ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2686/2012

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 517/F din 9 decembrie 2011 a Curții de Apel București, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen. a fost condamnată inculpata T.I.I. la 5 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pe timp de 3 ani. În baza art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 48 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 lit. a) - art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe aceeași inculpată la 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., inculpata T.I.I. a executat 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. S-a aplicat art. 71 - art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. În baza art. 48 alin. (2) din Legea nr. 26/1990, s-a dispus radierea înmatriculării următoarelor societăți comerciale: - SC P.P. SRL - SC C.P. SRL - SC Z.A. SRL - SC T.P. SRL - SC T.P.A. SRL - SC S.P. SRL - SC C.A. SRL. S-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi municipiul București, luată prin încheierea din 22 martie 2011. A fost obligată inculpata la 100.000 euro la cursul de schimb de la data plății către partea civilă C.I.C., A.D.F., H.V.A., B.B.G.

și H.C.P., câte 20.000 euro la același curs de schimb, către fiecare parte civilă, conform solicitărilor acestora. A fost obligată inculpata la 3.000 lei cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că prin rechizitoriul din data de 11 martie 2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a fost trimis în judecată inculpata T.I.I., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 48 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Pe baza probelor administrate la urmărirea penală, s-a reținut următoarea situație de fapt: Părțile vătămate A.D.F., C.I.C., H.V.A., B.B.

și H.P. au declarat că au încheiat cu inculpata contracte de asistență juridică cu privire la șapte imobile din centrul istoric. Pentru fiecare imobil inculpata a pretins câte 15.000 de euro. Pentru două imobile ce s-au aflat în stare de degradare accentuată, inculpata a precizat că le acordă reducere la avansul plătit, astfel că pentru fiecare din acestea s-au plătit 12.500 de euro. S-au achitat de către părțile vătămate inculpatei câte 15.000 de euro pentru cinci imobile și câte 12.500 de euro pentru două imobile degradate, totalul fiind de 100.000 de euro. În concret au fost încheiate cinci contracte de asistență juridică, două din aceste contracte vizând câte două imobile alăturate. Părțile vătămate au precizat că inculpata a afirmat cu insistență că imobilele sunt în proprietatea Primăriei Municipiului București, că aceasta a dorit să scape de ele pentru că nu mai are fonduri să le întrețină și că s-a dorit închirierea și înstrăinarea lor rapidă.

Un rol esențial în plata de către părțile vătămate a banilor către inculpată au avut afirmațiile acesteia că imobilele sunt în întregime în proprietatea P.M.B., că aceasta a dorit să le înstrăineze pentru că nu mai are fonduri să le întrețină, dat fiind și criza economică și că s-a dorit închirierea și vânzarea lor urgentă. În convingerea părților vătămate, un rol decisiv l-a avut și primirea de la inculpată de planuri și schițe și explicații concrete pe fiecare imobil în parte. Parte din planuri și schițe au fost înmânate părților vătămate de tatăl lui A.D. care le-a primit, anterior încheierii contractelor de asistență, de la martorul B.A. ce le primise de la inculpată. Părțile vătămate au discutat amănunțit cu inculpata cu privire la procedura de închiriere și ulterior de cumpărare a imobilelor.

Inculpata a câștigat încrederea părților vătămate și prin faptul că după fiecare plată efectuată, le înmâna fotocopie de pe bilet la ordin ca garanție a restituirii integrale a banilor în cazul în care nu aveau succes demersurile de închiriere a imobilelor. Plățile au fost efectuate conform contractelor, fie la B.C., fie prin transfer bancar, fie prin înmânare directă inculpatei. Ultima plată s-a realizat la biroul din H.V. al inculpatei. Au mai arătat că, aproape la toate întâlnirile, inclusiv la ultima plată efectuată în camera de la hotel, inculpata avea alături de ea un tânăr (acest tânăr a fost identificat ca fiind martorul B.M.), pe care l-a prezentat ca fiind asistentul ei. În cursul primelor întâlniri, inculpata le-a precizat părților vătămate că primăria închiriază imobile doar la persoane juridice, motiv pentru care l-a prezentat pe B.M., asistentul ei, care a îndeplinit formalitățile de înființare și înregistrare ale celor șapte societăți comerciale.

Au mai precizat că inculpata s-a oferit să stabilească sediile societăților la sediul biroului ei de avocatură din București. Din declarațiile părților vătămate a mai rezultat că între plățile efectuate, dar sigur anterior ultimei plăți, au primit un mănunchi de chei de la inculpată, la ea la biroul din hotel. S-au deplasat în centrul istoric și au reușit să descuie imobilul din str. F., care era liber, fost centru de reparații televizoare. A reușit să intre într-unul din spațiile pe care vroiau să le închirieze, părțile vătămate au crezut că afacerea este corectă și că inculpata nu i-a indus în eroare. La restituirea cheilor, conform indicațiilor date de inculpată într-o discuție telefonică, H.V.

s-a întâlnit cu cineva care a coborât dintr-un autoturism inscripționat Primăria Mun. București și i le-a restituit. Au mai relatat că în toată perioada de timp cât inculpata a realizat față de ei acte de inducere în eroare, aceasta le-a tot spus că trebuie să se grăbească să dea banii, întrucât informațiile cu privire la disponibilitatea primăriei de a închiria și vinde imobilele vor deveni în curând publice și vor afla mai multe persoane interesate de asemenea afaceri finalizate cu achiziționarea de imobile din centrul istoric, la prețuri avantajoase. Inculpata a mai afirmat părților vătămate, tot în ansamblul mijloacelor de inducere în eroare, că în trecut a mai intermediat cu succes astfel de contracte de închiriere imobile aflate în proprietatea primăriei, însă în prima declarație dată în cauză aceasta a precizat că nu a reușit vreodată să faciliteze vreun astfel de contract cu primăria.

Din răspunsuri primite de la autorități a rezultat că, atât la data faptei cât și în prezent, Primăria Mun. București nu a avut dreptul la închirierea imobilelor din București, str. S.; str. L.; str. C.; str. S.; str. F. A mai rezultat că primăria nu a avut în proprietate aceste imobile, nu a deținut chei ale lor și că relativ la ele s-au formulat cereri de mai multe persoane, inclusiv de cele șapte societăți comerciale înființate pentru părțile vătămate din cauză. În aceste cereri redactate și trimise de inculpată, Primăriei Mun.

București i s-a adus la cunoștință "intenția de achiziționare a imobilelor în vederea exploatării ca spații comerciale". Inculpata a încheiat cu părțile vătămate (fotocopiate de pe contractierul cabinetului de avocatură al inculpatei, depuse de părțile vătămate): contractul de asistență juridică din 23 iunie 2010, privind consultanță imobil din str. C., în care s-a menționat onorariu de 30.000 de euro; contractul de asistență juridică din 8 iunie 2010, privind consultanță imobil din str. S., cu onorariu de 30.000 de euro; contractul de asistență juridică din 8 iunie 2010, privind consultanță imobil din str. L., pentru onorariu de 25.000 de euro; contractul de asistență juridică din 28 mai 2010, privind consultanță imobilele din str. F. în care s-a menționat 15.000 de euro avans din onorariu și contractul de asistență juridică din 17 mai 2010, în care s-a arătat că obiectul contractului s-a menționat în anexe și onorariu de 60.000 de euro.

În anexele la aceste contracte (atașate de părțile vătămate; ridicate la percheziția domiciliară) au fost menționate obligațiile inculpatei: redactarea cererii către PMB în vederea încheierii unor contracte de închiriere; înregistrarea cererii; asistența la operațiunile de măsurători și evaluări spațiu în vederea închirierii și asistență la încheierea contractului de închiriere, precum și sumele primite în concret pentru fiecare imobil (12.500 euro pentru imobilul din str. L.; 30.000 de euro pentru imobilele situate în str. S.; 15.000 de euro pentru imobilul din str. S.; 27.500 euro pentru imobilele din str. F.). Pentru imobilul din str. C. inculpata a primit 15.000 de euro, însă nu s-au obținut anexe la contractul cu privire la acesta spațiu comercial.

Inculpata și părțile vătămate au declarat că, după fiecare plată de bani, aceasta a completat bilete la ordin, emitent fiind Cabinetul Individual de Avocatură T.I.I. (fotocopii ridicate cu ocazia percheziției domiciliare), în care a menționat exact suma primită în acea zi. În biletul la ordin din data de 19 mai 2010 s-a menționat suma de 10.000 de euro; în biletul la ordin din 19 mai 2010 s-a menționat 10.000 lei; în biletul la ordin s-a menționat suma de 74.000 de lei; în biletul la ordin din 28 mai 2010, nesemnat de emitent, s-a menționat suma de 60.300 lei; în biletul la ordin din 7 iunie 2010 s-a menționat suma de 20.995 euro; în biletul la ordin din 23 iunie 2010 s-a menționat suma de 2.500 euro; în biletul la ordin din 23 iunie 2010 s-a menționat suma de 52.750 lei și în biletul la ordin din 7 iunie 2010 s-a menționat suma de 80.162 lei.

Doar din analiza acestor bilete la ordin s-a putut stabili, dat fiind și declarațiile concordante în acest sens ale părților din dosar, data primirii de bani de către inculpată și sumele remise în concret, respectiv 33.495 euro și 272.212 lei. Banii primiți în lei, la un curs de circa 4,2 lei pentru 1 euro, aproximativ existent în acea perioadă, a echivalat cu suma aproximativă de 64.000 de euro care adunată cu suma efectiv primită în euro de către inculpată, s-a tins spre suma totală de 100.000 de euro. Fără a se impune prea multe discuții și speculări pe tema cursului valutar, s-a dovedit că inculpata a primit de la părțile vătămate 33.495 euro și 272.212 lei. Emiterea acestor bilete la ordin de către inculpată, dincolo de faptul că nu au putut fi valorificate nefiind vreun accept al băncii și nici disponibil în conturi, s-a integrat în ansamblul mijloacelor frauduloase de inducere în eroare folosite de T.I.I.

în vederea obținerii de foloase materiale pentru sine. Martorul B.A.A. a declarat că în biroul din H.V. din București al inculpatei, aceasta i-a arătat schițe cu privire la imobile din centrul istoric al capitalei și l-a întrebat dacă știe persoane dispuse să le închirieze. Martorul a precizat că inculpata i-a spus că aceste imobile sunt în proprietatea Primăriei Mun. București și că primăria vrea să le închirieze și ulterior să le înstrăineze, întrucât întreținerea lor era foarte costisitoare. B.A.A. a relatat că a primit de la inculpată 5 - 6 schițe pentru imobile din centrul istoric pentru a le arăta persoanelor interesate de închirierea lor. La circa o lună de zile (în ce privește momentul primirii schițelor, martorul a menționat intervalul mai - iunie 2010, neputând preciza data exactă) martorul le-a înmânat lui A.N., amic despre care a știut că are un fiu interesat de afaceri în București.

A mai arătat că a dat martorului A.N. numărul de telefon al inculpatei pentru a discuta în concret cu privire la imobilele din centrul istoric și la circa o lună - o lună și jumătate de la predarea de către el a schițelor remise de inculpată, a primit de la aceasta un plic ce conținea bilete la ordin. Martorul a declarat că ulterior A.N. l-a contactat telefonic și i-a spus că fiul său și prietenii lui au fost înșelați de inculpată și i-a cerut plicul cu bilete la ordin, pe care i le-a înmânat. Martorul B.M. a declarat că la sfârșitul lunii mai 2010, la solicitarea inculpatei, s-a dus la biroul acesteia din H.V. din București, pentru a primi acte necesare înființării unor societăți comerciale.

În birou au mai fost doi tineri pe care ulterior i-a cunoscut ca fiind A.D. și H.V. despre care inculpata a afirmat că împreună cu alți prieteni vor să se procedeze la înființarea unor societăți comerciale pentru închiriere spații din centrul istoric. Martorul a arătat că a fost de față, percepând direct cum inculpata a afirmat că a obținut exclusivitate din partea Primăriei Mun. București pentru închirierea de imobile din centrul istoric. A mai arătat că a auzit cum inculpata a afirmat părților vătămate, în mod repetat, la două întâlniri la care a asistat în camera de hotel (la prima inculpata a discutat cu A.D. și H.V. iar la a doua cu B.B. și C.C.) că imobilele din centrul istoric pentru care s-a discutat cu schițele pe masă, sunt în proprietatea Primăriei Mun.

București. Martorul a precizat că nu a înțeles pe ce bază inculpata a afirmat că are exclusivitate de la primărie pentru închirierea imobilelor. Din declarațiile acestui martor au mai reieșit date cu privire la înființarea unor societăți comerciale pe numele părților vătămate, cu sediul la adresa Cabinetului de Avocatură T.I.I., că a auzit cum inculpata le-a spus părților vătămate că le va da chei pentru vizionarea în interior a spațiilor vizate de ei și că a asistat la a doua întâlnire la care a fost prezent, la primirea de către aceasta a unei sume mare de bani, în lei. B.M. a mai relatat că în perioada iulie - august 2010 a fost contactat de A.D. care i-a spus că el și prietenii săi au fost înșelați de inculpată și i-a cerut să discute cu aceasta să le restituie banii integral.

Martorul a arătat că a încercat să o contacteze telefonic pe inculpată însă aceasta nu a răspuns, dar a fost apelat de ea ulterior, aceasta solicitându-i să retransmită un mesaj e-mail către A.D.. Martorul a precizat că i-a spus inculpatei că părțile vătămate vor să le fie restituiți banii dar aceasta i-a răspuns să nu se amestece că nu a fost problema lui și că de fapt a rezolvat neînțelegerile cu ei. A mai arătat aspecte cu privire la altă solicitare a inculpatei de a primi un e-mail de la o adresă necunoscută și de a-l retransmite la adresa ei de e-mail. La această corespondență a fost atașat un contract de cesiune cu privire la imobilul din str. C. (tot din centrul istoric al capitalei) și schițe ale imobilului.

Ca notă aparte ce nu a putut justifica decât mijloc pentru alte viitoare induceri în eroare prefigurate de inculpată, acest contract a avut șters prin fotocopiere cu acoperire parte din înscris, câmpul unde s-a menționat beneficiarul cesiunii de imobil. Pentru convingerea lui B.M. că a restituit banii părților vătămate, la data de 16 august 2010, inculpata a expediat acestuia un mesaj e-mail în care a precizat sume de bani ce a pretins că i-a returnat. Aceste mențiuni făcute de inculpată în acest mesaj au fost contrazise chiar de ea, din declarațiile date în cauză, reieșind lipsa oricărei restituiri de bani către părțile vătămate. Mai mult, inculpata s-a obligat să plătească în viitor banii primiți de la părțile vătămate.

Acest mesaj e-mail a atestat doar stilul de inducere în eroare folosit de inculpată atât în actele de executare infracțională specifică înșelăciunii, cât și pentru convingerea altora cu privire la buna sa credință și corectitudinea demersurilor sale. Martorul A.N., tatăl părții vătămate A.D., a declarat că dl. B.A., vechi amic, l-a informat că are posibilitatea să faciliteze închirierea de către fiul său a unui spațiu comercial din centrul istoric al Bucureștiului. A primit de la martorul B.A. 5 - 6 schițe pentru spații comerciale din centrul istoric și le-a înmânat fiului său. Martorul a arătat că fiul s-a arătat interesat de ofertă și de la B.A. au aflat că în concret a trebuit să discute cu inculpata.

Aceștia au stabilit o întâlnire la biroul din H.V. al inculpatei la care au participat el, fiul său și un prieten al acestuia pe care-l știe cu apelativul de D. (această poreclă este atribuită părții vătămate B.B.). A.N. a declarat că a auzit la această primă întâlnire cum inculpata a afirmat că în schimbul unui contract de asistență juridică poate să intermedieze încheierea contractului de închiriere a unui spațiu din centrul istoric, la prețul standard practicat de Primăria mun. București și că în contract va fi o clauză de preemțiune pentru cumpărarea imobilului. Martorul a arătat că inculpata a afirmat că imobilele, pentru care discutau cu schițele pe masă, au fost în proprietatea Primăriei mun.

București și că au fost închiriate urgent și vândute, întrucât primăria nu a avut fonduri să le reabiliteze. A mai relatat aspecte cu privire la recuperarea de către el a biletelor la ordin de la martorul B.A. și imposibilitatea de valorificare a lor, întrucât nu au fost avalizate de bancă. Din aceste declarații arătate mai sus a reieșit că inculpata a deținut schițe ale imobilului anterior încheierii contractelor de asistență juridică și primirii banilor de către ea și le-a pus la dispoziția părților vătămate fie direct, fie indirect prin intermediul martorilor B.A. și A.N.. A mai reieșit că aceasta a afirmat în mod repetat că imobilele sunt în proprietatea Primăriei mun. București care a vrut să scape de ele pentru că nu are bani să le întrețină, că a obținut exclusivitate din partea primăriei și că, la scurt timp după închiriere, spațiile comerciale vor fi vândute chiriașilor.

Au mai reieșit afirmații ale inculpatei cu privire la prețuri standard atribuite de primărie acestor imobile, în vederea închirierii și achiziționării. Inculpata a declarat că, în baza contractelor de asistență juridică încheiate cu părțile vătămate din cauză, a avut obligația de a face verificări cu privire la proprietatea și folosința imobilelor, de a stabili cine este proprietarul și dacă imobilele fac obiectul unor litigii de orice natură. De asemenea a arătat că, în cadrul obligațiilor asumate în contractele de asistență juridică, a obținut, ulterior încheierii acestora, schițele pentru imobilele vizate de părțile vătămate și că banii i-a primit cu titlu de depozit, aceștia aflându-se în conturile cabinetului de avocatură.

Inculpata a precizat că la momentul discuțiilor cu părțile vătămate din dosar nu știa cine este proprietarul imobilelor și că ea urma să afle aceste aspecte. Cu privire la banii primiți de la părțile vătămate, a recunoscut încasarea sumei de 90.000 de euro și a precizat că de fiecare dată când a primit bani a emis bilet la ordin în care s-a menționat exact suma primită. În a doua declarație dată în cauză a arătat că de fapt banii i-a mutat din conturile în care fuseseră primiți în alte conturi ale ei de la unități bancare din București, bani ce sunt și în prezent în conturi și că a primit cheile cu care părțile vătămate au reușit să descuie un imobil, de la administratorul societății comerciale ce folosea acel spațiu în acea perioadă.

Atât în perioada mai - iulie 2010, cât și în prezent, spațiul din București, pe care părțile vătămate l-au vizionat în interior, a fost și este închiriat de SC R.P. Martorul U.C., administratorul acestei societăți comerciale, a declarat că administrează acest spațiu în baza contractului de închiriere din 9 noiembrie 2002 încheiat cu Primăria Mun. București. I s-au prezentat fotografii cu inculpata și a precizat că nu a cunoscut-o. Totodată, a infirmat că i-ar fi înmânat vreodată inculpatei chei pentru vreunul din spațiile închiriate de SC R.P. A mai arătat că în perioada mai - iunie 2010, la spațiul din strada F. au avut loc lucrări de igienizare, timp în care cheia s-a aflat la salariatul Ș.C.

A menționat că toate cheile de la spațiile închiriate de societate stau în păstrarea secretariatului și pot fi folosite doar cu aprobarea sa. Martorul Ș.C., de circa 20 de ani angajat al SC R.P., a declarat că în perioada efectuării lucrărilor de igienizare la spațiul din București, dimineața primea de la secretariat cheia pentru acest spațiu și la sfârșitul zilei de lucru încuia personal imobilul și restituia cheia la sediul SC R.P., din str. J.E. A precizat că din momentul primirii cheii, aceasta s-a aflat la el până la restituirea la secretariat, stând cu lucrătorii ce efectuau igienizarea până la finalul zilei de muncă, când încuia spațiul. Martorul a declarat că nu a dat cheia vreunei persoane străine de societate și că nu o cunoaște pe inculpată nici după nume și nici după fotografiile ce i-au fost arătate.

A fost audiată și D.M., secretara SC R.P. care în concret a deținut cheia imobilului din str. F. în perioada mai - iulie 2010. Martora a declarat că a înmânat cheia de la spațiul din str. F., doar la angajați ai societății conform aprobărilor date de U.C. A precizat că nu a cunoscut-o pe inculpată și că nu a înmânat chei acesteia sau vreunei alte persoane străine de societatea la care lucrează. Prin declarațiile date, martorii U.C., S.C., D.M. au exclus versiunea inculpatei că a primit cheia de la imobilul din str. F. de la administrator al societății. În fapt, aceasta a predat părților vătămate un mănunchi de chei, spațiul comercial nu era folosit în acea perioadă și ușa de acces are sistemul de închidere foarte vechi.

Părțile vătămate au încercat toate cheile din mănunchi la ușă și au reușit să descuie, probabil vechimea și uzura sistemului de închidere, permițând declanșarea mecanismului cu una din chei care nu au provenit în mod obligatoriu de la angajați ai societății ce avea imobilul în administrare. Și cu privire la elemente esențiale la inducerile în eroare, afirmațiile inculpatei nu s-au coroborat cu probele de la dosar în sensul că în realitate aceasta a afirmat că imobilele sunt în proprietatea Primăriei mun. București și a deținut schițele anterior încheierii contractelor de asistență juridică, planuri pe care le-a folosit la convingerea părților vătămate în vederea plății de bani către ea. Faptul că inculpata a afirmat în mod repetat, la inducerile în eroare realizate, că imobilele sunt în proprietatea Primăriei mun.

București, în condițiile în care nu a știut cine sunt proprietarii spațiilor, a atestat intenția de prezentare de date nereale părților vătămate la încheierea contractelor de asistență juridică. Lipsa de sinceritate a inculpatei cu privire la aspectele importante avute în vedere de părțile vătămate la încheierea contractelor de asistență juridică, inclusiv cu privire la destinația banilor, a demonstrat că aceasta a fost de rea credință la momentul comiterii infracțiunii de înșelăciune. Din declarațiile părților vătămate, precum și ale martorilor B.A., A.N. și B.M. a reieșit că inculpata a pus la dispoziția părților vătămate schițele imobilelor anterior încheierii contractelor de asistență juridică.

Actele primite de la unitățile bancare la care inculpata a avut conturi au dovedit că aceasta a folosit banii la scurt timp de la intrarea lor în cont, în prezent toate conturile ei fiind fără disponibil ori închise. Din actele primite de la B.C. - Agenția G. a rezultat că la data de 19 mai 2010 inculpata a primit de la A.D. suma de 42.000 lei. În aceeași zi, prin ordin de plată inculpata a achitat datorii către hotelul unde avea biroul de avocatură (750 lei) și către un hotel din stațiunea Sinaia (5.592 lei), precum și către V. (778 lei), în total 7.120 lei. A mai rezultat că a făcut un transfer bancar în contul numitei S.C., cu titlu de promisiune vânzare-cumpărare imobil, pentru suma de 8.300 lei.

Tot din actele primite de la această agenție bancară a rezultat că la data de 19 mai 2010 inculpata a ridicat 26.200 lei și a încasat la aceeași dată suma de 42.000 lei de la partea vătămată C.I. A mai reieșit că la data de 20 mai 2010, inculpata a ridicat suma de 8.000 lei din acest cont. La data de 25 mai 2010, din același cont inculpata a scos suma de 4.000 lei, în ziua următoare suma de 15.400 lei, iar la data de 26 mai 2010 a ridicat suma de 3.500 lei. La data de 27 mai 2010 inculpata a ridicat sumele de 1.487 lei și 7.700 lei. La data de 28 mai 2010 inculpata a achitat prin ordin de plată către O.C. suma de 12.634 lei și a mai ridicat 20.000 de lei, moment în care în cont mai rămăseseră 639 lei din suma de 84.000 lei primită de la părțile vătămate A.D.

și C.I. Din simpla expunere a rulajului cu privire la primele două încasări de bani de către inculpată a rezultat că aceasta a cheltuit peste 99,3% din ei în interes personal, în perioada imediat următoare, fiind exclusă vreo depozitare sau vreun transfer în alt cont al ei așa cum a declarat în cauză. Tot la data de 28 mai 2010, în contul inculpatei de la B.C. - Agenția G. au intrat 30.000 de lei de la partea vătămată C.I. Imediat inculpata a scos 10.000 de lei din cont. La data de 9 iunie 2010 inculpata a depus în cont suma de 4.650 lei zi, o sumă asemănătoare achitând-o în aceeași zi H.V. unde a avut biroul de avocatură (din acte primite de la această unitate hotelieră reiese că are denumirea SC T.T.H.

SA). Numai din studierea acestor date s-a evidențiat că inculpata a folosit banii primiți de la părțile vătămate în interes personal și imediat intrării lor în cont, date ce nu au corespuns afirmațiilor făcute de ea că banii i-a încasat cu intenția de a-i restitui dacă nu s-a reușit închirierea imobilelor din centrul istoric. Folosința rapidă a banilor de către inculpată a contribuit la dovada relei credințe a acesteia la momentul încheierii contractelor de asistență juridică cu părțile vătămate și probează că inducerea în eroare, prin folosire de mijloace frauduloase, s-a comis în scopul obținerii pentru sine de avantaje patrimoniale. Inculpata a achitat datorii ce le avea față de unități hoteliere sau de turism, precum și pentru plata furnizorului de telefonie mobilă.

Pe baza datelor ce au reieșit din folosirea banilor, a fost identificată și audiată martora S.C.S. Aceasta a declarat că a primit mesaje de la inculpată pe terminalul ei mobil, aceasta solicitând insistent să-i găsească client pentru contract de consultanță în vederea obținerii unor spații din centrul istoric al Bucureștiului, pentru 70.000 de euro. Martora a mai declarat că inculpata i-a cerut să cumpere un imobil pe numele ei (al martorei), primind suma de 10.000 de euro ca parte din banii necesari (primirea acestei sume prin transfer bancar reiese din actele înaintate de B.R. unde are cont martora, precum și din acte de la B.C. unde au intrat banii în conturile inculpatei). Martora a precizat că i s-a părut suspectă solicitarea inculpatei și nu a achiziționat vreun imobil.

S.C.S. a mai declarat că din cei 10.000 de euro primiți de la inculpată 8.000 de euro îi erau datorați de aceasta în baza unui împrumut anterior. Din actele dosarului a mai reieșit că inculpata a plătit în perioada 27 iulie 2010 - 16 septembrie 2010 (la scurt timp după consumarea infracțiunii de înșelăciune) suma de 37.740 lei pentru cazare și servicii conexe la H.E. din stațiunea Eforie Nord. Actele primite de la unități bancare nu au dovedit ca inculpata să fi avut în conturi disponibil ce excede banilor primiți de la persoane vătămate, concluzia fiind că aceste servicii pe litoral, T.I.I. le-a plătit din bani rezultați din înșelăciunea comisă. La percheziția domiciliară efectuată în cauză s-a ridicat contractierul inculpatei.

Din studiul acestuia a rezultat că inculpata nu a primit bani de la alte persoane după momentul consumării înșelăciunii din dosar, fapt ce a contribuit la aprecierea că serviciile pe litoral au fost plătite cu bani obținuți de la părțile vătămate. Ca notă aparte ce a confirmat afirmațiile martorei S.C.S. că inculpata i-a solicitat să-i găsească client pentru contract de consultanță în vederea obținerii unor spații din centrul istoric al Bucureștiului, pentru 70.000 de euro, și care a relevat un mod de operare preconizat pentru induceri în eroare cu mai mari șanse de realizare, la percheziția domiciliară au fost ridicate atât contractul de cesiune descris mai sus, la care s-a șters câmpul în care s-a menționat beneficiarul cât și un contract de închiriere pentru spații cu alte destinații decât aceea de locuințe, purtător de amprentă a Primăriei Mun.

București, Direcția de Achiziții Concesionări și Contracte, format 8 file, o încheiere de autentificare și plan de situații pentru imobilul din str. I.C. Acest contract a avut șters prin fotocopiere cu acoperire parte din înscris, câmpul unde s-a menționat societatea comercială din București care a încheiat contractul de închiriere cu Municipiul București. Aceste două contracte (contractul de cesiune și contractul de închiriere) ce au avut șterse câmpurile cu datele societăților comerciale, fiind posibilă realizarea de mențiuni cu datele oricărei alte societăți comerciale din București, ce au fost ridicate la percheziția domiciliară, contribuie indirect la dovada relei credințe a inculpatei în demersurile cu privire la imobile din centrul istoric al capitalei și la preconizarea de către aceasta a altor fapte de înșelăciune.

Nu s-au găsit argumente plauzibile pentru o folosire legală a acestor acte, iar afirmațiile inculpatei că le-a avut ca modele de contracte, nu au putut fi considerate ca apărări temeinice. Ca modele în întocmirea de contracte au putut fi avute în vedere acte ce au toate mențiunile originale, fără ștersături de câmpuri cu datele uneia din părțile contractante. La momentul găsirii unor astfel de înscrisuri cu albirea rubricilor uneia din părțile contractante, s-au justificat suspiciuni cu privire la o activitate infracțională. Mai mult, de la domiciliul inculpatei s-au ridicat schițe cu privire la imobil din jud. Constanța și imobile din centrul istoric al capitalei. În realitate astfel de schițe au făcut parte din mijloacele inculpatei de inducere în eroare pentru convingerea victimelor că, în mod cert, a intermediat închirierea și dobândirea de imobile.

Inculpata a declarat că cele cinci contracte de asistență juridică încheiate cu părțile vătămate au fost în curs de derulare, că acestea nu i-au solicitat expres restituirea banilor și nu a primit vreo notificare scrisă. Părțile vătămate au precizat că au încercat în mod repetat și fără succes contactarea inculpatei, aspect ce reiese și din declarația martorului B.M. Totodată, din actele dosarului a reieșit că părțile vătămate au trimis notificări inculpatei prin care au cerut restituirea banilor. Pe baza datelor din contracțierul ridicat de la inculpată, a fost identificat D.C.. Cu ocazia audierii acesta a formulat plângere împotriva inculpatei, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune.

D.C. a precizat că în timp ce s-a aflat în sediul Primăriei Mun. București solicitând informații pentru închirierea de spații comerciale, a fost acostat de T.I.I. care s-a oferit să-l ajute să închirieze imobil din centrul istoric al capitalei. A relatat că în luna aprilie 2010 a discutat cu inculpata în biroul acesteia din H.V. din București, a încheiat contract de asistență juridică și a plătit ca avans suma de 20.000 de lei. După patru zile de la această primă plată s-a întâlnit cu T.I.I. pe str. L. și s-au deplasat până în fața L.G.C. T.I.I. i-a arătat clădirea din exterior și i-a spus că poate să închirieze imobilul în întregime. La scurt timp s-a întâlnit cu inculpata la biroul ei unde aceasta i-a prezentat planuri ale mai multor spații din centrul istoric al Bucureștiului.

Persoana vătămată a ales spațiul de pe str. L. și conform înțelegerii anterioare a virat suma de 308.250 lei în contul inculpatei de la B.C.. D.C. a precizat că alături de schițele pentru imobilul vizat, inculpata i-a arătat un contract de închiriere ce a avut aplicată ștampila Primăriei mun. București și semnătura primarului general, cu toate rubricile completate. T.I.I. i-a spus persoanei vătămate D.C. că în favoarea lui se va încheia un contract similar cu Primăria mun. București pentru închirierea imobilului din centrul istoric. D.C. a mai declarat că, după plata de bani, a primit bilet la ordin completat de T.I.I. prin care aceasta garanta restituirea banilor dacă nu s-a perfectat închirierea.

Un astfel de contract a fost ridicat cu ocazia percheziției domiciliare efectuate în cauză, numai că acesta, ca notă distinctă de contractul ce a fost arătat lui D.C., au avut șterse câmpurile ce aveau datele societății comerciale. S-a relevat un mod de operare asemănător celui folosit față de părțile vătămate din dosar, fiind diferite aspectele cu privire la folosirea contractului ce are aplicată ștampilă a primăriei și racolarea din sediul acestei autorități. Cu privire la această inducere în eroare comisă de T.I.I. față de D.C. s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor în alt dosar. Probele administrate au mai relevat că la inițiativa inculpatei T.I.I. au fost înființate, în intervalul mai-iulie 2010, de către părțile vătămate următoarele societăți comerciale: SC P.P.

SRL; SC C.P. SRL; SC Z.A. SRL; SC T.P. SRL; SC T.P.A. SRL; SC S.P. SRL și SC C.A. SRL. Aceste șapte societăți comerciale, tot la inițiativa inculpatei, au fost înregistrate cu sediile sociale în București. În fapt, T.I.I. nu a avut drept de folosință sau de proprietate asupra acestui imobil, fiind evacuată în anul 2008 și, fără să dețină prerogative care să-i permită la consimțirea stabilirii acestor sedii ale celor șapte societăți comerciale, a determinat la declararea de date nereale la înregistrarea lor. Din adresa din 31 ianuarie 2011 a Direcției Impozite și Taxe din cadrul Primăriei Sectorului 3 București, a reieșit că la adresa din București, str. O. din data de 15 mai 2008, figurează impus numitul P.C., aspect ce a confirmat că, fără a avea vreun drept asupra acestui imobil, T.I.I.

a instigat, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la declararea de sedii nereale pentru cele șapte societăți comerciale arătate mai sus, fiind realizate elementele participației improprii, prev. de art. 31 alin. (2) din C. pen. la infracțiunea prev. de art. 48 alin. (1) din Legea nr. 26/1990, privind registrul comerțului, comisă în formă continuată, prev. de art. 41 alin. (2) C. pen. În extrasul de carte funciară al imobilului din București, str. O., comunicat de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, s-a menționat că această locuință a fost atribuită, prin hotărâre judecătorească, numitei S.L.R., înscrierea făcându-se la data de 1 aprilie 2008. În urma decesului acestei persoane, imobilul a fost transmis prin moștenire către S.C.W., la data de 18 aprilie 2008. Numitul P.C.

a figurat în prezent ca proprietar al imobilului în urma cumpărării de la S.C.W., la data de 15 mai 2008. Aceste date au atestat că, în perioada mai - iulie 2010, inculpata nu a avut dreptul la consimțirea sediilor pentru cele șapte societăți comerciale. La percheziția domiciliară efectuată în cauză de la locuința folosită de inculpată au mai fost ridicate fotocopii acte de identitate ale unor terțe persoane, solicitări din partea unor persoane fizice sau juridice de restituire a banilor plătiți pentru intermedierea de către avocat T.I.I. a închirierii și/sau achiziționării de imobile din zona centrului vechi al capitalei.

S-a mai ridicat un raport de activitate întocmit olograf de inculpată cu privire la obligații contractuale executate față de părți vătămate din dosar (încheiere contract de asistență juridică, etapizare proiect, emitere bilet la ordin, redactare cerere către PMB, vizionare spațiu, predat schițe cadastrale și model contract de închiriere, demersuri pentru înființare societăți comerciale, analiză stadiu proiect și stabilire etape ulterioare).

Unele din aceste obligații îndeplinite sau pretins realizate de inculpată au fost ridicole (analiză stadiu proiect și stabilire etape ulterioare, vizionare spațiu, încheiere contract de asistență juridică care de fapt nu este obligație izvorâtă din contract ce poate fi consemnată în raport de activitate, ci însuși actul juridic ce a dat naștere la drepturi și obligații contractuale), altele au confirmat manopere dolosive folosite (emitere bilet la ordin, predare schițe și model contract), iar altele au atestat comiterea infracțiunii prev. de art. 48 alin. (1) din Legea nr. 26/1990, privind registrul comerțului. Situația de fapt reținută mai sus s-a bazat pe probele administrate în faza de urmărire penală, respectiv: declarații părți vătămate, procese-verbale de identificare de persoane și planșe foto, procesul-verbal de percheziție domiciliară, declarații martori, dovadă primire extras mesaje e-mail de la martorul B.M., acte primite de la SC R.P.

și privind cele 7 societăți comerciale înființate, convenție de colaborare între SC T.T.H. SRL și inculpată, răspunsuri de la Primăria Municipiului București cu privire la imobilele, adresa direcției de Impozite și Taxe a Sectorului 3 București, privind imobilul din str. O., adrese care atestă că inculpata nu deține bunuri mobile sau imobile, declarații inculpata, adresa privind situația juridică a imobilelor, proces-verbal de efectuare percheziție informatică și de analiză a documentelor ridicate, fotocopii contracțier Cabinet Individual de Avocatură T.I.I., adrese către unități bancare și răspunsuri primite, adresă către Baroul București și răspuns primit, fotocopii contracte de asistență juridică și bilete la ordin emise de inculpat, proces-verbal de verificare în baza de date a societăților comerciale înființate pentru părțile vătămate.

La primul termen de judecată, s-a verificat regularitatea actului de sesizare și a fost luată, față de inculpată, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi Municipiul București măsură ce a fost luată la urmărirea penală, începând cu data de 22 ianuarie 2011. De asemenea, au fost audiate părțile vătămate, care s-au constituit părți civile cu suma de 20.000 euro fiecare, precizând că, în urma înțelegerii au convenit să împartă suma de 100.000 euro în 5 părți egale pe care a solicitat-o. A mai fost audiată inculpata, martorii B.A.A., A.N., S.C. și B.M. și s-au depus înscrisuri la dosar. În declarația sa, inculpata a precizat că situația de fapt reținută în rechizitoriu nu a corespuns în totalitate realității, arătând că nu au existat elemente de inducere în eroare a părților vătămate.

S-a considerat că, prin contractele de asistență juridică încheiate cu părțile vătămate, și-a asumat obligații de diligență și nu de rezultat, îndeplinindu-și aceste obligații, acordând asistență juridică și ținând legătura permanent cu părțile vătămate. Inculpata a și precizat obligațiile îndeplinite, adică depunerea cererilor și aflarea situației juridice a imobilelor, precum și înființarea de societăți comerciale. A mai precizat că suma de 100.000 euro a fost depusă de părțile vătămate cu titlu de garanție, urmând să se transforme în onorariu avocat la finalizarea fiecărui contract. Detaliile despre situația juridică a imobilelor au fost obținute de inculpată după încheierea contractelor de asistență juridică, la câte o săptămână sau două după acestea.

Oricum, inculpata a precizat, că după câte o lună a prezentat părților vătămate situația exactă a fiecărui imobil, acesta fiind cea reală, obținută de la primărie. A mai afirmat că, în conformitate cu aceste informații, a considerat că imobilele nu erau scoase din circuitul civil și, deci, pot fi închiriate. Cu privire la sumele încasate, inculpatul a precizat că acestea au reprezentat garanții pentru încasarea onorariului, onorariu pe care nu l-a încasat nici până în prezent. Tot în legătură cu suma de bani, inculpatul a declarat că le-a comunicat părților vătămate că aceste sume nu au reprezentat onorariu, ci doar garanția încasării acestuia, motiv pentru care a emis și biletele la ordin. Pe parcursul judecății, inculpata a solicitat mai multe termene pentru a achita părților vătămate sumele solicitate, fapt ce nu s-a realizat, deși instanța a manifestat înțelegere, fiind unul dintre scopurile procesului penal, respectiv repararea pagubei.

Inculpata a arătat că restituirea sumei reprezintă o înțelegere inițială, deci la încheierea contractelor de asistență juridică, înțelegere care nu s-a regăsit în anexele la contracte. Cu privire la poziția procesuală a inculpatei, din declarațiile acesteia s-a desprins concluzia că se consideră nereale numai acțiunile de inducere în eroare și nu actele încheiate, care s-au aflat la dosar, dând doar o altă interpretare acțiunilor sale. În aceste condiții, instanța a constatat că, în ceea ce privește încheierea contractelor și a anexelor acestora, încasarea sumelor de bani și retragerea acestora din cont, înființarea societăților comerciale și scopul înființării, întâlnirile cu părțile vătămate și martorii, situația de fapt reținută în rechizitoriu a fost corectă, urmând ca instanța să analizeze elementele de inducere în eroare a părților vătămate, pe care inculpata le-a contestat, în sensul că au fost greșit interpretate de către parchet.

Astfel, conform declarațiilor martorilor B.A.A. și A.N. debutul activității inculpatei s-a realizat prin aceea că l-a rugat pe primul să-i găsească clienți pentru încheierea și ulterior cumpărarea unor imobile aparținând Primăriei Municipiului București, ceea ce a infirmat declarația inculpatei că părțile vătămate au căutat-o. Martorul a dat numărul de telefon martorului A.N., care a contactat-o astfel pe inculpată. Pentru a crea o aparență de seriozitate, inculpata a înmânat martorului și schițele unor imobile, arătând că acestea sunt libere și pot fi închiriate. Reținând aceste aspecte, s-a mai infirmat și faptul că inculpata a declarat că nu a cunoscut situația juridică a imobilelor, prin aceea că le-a comunicat părților vătămate, prin intermediul martorului, că imobilele aparțin primăriei, care a intenționat să le închirieze și, ulterior să le vândă, fiind prea costisitoare întreținerea lor.

După ce părțile vătămate și-au manifestat dorința de a închiria și ulterior cumpăra imobilele, inculpata a fost cea care a stabilit condițiile în care acestea se pot realiza: încheierea rapidă (în 72 de ore) a contractelor de asistență juridică și, mai ales, efectuarea unor plăți, așa cum sunt arătate în fiecare contract, iar pentru menținerea în eroare, le-a precizat părților că acestea au reprezentat doar garanții pentru plata onorariului, emițând bilete la ordin. Prezentând schițele imobilelor și comunicând părților vătămate situația juridică a acestora, inculpata a realizat inducerea în eroare, determinând pe acestea să încheie contracte de asistență juridică, situație fără de care aceștia nu le-ar fi încheiat.

Pe lângă înmânarea schițelor imobilelor și emiterea biletelor la ordin cu mențiunea că va restitui suma de bani în cazul nerealizării obiectului contractului, inculpata, în condițiile reținute în actul de inculpare, a înmânat părților vătămate, prin intermediar, cheile de la unul dintre imobile, sesizând suspiciunea acestora cu privire la situația imobilelor. Tot în scopul menținerii în eroare, cu prilejul executării contractelor de asistență juridică, inculpata, tot într-o situație de maximă suspiciune a părților vătămate, a solicitat acestora să înființeze societăți comerciale, în numele cărora să se realizeze închirierea imobilelor, deși știa de la bun început că acest lucru este imposibil de realizat.

În legătură cu apărarea inculpatei, că toate contractele de asistență juridică au fost de diligență, pe care a manifestat-o permanent, ținând legătura cu părțile vătămate, s-a constatat că, așa cum părțile s-au înțeles, plata onorariului, garantată prin depunerea sumelor de bani, trebuia făcută numai dacă obiectul contractului, respectiv închirierea imobilului, se realiza, în caz contrar, suma de bani ar fi trebuit restituită. În concluzie, onorariul s-a încasat după realizarea rezultatului, ceea ce a infirmat apărarea inculpatei. Încasarea garanției egală cu onorariul, a reprezentat un alt element de inducere în eroare, timpul scurt de la depunere, până la încasare (în aceeași zi), fiind relevant în acest sens și arătând intenția inculpatei în legătură cu aceste sume de bani.

Concluzionând, s-a reținut, din toate probele administrate, mai puțin declarațiile inculpatei că după ce a reușit inducerea în eroare a părților vătămate prin prezentarea situației că imobilele aparțin Primăriei Municipiului București și pot fi închiriate, inculpata a întreprins alte acțiuni de menținere în această eroare a părților vătămate, acțiuni care au fost comise ori de câte ori părțile vătămate manifestau suspiciuni. Chiar și pe parcursul judecății, inculpata a solicitat mai multe termene pentru a achita sumele de bani, fiind însă evident că acest lucru nu s-a realizat, având în vedere motivațiile puerile arătate la fiecare termen, în sensul că părțile vătămate au fost în culpă pentru nerestituirea banilor.

Astfel, instanța a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., comisă prin mai multe acte infracționale, în baza aceleiași rezoluții, cu prilejul încheierii și executării contractelor de asistență juridică, suma de 100.000 euro determinând încadrarea la alin. (5) al art. 215 C. pen. Printre mijloacele frauduloase folosite de inculpată la săvârșirea faptei s-a înscris și determinarea și înlesnirea la săvârșirea fără vinovăție de către părțile vătămate de declarații inexacte cu privire la înmatricularea în registrul comerțului a unor societăți comerciale, comisă prin mai multe acte materiale, în baza aceleiași rezoluții și care a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 31 alin. (2) C. pen.

raportat la art. 48 alin. (1) din Legea 26/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În legătură cu această faptă, s-a menționat că toate cele 7 societăți comerciale au fost înregistrate cu sediile sociale în București, str. O. unde inculpata nu a mai avut drept de folosință fiind evacuată în anul 2008. Pentru fiecare dintre aceste fapte, s-a aplicat o pedeapsă corespunzătoare dispozițiilor art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă stabilite de lege, modul de săvârșire, condițiile concrete, urmarea produsă, precum și datele personale ale inculpatei.

În legătură cu acest ultim aspect, instanța a considerat că buna conduită anterioară faptelor, a constituit circumstanța atenuantă prev. la art. 74 lit. a) C. pen., reținerea acestei atenuante contribuind și la aplicarea unor pedepse mai apropiate de realizarea scopului prev. la art. 52 C. pen., considerând că, în cazul inculpatei, timpul de reeducare a fost mai scurt, având în vedere că pregătirea sa profesională a creat această posibilitate. Faptele fiind comise în concurs real, inculpata a executat pedeapsa cea mai grea, în regim de detenție, având în vedere numărul mare de acte infracționale, persistența în comiterea acestora și atitudinea de nerecunoaștere. A aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., deoarece inculpata a comis faptele în executarea profesiei de avocat.

Conform art. 48 alin. (2) din Legea nr. 26/1990, a dispus radierea înmatriculării celor 7 societăți comerciale. A menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi municipiul București, luată prin încheierea din 22 martie 2011. Pe latură civilă, având în vedere și acordul inculpatei, a dispus obligarea sa la 100.000 euro către părțile civile, câte 20.000 euro la cursul de la data plății, către fiecare parte. A obligat pe inculpată la cheltuieli judiciare statului. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpata T.I.I., criticând soluția ca netemeinică și nelegală, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, întrucât nu au fost audiate părțile vătămate.

Înalta Curte, analizând sentința penală prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, conform disp. art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., constată următoarele: Inculpata T.I.I. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 48 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Prima instanță a pronunțat o hotărâre de condamnare a inculpatei, cercetarea judecătorească constând în audierea părților civile B.B.G., H.V.A., H.C.P., A.D.F., C.I.C., a martorilor B.A.A. și A.N. și a inculpatei T.I.I..

Conform art. 3, 4 și 287 C. proc. pen., în desfășurarea procesului penal, instanțele de judecată sunt obligate să manifeste rol activ prin administrarea tuturor probelor utile și concludente, care să asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei. Situația de fapt reținută într-o cauză trebuie să fie rezultatul unei cercetări judecătorești complete. Când instanța pronunță o condamnare ca urmare a unor declarații sumare și incomplete, nu se poate considera că s-a înfăptuit o activitate de judecată, cu respectarea principiilor și normelor legale aplicabile, prin care să se fi rezolvat fondul cauzei. Soluția pronunțată în aceste condiții nu este consecința unei activități efective de judecată, ci o apreciere incompletă a probelor administrate în cursul urmăririi penale și echivalează cu o nerezolvare a fondului cauzei.

Or, hotărârea judecătorească trebuie să se bazeze pe fapte veridice, bine dovedite, care să nu dea naștere niciunei îndoieli. În cauză, deși inculpata este trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, instanța nu a manifestat rol activ pentru a determina dacă activitatea acesteia se circumscrie unei induceri în eroare prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate. Părțile civile nu au dat declarații decât cu privire la faptul că solicită 20.000 de euro arătând că au ajuns la această sumă prin împărțirea sumei de 100.000 euro (prejudiciul creat) în 5 părți egale (pentru că atât