ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7595/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7595/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra recursurilor
de față, constată următoarele:
Prin cererea
înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, sub nr. 1394/109/2006, reclamanta P.E.,
în contradictoriu cu Primarul Municipiului Pitești, în calitate de reprezentant
al Municipiului Pitești, a solicitat anularea dispoziției nr. 48 din 16
ianuarie 2006, emisă de acesta și restituirea în natură a terenului situat în
str. Basarab Vodă.
La data de 5 iulie 2006,
la dosarul cauzei, s-a depus cerere de intervenție în interesul primarului de
către Asociația de Proprietari - Petrol, solicitându-se respingerea acțiunii,
întrucât reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate, iar, pentru
terenul preluat, autorul reclamantei a fost despăgubit de către Trustul de
Extracție Pitești.
La data de 5 iulie 2006,
s-a depus, la dosarul cauzei, cerere de intervenție în nume propriu de către
proprietarii garajelor amplasate pe terenul în litigiu, solicitându-se
respingerea acțiunii, pentru considerentele invocate și de către intervenienta
în interesul primarului.
Tribunalul Argeș,
Secția civilă, prin sentința civilă nr. 143 din 4 mai 2007, a admis contestația formulată de reclamantă; a anulat, în parte, dispoziția nr. 48 din 16
ianuarie 2006, emisă de Primarul Municipiului Pitești; a dispus restituirea în
natură către reclamantă a terenului în suprafață de 2.855 m.p., teren identificat în raportul de expertiză completare, ing. D.I., cu punctele S
1
,
S
2
, S
3
, S
5
, S
7
, S
8
, S
9
,
S
10,
schița anexă, situat în municipiul Pitești și a respins
cererile de intervenție în interes propriu, precum și în interesul Primarului.
Pentru a hotărî
astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Din cele trei acte de
vânzare - cumpărare autentificate, rezultă cu certitudine că autorul
reclamantei, respectiv bunicul acesteia, P.M., a dobândit dreptul de
proprietate asupra unui teren în suprafață de 12.100 m.p., teren dobândit de P.D., din care, în present, reclamanta, în calitate de moștenitoare,
mai deține doar suprafața de 1.270 mp.
Suprafața de 10.830
mp. a făcut obiectul unor exproprieri succesive, potrivit Decretului nr. 372/1955
și a Decretului nr. 557/1958, exproprieri pentru care autorul reclamantei nu a
primit un alt teren în schimb, fapt reținut chiar de către pârât în dispoziția nr.
48/2006.
Chiar dacă
intervenienții susțin că autorul reclamantei a primit teren în schimb, în cauză,
nu s-a produs nici o dovadă în acest sens.
De asemenea,
intervenienții au susținut că autorul reclamantei, respectiv P.D., ar fi primit
despăgubiri în schimbul terenului, sens în care s-a depus la dosar
consimțământul exprimat de acesta, în data de 27 ianuarie 1958, consimțământ
care prevede despăgubiri pentru suprafața de 4.755 mp.
Din analiza acestui
înscris, tribunalul a constatat că este vorba de o suprafață de 4.755 mp., deci
cu mult mai mică decât suprafața efectiv expropriată și nu există niciun alt
înscris care să ateste că, într-adevăr, P.D. ar fi primit vreo sumă ca despăgubire.
De altfel, prin
dispoziția contestată, pârâtul a reținut că autorul reclamatei nu ar fi primit
nici un fel de despăgubire, situație consemnată ca urmare a unei declarații pe
propria răspundere, declarație care, dacă nu ar corespunde adevărului, ar
supune pe cel care a dat-o efectelor legii penale.
De asemenea, din
adrese, a rezultat că autorul reclamantului nu a primit teren în schimb și nici
nu a reușit să încaseze despăgubirea pentru care si-a exprimat consimțământul,
întrucât Trustul de Extracție nu a întocmit documentația legală pe baza căreia
se putea încasa suma prevăzută.
Deși exproprierile
avuseseră loc în anul 1955 și 1958, din adresa din martie 1959, rezultă că,
până la acea dată, autorul reclamatei nu primise nici teren și nici bani în
schimbul terenului expropriat.
Din concluziile
raportului de expertiză, a rezultat că o parte din terenul solicitat este
liber, nefiind afectat de detalii de sistematizare, iar, pe o parte, se găsesc
edificate o serie de garaje, care sunt construcții provizorii ce pot fi ușor
desființate, garaje edificate cu autorizație, dar autorizație pentru
construcție provizorie.
Astfel, în cauză,
este incident art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, existând o preluare
abuzivă, preluare care s-a făcut fără plata vreunei despăgubiri sau acordarea
unui alt teren în schimb.
Potrivit art. 3 din
Legea nr. 10/2001, reclamanta, în calitate de moștenitoare a autorului P.D.,
proprietarul imobilului în litigiu, este îndreptățită la restituirea acestuia.
Analizând raportul de
expertiză așa cum a fost completat, tribunalul a constatat că suprafața de
2.855 mp. teren este posibil a fi restituit în natură, având în vedere disp. art.
10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Astfel, s-a constat
că, pe terenul menționat, se regăsesc 27 garaje, care sunt construcții ușor
demontabile și provizorii, așa cum sunt menționate în disp. art. 10 alin. (3)
din Legea nr. 10/2001, situație în care se impune restituirea în natură a
terenului, având în vedere că acest teren nu este folosit în scop public,
pentru a putea fi apreciat ca fiind de interes public, fiind folosit în interes
privat, de proprietarii garajelor.
De asemenea, pe acest
teren, se găsește și o parte din terenul de sport al unei instituții de
învățământ, însă, cât timp, potrivit art. 16 din Legea nr. 10/2001, se poate
dispune restituirea în natură chiar a imobilului în care se desfășoară
activități de interes public, cu atât mai mult, poate face obiectul restituirii
în natură o parte din terenul afectat de terenul de sport.
De asemenea, poate
face obiectul restituirii în natură și suprafața aferentă spațiului comercial,
cât timp aceasta nu este afectată unui interes public și este teren liber.
Împotriva acestei
sentințe, au formulat apeluri pârâtul Primarul Municipiului Pitești,
intervenienta în interesul acestuia Asociația de Proprietari Petrol și
intervenienții în interes propriu M.M., P.D., I.D., C.M., Z.C., R.V., R.S., C.V.,
R.M., M.A., G.V., M.G., C.A., P.G., P.V., C.G., V.A., M.E., B.D., N.G., B.F., B.I.,
C.N., L.G., și U.G.
La termenul de
judecată din 22 octombrie 2007, Inspectoratul Școlar Județean Argeș a depus
cerere de intervenție în interesul apelantului-pârât Primarul Municipiului
Pitești, prin care a solicitat, în esență, admiterea apelului formulat
împotriva sentinței civile nr. 143 din 4 mai 2007, pronunțată de Tribunalul
Argeș și, pe fond, respingerea acțiunii reclamantei, în ceea ce privește
restituirea în natură a terenului în suprafață de 580 m.p., cu destinația teren de sport al Colegiului Național „Zinca Golescu”, identificat în
schițele anexe la raportul de expertiză ca S
1
.
În motivarea cererii,
intervenientul a arătat că suprafața de 580 mp. teren de sport face parte din
suprafața mai mare de 1.756 mp. expropriată de la autorul reclamantei prin
Decretul nr. 557/1958 și utilizată potrivit scopului pentru care s-a făcut
exproprierea.
Prin urmare, Legea nr.
10/2001, prevăzând posibilitatea retrocedării bunurilor expropriate, doar în
situația în care ele nu au primit destinația pentru care s-a dispus exproprierea,
pentru această suprafață de teren, reclamanta era îndreptățită la măsuri
reparatorii în echivalent.
Curtea de Apel
Pitești, Secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări
sociale și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia civilă nr. 239/A
din 17 noiembrie 2008, a admis apelul declarat de Primarul Municipiului
Pitești, precum și cererea de intervenție accesorie în interesul acestuia,
formulată de Inspectoratul Școlar Județean Argeș, a schimbat în parte sentința,
în sensul că a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 1.785
mp, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză D.V., format din
suprafețele S
2
, S
3
, S
5
, S
7
, S
9
și S
10
, menținând în rest sentința.
Au fost respinse ca
nefondate celelalte apeluri.
Pentru a hotărî
astfel, Curtea a reținut următoarele:
În ceea ce privește
apelul pârâtului Primarul Municipiului, s-a reținut că, prin dispoziția nr. 48
din 16 ianuarie 2006, emisă de apelantul-pârât, a fost respinsă cererea de
restituire în natură a terenului situat în Pitești, str. Basarab Vodă, județul
Argeș și s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în
condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a
despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru suprafața ce
a făcut obiectul notificării, de 6.530 m.p.
Pentru a fi luată
această decizie, s-a apreciat că terenul este afectat în totalitate de
construcții noi și amenajări de utilitate publică, respectiv blocurile nr. 1,
2, 3, 4, 5, B, zonele funcționale ale acestor blocuri, alei carosabile și alei
pietonale, terenul de sport al liceului Zinca Golescu, clubul Viitorul, spații
verzi, parcări și platforme betonate.
Prin urmare,
apelantul-pârât nu neagă, ci reține, în chiar dispoziția contestată, privitor
la întinderea dreptului de proprietate, că, din suprafața totală de teren de
12.100 mp,
deținută de autorul reclamantei,
potrivit celor trei acte de vânzare, autentificate în anul 1922 și preluată
abuziv prin expropriere, fără o dreaptă și prealabilă despăgubire, pentru
diferența de 6.530 m.p., reclamanta nu a beneficiat încă de o reparație legală,
susținând însă imposibilitatea restituirii în natură, din cauza actualei
afectațiuni a terenului.
Raportat la acest
aspect, din probele cu înscrisuri și expertiza tehnică în specialitatea
topografie, administrate atât în primă instanță, cât și în apel, Curtea a
constatat că o parte din terenul expropriat a fost utilizat potrivit scopului
exproprierii, terenul fiind ocupat, în prezent, de construcții cu caracter
permanent: cămin, club, blocurile 1, 2, 3, 4, 5, B și terenul de sport (S1),
dat în administrare Liceului Zinca Golescu, cu privire la care restituirea în
natură nu mai este posibilă, potrivit art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001
modificată, astfel cum susține și apelantul-pârât în apel.
De asemenea, nu putea
fi restituită în natură suprafața de 490 m.p. teren, identificat cu S
8,
în schița anexă la raportul de expertiză tehnică, efectuat în apel de
expert D.V., reprezentând spațiu verde amplasat în cadrul ansamblurilor de
locuit din str. Basarab Vodă, dată fiind destinația sa și necesitatea
respectării acestui obiectiv de interes public, în vederea asigurării calității
factorilor de mediu și stării de sănătate a populației, în conformitate și cu
condițiile impuse de dispozițiile Legii nr. 24/2007 privind reglementarea și
administrarea spațiilor verzi din zonele urbane, raportat la același art. 11
alin. (3) din Legea nr. 10/2001 modificată.
În ceea ce privește
însă restituirea în natură a celorlalte suprafețe: S
2
, S
3
,
S
5
, S
7
, S
9
și S
10,
de către
instanța de fond, Curtea a reținut că hotărârea este legală și temeinică.
Este real că art. 11 alin.
(3) din Legea nr. 10/2001 modificată exclude de la restituirea în natură
terenurile afectate amenajărilor de utilitate publică ale localităților urbane
și rurale, însă, acest text de lege a fost aplicat în mod corect în cauză.
Rațiunea acestei
dispoziții este aceea de a nu fi restituite în natură terenurile care, prin
restituire, ar putea pune în situația de a nu se mai putea folosi, în condiții
normale, amenajările de utilitate publică de care ar fi afectate, ceea ce nu
este cazul în speță.
Astfel, așa cum
reiese din probele administrate, terenurile identificate cu S
2
, S
3
,
S
5
, S
7
, S9 și S
10
, deși aparțin domeniului
public al Municipiului Pitești, sunt ocupate cu construcții demontabile (garaje
situate pe S
2
, S
3
și S
10
), ridicate cu
autorizație și închiriate proprietarilor din blocurile din apropiere, urmând a
deveni aplicabil, în acest context, art. 14 din Legea nr. 10/2001, modificată,
sau sunt afectate de detalii care nu le exclud de la restituirea în natură
către vechiul proprietar.
Potrivit acestuia
text de lege,
dacă imobilul restituit prin procedurile
administrative prevăzute de prezenta lege sau prin hotărâre judecătorească face
obiectul unui contract de locațiune, concesiune, locație de gestiune sau
asociere în participațiune, noul proprietar se va subroga în drepturile
statului sau ale persoanei juridice deținătoare, cu renegocierea celorlalte
clauze ale contractului, dacă aceste contracte au fost încheiate potrivit
legii.
Deosebit,
împrejurarea că, pe o parte din aceste suprafețe, se află conductele de
termoficare sau de gaze ori cabluri de energie electrică (S
3
, S
5
,
S
7
, S
9
) nu poate înfrânge principiul prevalenței
restituirii în natură, consacrat prin Legea nr. 10/2001 modificată, respectiv
acesta nu poate fi înlăturat de situația de fapt a imobilului traversat de
conducte ori de cabluri de energie electrică, ci poate influența cel mult o
eventuală îngrădire, din partea autorităților, a modului de folosire a
terenului, fără a-l lipsi pe fostul proprietar de dreptul de care a fost deja
privat în mod abuziv, atât timp cât acesta îl exercită cu bună- credință și nu
se opune intervențiilor necesare din partea autorităților, în cazul ivirii
vreunei deficiențe de funcționare, întocmai ca și în situația în care terenul
ar rămâne în detenția apelantului sau a intervenienților.
Curtea a mai reținut
că, contrar susținerilor apelanților-pârâți, vizând nedelimitarea căilor de
acces necesare pentru ca apelantul să poată ajunge la terenul nerestituit,
acestea au fost evidențiate în raportul de expertiză întocmit de expert, fiind
păstrate căile de acces existente și funcționale, ce urmează a fi utilizate în
continuare, în condiții normale, iar traseele conductelor de alimentare cu apă,
gaze și energie termică au fost, de asemenea, menționate de expert, în lucrarea
efectuată, neîmpietând asupra restituirii în natură a terenului, ci eventual
restrângând doar posibilitatea exploatării ulterioare a acestuia.
Tot astfel,
apartenența la domeniul public al localității nu constituie un impediment la
restituirea în natură a terenului.
Este adevărat că,
potrivit H.G. nr. 447/2002, adoptată în aplicarea Legii nr. 213/1998 și
invocată de pârât la fond, s-a aprobat inventarul bunurilor care constituie
domeniul public al Municipiului Pitești, iar acesta cuprinde și tot terenul din
strada Basarab Vodă, județul Argeș, însă, pe de altă parte, acest act normativ
este ulterior notificărilor formulate, având ca efect trecerea în domeniul
public a unei suprafețe de teren cu privire la care se cunoștea demararea
procedurilor de restituire, în temeiul Legii nr. 10/2001, înregistrate sub nr. 740/28779
din 14 august 2001.
În aceste condiții,
trecerea în domeniul public a acestui teren nu poate avea decât valoarea
juridică a unei noi exproprieri, fără o dreaptă și prealabilă despăgubire, în
contradicție flagrantă cu art. 1 privind protecția proprietății din Protocolul
1, adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pe care România a
ratificat-o prin Legea nr. 30/1994.
Prin urmare, atât
timp cât apelanții nu au făcut dovada că măsura luată de stat este necesară
pentru a reglementa folosința bunurilor, conform interesului general, și nu
privat, sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a
amenzilor, a recunoaște efectele juridice ale acestui act normativ, invocat de
apelant, ar echivala cu încălcarea art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ceea ce este inadmisibil.
Apelurile
intervenientei în interesului pârâtului și intervenienților în interes propriu
au fost respinse, fiind analizate, în principal, din perspectiva interesului și
a dreptului recunoscut de lege, pe care terțe persoane îl pot avea în
criticarea unei hotărâri de restituire în natură a terenului preluat abuziv de
stat.
Astfel, s-a reținut
că intervenienții în interes propriu M.M., P.D., I.D., C.M., Z.C., R.V., R.S.,
C.V., R.M., M.A., G.V., M.G., C.A., P.G., P.V., C.G., V.A., M.E., B.D., N.G., B.F.,
B.I., C.N., L.G., U.G. și intervenienta în interesul pârâtului Primarul
Municipiului Pitești-Asociația de Proprietari Petrol au solicitat instanței
respingerea contestației, formulată de P.E., împotriva dispoziției nr. 48 din 16
ianuarie 2006, prin care se solicita restituirea în natură a terenului situat
în str. Basarab Vodă, expropriat de la autorul său, P.D.
În esență, ambele
categorii de intervenienți și-au motivat cererile, prin aceea că reclamanta nu
ar face dovada dreptului de proprietate asupra terenului preluat, pentru care,
de altfel, autorul reclamantei ar fi fost deja despăgubit de către Trustul de
Extracție Pitești; garajele au fost construite în deplină legalitate pe terenul
aparținând domeniului public; terenul este afectat și de alte detalii de
sistematizare, conducte de gaze și apă, stâlpi de înaltă tensiune, care l-ar
exclude de la restituirea în natură.
Aceleași motive,
împreună cu cele privind lipsa de rol activ a primei instanțe, în lămurirea
stării de fapt deduse judecății și greșita apreciere a probelor administrate
constituie și critici împotriva sentinței civile nr. 143 din 4 mai 2007,
pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, în soluționarea cauzei, de aceea,
acestea au fost analizate împreună, potrivit unor considerente comune, ce au
fost expuse în completarea celor de la fond.
Analiza cererilor
formulate, sub aspectul dreptului recunoscut de lege, respectiv al interesului
legitim cerut expres de Legea nr. 10/2001 modificată, a atras concluzia că
titularii cererii de chemare în judecată/cererii de apel, în speță,
intervenienții, trebuie să fie și titularii dreptului invocat, în a cărui
realizare, recunoaștere sau ocrotire să justifice un interes juridicește
ocrotit.
În speță, s-a
observat că intervenienții nu sunt titularii unui drept de proprietate asupra
imobilului-teren în litigiu, ci sunt titularii unui drept de folosință asupra
acestuia, în temeiul unui contract de închiriere guvernat de Legea nr. 215/2001
și dispozițiile dreptului comun, pe o perioadă determinată, necontestat de
către reclamanta căreia i-a fost restituit terenul în natură, de către prima
instanță.
Din această
perspectivă, s-a pus problema nejustificării unui interes legitim în promovarea
cererilor de apel, în raport de modalitățile de reparare prevăzute de Legea nr.
10/2001, modificată, asupra cărora s-a pronunțat prima instanță, pe baza
probelor administrate în cauză (restituirea în natură prevalând în raport de
măsurile reparatorii în echivalent în condițiile legii speciale) și de art.
14
din același act normativ, potrivit căruia, imobilul restituit prin procedurile
administrative prevăzute de prezenta lege sau prin hotărâre judecătorească,
care face obiectul unui contract de locațiune, concesiune, locație de gestiune
sau asociere în participațiune, va determina o subrogare în drepturile statului
sau ale persoanei juridice deținătoare, cu renegocierea celorlalte clauze ale
contractului, dacă aceste contracte au fost încheiate potrivit legii.
Or,
nimic nu o împiedică pe reclamanta-intimată să mențină sau să renegocieze
clauzele contractelor de închiriere încheiate de apelanți cu primăria, dându-le
acestora posibilitatea de a folosi în continuare garajele.
Terții beneficiari ai
contractelor de închiriere, ce au ca obiect garajele-construcții provizorii
autorizate nu au un interes legitim în promovarea unei cereri de intervenție în
interes propriu, ori în contestarea hotărârii judecătorești, prin care
reclamantei i-a fost restituit în natură terenul ce a făcut obiectul
notificării, nici sub aspectul criticării întinderii dreptului de proprietate,
recunoscut de instanță, nici sub aspectul acordării/neacordării despăgubirilor
la data exproprierii, întrucât, nu ar obține astfel recunoașterea ori ocrotirea
dreptului lor de folosință, nepus în discuție, în cauză.
Tot astfel,
intervenienții nu pot invoca, în susținerea apelului, nici eventuala
apartenență a vreunei suprafețe de teren, din cea restituită în natură, unei
alte unități deținătoare decât primăria, atâta timp cât aceasta, în soluționarea
notificării, nu a invocat faptul că terenul solicitat s-ar afla în deținerea
unui terț, ci, apreciind că e singura unitate deținătoare, în sensul legii
speciale, a soluționat notificarea în mod favorabil.
Legea nr. 10/2001,
modificată, reglementează condițiile în care foștii proprietari și succesorii
acestora, lipsiți de bunurile imobile în timpul regimului instaurat în România,
între 1945-1989, pot obține recunoașterea drepturilor lor, și nu dreptul la
acțiune al detentorilor imobilelor, aceștia putând obține repararea unui
eventual prejudiciu izvorât dintr-un contract de închiriere, doar pe calea unei
acțiuni de drept comun.
Față de cele reținute
mai sus, în temeiul art. 96 C. proc. civ., Curtea
a admis apelul Primarului
Municipiului Pitești, precum și cererea de intervenție accesorie în interesul
acestuia, formulată de Inspectoratul Școlar Județean Argeș, în modul arătat mai
sus.
Împotriva acestei
decizii, au declarat recurs toate părțile, iar Înalta Curte de Casație și
Justiție, prin decizia civilă nr. 9658 din 25 noiembrie 2009, a admis recursurile declarate de părți, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare
aceleiași instanțe.
Pentru a se pronunța
astfel, instanța superioară a arătat că instanța de apel trebuie să
administreze probatorii, din care să rezulte dacă terenurile în litigiu sunt
afectate de utilități publice, deoarece expertizele efectuate la instanța de
fond și în apel sunt contradictorii. De asemenea, s-a stabilit necesitatea
administrării probatoriului cu privire la primirea despăgubirii de către
autoarea intimatei-reclamante, în schimbul terenurilor sau, în lipsa primirii
unei despăgubiri, dacă aceasta a primit în natură un teren în echivalent.
Prin aceeași decizie,
instanța a dat îndrumări obligatorii cu privire la lămurirea caracterului
permanent sau definitiv al construcțiilor, respectiv al garajelor ridicate pe
teren, întinderea reală a dreptului de proprietate, precum și dovada acestuia
pentru terenul de 6530 mp., cu privire la care s-a formulat notificare, în
temeiul Legii nr. 10/2001.
Prin decizia civilă nr.
69 A din 16 iunie 2011, Curtea de Apel Pitești - Secția civilă, pentru minori
și de familie, litigii de muncă și asigurări sociale a admis apelul declarat de
Primarul Municipiului Pitești împotriva sentinței civile nr. 143 din 4 mai
2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr. 1394/109/2006, precum și
cererea de intervenție accesorie în interesul acestuia formulată de
Inspectoratul Școlar Județean Argeș; a schimbat în parte sentința, în sensul că
a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 827 m.p., așa cum a fost identificat în raportul de expertiză, întocmit de inginer expert V.C., în
schița anexă de la fila 265 dosar apel, respectiv: S
2
- suprafața de 224 m.p.; S
3
- suprafața de 212 m.p.; S
4
A - suprafața de 165 m.p., identificat de expert la fila 420 (dosar apel) și S
8
în suprafață de 226 m.p., identificat în schița anexă de la fila 265 dosar, schițele fac parte integrantă din
prezenta decizie.
Pentru restul
suprafeței de teren, respectiv S
1
, S
4
B, S
5
, S
6
,
S
7,
s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent.
A menținut în rest
sentința.
A respins, ca
nefondate, apelurile declarate de intervenienta în interesul Primarului -
Asociația de Proprietari nr. 41 Petrol și intervenienții în interes propriu M.M.,
P.D., I.D., M.F. și M.L., P.D.M., R.V., R.S., C.V., R.M., M.A., G.V., M.G., C.A.,
P.G., P.V., C.G., V.A., M.E., B.D., N.G., B.F., B.I., C.N., L.G. și U.G.,
împotriva aceleiași sentințe.
Pentru a pronunța
această soluție, Curtea a constatat că apelul declarat de Primarul Municipiului
Pitești și de intervenientul în interesul acestuia, respectiv Inspectoratul
Școlar Județean Argeș sunt fondate pentru următoarele considerente:
Ca o chestiune
prealabilă judecării apelului, instanța a constatat că s-a făcut dovada, de
către intimata-reclamantă, cu privire la titlul de proprietate pentru întreaga
suprafață de teren, respectiv 10830 m.p., care a făcut obiectul unei
exproprieri succesive, și anume, conform Decretului nr. 372/1955 și a
Decretului nr. 557/1958, cu contractele de vanzare-cumpărare de la filele 8-13
din dosarul fond.
S-a susținut în
permanență, pe parcursul judecății, că autorul P.D. ar fi primit despăgubiri,
în schimbul terenului care face obiectul litigiului de față, chestiune care a
făcut obiectul raportului de expertiză efectuat după rejudecare, prin raportare
la înscrisul aflat la dosar la filele 299, 209 din dosar, însă, din conținutul
acestuia, nu rezultă încasarea acestor despăgubiri de către autorul reclamantei
și, chiar dacă s-ar fi primit această despăgubire, aceasta este derizorie și nu
poate fi considerată că ar corespunde standardelor internaționale de evaluare,
în concluzie, Curtea a constatat că nu a existat o despăgubire reală, raportat
la valoarea terenurilor.
În ceea ce privește
cealaltă susținere, și anume faptul că, în schimbul terenului ce face obiectul
litigiului de față, autorul intimatei-reclamante ar fi primit un alt teren în
echivalent, conform concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză,
precum și susținerilor constante ale intimatei-reclamante, s-a încercat
atribuirea unui teren în echivalent, prin decizia nr. 391/1958, în pct. ”Valea
Rea – Biserică”, însă acesta a refuzat primirea terenului și nu există nici un
fel de acte, din care să rezulte cu certitudine că intimata-reclamantă ar fi
intrat în posesia terenului respectiv.
De asemenea, s-a
făcut dovada, cu actul primar de proprietate, situație care rezultă din
considerentele expuse anterior, și în plus, apelantul-pârât nu neagă, ci chiar
recunoaște întinderea dreptului de proprietate și dovada acestuia de către
autorul reclamantei, iar, pentru terenul de 6530 m.p., ce face obiectul cauzei de față și pentru care s-a formulat notificare, decizia emisă de
către apelantul-pârât susține imposibilitatea restituirii în natură a acestuia,
din cauza afectațiunii speciale și, nicidecum, respingerea pe considerentul că
nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate.
De asemenea, ca o
chestiune prealabilă, în considerarea îndrumărilor obligatorii ce rezultă din
considerentele deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța a pus în
discuția părților interesul juridic al intervenienților în interes propriu,
raportat la faptul că este incidentă Legea nr. 10/2001.
În această situație,
Curtea a constatat că intervenienții în interes propriu au calitatea de
chiriași ai garajelor pe care le ocupă, împrejurare față de care aceștia nu pot
fi decât terți.
Din interpretarea
sistematică a Legii nr. 10/2001, practica judiciară a conturat soluția,
potrivit căreia terțele persoane nu pot interveni și nu au calea contestației
îndreptate împotriva dispoziției sau deciziei de restituire a imobilelor
preluate în mod abuziv, întemeiate pe dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Această interpretare
este justificată în raport cu reglementarea acestui articol, conform căruia
numai persoana care se pretinde îndreptățită la restituirea în natură a unui
imobil ce face obiectul de reglementare al legii speciale poate contesta
dispoziția de respingere a notificării, la secția civilă a tribunalului în a
cărei rază teritorială se află sediul unității deținătoare.
Așa fiind,
intervenienții în interes propriu, care și-ar justifica în prezenta cauză,
calitatea procesuală și interesul, prin invocarea unor drepturi locative asupra
garajelor aflate pe terenurile proprietatea intimatei reclamante, nu au
deschisă calea procedurii speciale în justiție, prevăzută de art. 24 din Legea nr.
10/2001, aceasta fiind o lege specială ce derogă de la dreptul comun.
Aceeași situație
juridică, respectiv calitatea de terț în procesul de față, o are și
intervenienta Asociația de Proprietari Petrol.
În ceea ce privește
restituirea în natură a suprafețelor de teren pentru care s-a formulat
notificare, Curtea a constatat că pot fi restituite în natură următoarele suprafețe
de teren:
Suprafața S
2,
și anume de 224 m.p., care reprezintă teren aferent terenului de sport al
Liceului Zinca Golescu, și care nu afectează procesul educațional; suprafața S
3
,
respectiv de 212 m.p., pe care se constată că sunt amplasate 7 garaje, pe platformă
betonată, în față cu plasă de sârmă și acoperită cu internită; S
4
A,
respectiv suprafața de 165 m.p., pe teren, aflându-se 6 garaje și suprafața S
8
,
de 226 m.p., care este ocupată de 13 garaje.
Cu privire la aceste
suprafețe de teren, s-au stabilit, de către Înalta Curte de Casație și
Justiție, îndrumări obligatorii, în sensul ca instanța, în rejudecare, să
verifice dacă aceste garaje au caracter permanent sau definitiv, în înțelesul
Legii nr. 10/2001, pentru a se putea stabili, în mod concret, dacă pot fi
atribuite în natură intimatei-reclamante.
Instanța a constatat
că aceste garaje corespund unei utilități publice pentru locatarii ce locuiesc
în blocurile învecinate terenurilor respective, sunt edificate încă de la
construcția blocurilor și folosite de către intervenienți în interes propriu,
în mod legal, având autorizații ce se prelungesc succesiv de către primărie,
situație care rezultă din înscrisurile depuse de intervenienți la dosar.
În speța dedusă
judecății, sunt aplicabile dispozițiile legale ale art. 10 alin. (3), și anume,
cele cu privire la caracterul provizoriu sau permanent al construcțiilor
edificate.
În concluzie, față de
îndrumările obligatorii stabilite de către instanța superioară, constatând că
aceste garaje nu pot fi încadrate juridic în noțiunea de construcții
definitive, instanța a dispus restituirea acestora în natură, însă, în speța
dedusă judecății, sunt aplicabile dispozițiile art. 14 din Legea nr. 10/2001,
așa cum a fost modificată și republicată.
Potrivit acestor
dispoziții legale, imobilul restituit prin procedurile administrative prevăzute
de prezenta lege sau prin hotărâre judecătorească, care face obiectul unui
contract de locațiune, concesiune, locație de gestiune sau asociere în
participațiune, va determina obligatoriu o subrogare în drepturile statului sau
ale persoanei juridice deținătoare, cu renegocierea celorlalte clauze ale
contractelor, având în vedere faptul că este evident, în speța dedusă
judecății, că aceste contracte au fost încheiate potrivit legii.
Astfel, față de
dispozițiile legale arătate, intimata-reclamantă va menține sau va renegocia
clauzele contractelor de închiriere ale intervenienților în interes propriu.
În ceea ce privește
soluția instanței de apel, cu privire la celelalte suprafețe de teren solicitate
de către intimata-reclamantă, privind restituirea în natură, Curtea a constatat
următoarele:
Suprafața S
1
nu poate fi restituită în natură, deoarece are destinația specială de teren de
sport al Liceului Zinca Golescu. Cu privire la această suprafață de teren, a
reținut că scopul exproprierii a fost realizat, întrucât terenul a avut această
destinație, încă de la construcția Liceului Zinca Golescu, și acest teren este
afectat procesului educațional specific și este amenajat corespunzător. Astfel,
conform dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, nu este posibilă
restituirea acestuia.
Pe de altă parte,
conform Ordinului nr. 1955/1995 pentru aprobarea normelor de igienă privind
unitățile pentru ocrotirea, educarea și instruirea activității copiilor și
tinerilor, trebuie asigurat minim 20 m.p. pentru un copil preșcolar, și între
10 și 15 m.p. pentru un elev, în funcție de factorii geografici de mediu
(urban-rural) și de specificul unității (cu sau fără internat și cantină).
Nu în ultimul rând,
acest teren aparține domeniului public al municipiului Pitești și, cu această
destinație specială, este cuprins în inventarul bunurilor care aparțin
domeniului public al municipiului Pitești, fiind trecut la poziția 166-170 din
H.G. nr. 447/2002, ca teren de sport al Colegiului Național Zinca Golescu
Pitești, fiind incidente și dispozițiile art. 112 din Legea educației naționale
nr. 1/2011.
Suprafața S
4
B
nu poate fi retrocedată în natură către intimata-reclamantă, deoarece a
rezultat, în mod evident, din procesul-verbal de cercetare la fața locului,
precum și din completarea la raportul de expertiză, precum și din planșele foto
atașate, că acest teren reprezintă o cale de acces absolut indispensabilă către
cele trei transformatoare de energie electrică care deservesc trei cartiere din
municipiul Pitești, restituirea în natură a acestuia fiind practic imposibilă,
în sens contrar, nu s-ar putea face intervenții de urgență, absolut necesare în
cadrul existenței unei avarii.
Suprafața S
5
,
respectiv de 240 m.p., reprezintă zona de siguranță a blocului nr. 3, respectiv
spațiul verde aferent acestuia, și absolut tot terenul este traversat de
conducte de utilitate publică, respectiv gaze, apă, telefonie, împrejurare
recunoscută și de către intimata-reclamantă, cu ocazia cercetării la fața
locului, stabilită în mod cert și de concluziile raportului de expertiză,
instanța constatând personal existența acestor utilități.
Astfel, terenul
reprezintă zona de siguranță a construcției respective (blocul nr. 3), care,
potrivit Legii nr. 10/1995 și Legii nr. 8/1977, are înțelesul de securitate la
incendii a construcției, la asigurarea accesului pentru serviciile de urgență,
precum și la protecția construcțiilor, în caz de calamități naturale, imperativ
cerute de art. 5 din Legea nr. 10/1995, pentru obținerea unor construcții de
calitate superioară.
Potrivit
dispozițiilor Legii nr. 10/2001, prin teren liber, restituibil în natură, se
înțelege terenul neconstruit sau neafectat de amenajări de utilitate publică,
ce nu afectează căile de acces.
Dispozițiile
menționate trebuie interpretate, în sensul că sintagma „amenajări de utilitate
publică” are în vede toate acele suprafețe de teren afectate unei utilități
publice, respectiv suprafețe de teren supuse unor amenajări destinate a servi
nevoilor comunității, căi de comunicație, dotări tehnico-edilitate subterane,
amenajări de spații verzi, parcuri, grădini publice, piețe pietonale, parcări
și altele.
În plus, rețelele
arătate mai sus traversează, în mod incontestabil, terenul în litigiu și sunt
destinate a servi nevoilor comunității, situație față de care terenurile nu se
pot restitui în natură, ci doar prin echivalent.
Susținerea
intimatei-reclamante, că toate aceste rețele de utilitate publică ar putea fi
deviate, nu poate fi luată în considerare de către instanță, acest lucru fiind
imposibil, raportat la faptul că terenurile au suprafețe mici, blocurile se
află în imediata vecinătate, neexistând posibilitatea legală, în sensul
susținerilor reclamantei; în plus, din cuprinsul Legii nr. 10/2001 și a H.G. nr.
498/2003, nu există nicio prevedere, în sensul că aceste rețele ar putea fi
deviate.
Referitor la
suprafața S
6
, de 745 m.p., Curtea a constatat că nici această
suprafață nu poate fi restituită în natură, deoarece are destinația de parc, pe
terenul respectiv, se află plantați pomi, de aproximativ 50 de ani și întreg
terenul este afectat de utilități publice, respectiv electricitate, gaze,
conducte de canalizare și apă.
Acest teren are
regimul juridic de spațiu verde, și, potrivit dispozițiilor art. 10 pct. 3 din
H.G. nr. 250/2007, respectiv art. 71 din O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția
mediului înconjurător, este imposibilă restituirea în natură a acestora către
foștii proprietari.
În speță, operează și
dispozițiile Legii nr. 24/2007 privind reglementarea și administrarea spațiilor
verzi din zonele urbane.
Aceste împrejurări au
fost dovedite cu procesul verbal de cercetare la fața locului, concluziile
raportului de expertiză, precum și planșele foto aflate la dosar. Practic,
acesta reprezintă singurul parc din zonă, iar, împrejurul acestuia, se află
edificate blocuri.
În fine, suprafața de
teren identificată cu S
7
nu poate fi restituită în natură către
intimata-reclamantă, deoarece întreaga suprafață este ocupată de o construcție
care a avut destinația de alimentară și, în prezent, este spațiu comercial,
fiind aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Interpretarea de
către intimata-reclamantă a jurisprudenței CEDO în această materie este eronată,
deoarece Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu absolutizează restituirea în
natură a imobilelor confiscate, în acest sens, statul intern are o marjă mare
de apreciere, cu privire la soluțiile legislative, ce se impun în materia
legilor de reparație.
Împotriva acestei
decizii, au declarat recurs,
pârâtul Primarul municipiului Pitești, intervenienții
Asociația de proprietari Petrol, Inspectoratul Școlar Județean Argeș, P.E.,
intervenienții în interes propriu P.D., I.D., M.A., C.V., G.V., continuat de
moștenitoarea G.C., M.G., C.A., P.V., C.G., B.F., L.G., M.F. și M.L. și R.M.A.
În dezvoltarea
criticilor, pârâtul Primarul municipiului Pitești a solicitat admiterea
recursului, arătând următoarele:
Prin solutia
instanței de apel, s-a depășit cadrul procesual stabilit prin decizia de
casare, întrucât, prin aceasta, nu s-au stabilit îndrumări în ceea ce privește
terenul reprezentat de terenul de sport si spațiul verde aferent acestuia.
Este de reținut
faptul că recursul a fost admis doar sub aspectele precizate în decizia de
casare, aspecte care nu privesc suprafața de teren cu această destinație.
În consecință,
instanța de apel a depășit limitele învestirii, în condițiile în care s-a
pronunțat cu privire la terenul spațiu verde, aferent terenului de sport.
Raportat la
prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța a făcut o greșită aplicare
a textului de lege, în momentul în care a stabilit că se poate restitui
suprafața de 224 m.p., reprezentând spațiu verde aferent terenului de sport,
pentru următoarele argumente: pentru celelalte suprafețe, reprezentând spațiu
verde, instanța a reținut corect că sunt aplicabile prevederile H.G. nr. 250/2007,
ale O.U.G. nr. 195/2005 și ale Legii nr. 24/2007, dar aceleași reglementări,
pentru un teren cu aceeași destinație, nu au mai fost considerate valabile.
De asemenea, greșit
s-a apreciat si atunci când instanța a avut în vedere noțiunea de „utilitate
publică”. Or, din moment ce terenul de sport are aceeași destinație si este
absolut necesar bunei desfășurări a activității școlare, „terenul aferent”
acestui teren, constând în spațiu verde, este supus aceluiași regim juridic.
Astfel, în momentul
realizării terenului de sport, din întreaga suprafață, pe o parte, s-a realizat
suprafața betonată, destinată jocului sau altor activități sportiv efective,
iar diferența, destinată tot terenului de sport, s-a amenajat ca spațiu verde,
evident, necesar.
În ceea ce privește
celelalte suprafețe de teren, pentru care instanța a dispus restituirea în
natură, este de reținut că și acestea sunt de utilitate publică și sunt cuprinse
în inventarul bunurilor aparținând domeniului public.
În plus, pe aceste
suprafețe de teren, sunt amplasate construcții reprezentând garaje, existând
încheiate contracte de închiriere între municipiului Pitești si chiriașii
garajelor.
La momentul
edificării acestora, s-a respectat cadrul legal existent, au fost întocmit
documentațiile necesare, iar, în prezent, sunt utile pentru locatarii din zonă.
În dezvoltarea
criticilor, intervenienta Asociația de proprietari -Petrol și intervenienții în
interes propriu P.D., I.D., M.A., C.V., G.V., respectiv moștenitorii G.C., M.G.,
C.A., P.V., C.G., B.F., L.G., M.F. și M.L. și R.M.A. au arătat că principala
critică se raportează la interesul legal în promovarea cererilor de intervenție.
Astfel, în speță,
este vorba de un interes colectiv, toți intervenienții fiind prejudiciați.
În mod cu totul
greșit, a reținut instanța că, fiind titularii unui drept de folosință asupra
terenului în litigiu, intervenienții nu au un interes legitim în promovarea
cererilor de intervenție, cu atât mai mult cu cât, prin hotărârea judecătorească,
s-a stabilit că reclamanta este proprietar al terenului în litigiu.
Intervenienții au
interes legitim în promovarea cererilor de intervenție, fiind proprietarii
garajelor construite pe teren, aparținând domeniului public, pe baza unor
autorizații de construcție.
Tot greșit a reținut
instanța că garajele sunt construcții provizorii, deși, din autorizațiile
prezentate, nu rezultă acest lucru.
Garajele proprietate
personală, construite legal, se află pe terenul revendicat și pentru care s-a
făcut dovada că fostul proprietar a fost despăgubit, dovadă de care, cu
rea-credință, instanța nu a ținut cont.
S-a criticat decizia
instanței de apel și sub aspectul nelegalității aplicării dispozițiilor Legii nr.
23/1998 privind domeniul public.
Instanța a reținut că
H.G. nr. 447/2002, adoptată în aplicarea Legii nr. 213/1998, prin care s-a
aprobat inventarul bunurilor care constituie domeniu public al municipiului Pitești,
inventar în care este cuprins și terenul în litigiu, este ulterioară
modificărilor formulate, ce au avut ca efect trecerea terenului în domeniul
public.
A arătat instanța că,
în asemenea situație, trecerea unui teren în domeniul public nu poate avea decât
valoarea juridică a unei exproprieri, fără o dreaptă și prealabilă despăgubire,
ceea ce este greșit.
Instanța a omis, cu
rea-credință, să facă vorbire de Decretul nr. 372/1955, prin care se
expropriază și se trece în proprietatea statului suprafața de 8.525 m.p., suprafață pentru care i s-a dat fostului proprietar teren în schimb, prin decret al
Consiliului de Stat, iar, cu adresa nr. 6394 din 28 august 1958, Sfatul Popular
al orașului Pitești a înaintat autorului reclamantei decizia de atribuire a suprafeței
de 8.525 m.p., teren situat în municipiul Pitești, pct. Biserica Valea Rea
Balotești.
Instanța a ignorat și
faptul că, în baza Legii nr. 18/1991, a fondului funciar, i-a fost reconstituit
fostului proprietar dreptul de proprietate pentru suprafața de 4.300 m.p., teren ce a fost valorificat.
Greșit a reținut
instanța de apel că, atunci când terenurile pe care se află construite garajele
au fost trecute în inventarul domeniului public, în anul 2002, notificarea era
deja formulată.
Garajele au fost construite
pe terenul aparținând domeniului public, căci, numai astfel, s-au eliberat
autorizații de construcție, proprietarii garajelor fiind constructori de
bună-credință.
S-a criticat decizia
instanței de apel și sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor Legii nr. 10/2001.
Astfel, s-a reținut
că suprafața de teren, identificată în expertiză cu S
7
, nu poate fi
restituită în natură, deoarece întreaga suprafață este ocupată de o construcție
care are destinația de alimentară, în prezent, fiind spațiu comercial, fiind
astfel aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Or,
înainte de anul 1990, alimentara a fost construită din fonduri de investiți ale
CPJ Argeș, beneficiarul de folosință fiind I.C.S. Alimentara Pitești, deci
clădirea se afla în folosință, și nu în proprietate.
O altă critică s-a
raportat la faptul că atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut că
reclamantul a făcut dovada, cu actele de vânzare-cumpărare prezentate, că a
deținut suprafața de 10.830 m.p., teren care a făcut obiectul unor exproprieri
succesive, dar, din raportul de expertiză efectuat în rejudecare, a rezultat că
nu s-a primit terenul dat în schimb și nici despăgubiri, care, oricum, ar fi
fost derizorii. Astfel, instanța de apel a interpretat în mod greșit actele
dosarului.
S-a susținut
și că instanța de apel a reținut greșit că garajele sunt
construcții provizorii, în realitate, acestea fiind construcții definitive,
care au la bază o documentație tehnică și de proiectare, cu fundație din beton
și fiind construite în baza unei autorizații de construcție.
În dezvoltarea
criticilor, intervenientul Inspectoratul Școlar Județean Argeș a solicitat
admiterea recursului, modificarea deciziei recurate și, rejudecând cauza,
respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, arătând următoarele :
Terenul în suprafață
de 224 mp, care reprezintă teren aferent terenului de sport al Colegiului
Național „Zinca Golescu” Pitești, identificat în schițele anexe ca S
2
,
este cuprins în inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al
municipiului Pitești, find situat în zona funcțională a acestei instituții și
fiind imperios necesar desfășurării activităților unității de învățământ.
De asemenea, această
suprafața aferentă terenului de sport al Colegiului Național „Zinca Golescu”
Pitești este de utilitate publică, importantă în cauză fiind dovada
apartenenței la domeniul public.
Au fost invocate în
susținerea argumentelor dispozițiilor art. 112 din Legea educației
naționale nr. 1/2011.
În conținutul
motivelor de recurs, reclamanta P.E. a arătat următoarele :
In principiu, Curtea
de apel Pitești trebuia să se conformeze indicațiilor date de către Înalta
Curte de Casație și Justiție, în decizia de casare nr. 9658 din 25 noiembrie
2010, care erau obligatorii, în temeiul art. 315 C. proc. civ.
În acest sens,
instanța de apel a dispus administrarea de noi probe, în principal, expertiza
tehnică și cercetarea locală.
Prin hotărârea
pronunțată, instanța de apel, după casare, a aplicat greșit Legea nr. 10/2001,
întrucât și celelalte suprafețe de teren pot fi restituite în natură.
Astfel, Înalta Curte
de Casație si Justiție, în decizia de casare, a considerat că apartenența la
domeniul public a unor imobile nu constituie un impediment la restituirea în
natură a imobilului, însă aceasta trebuie analizată în raport de gradul de
afectare cu utilități publice.
Pe de altă parte, așa
cum rezultă din probele dosarului, municipiul Pitești nu a probat apartenența
la domeniul public a suprafețelor retrocedate de curtea de apel, prin prezenta
decizie, dar și a celor retrocedate, excepție terenul de sport.
Din inventarul
bunurilor aparținând domeniului public, rezultă că, la poziția nr. 283 - str.
Traian, se află 4280 mp, din care 3424 m.p., carosabil și trotuar - 856 m.p., or, suprafețele identificate de expert si nerestituite de instanța nu au
nicio legătură cu această destinație. Singurul teren menționat în domeniul
public este terenul de sport, din care instanța a dispus retrocedarea unei
suprafețe, (talazul) de 224 m.p., stabilind că restituirea și a suprafeței de 295 m.p. ar afecta procesul educațional.
Sigur, această
suprafață aferentă terenului de sport este inclusă în domeniul public, ca
urmare a H.G. nr. 17/2002, dată în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 213/1998,
dar trecerea în domeniul public a avut loc după ce se depuseseră notificările,
astfel că această trecere are valoarea juridică a unei noi exproprieri, fără o
dreaptă și prealabilă despăgubire, în contradicție flagrantă cu art. 1 privind
protecția proprietății din Protocolul 1 adițional la C.E.D.O.
În același sens,
s-a susținut că autorul lor nu și-a dat consimțământul pentru ca acest
teren să aibă destinația de teren de sport, adică terenul de sport al Liceului
Zinca Golescu.
Așadar, instanța a
aplicat greșit prevederile art. 11 alin. (3) din lege, dacă se are în vedere
incidența art. 16 din aceeași lege și anexa 2 la Legea nr. 10/2001.
În consecință, s-a
solicitat a fi restituită și suprafața de teren aferentă terenului de sport
propriu-zis.
În mod greșit, Curtea
de Apel Pitești a considerat că nu pot fi restituite și suprafețele S
5
,
S
6
, S
7
, S
8
, motivând fie că fac parte din zona
de siguranță a blocurilor, fie că sunt traversate de conducte, fie că sunt
spații verzi. Or, nu există nicio probă că aceste suprafețe sunt menționate în
domeniul public.
De asemenea,
chestiunea unei zone de siguranță a blocului n-a fost lămurită prin expertiză,
deși a existat acest obiectiv, la care expertul a fost evaziv în concluzii. În
același sens, din actele aflate la filele 77 și următoarele din dosarul nou, se
afla adresele unităților care dețin utilități în zonă; pe schițele anexate la
adrese, aceste instituții au menționat unde se află conductele, rezultând că
ele nu traversează aceste suprafețe, cum greșit s-a susținut de intervenienta
Asociația de proprietari.
În mod greșit,
instanța a admis apelul municipiului Pitești, și nu a retrocedat
terenul-platforma betonată S
8
, pe care a considerat-o cale de acces
la blocurile 2, 4 C și D. În realitate, această porțiune nu este decât calea de
acces a proprietarilor garajelor la acestea, or, restituirea garajelor face
inutilă reținerea în domeniul public a acestei suprafețe.
Astfel, cu privire la
aceste suprafețe, au fost aplicate greșit prevederile art. 11 alin. (3) din
Legea nr. 10/2001.
Examinând decizia
recurată, prin prisma criticilor formulate de către recurenta reclamantă P.E.,
Înalta Curte constată următoarele:
Instanța de apel a
apreciat că suprafețele de teren S
1
, S
4
B, S
5
,
S
6
si S
7
nu pot fi restituite în natură, aspect criticat
de către recurenta reclamantă P.E., întrucât, în opinia sa, apartenența
acestor suprafețe la domeniul public nu poate determina imposibilitatea restituirii
lor în natură, astfel cum ar fi statuat și instanța de recurs în
decizia nr. 9658 din 25 noiembrie 2009.
Or, această teză
reprezintă o interpretare parțială a normelor legale incidente în această
materie și a îndrumărilor date de instanța supremă în decizia de
casare cu trimitere.
În drept, potrivit
dispozițiilor art. 11 alin. (3) și (4) din Legea nr. 10/2001: (3) În cazul în
care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru
care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate
obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, pentru cea
ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată dispozițiilor legale și
altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale,
măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent.
(4) În cazul în care
lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren
afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul
imobil.
În același sens,
Înalta Curte de Casație si Justiție, prin decizia nr. 9658 din 25
noiembrie 2009, a ordonat ca instanța de apel să administreze probatorii,
din care să rezulte dacă terenurile în litigiu sunt afectate de utilități
publice, deoarece expertizele efectuate la instanțele de fond sunt
contradictorii.
În consecință,