ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1068/2010

Ședința publică din 19 februarie 2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 79/R din 22 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, s-a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuenții G.A., B.M., I.N., K.I., S.D. și N.N. împotriva Deciziei civile nr. 504 din 21 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara-Secția litigii de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 7431/59/2006, în favoarea Tribunalului Mureș.

Pentru a dispune în acest sens, instanța avut în vedere următoarele motive:

Revizuienții au sesizat instanța cu o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Din dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă, rezultă că este competentă să soluționeze cauza instanța care s-a pronunțat asupra fondului pricinii - în speță, instanța de apel, întrucât hotărârea instanței de recurs nu evocă fondul, fiind respins recursul.

Împotriva deciziei de declinare a formulat cerere de recurs intimata SC A. SA, criticând-o pentru următoarele motive:

Revizuienții au ales să atace cu revizuire decizia pronunțată de instanța de recurs și nu o altă hotărâre.

Competența soluționării cererii de revizuire revine instanței a cărei hotărâre se atacă, art. 323 alin. (1) C. proc. civ. constituind o normă de competență materială imperativă de la care nu se poate deroga.

Analizând decizia atacată Înalta Curte constată că recursul este fondat, în cauză făcându-se o greșită aplicare a dispozițiilor procedurale incidente, din perspectiva art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Revizuienții au formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 504 din 21 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara. Dosarul înregistrat inițial la Curtea de Apel Timișoara a fost înaintat Curții de Apel Târgu Mureș, cu motivarea că prin încheierea din 16 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis cererea de strămutare formulată de revizuienți.

În condițiile în care revizuienții, în aplicarea principiului disponibilității, au înțeles să atace această hotărâre, soluționarea cererii se circumscrie limitelor stabilite de către aceștia. Prin urmare, hotărârea atacată este cea indicată de către revizuienți și orice analiză a instanței, în sensul celei făcute de instanța de declinare, încalcă principiul disponibilității.

Având în vedere că este atacată o decizie a curții de apel iar art. 323 alin. (1) C. proc. civ. prevede cu caracter imperativ că cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea a cărei revizuire se cere, Înalta Curte constată că hotărârea de declinare recurată este nelegală.

În consecință, cu aplicarea dispozițiilor procedurale sus-menționate și a art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să se admită recursul formulat, să se caseze decizia recurată și să se trimită cauza pentru judecata cererii la Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC A. SA împotriva Deciziei nr. 79/R din 22 ianuarie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Casează decizia recurată și trimite cauza pentru judecata cererii la Curtea de Apel Târgu Mureș.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 februarie 2010.