Decizia nr. 1079/2014 — ÎCCJ, Secția penală · Dosar nr. 6738/30/2011 — recurs împotriva sentinței nr. 442/2012 a Tribunalului Timiș

În ceea ce privește partea civilă S.A.B., în data de 26 mai 2008 s-a încheiat între societatea administrată de inculpat și partea civilă un contract de execuție la roșu, prin care acesta se obligă să execute o casă cu prețul de 217.672 RON. Beneficiarul a plătit avans 152.370,40 RON, la data executării contractului 27 mai 2008 a achitat 70.000 RON, fiind stabilit termen de finalizare 30 septembrie 2008. La termenul de finalizare inculpatul a predat fila cec în valoare de 152.370,40 RON ce urma să fie introdusă la plată dacă nu se executa. Inculpatul nu a demarat execuția lucrării, motiv pentru care partea civilă a formulat plângere și s-a introdus fila cec în bancă, neputând fi încasată pentru lipsă totală disponibil. Din lecturarea contractului de execuție lucrări încheiat între inculpat și partea civilă, instanța a observat că în conținutul acestuia este stipulat în mod expres că fila cec este dată ca și garanție. Fila cec, emisă de Banca R.D., este completată de inculpat, iar partea vătămată audiată atât în instanță, cât și în cursul urmăririi penale, a arătat că a primit fila cec ca și garanție și că a urmărit efectiv efectuarea de către inculpat a lucrării.

În ceea ce privește partea civilă SC H. SRL La 13 mai 2008 societatea administrată de inculpat a achiziționat lemn în valoarea de 18.550 RON de la această parte civilă. Pentru achitarea prețului inculpatul a emis fila cec în valoare 18.550 RON. Inculpatul a menționat că fila cec a fost emisă anterior ca și garanție și nu pentru acoperirea creanței din luna mai 2008, că nu era decât semnată de el și ștampilată, urmând ca debitoarea să o completeze în ipoteza în care nu reușea să achite creanța. În acest sens a depus prin avocat cotoare ale carnetelor cec emise de societatea sa în 2008. Din lecturarea acestor carnete s-a observat că nu avea ridicate în perioada 2008 de la Banca R.D. cotoare cu seriile respective, element care se coroborează cu susținerile sale privind posibilitatea ca fila cec să fi fost emisă în alb și anterior încheierii tranzacției. Partea civilă, prin reprezentant, a arătat chiar în conținutul plângerii că plata a fost garantată prin fila cec și că inculpatul, la momentul încheierii tranzacției, i-a dat asigurări că va avea disponibil în cont. Menționează în acest sens că la data de 25 iulie 2008, inculpatul a semnat un angajament de plată. La dosarul de urmărire penală există un înscris emanat de Ia inculpat și depus de partea civilă, numit notificare, prin care arată că nu poate plăti la data de 30 august 2008.

În ce privește partea civilă SC E.T. SRL La data de 18 august 2007 s-a încheiat între societatea administrată de inculpat și această societate un contract având ca obiect livrare materiale. În luna mai 2008 s-au acumulat datorii neachitate de 37.693 RON. Partea civilă a solicitat plata, prilej cu care inculpatul a emis o filă cec cu scadența 16 iunie 2008, care a fost refuzată la plată. Inculpatul a recunoscut că nu avea disponibil în cont, dar a asigurat partea vătămată că va avea la scadență. A arătat că lucrează cu această societate din 2006, că a încheiat un contract cadru, prilej cu care a lăsat o filă cec în alb ca și garanție, care a rămas în posesia părții civile. Instanța a observat că au fost încheiate între cele două părți contracte cadru având ca obiect livrarea de materiale încă din 2006. În dosarul de urmărire penală apar contractele cadru încheiate pe durată de 1 an, respectiv din 2006 și 2007, în care este prevăzută expres ca și clauză depunerea unei file cec ca și garanție a executării plății. S-a observat de instanță că a fost emisă fila cec aparținând carnetului de cec-uri a unității bancare P.C. Bank, care aparține unui cotor cu file cec depus de inculpat și care vizează operațiuni din anul 2006, aspect care se coroborează cu apărările sale privind emiterea cec-ului anterior operațiunii, respectiv în alb. Partea vătămată a susținut că din totalul de 31 facturi neachitate de societatea inculpatului au rămas 14 și, după nenumărate discuții, inculpatul a emis o filă cec pentru suma restantă, fără a preciza expres cine a completat această filă cec. Martorul audiat din partea acestei societăți în instanță a arătat că nu poate preciza dacă fila cec depusă la bancă și refuzată la plată este din 2006.

În ce privește partea civilă SC A.B. SRL S-a observat că inculpatul a achiziționat de la această partea civilă mărfuri în valoare de 340.000 RON pentru achitarea cărora a emis mai multe file cec. Inculpatul arată că a avut o colaborare cu această societate din 2005, neavând probleme până 2008, astfel că în luna mai a acestui an a avut acumulată o datorie 111.725,40 RON. Susține că a emis trei file cec necompletate. Menționează că a avut discuții cu administratorul acestei societăți pentru a găsi soluții în vederea achitării datoriei, respectiv inculpatul a cumpărat societatea SC A.C. SRL, aparținând numitului M.S., asociat în cadrul SC A.B. SRL, prilej cu care în calitate de administrator în fapt a acestei societăți, inculpatul a preluat datoriile SC E.A. SRL față de acest creditor. Astfel, în octombrie 2008, în calitate de administrator în fapt a acestei societăți a emis un nou cec, în valoare de 230.000 RON, reprezentând valoarea întregii creanțe, însă nu a fost onorată plata. La dosarul cauzei există contracte cadru încheiate cu această societate în anii 2007, 2008 prin care se stabilește modalitatea de plată prin filă cec. În conținutul contractelor nu apare o clauză privind garantarea plății prin fila cec. Partea civilă declară că din februarie 2008 nu a mai funcționat colaborarea cu inculpatul datorită problemelor întâmpinate. Arată că modalitatea de plată era următoarea: odată cu emiterea facturii inculpatul emitea o filă cec, care era decontată la scadență. Susține că în 2008 s-a acumulat o datorie mai mare, s-au emis zeci de facturi care nu au fost achitate. Pentru acestea au fost emise filele cec indicate mai sus. Arată în fața instanței că nu a primit filele cec ca și garanție. Apare credibilă această susținere în condițiile în care erau cunoscute problemele financiare ale inculpatului și a încercat să îl ajute prin trecerea datoriei pe altă societate. Mai arată că în 2008, la insistența inculpatului care avea nevoie de fier beton s-a încheiat un nou contract cu SC A.C. SRL, la care inculpatul era administrator în fapt, iar fiica sa asociat, stabilindu-se ca SC A.C. SRL să preia soldul de la SC E.A. SRL, prilej cu care s-a emis fila cec în valoare de aprox. 300.000 RON pentru întreaga creanță. Partea civilă susține că a stabilit data scadenței, în colaborare cu inculpatul, acesta relatându-i că va avea bani la acel moment întrucât se baza pe încasarea unor bani de la SC C. SA. La dosarul cauzei este depusă o notificare din data de 18 iunie 2008 făcută de inculpat către această societate. S-a observat că filele cec depuse de partea civilă la dosar fac parte din carnetele cec emise de Banca R.D., carnete care nu se regăsesc între cele depuse de inculpat la instanță ca fiind achiziționate și utilizate în anul 2008.

În ce privește partea civilă SC M. SRL La data de 08 iulie 2008 apare emisă fila cec emisă de P.C. Bank în valoarea de 1.241,02 RON refuzată la plată pentru lipsă disponibil. Inculpatul arată că între societatea sa și această societate există o colaborare din 2004 în baza unei înțelegeri verbale pentru livrare materiale construcții și doar în 2008 au intervenit problemele. Martorul audiat din partea acestei societăți arată că suma de bani reprezintă contravaloarea unor facturi emise în perioada martie - mai 2008, achitate parțial. Se arată că inculpatul a fost somat să le achite și întrucât nu s-a conformat a fost completată fila cec. La dosarul cauzei există fila cec emanând de la unitatea financiară P.C. Bank. Verificând cotorul depus de inculpat se observă că această filă cec face parte din cotorul utilizat de inculpat în anul 2006, ceea ce confirmă susținerile inculpatului că fila cec a fost emisă în alb și nu a fost completată de el. Se mai observă notificarea emisă la data de 18 iunie 2008 de societatea administrată de inculpat către partea civilă.

În ce privește partea civilă SC S.C. SRL La data de 30 iulie 2008 a fost înregistrat la P.C. Bank refuzul la plată a filei cec în valoare de 8.157,66 RON, reprezentând plată materiale construcții, fila cec fiind emisă de SC E.A. SRL către această parte civilă. lnculpatul declară că a început colaborarea cu această societate în 2004 - 2005 și că nu au existat incidente în această colaborare, că fila cec a fost emisă în alb, anterior anului 2008, lăsată necompletată ca și garanție la contractul cadru. Reprezentanta părții civile confirmă colaborarea din 2004 și faptul că a existat o colaborare bună. Susține că în fiecare an se încheia un contract de colaborare, că inculpatul are de plătit un rest de plată pentru un număr de 7 facturi pentru care a emis un singur bilet la ordin ca și instrument de plată și nu ca și garanție. La dosarul cauzei este depusă fila cec aparținând P.C. Bank. lnstanța a observat că aceasta face parte din carnetul de cec-uri folosite de inculpat în anul 2006. De asemenea, în dosarul de urmărire penală este depus contractul încheiat în 2006 între societatea inculpatului și această parte civilă (sau succesoarea în drepturi) din conținutul căreia se poate observa existența unei clauze exprese privind garantarea obligației de plată cu filă cec. Coroborând aceste probe s-a putut formula concluzia că fila cec depusă la dosar nu a fost completată de inculpat, ci de reprezentanți ai părții civile la momentul în care au constatat că acesta nu a efectuat plata creanței.

În ce privește partea civilă SC I.P.O.I. SRL Se arată de către acuzare că la 15 ianuarie 2008 s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare materiale de construcții și că la data încheierii contractului inculpatul a predat părții vătămate o filă cec cu titlu de garanție care urma să fie introdusă la plată în situația neachitării prețului. De asemenea, s-a emis un bilet la ordin în sumă de 7.282,45 RON refuzat la plată. Inculpatul susține că a avut o colaborare cu această societate din 2006 și a achitat obligațiile. Menționează că la încheierea contractului de colaborare, respectiv în 2006, a depus o filă cec cu titlu de garanție. În primăvara lui 2008 a emis bilet la ordin care nu a putut fi achitat în totalitate. În consecință, partea civilă a completat fila cec depusă ca și garanție. În declarația dată de martorul C.N., acesta recunoaște că, în 2007, la încheierea contractului cadru, inculpatul a lăsat ca și garanție fila cec. Susține că la data de 16 aprilie 2008 societatea administrată de inculpat a emis un bilet la ordin pentru plata sumei de 7.288,45 RON. Întrucât acesta a fost refuzat la plată, contabila societății a completat fila cec, el anunțându-l pe inculpat despre faptul că va introduce fila cec în bancă. La dosarul cauzei este depus contractul de vânzare-cumpărare în care este prevăzută clauza de garantare a obligației cu filă cec, indicându-se totodată seria filei cec depusă ca și garanție și care corespunde cu cea indicată mai sus.

În ce privește partea civilă SC C. SRL Se arată de acuzare că, în data de 25 ianuarie 2007, s-a încheiat între părți un contract de livrare materiale de construcții, colaborarea fiind bună până în luna februarie 2008, când societatea a acumulat o datorie în cuantum de 134.950 RON. În urma somării, inculpatul a emis 5 bilete la ordin scadente în lunile mai - iunie, garantând că la scadență va depune sumele în bancă. Toate biletele la ordin au fost refuzate la plată. Inculpatul declară că are o colaborare cu această societate încă din anul 2002, că a emis 5 bilete la ordin scadente în mai - iunie 2008, cu titlu de garantare a plății, o parte din acestea fiind completate de el, o parte de partea civilă. Audiat în fața instanței în calitate de martor, directorul actual al părții civile, martorul P.R., arată că, în 2008, a avut o discuție cu inculpatul, care i-a explicat despre probleme sale financiare, astfel că a acceptat în unele cazuri să înlocuiască bilete la ordin cu altele care aveau scadența mai târziu. Menționează că acestea au fost completate fie de inculpat, fie de el în prezența inculpatului. Cele 5 bilete la ordin erau emise pentru acoperirea unor creanțe acumulate din a doua parte a anului 2007 și începutul lui 2008. Menționează că obișnuia să ceară un bilet la ordin în alb drept garanție, care există și în prezent în gestiunea societății, însă cele care au fost completate și introduse în bancă vizau raporturi comerciale curente. Martorul susține că inculpatul nu l-a contactat vreodată să îi spună că nu poate să plătească, dar în opinia sa inculpatul nu a avut intenția de a înșela.

În ce privește partea civilă SC R.I. SRL Se arată că între această societate și societatea administrată de inculpat a fost încheiat încă din 2006 un contract de furnizare materiale de construcții. La data încheierii contractului inculpatul a predat părții civile fila cec din carnetul aparținând P.C. Bank. În data de 09 iulie 2008, pentru neachitarea unor produse în valoare de 18.612,92 RON, s-a depus în bancă această filă cec, care este refuzată la plată pentru lipsă disponibil. Inculpatul menționează că a avut o colaborare cu această societate din 2006, iar cu prilejul încheierii contractului cadru a depus fila cec în discuție, cu titlu de garanție. La dosarul cauzei este depus contractul încheiat în 12 octombrie 2006 având ca obiect furnizare materiale construcții în conținutul căruia este consemnat olograf că a fost predată fila cec. De asemenea, la dosar apare o notificare din partea societății administrată de inculpat către această parte civilă din 18 iunie 2008.

În ce privește partea civilă E.C. Se arată că în data de 15 septembrie 2007 această parte civilă a încheiat cu inculpatul un act sub semnătură privată având ca obiect împrumutul unei sume de 4.500 euro până la 22 septembrie 2007. Se arată că la încheierea contractului s-a emis filă cec în alb. Întrucât la termenul stabilit nu s-a achitat suma, partea civilă a completat fila cec și a depus-o la bancă, fiind refuzată plata. Inculpatul arată că a luat bani cu dobândă de la această parte civilă, suma totală era de 4.500 euro, la care trebuia achitată o dobândă lunară. Partea civilă recunoaște faptul că fila cec a fost depusă cu titlu de garanție și a fost completată de el. Susține că nu a recuperat prejudiciul.

În ce privește partea civilă SC D.C. SRL La data de 27 martie 2008 s-a încheiat între cele două părți un contract de comercializare produse petroliere accesorii, ulei. La momentul încheierii contractului inculpatul a remis fila cec ca și garanție, și anume aceasta urma să fie introdusă în plată în situația neachitării prețului. S-a acumulat o datorie de 13.947,98 RON pentru plata căreia inculpatul a emis 2 bilete la ordin scadente în luna mai, refuzate la plată pentru lipsă totală disponibil. La instanță, reprezentanta părții civile arată că fila cec a fost predată cu titlu de garanție la încheierea contractului de colaborare și a fost completată de ea la momentul la care a observat că inculpatul nu răspunde la telefon. La dosarul cauzei este depus contractul de colaborare încheiat și notificarea din 08 iunie 2008 prin care inculpatul aduce la cunoștință părții civile despre imposibilitatea plății.

În ce privește partea civilă M.G. Se arată că în cursul lunii iunie 2008 inculpatul a împrumutat suma de 41.391 RON de la această parte civilă. Pentru restituirea sumei a emis filă cec, completată, semnată și ștampilată. Inculpatul arată că a primit suma de bani de mai sus de la această parte civilă ca împrumut, fără a încheia contract. În luna iunie 2008, partea civilă a venit la locul său de muncă însoțit de alte persoane și, folosind amenințări, I-a determinat să completeze o filă cec, precum și un angajament scris. Partea civilă declară că cu câteva luni înainte de data de 18 iunie 2008, inculpatul R.I. i-a cerut împrumut suma care este indicată în declarația care a depus-o la dosar. Martorul relatează că inculpatul a cerut acei bani pentru salariile angajaților și că îi va returna în următoarea lună, lucru care nu s-a întâmplat. Acesta mai relatează că a fost la biroul inculpatului, împreună cu M.V. și M., în calitate de martori, pentru a ajunge la o înțelegere în privința banilor și a solicitata inculpatului să-i ofere o garanție pentru achitarea sumei. Inculpatul i-a dat o declarație pe proprie răspundere prin care recunoaște existența împrumutului. În aceeași zi inculpatul a emis o filă cec pentru aceeași sumă, însă la data scadenței a constatat că nu există fonduri disponibile. Partea civilă susține că nu I-a amenințat pe inculpat în nici un mod și că în proces civil a obținut recunoașterea convenției dintre părți. La dosar a fost depusă de către partea civilă sentința civilă nr. 2998 din 03 martie 2009 a Judecătoriei Timișoara prin care inculpatul este obligat să achite acestei părți civile suma de 41.391 RON.

În ce priveștea partea civilă SC M.A. SRL Se arată că în data de 23 octombrie 2007 și 19 noiembrie 2007 au fost încheiate contracte de vânzare-cumpărare având ca obiect comercializare porți de garaj, în baza cărora inculpatul a achiziționat mărfuri. La data de 01 mai 2008 a cumpărat marfă de 4.411,05 RON pentru achitarea căreia a emis bilet la ordin completat, semnat și ștampilat, refuzat la plată. Inculpatul susține că în vara anului 2008 a semnat biletul Ia ordin față de firmă și I-a privit ca o modalitate de garantare a obligațiilor. Martorul C.R.I. declară că este angajat la firma SC M.A. SRL și că a avut relații comerciale cu firma inculpatului SC E.A. SRL. Martorul menționează că inculpatul nu a achitat ultima factură, în valoare de aproximativ 4.000 RON, că a aflat că la firma inculpatului au intervenit ceva probleme, dar nu ține minte dacă a fost anunțată societatea la care lucrează în scris despre aceste dificultăți financiare. Se observă în dosarul de urmărie penală notificarea emisă Ia data de 18 iunie 2008 de societatea administrată de inculpat către această societate.

În ce privește partea civilă SC G.T. SRL Se arată că în perioada ianuarie - mai 2008, partea civilă a livrat mărfuri, în valoare de 19.890 RON, societății administrată de inculpat. Inculpatul a emis 2 bilete la ordin, la data de 12 mai 2008 și 26 mai 2008 care au fost refuzate Ia plată. Inculpatul declară ca a colaborat din 2007, că în 2008 a emis 2 bilete la ordin ca mijloc de garantare. Partea vătămată susține că cele două bilete Ia ordin au fost emise ca instrumente de plată completate personal de inculpat și că acesta a dat asigurări că Ia scadență vor fi lichidități în cont. Biletele la ordin aveau scadența la data de 27 mai 2008. La dosarul cauzei apare notificarea depusă de inculpat către această parte civilă având data 18 iunie 2008.

În ce privește partea civilă SC R.R. SRL Se arată că la data de 28 ianuarie 2008 s-a încheiat contract de vânzare-cumpărare având ca obiect comercializare beton. Pentru plata mărfurilor inculpatul a emis 2 bilete la ordin, în valoare de 53.654,90 RON, respectiv unul în data de 12 iunie 2008, scadent la 23 iunie 2008, și unul emis la data de 18 iunie 2008, scandent la data de 30 iunie 2008, refuzate la plată. lnculpatul susține că a emis contract cadru, ultimele plăți nu au putut fi făcute. Arată că a emis 2 bilete la ordin ca și garanție întrucât nu putea să plătească pe loc. În plângerea părții civile se arată că biletele au fost emise ca și garanție a plății.

În ce privește partea civilă SC T.E. SRL Se arată că această parte civilă a livrat inculpatului, în perioada martie - mai 2008, mărfuri în valoare de 38.352,52 RON. În data de 29 mai 2008 inculpatul a ernis pentru plată sumă parțială un bilet la ordin, semnat, completat și ștampilat, refuzat la plată. Inculpatul declară că a început colaborarea cu această societate în 2002, încheindu-se un contract prestări servicii cu fila cec anexă la contract drept garanție. Susține că a emis biletul Ia ordin la solicitarea expresă a reprezentantului părții civile care i-a relatat că dorește o garanție în plus. Reprezentantul părții civile, martorul M.R., arată că a avut cu inculpatul o colaborare mai veche, respectiv de 4-5 ani, și că această colaborare a fost foarte bună. Martorul arată că nu a cunoscut la momentul emiterii biletelor la ordin că inculpatul nu mai avea lichidități și crede că nici inculpatul nu a cunoscut acest lucru. Susține că este posibil ca inculpatul să fi comunicat prin fax părții civile despre faptul că a intrat în incapacitate de plată. Analizând acuzațiile formulate pe baza probelor administrate, dar și raportat la conținutul textului încriminator, instanța a ajuns la concluzia că nu se poate reține vinovăția inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave pentru următoarele considerente: Pentru existența infracțiunii este necesară o activitate de inducere în eroare prin emiterea de cec-uri fără acoperire, acțiune care ar caracteriza elementul material al laturii obiective a acestei infracțiuni. Din analiza împrejurărilor concrete de săvârșire a celor 16 acte materiale, Tribunalul și-a format părerea că nu poate fi reținută efectiv o acțiune de inducere în eroare în sensul textului de mai sus, lipsind astfel condiția esențială cerută de textul art. 215 alin. (1) C. pen. S-a observat că din cele 16 acte materiale ce ar intra în componența infracțiunii, 5 (cele privind părțile civile SC C. SRL, SC M.A. SRL, SC R.R. SRL, SC G.T. SRL și SC T.E. SRL) vizează săvârșirea infracțiunii în modalitatea emiterii de bilete de ordin și nu file cec. Referitor la celelalte 11 acte materiale, detaliate separat de instanță în secțiunea privind analiza probelor, Tribunalul a constatat că în 10 situații (SC H. SRL, SC E.T. SRL, SC A.B. SRL - doar în cazul a 3 file cec, SC I.M. SRL, SC S.C. SRL, SC I.P.O.I. SRL, SC R.I. S.R.L, partea civilă E.C., SC D.C. SRL, persoana fizică S.A.B.) filele cec au fost predate de inculpat, în alb, cu titlu de garanție, odată cu încheierea unui contract cadru anterior datei depunerii filei cec la bancă în vederea executării obligației, respectiv unele chiar cu doi ani înainte, respectiv în 2006. În perioada ianuarie - octombrie 2008, o parte din părțile civile, constatând imposibilitatea achitării prețului de către inculpat, au completat personal aceste file cec, depunându-le în bancă în vederea valorificării. Din Iecturarea contractelor cadru depuse de părțile civile și inculpat la dosar, instanța a observat că între părți a fost negociată, în unele cazuri anual, o clauză contractuală prin care se solicita depunerea, la încheierea contractului, a unei file cec în alb, completată cu privire la numele emitentului, semnătura și ștampila, cu titlu de garanție. În unele din contracte, așa cum s-a arătat mai sus, era chiar individualizată această filă cec prin serie și număr, observându-se că aceasta este regăsită între filele cec ce fac obiectul cercetării. Deși cec-ul este un instrument de plată a obligațiilor, agenții economici folosesc frecvent în practică procedeul solicitării unui cec semnat și ștampilat de emitent în vederea garantării executării plăți. Părțile civile sau reprezentanți ai acestora recunosc faptul că filele cec au fost predate cu titlu de garanție și chiar faptul că acestea au fost completate ulterior, la rubricile necompletate, de altă persoană decât inculpatul. Tribunalul a remarcat faptul că, deși în unele cazuri era prevăzut în contract că filele cec depuse cu titlu de garanție nu pot fi introduse în bancă decât după o prealabilă înștiințare, doar una din aceste părți civile a relatat instanței că, în prealabil, a fost înștiințat inculpatul despre intenția de depunere a filei cec. De asemenea, s-a apreciat relevant faptul că multe din filele cec în discuție au fost emise de inculpat cu doi ani în urmă, respectiv într-o perioadă în care acesta avea o activitate comercială prosperă și avea relații de colaborare cu unitatea bancară P.C. Bank, unitate cu care nu mai colabora în anul 2008. În consecință, nu a putut fi considerată pertinentă concluzia acuzării că la data emiterii filelor cec în alb, respectiv în urmă cu 2 ani sau chiar câteva luni, inculpatul știa că nu va avea provizia necesară în cont sau ar fi putut anticipa acest lucru. Cu privire la actele materiale vizând pe părțile civile persoane fizice S.A.B. și M.G., instanța a reținut, de asemenea., că nu poate fi reținută acțiunea de emitere a filei cec prin inducerea în eroare. Și privitor la partea civilă S.A.B. s-a putut observa, din Iecturarea contractului de execuție lucrări, că este stipulat, în mod expres, faptul că fila cec este predată ca și garanție. Fila cec emisă de Banca R.D. este completată de inculpat, iar partea vătămată, audiată atât în instanță, cât și în cursul urmăririi penale, arată că a primit fila cec ca și garanție. În ce privește partea civilă M.G., apărările inculpatului sunt în sensul că a solicitat de la acesta un împrumut cu dobândă, fără a exista un înscris. Întrucât nu a reușit să achite suma, partea civilă a venit la locul său de muncă însoțit de alte două persoane și, prin amenințări, I-a determinat să încheie un angajament de plată, act sub semnătură privată pe care să-l poată valorifica în instanța civilă, și să-i emită și o filă cec. Partea civilă, audiată la instanță, confirmă că nu a existat un contract de împrumut scris, că s-a deplasat la locul de muncă al inculpatului însoțit de două persoane pe care dorea să le propună ca martori cu scopul de a-l determina să întocmească un înscris ulterior remiterii împrumutului, precum și faptul că i-a solicitat un cec ca și garanție, deși cunoștea că inculpatul este în impas financiar. Apare evident faptul că demersul părții civile era acela de a-și lua măsuri ulterioare pentru a se asigura că ar putea obține recunoașterea împrumutului oferit fără a încheia un înscris și, raportat la acest aspect, acțiunea inculpatului de a emite fila cec nu este un demers inițiat de inculpat și este urmarea unor presiuni, sugestii care provin de la partea civilă și nu poate avea scop inducerea în eroare a victimei în condițiile în care acesta știa că inculpatul nu îi poate achita obligația. De altfel, partea civilă a și inițiat un proces civil pentru obținerea unei hotărâri, care să recunoască împrumutul, sentință depusă la dosar. În ce privește cele 5 cazuri în care inculpatul a emis bilete la ordin, instanța și-a format părerea că, de asemenea, nu poate fi reținută o acțiune de inducere în eroare. În ce privește partea civilă SC M.A. SRL, inculpatul susține că a emis biletele la ordin ca și garanție a plății, iar martorul audiat confirmă faptul că a aflat la un moment dat că inculpatul are probleme financiare și a acceptat. În ce privește partea civilă SC G.T. SRL, a emis 2 bilete la ordin, la data de.12 mai 2008 și 26 mai 2008, care au fost refuzate la plată. La dosarul cauzei apare notificarea depusă de inculpat către această parte civilă, având data 18 iunie 2008. În ce privește partea civilă SC R.R. SRL, inculpatul a emis 2 bilete la ordin și susține că a emis contract cadru, garantând cu bilete Ia ordin. Arată că a avut o colaborare mai veche cu această societate și doar ultimele plăți nu au fost făcute. În plângerea părții civile se arată că biletele au fost emise ca și garanție a plății. În ce privește partea civilă SC T.E. SRL, inculpatul declară că a început colaborarea cu această societate în 2002, încheindu-se un contract prestări servicii cu filă cec anexă la contract drept garanție. Susține că a emis biletul la ordin la solicitarea expresă a reprezentantului părții civile, care i-a relatat că dorește o garanție în plus, fapt care demonstrează că această societatea cunoștea problemele financiare ale inculpatului. Reprezentantul părții civile, martorul M.R., arată că a avut cu inculpatul o colaborare mai veche, respectiv de 4-5 ani, și că această colaborare a fost foarte bună. Martorul arată că nu a cunoscut la momentul emiterii biletelor la ordin că inculpatul nu mai avea lichidități și crede că nici inculpatul nu a cunoscut acest lucru. Susține că este posibil ca inculpatul să fi comunicat prin fax părții civile despre faptul că a intrat in incapacitate de plată. În ce privește partea civilă SC C. SRL, inculpatul a emis 5 bilete la ordin scadente în lunile mai - iunie, garantând că la scadență va depune sumele în bancă. Toate biletele la ordin au fost refuzate la plată. Inculpatul declară că a emis 5 bilete la ordin scadente în mai - iunie 2008 cu titlu de garantare a plății, o parte din acestea fiind completate de el, o parte de partea civilă. Audiat în fața instanței în calitate de martor, directorul actual al părții civile, martorul P.R., arată că, în 2008, a avut o discuție cu inculpatul care i-a explicat despre problemele sale financiare, astfel că a acceptat în unele cazuri să înlocuiască biletele la ordin cu altele care aveau scadența mai târziu. Menționează că acestea au fost completate fie de inculpat, fie de el în prezența inculpatului. Cele 5 bilete la ordin erau emise pentru acoperirea unor creanțe acumulate din a doua parte a anului 2007 și începutul Iui 2008. Martorul susține că inculpatul nu I-a contactat vreodată să îi spună că nu poate să plătească, dar în opinia sa, ihculpatul nu a avut intenția de a înșela. Față de modalitatea de derulare a acțiunii de emitere a acestor instrumente de plată, instanța a reținut că la momentul emiterii biletelor la ordin inculpatul fie a anunțat părțile civile despre probleme financiare, fie a încercat chiar împreună cu părțile civile să înlocuiască biletele la ordin scadente cu altele în ideea de a amâna termenul scadent, astfel încât să fie posibilă valorificarea lor, bazându-se pe faptul că va reuși să alimenteze conturile. Din susținerile inculpatului, confirmate de părțile civile în majoritate, între inculpat și aceștia au existat relații contractuale de lungă durată, neînregistrându-se probleme decât la începutul anului 2008, când societatea administrată de inculpat a înregistrat probleme financiare, urmare a unui cumul de factori de natură economică, financiară, managerială. În consecință, instanța a reținut că există situația emiterii unor file cec și bilete la ordin cu titlu de garanție și la un interval de timp mare față momentul introducerii lor în circuitul bancar, că părțile civile, personal sau prin reprezentanți, au completat filele cec în perioada ianuarie - octombrie 2008, moment în care au cunoscut faptul că nu puteau fi încasate, că la momentul emiterii filelor cec în alb, respectiv odată cu încheierea contractelor cadru, inculpatul nu a avut și nici nu putea să aibă reprezentarea faptului că părțile civile ar putea să folosească aceste file cec ca instrumente de plată, context în care nu a putut fi reținută o activitate infracțională de inducere în eroare localizată în timp la data emiterii instrumentelor financiare de mai sus. Instanța și-a format părerea că acest tip de activitate a inculpatului și părților civile face parte din categoria activităților de natură comercială și nu este specifică laturii obiective a infracțiunii de mai sus. De asemenea, instanța a reținut că nu este realizat conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune nici în ceea ce privește latura subiectivă, în condițiile în care întreg materialul probator administrat demonstrează faptul că inculpatul nu a avut intenția de a ascunde părților civile faptul că societatea sa a intrat la un moment dat în incapacitatea de plată. La baza acestei concluzii stă faptul că toate părțile civile, mai puțin persoanele fizice, arată că au avut o colaborare foarte bună cu inculpatul care s-a întins pe durata a 4-5 ani, că în toată această perioadă inculpatul și-a achitat obligații la termen. De asemenea, lipsa intenției de a induce în eroare rezultă din faptul că inculpatul a încercat să negocieze cu o parte din aceste părți civile să nu depună instrumentele de plată spre decontare, în ideea că, la un moment ulterior, contul va fi alimentat, din aceea că în momentul în care a concretizat faptul că nu va face față plăților a comunicat o notificare scrisă, debitorilor pentru a le comunica situația sa financiară precară. La baza acestei concluzii instanța a avut în vedere afirmațiile martorilor, având calitatea de angajați ai inculpatului, dar și a părților civile care, în genere, au arătat că acesta era o persoană onestă, era privit ca un cocontractant serios și nu a avut intenția de a înșela pe cineva. Relevantă este declarația martorului P.R., reprezentant al părții civile SC C. SRL. Acesta relatează că a avut relații comerciale cu inculpatul din anul 2003 și acestea au fost bune până în 2008. Susține că în opinia sa inculpatul și-ar fi administrat defectuos societatea, întrucât acorda salarii foarte mari la angajați, contracta lucrări la prețuri mici, efectua cheltuieli mari sau lua împrumuturi de la cămătari, însă în opinia sa inculpatul nu a avut intenția de a înșela pe cineva, ci se baza pe faptul că va obține sumele de bani necesare achitării obligațiilor de plată din lucrările efectuate sau care vor fi contractate, lucru care nu s-a întâmplat. În consecință, având în vederea apărările inculpatului cu privire la emiterea instrumentelor financiare cu titlu de garanție, somarea părților civile cu privire la lipsa disponibilului din cont sau cunoașterea acestui fapt de către părțile civile din discuțiile cu inculpatul sau încercările repetate de negociere, apărări care s-au dovedit în totalitate întemeiate, având în vedere poziția exprimată de părțile civile, care în majoritate au confirmat susținerile inculpatului, instanța a concluzionat că acuzațiile aduse inculpatului nu sunt întemeiate, dispunând achitarea sa de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În ce privește cererile de schimbare a încadrării juridice, respectiv din prevederile art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în prev. art. 215 alin. (1), (3), (4) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., și cererea de schimbare a încadrării juridice din prevederile art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în prevederile art. 84 alin. (1) pct. 1, 2 și 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instanța Ie-a respins. Raportat la perioada de timp relativ scurtă în care s-a derulat activitatea care se reclamă a fi în sarcina inculpatului, raportat la modalitatea asemănătoare de săvârșire a faptelor, de calitatea părților civile, respectiv furnizori de materiale necesare activității de construcții și instalații, bunuri ce intră în conținutul obiectului de activitate al societății SC E.A. SRL, s-a putut reține ca și calificare juridică existența unității legale de infracțiune în modalitatea prev. de art. 41 alin. (2) C. pen., faptele putând avea la bază o rezoluție infracțională unică și nu pluralitatea de infracțiuni. În ce privește existența infracțiunii prev. de art. 84 alin. (1) pct. 1 și 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instanța a constatat că fapta nu constituie infractiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 1 și 3 din Legea nr. 59/1934 în contextul în care filele cec au fost emise în mod legal. Cec-ul în alb este un instrument de plată emis în conformitate cu Normele cadru ale Băncrii Naționale a României nr. 7/1994 privind comerțul făcut de instituțiile de credit cu cec-uri. Potrivit art. 67 din Norme „cecul în alb este un instrument de plată care cuprinde numai semnătura trăgătorului, iar uneori o parte din mențiunile cerute de art. 1 din Legea cecului”. Instanța a constat că filele cec care fac obiectul cercetării în prezentul dosar au fost semnate și ștampilate de trăgător, îndeplinesc condițiile de formă prevăzute de lege, iar mențiunile care lipsesc, au fost completate de posesorul cec-ului atunci când au prezentat cec-ul la plată. De asemenea, nu s-a putut reține existența infracțiunii prev. de art. 84 alin. (1) pct. 1 și 2 din Legea nr. 59/1934, în condițiile în care, așa cum s-a arătat mai sus, filele cec au fost emise la o dată mult anterioară față de momentul introducerii acestora în plată, respectiv în multe situații cu 2 ani înainte, înțelegerea părților fiind aceea de a considera filele cec ca instrument de garantare a obligațiilor ce rezultă dintr-un contract de furnizare materiale. Acest fapt demonstrează că la momentul emiterii filelor cec inculpatul nu cunoștea dacă va avea disponibil în cont la data introducerii filelor cec în plată și nici nu avea această obligație întrucât prin înțelegere cu părțile civile a stabilit în contractul de furnizare că părțile civile nu vor depune filele cec în bancă decât după o prealabilă înștiințare a sa. În ce privește acțiunea civilă alăturată acțiunii penale, instanța a considerat că sunt aplicabile dispozițiile art. 346 alin. (2) teza ultimă, când instanța poate dispune obligarea la repararea pagubei materiale potrivit legii civile. În cauză s-au constituit părți civile cu suma de 152.370,4 RON S.A.B., cu suma de 37.693,49 SC E.T. SRL, cu suma de 18.550,12 RON SC H. SRL., cu suma de 1.241,02 RON SC M. SRL, cu suma de 8.157,66 RON SC S.C. SRL, cu suma de 5.033,12 RON SC l.O.P.I. SRL, cu suma de 134.950 RON SC C. SRL, cu suma de 18.612,92 RON SC R.I. SRL, cu suma de 13.947,98 RON SC D.C. SRL, cu suma de 4.411,05 RON SC M.A. SRL, cu suma de 19.890 RON SC G.T. SRL, cu suma de 53.654,90 RON SC R.R. SRL, cu suma de 25.086,20 RON SC T.E. SRL, cu suma de 4.500 euro E.C., cu suma de 230.000 RON SC A.B. SRL. Prejudiciul suferit de aceste părți civile constă în contravaloarea sumelor de bani neachitate de inculpat urmare a livrării de produse, nerestituirii unor împrumuturi și neexecutării unei lucrări care a fost achitată în avans, în cazul părții civile S.A.B. Inculpatul nu a contestat sumele de bani datorate, recunoscând atât tranzacțiile efectuate, cât și neachitarea sumelor și arătând că își dorește să achite prejudiciul. De altfel, cuantumul acestora a rezultat și din conținutul instrumentelor de plată și din celelalte înscrisuri existente la dosar. În consecință, având în vedere înscrisurile justificative depuse de părțile civile, precum și faptul că nu s-a contestat acest cuantum, coroborate cu prevederile ce stabilesc cadrul general al răspunderii civile delictuale din cuprinsul art. 998 - 999 C. civ., ce dispun că „orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara”, precum și dispozițiile art. 1003 C. civ. privind solidaritatea obligațiilor imputabile mai multor persoane, instanța a admis acțiunile civile formulate. Împotriva sentinței Tribunalului Timiș au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și partea civilă SC I.M. SRL Turnu Severin. Parchetul a criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate. S-a motivat că inculpatul, în calitate de administrator al SC E.A. SRL, din anul 2002 și profitând de buna reputație câștigată în timp pe piață și de buna credință a partenerilor săi, a achiziționat materiale și a contractat lucrări de execuție fără a mai avea intenția de a-și onora obligațiile, cauzând prejudicii însemnate partenerilor săi de afaceri, ceea ce rezultă din modul său de operare. La începutul derulării contractelor, după primele livrări, facturile erau onorate, pentru ca apoi firma inculpatului să acumuleze debite importante, moment în care acesta a emis file cec, la insistențele reprezentanților părților vătămate, pe care Ie-a remis acestora completate, semnate și ștampilate, ele fiind refuzate de P.C. Bank pentru lipsă totală de disponibil. Activitatea frauduloasă a inculpatului rezultând și din faptul că nu a adus la cunoștința partenerilor săi că se confruntă cu dificultăți, instrumentele de plată au fost emise la insistențele furnizorilor doar cu file cec pentru P.C. Bank, deși din actele de la dosar rezultă că la acest tras inculpatul nu avea nici un fel de disponibilități, nealimentând contul societății, el preferând să alimenteze alte conturi aflate la alte bănci. S-a apreciat că este eronată soluția de achitare și s-a solicitat condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, cu încadrarea juridică menționată în rechizitoriu. Partea civilă SC I.M. SRL Turnu Severin a criticat sentința pentru netemeinicie, pe motiv că instanța de fond nu a analizat cu atenție probele administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești din care rezulta intenția inculpatului de a înșela partenerii de afaceri. Inculpatul a încheiat contracte de valoare foarte mare, însă în derularea acestora s-a dovedit a fi un partener neserios, iar faptul că a întâmpinat dificultăți financiare nu poate constitui o scuză a faptelor sale. Examinând cauza în raport cu motivele invocate, precum și sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat că apelul Parchetului este fondat, însă pentru alte considerente. În ce privește încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului prin actul de acuzare, s-a susținut că în perioada ianuarie - octombrie 2008, potrivit faptelor menționate, a încheiat mai multe contracte de vânzare-cumpărare în vederea achiziționării unor produse, a încheiat un contract de execuție a unei construcții și a împrumutat diferite sume de bani de la două persoane fizice. În toate situațiile, pentru achitarea materialelor achiziționate, pentru restituirea împrumutului sau restituirea unei sume de bani primită pentru executarea construcției, inculpatul a emis partenerilor săi de afaceri file cec completate și ștampilate. La data scadenței, părțile vătămate au depus filele cec pentru decontare la bancă, însă toate au fost refuzate din cauza lipsei de disponibil. În aceeași modalitate a procedat inculpatul și în ce privește faptele din rechizitoriu cu deosebirea că filele cec au fost eliberate părților vătămate cu titlu de garanție, necompletate, care urmau să fie introduse la bancă spre decontare în situația neachitării mărfurilor achiziționate. Mențiunile lipsă au fost completate de părțile vătămate, după care filele cec au fost introduse la bancă, însă au fost refuzate din lipsă totală de disponibil. Potrivit deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 9/2005, pronunțată într-un recurs în interesul legii, dacă beneficiarul unui cec are cunoștință, în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras, fapta constituie infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934. Așadar, pentru a fi îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (4) C. pen., trebuie să se demonstreze că inculpatul a indus partea vătămată în eroare prin diferite manopere frauduloase la momentul emiterii cec-ului și că beneficiarul avea convingerea că la scadență el va avea certitudinea însușirii sumei menționate pe fila cec primită. În speță, așa cum a reținut și instanța de fond, între inculpat și marea majoritate a părților vătămate a existat o lungă colaborare pe planul afacerilor, fiind încheiate contracte de achiziționare de către firma administrată de inculpat a diferitelor mărfuri. Toți reprezentanții societăților comerciale au susținut că au avut o colaborare bună cu inculpatul până în anul 2008. S-a mai observat că filele cec au fost emise la solicitarea părților vătămate cu titlu de garanție, de unde rezultă că reprezentanții acestora au acceptat posibilitatea ca la scadență să nu existe provizia necesară. De asemenea, în contractele cadru încheiate de inculpat cu părțile vătămate se specifică că filele cec depuse cu titlu de garanție nu pot fi introduse în bancă decât după o prealabilă înștiințare. S-a reținut că este corectă observația instanței de fond că în multe situații filele cec au fost emise într-o perioadă în care societatea comercială administrată de inculpat nu avea nici un fel de probleme financiare, iar introducerea cec-urilor la bancă s-a făcut în momentul în care au fost refuzate la plată o serie de facturi, de unde se poate trage concluzia că era cunoscută situația cu care se confrunta firma inculpatului și au acceptat posibilitatea să nu mai existe disponibilul necesar pentru acoperirea sumelor menționate în filele cec. În ce privește persoana fizică S.A.B., s-a observat că fila cec a fost înmânată tot cu titlu de garanție, aspect ce a rezultat din conținutul contractului de execuție și din declarația părții vătămate. Referitor la partea vătămată M.G., s-a observat de asemenea că fila cec a fost emisă în urma demersurilor inițiate de această parte, pentru a se asigura că inculpatul recunoaște un împrumut luat anterior și i-a solicitat un cec ca și garanție, deși cunoștea că acesta are probleme financiare. Prin urmare, faptele inculpatului de a emite file cec părților vătămate menționate în rechizitoriu, fără a avea la tras disponibil suficient, s-a reținut că constituie 9 infracțiuni prevăzute de art. 84 alin. (2) din Legea nr. 59/1934. În ce privește faptele din rechizitoriu, s-a reținut că emiterea cec-urilor s-a făcut în aceleași condiții, cu deosebirea că acestea au fost emise cu titlul de garanție, însă fără fi completate de inculpat, ci de părțile vătămate cu ocazia introducerii acestora în bancă, astfel că încadrarea juridică a acestor fapte, este cea prevăzută de art. 84 alin. (3) din Legea nr. 59/1934. Referitor la faptele din rechizitoriu, Curtea a apreciat că, în conformitate cu starea de fapt descrisă în rechizitoriu, acestea se circumscriu infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. proc. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., Curtea a reținut însă că inculpatul a emis bilete la ordin părților vătămate în situații similare cu cel