cu ocazia percheziției domiciliare efectuate în cauză, numai că
acesta, ca notă distinctă de contractul ce a fost arătat lui D.C., au avut
șterse câmpurile ce aveau datele societății comerciale. S-a relevat un mod de
operare asemănător celui folosit față de părțile vătămate din dosar, fiind
diferite aspectele cu privire la folosirea contractului ce are aplicată
ștampilă a primăriei și racolarea din sediul acestei autorități.
Cu privire la această
inducere în eroare comisă de T.I.I. față de D.C. s-a dispus disjungerea cauzei
și continuarea cercetărilor în alt dosar.
Probele administrate
au mai relevat că la inițiativa inculpatei T.I.I. au fost înființate, în
intervalul mai-iulie 2010, de către părțile vătămate următoarele societăți
comerciale: SC P.P. SRL; SC C.P. SRL; SC Z.A. SRL; SC T.P. SRL; SC T.P.A. SRL;
SC S.P. SRL și SC C.A. SRL.
Aceste șapte
societăți comerciale, tot la inițiativa inculpatei, au fost înregistrate cu
sediile sociale în București. În fapt, T.I.I. nu a avut drept de folosință sau
de proprietate asupra acestui imobil, fiind evacuată în anul 2008 și, fără să
dețină prerogative care să-i permită la consimțirea stabilirii acestor sedii
ale celor șapte societăți comerciale, a determinat la declararea de date
nereale la înregistrarea lor.
Din adresa din 31
ianuarie 2011 a Direcției Impozite și Taxe din cadrul Primăriei Sectorului 3
București, a reieșit că la adresa din București, str. O. din data de 15 mai
2008, figurează impus numitul P.C., aspect ce a confirmat că, fără a avea vreun
drept asupra acestui imobil, T.I.I. a instigat, în mod repetat, în baza
aceleiași rezoluții infracționale, la declararea de sedii nereale pentru cele
șapte societăți comerciale arătate mai sus, fiind realizate elementele
participației improprii, prev. de art. 31 alin. (2) din C. pen. la infracțiunea
prev. de art. 48 alin. (1) din Legea nr. 26/1990, privind registrul comerțului,
comisă în formă continuată, prev. de art. 41 alin. (2) C. pen.
În extrasul de carte
funciară al imobilului din București, str. O., comunicat de Oficiul de Cadastru
și Publicitate Imobiliară, s-a menționat că această locuință a fost atribuită,
prin hotărâre judecătorească, numitei S.L.R., înscrierea făcându-se la data de
1 aprilie 2008. În urma decesului acestei persoane, imobilul a fost transmis
prin moștenire către S.C.W., la data de 18 aprilie 2008. Numitul P.C. a figurat
în prezent ca proprietar al imobilului în urma cumpărării de la S.C.W., la data
de 15 mai 2008. Aceste date au atestat că, în perioada mai - iulie 2010,
inculpata nu a avut dreptul la consimțirea sediilor pentru cele șapte societăți
comerciale.
La percheziția
domiciliară efectuată în cauză de la locuința folosită de inculpată au mai fost
ridicate fotocopii acte de identitate ale unor terțe persoane, solicitări din
partea unor persoane fizice sau juridice de restituire a banilor plătiți pentru
intermedierea de către avocat T.I.I. a închirierii și/sau achiziționării de
imobile din zona centrului vechi al capitalei.
S-a mai ridicat un
raport de activitate întocmit olograf de inculpată cu privire la obligații
contractuale executate față de părți vătămate din dosar (încheiere contract de
asistență juridică, etapizare proiect, emitere bilet la ordin, redactare cerere
către PMB, vizionare spațiu, predat schițe cadastrale și model contract de
închiriere, demersuri pentru înființare societăți comerciale, analiză stadiu
proiect și stabilire etape ulterioare). Unele din aceste obligații îndeplinite
sau pretins realizate de inculpată au fost ridicole (analiză stadiu proiect și
stabilire etape ulterioare, vizionare spațiu, încheiere contract de asistență
juridică care de fapt nu este obligație izvorâtă din contract ce poate fi
consemnată în raport de activitate, ci însuși actul juridic ce a dat naștere la
drepturi și obligații contractuale), altele au confirmat manopere dolosive
folosite (emitere bilet la ordin, predare schițe și model contract), iar altele
au atestat comiterea infracțiunii prev. de art. 48 alin. (1) din Legea nr.
26/1990, privind registrul comerțului.
Situația de fapt
reținută mai sus s-a bazat pe probele administrate în faza de urmărire penală,
respectiv: declarații părți vătămate, procese-verbale de identificare de
persoane și planșe foto, procesul-verbal de percheziție domiciliară, declarații
martori, dovadă primire extras mesaje e-mail de la martorul B.M., acte primite
de la SC R.P. și privind cele 7 societăți comerciale înființate, convenție de
colaborare între SC T.T.H. SRL și inculpată, răspunsuri de la Primăria
Municipiului București cu privire la imobilele, adresa direcției de Impozite și
Taxe a Sectorului 3 București, privind imobilul din str. O., adrese care atestă
că inculpata nu deține bunuri mobile sau imobile, declarații inculpata, adresa
privind situația juridică a imobilelor, proces-verbal de efectuare percheziție
informatică și de analiză a documentelor ridicate, fotocopii contracțier
Cabinet Individual de Avocatură T.I.I., adrese către unități bancare și răspunsuri
primite, adresă către Baroul București și răspuns primit, fotocopii contracte
de asistență juridică și bilete la ordin emise de inculpat, proces-verbal de
verificare în baza de date a societăților comerciale înființate pentru părțile
vătămate.
La primul termen de
judecată, s-a verificat regularitatea actului de sesizare și a fost luată, față
de inculpată, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi Municipiul București
măsură ce a fost luată la urmărirea penală, începând cu data de 22 ianuarie
2011.
De asemenea, au fost
audiate părțile vătămate, care s-au constituit părți civile cu suma de 20.000
euro fiecare, precizând că, în urma înțelegerii au convenit să împartă suma de
100.000 euro în 5 părți egale pe care a solicitat-o.
A mai fost audiată
inculpata, martorii B.A.A., A.N., S.C. și B.M. și s-au depus înscrisuri la
dosar.
În declarația sa,
inculpata a precizat că situația de fapt reținută în rechizitoriu nu a
corespuns în totalitate realității, arătând că nu au existat elemente de
inducere în eroare a părților vătămate.
S-a considerat că,
prin contractele de asistență juridică încheiate cu părțile vătămate, și-a
asumat obligații de diligență și nu de rezultat, îndeplinindu-și aceste
obligații, acordând asistență juridică și ținând legătura permanent cu părțile
vătămate.
Inculpata a și
precizat obligațiile îndeplinite, adică depunerea cererilor și aflarea
situației juridice a imobilelor, precum și înființarea de societăți comerciale.
A mai precizat că
suma de 100.000 euro a fost depusă de părțile vătămate cu titlu de garanție,
urmând să se transforme în onorariu avocat la finalizarea fiecărui contract.
Detaliile despre
situația juridică a imobilelor au fost obținute de inculpată după încheierea
contractelor de asistență juridică, la câte o săptămână sau două după acestea.
Oricum, inculpata a
precizat, că după câte o lună a prezentat părților vătămate situația exactă a
fiecărui imobil, acesta fiind cea reală, obținută de la primărie.
A mai afirmat că, în
conformitate cu aceste informații, a considerat că imobilele nu erau scoase din
circuitul civil și, deci, pot fi închiriate.
Cu privire la sumele
încasate, inculpatul a precizat că acestea au reprezentat garanții pentru
încasarea onorariului, onorariu pe care nu l-a încasat nici până în prezent.
Tot în legătură cu suma de bani, inculpatul a declarat că le-a comunicat
părților vătămate că aceste sume nu au reprezentat onorariu, ci doar garanția
încasării acestuia, motiv pentru care a emis și biletele la ordin.
Pe parcursul
judecății, inculpata a solicitat mai multe termene pentru a achita părților
vătămate sumele solicitate, fapt ce nu s-a realizat, deși instanța a manifestat
înțelegere, fiind unul dintre scopurile procesului penal, respectiv repararea
pagubei.
Inculpata a arătat că
restituirea sumei reprezintă o înțelegere inițială, deci la încheierea
contractelor de asistență juridică, înțelegere care nu s-a regăsit în anexele
la contracte.
Cu privire la poziția
procesuală a inculpatei, din declarațiile acesteia s-a desprins concluzia că se
consideră nereale numai acțiunile de inducere în eroare și nu actele încheiate,
care s-au aflat la dosar, dând doar o altă interpretare acțiunilor sale.
În aceste condiții,
instanța a constatat că, în ceea ce privește încheierea contractelor și a
anexelor acestora, încasarea sumelor de bani și retragerea acestora din cont,
înființarea societăților comerciale și scopul înființării, întâlnirile cu
părțile vătămate și martorii, situația de fapt reținută în rechizitoriu a fost
corectă, urmând ca instanța să analizeze elementele de inducere în eroare a
părților vătămate, pe care inculpata le-a contestat, în sensul că au fost
greșit interpretate de către parchet.
Astfel, conform
declarațiilor martorilor B.A.A. și A.N. debutul activității inculpatei s-a
realizat prin aceea că l-a rugat pe primul să-i găsească clienți pentru
încheierea și ulterior cumpărarea unor imobile aparținând Primăriei
Municipiului București, ceea ce a infirmat declarația inculpatei că părțile
vătămate au căutat-o. Martorul a dat numărul de telefon martorului A.N., care a
contactat-o astfel pe inculpată. Pentru a crea o aparență de seriozitate,
inculpata a înmânat martorului și schițele unor imobile, arătând că acestea
sunt libere și pot fi închiriate.
Reținând aceste
aspecte, s-a mai infirmat și faptul că inculpata a declarat că nu a cunoscut
situația juridică a imobilelor, prin aceea că le-a comunicat părților vătămate,
prin intermediul martorului, că imobilele aparțin primăriei, care a intenționat
să le închirieze și, ulterior să le vândă, fiind prea costisitoare întreținerea
lor.
După ce părțile
vătămate și-au manifestat dorința de a închiria și ulterior cumpăra imobilele,
inculpata a fost cea care a stabilit condițiile în care acestea se pot realiza:
încheierea rapidă (în 72 de ore) a contractelor de asistență juridică și, mai
ales, efectuarea unor plăți, așa cum sunt arătate în fiecare contract, iar
pentru menținerea în eroare, le-a precizat părților că acestea au reprezentat
doar garanții pentru plata onorariului, emițând bilete la ordin.
Prezentând schițele imobilelor
și comunicând părților vătămate situația juridică a acestora, inculpata a
realizat inducerea în eroare, determinând pe acestea să încheie contracte de
asistență juridică, situație fără de care aceștia nu le-ar fi încheiat.
Pe lângă înmânarea
schițelor imobilelor și emiterea biletelor la ordin cu mențiunea că va restitui
suma de bani în cazul nerealizării obiectului contractului, inculpata, în
condițiile reținute în actul de inculpare, a înmânat părților vătămate, prin
intermediar, cheile de la unul dintre imobile, sesizând suspiciunea acestora cu
privire la situația imobilelor.
Tot în scopul
menținerii în eroare, cu prilejul executării contractelor de asistență
juridică, inculpata, tot într-o situație de maximă suspiciune a părților
vătămate, a solicitat acestora să înființeze societăți comerciale, în numele
cărora să se realizeze închirierea imobilelor, deși știa de la bun început că
acest lucru este imposibil de realizat.
În legătură cu
apărarea inculpatei, că toate contractele de asistență juridică au fost de
diligență, pe care a manifestat-o permanent, ținând legătura cu părțile
vătămate, s-a constatat că, așa cum părțile s-au înțeles, plata onorariului,
garantată prin depunerea sumelor de bani, trebuia făcută numai dacă obiectul
contractului, respectiv închirierea imobilului, se realiza, în caz contrar,
suma de bani ar fi trebuit restituită.
În concluzie,
onorariul s-a încasat după realizarea rezultatului, ceea ce a infirmat apărarea
inculpatei.
Încasarea garanției
egală cu onorariul, a reprezentat un alt element de inducere în eroare, timpul
scurt de la depunere, până la încasare (în aceeași zi), fiind relevant în acest
sens și arătând intenția inculpatei în legătură cu aceste sume de bani.
Concluzionând, s-a
reținut, din toate probele administrate, mai puțin declarațiile inculpatei că
după ce a reușit inducerea în eroare a părților vătămate prin prezentarea
situației că imobilele aparțin Primăriei Municipiului București și pot fi
închiriate, inculpata a întreprins alte acțiuni de menținere în această eroare
a părților vătămate, acțiuni care au fost comise ori de câte ori părțile
vătămate manifestau suspiciuni.
Chiar și pe parcursul
judecății, inculpata a solicitat mai multe termene pentru a achita sumele de
bani, fiind însă evident că acest lucru nu s-a realizat, având în vedere
motivațiile puerile arătate la fiecare termen, în sensul că părțile vătămate au
fost în culpă pentru nerestituirea banilor.
Astfel, instanța a
constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute
de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
comisă prin mai multe acte infracționale, în baza aceleiași rezoluții, cu
prilejul încheierii și executării contractelor de asistență juridică, suma de
100.000 euro determinând încadrarea la alin. (5) al art. 215 C. pen.
Printre mijloacele
frauduloase folosite de inculpată la săvârșirea faptei s-a înscris și
determinarea și înlesnirea la săvârșirea fără vinovăție de către părțile
vătămate de declarații inexacte cu privire la înmatricularea în registrul
comerțului a unor societăți comerciale, comisă prin mai multe acte materiale,
în baza aceleiași rezoluții și care a întrunit elementele constitutive ale
infracțiunii prevăzute la art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 48 alin. (1)
din Legea 26/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În legătură cu
această faptă, s-a menționat că toate cele 7 societăți comerciale au fost
înregistrate cu sediile sociale în București, str. O. unde inculpata nu a mai
avut drept de folosință fiind evacuată în anul 2008.
Pentru fiecare dintre
aceste fapte, s-a aplicat o pedeapsă corespunzătoare dispozițiilor art. 72 C.
pen., respectiv limitele de pedeapsă stabilite de lege, modul de săvârșire,
condițiile concrete, urmarea produsă, precum și datele personale ale
inculpatei.
În legătură cu acest
ultim aspect, instanța a considerat că buna conduită anterioară faptelor, a
constituit circumstanța atenuantă prev. la art. 74 lit. a) C. pen., reținerea
acestei atenuante contribuind și la aplicarea unor pedepse mai apropiate de
realizarea scopului prev. la art. 52 C. pen., considerând că, în cazul
inculpatei, timpul de reeducare a fost mai scurt, având în vedere că pregătirea
sa profesională a creat această posibilitate.
Faptele fiind comise
în concurs real, inculpata a executat pedeapsa cea mai grea, în regim de
detenție, având în vedere numărul mare de acte infracționale, persistența în
comiterea acestora și atitudinea de nerecunoaștere.
A aplicat pedeapsa
accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a,
b) și c) C. pen., deoarece inculpata a comis faptele în executarea profesiei de
avocat.
Conform art. 48 alin.
(2) din Legea nr. 26/1990, a dispus radierea înmatriculării celor 7 societăți
comerciale.
A menținut măsura
preventivă a obligării de a nu părăsi municipiul București, luată prin
încheierea din 22 martie 2011.
Pe latură civilă,
având în vedere și acordul inculpatei, a dispus obligarea sa la 100.000 euro
către părțile civile, câte 20.000 euro la cursul de la data plății, către
fiecare parte.
A obligat pe
inculpată la cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestei
hotărâri a formulat recurs inculpata T.I.I., criticând soluția ca netemeinică
și nelegală, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare
la instanța de fond, întrucât nu au fost audiate părțile vătămate.
Înalta Curte,
analizând sentința penală prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu,
conform disp. art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., constată
următoarele:
Inculpata
T.I.I. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.
215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art.
31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 48 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C.
pen.
Prima instanță a
pronunțat o hotărâre de condamnare a inculpatei, cercetarea judecătorească
constând în audierea părților civile B.B.G., H.V.A., H.C.P., A.D.F., C.I.C., a
martorilor B.A.A. și A.N. și a inculpatei T.I.I..
Conform art. 3, 4 și
287 C. proc. pen., în desfășurarea procesului penal, instanțele de judecată
sunt obligate să manifeste rol activ prin administrarea tuturor probelor utile
și concludente, care să asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările
cauzei.
Situația de fapt
reținută într-o cauză trebuie să fie rezultatul unei cercetări judecătorești
complete.
Când instanța
pronunță o condamnare ca urmare a unor declarații sumare și incomplete, nu se
poate considera că s-a înfăptuit o activitate de judecată, cu respectarea
principiilor și normelor legale aplicabile, prin care să se fi rezolvat fondul
cauzei.
Soluția pronunțată în
aceste condiții nu este consecința unei activități efective de judecată, ci o
apreciere incompletă a probelor administrate în cursul urmăririi penale și
echivalează cu o nerezolvare a fondului cauzei.
Or, hotărârea
judecătorească trebuie să se bazeze pe fapte veridice, bine dovedite, care să
nu dea naștere niciunei îndoieli.
În cauză, deși
inculpata este trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de
înșelăciune, instanța nu a manifestat rol activ pentru a determina dacă
activitatea acesteia se circumscrie unei induceri în eroare prin prezentarea ca
adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate.
Părțile civile nu au
dat declarații decât cu privire la faptul că solicită 20.000 de euro arătând că
au ajuns la această sumă prin împărțirea sumei de 100.000 euro (prejudiciul
creat) în 5 părți egale (pentru că atât