Decizia nr. 449/2014 — ÎCCJ, Secția penală · Dosar nr. 2016/91/2011 — cale de atac împotriva sentinței nr. 3/2013 a Tribunalului Vrancea

H.C. la: - 4 ani închisoare pentru infracțiunea de constituirea unui grup infracțional în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane, trafic de minori și spălare de bani prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; - 5 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pentru infracțiunea de trafic de persoane prin constrângere, în scopul exploatării acestora prin obligarea la practicarea prostituției și însușirea câștigurilor obținute din această activitate prevăzută de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen.; - 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) a teza a ll-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza l din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen.; - 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni, în total 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. S-a descontopit pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 1920 din 11 septembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Focșani în Dosarul nr. 9466/231/2011 în pedepsele componente de 3 luni închisoare, 1 an închisoare - aplicate prin sentința penală nr. 691 din 06 mai 2008 a Judecătoriei Focșani; 1 an și 2 luni închisoare, o lună închisoare, 8 luni închisoare, 8 luni închisoare, 1 an închisoare aplicate prin sentința penală nr. 232 din 11 februarie 2008 a Judecătoriei Focșani; 1 an închisoare, 2 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 1131 din 30 iunie 2008 a Judecătoriei Focșani; 7 luni închisoare aplicată prin decizia penală nr. 210 din 08 iunie 2011 a Tribunalului Vrancea. În baza art. 36 C. pen., s-a contopit pedeapsa de 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a ll-a și lit. b) C. pen. (aplicată prin prezenta) cu pedepsele de mai sus, în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) alin. (1) teza a ll-a și lit. b) C. pen. S-a menținut revocarea liberării condiționate pentru restul neexecutat de 454 zile închisoare din pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2526/2003 a Judecătoriei Focșani, rest pe care îl contopește în pedeapsa de 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pedeapsă ce urmează să fie executată de inculpatul H.C. A fost dedusă din pedeapsa durata executată de la 29 ianuarie 2011 la zi.

H.I. la: - 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane, trafic de minori și spălare de bani prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; - 5 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prin constrângere în scopul exploatării acestora prin obligarea la practicarea prostituției și însușirea câștigurilor obținute din această activitate prevăzută de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.; - 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2), alin. (3) teza l din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.; - 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.; În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni, în total 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 407 din 07 februarie 2005 pronunțată de Judecătoria Focșani în Dosarul nr, 7241/2004 definitivă prin decizia penală nr. 163 din 28 martie 2005 a Tribunalului Vrancea, pedeapsă cumulată cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul H.I. urmând să execute 9 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. S-a dedus perioada executată începând cu data de 03 februarie 2011.

N.R., la: - 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane și spălare de bani prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003; - 5 ani și 2 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prin constrângere în scopul exploatării acestora, prin obligarea la practicarea prostituției și însușirea câștigurilor obținute din această activitate prevăzută de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani prevăzută de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a stabilit ca inculpata N.R. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 2 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) pe o durată de 2 ani. În baza art. 85 alin. (1) cu referire la art. 86 5 C. pen., s-a anulat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 249/2008 a Tribunalului Vrancea. S-a constatat că infracțiunea pentru care i-a fost aplicată pedeapsa inculpatei prin prezenta hotărâre este concurentă cu infracțiunea pentru care i s-a aplicat pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare cu suspendarea sub supraveghere aplicată prin sentința penală nr. 249 din 23 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 2033/91/2007 definitivă prin decizia penală nr. 91/A din 20 octombrie 2009 a Curții de Apel Galați, definitivă prin decizia penală nr. 3911 din 04 noiembrie 2010 a Înaltei Curți'de Casație și Justitie, secția penală. În baza art. 36 C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 2 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani. S-a dedus din pedeapsă perioada executată începând cu data de 03 februarie 2011. S-a menținut arestarea preventivă a inculpaților H.C., H.I. și N.R. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis celor trei inculpați drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

H.E., la: - 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de încercarea de a determina mărturia mincinoasă prevăzută de art. 261 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (victimă B.E.); - 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de încercarea de a determina mărturia mincinoasă prevăzută de art. 261 alin. (1) C. pen. (victimă Z.A.); - 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de încercarea de a determina mărturia mincinoasă prevăzută de art. 261 alin. (1) C. pen. (martora M.L.V.). În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a stabilit că inculpata H.E. execută pedeapsa cea mai grea de 5 luni închisoare, sporită cu 1 lună, în total 6 luni închisoare. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni conform art. 82 C. pen. S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. S-au interzis inculpatei, în condițiile art. 71 C. pen., drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., iar în baza art. 71 pct. 5 C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei suspendă și executarea pedepsei accesorii.

H.C.R., la: - 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de încercarea de a determina mărturia mincinoasă (victima Z.A.), prevăzută de art. 261 alin. (1) C. pen.; - 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de încercarea de a determina mărturia mincinoasă (martor Z.N.), prevăzută de art. 261 alin. (1) C. pen.; - 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de încercarea de a determina mărturia mincinoasă (victima B.E.), prevăzută de art. 261 alin. (1) C. pen.; - 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de încercarea de a determina mărturia mincinoasă (martor G.L.), prevăzută de art. 261 alin. (1) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a stabilit ca inculpatul H.C.R. să execute pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare, sporită cu 1 lună închisoare, în total 9 luni închisoare. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 9 luni conform art. 82 C. pen. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., iar în baza art. 71 pct. 5 C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei suspendă și executarea pedepsei accesorii. S-a menținut măsura sechestrului asigurător instituită asupra imobilului aparținând inculpatului H.C., situat în comuna V., județul Vrancea, cu o valoare de impozitare de 99.928 RON, măsură luată de procuror prin ordonanța din 04 februarie 2011. S-a menținut măsura sechestrului asigurător instituită asupra autoturismului marca O., aparținând inculpatului H.I., măsură luată de procuror prin ordonanța din 04 februarie 2011. În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpata N.R. a 250 euro sau echivalentul în RON la data achitării sumei și 450 RON, sume ridicate de la inculpata N.R. cu ocazia efectuării percheziției domiciliare, măsură luată de procuror prin ordonanța din 04 februarie 2011. S-a admis în parte cererea formulată de partea civilă C.F. A fost obligat inculpatul H.C. la 15.000 RON despăgubiri civile către partea civilă C.F., reprezentând daune morale. S-a luat act că numita C.C. nu se constituie parte civilă. S-a respins cererea formulată de victima I.C.D. privind plata daunelor morale în cuantum de 5.000 euro cu titlu de pretenții civile ca tardiv formulată. Au fost obligați inculpații la cheltuieli judiciare după cum urmează: - pe inculpații H.C., H.I. și N.R. la câte 150 RON cheltuieli judiciare către stat în primul ciclu de judecată al cauzei; - pe inculpații H.E. și H.C.R. la câte 100 RON cheltuieli judiciare către stat în primul ciclu de judecată al cauzei. Onorariul pentru apărătorii din oficiu (în primul ciclu de judecată) pentru inculpatul H.C. în sumă de 400 RON, pentru victimele B.E., I.C.D. și V.C.M. în sumă de câte 300 RON pentru fiecare victimă; pentru victimele Z.A. și O.C.D. în sumă de 200 RON fiecare, s-a stabilit a fi avansat din fondul Ministerului Justiției. A fost obligat fiecare inculpat, respectiv pe inculpații H.C., H.I., N.R., H.E. și H.C.R., la câte 1.000 RON fiecare cheltuieli judiciare către stat aferente celui de-al doilea ciclu de judecată al cauzei. Onorariile pentru apărătorii din oficiu în sumă totală de 4.000 RON (așa cum au fost majorate de instanță în cel de-al doilea ciclu de judecată - din care 3.000 RON onorariu avocat M.A.M. și 1.000 RON onorariu avocat M.I.M.), s-a stabilit a fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Analizând materialul probator administrat în cursul procesului penal, instanța de rejudecare a reținut următoarea situație de fapt: inculpații H.C. și H.I. sunt frați, iar inculpata N.R. este concubina lui H.I. Inculpații nu au avut niciodată loc de muncă și sunt cunoscuți cu antecedente penale. Cu mai mulți ani în urmă aceștia s-au hotărât să obțină sumele necesare asigurării unui trai decent, prin racolarea unor tinere care aveau o situație materială precară, tinere pe care să le exploateze în străinătate prin obligarea la practicarea prostituției. În vederea realizării acestui scop infracțional comun, cei trei inculpați (membrii ai aceleași familii) s-au asociat, scopul grupului era racolarea de tinere pe care le cazau temporar în locuința inculpaților H.C. și N.R., apoi le transportau în țări precum Spania, Turcia și Marea Britanie, unde le exploatau prin obligarea la practicarea prostituției. Metoda de racolare era în principal abordarea tinerelor de către inculpații H.C. și H.I. cu care inițiau relații afective, aceștia pretinzând că doresc să aibă cu victimele relații serioase și de lungă durată. Cei doi inculpați se întâlneau în mod repetat cu victimele, încercau să le convingă că sunt îndrăgostiți de ele, făcându-le în acest sens propuneri de căsătorie, apoi tinerele erau invitate la locuința lui H.C. unde ajungeau, în scurt timp, să fie cazate. Inculpații le induceau în eroare și le convingeau să plece în străinătate, unde urmau să fie exploatate sexual. Au existat situații în care inculpații le promiteau victimelor ajutorul obținerii unor locuri de muncă bine plătite în străinătate. Aceste victime, ajunse pe teritoriul altor state, ajungeau să accepte să practice prostituția, fiind constrânse de situația în care se aflau. Întotdeauna inculpații acționau asupra unor tinere vulnerabile, ce aveau probleme financiare sau familiale. Finalitatea urmărită a fost obținerea unor sume cât mai mari de bani. Printre tinerele care au fost exploatate de inculpați, prin obligarea la practicarea prostituției se numără martora B.E., care a fost audiată în cauză în calitate de martor, la urmărirea penală, declarație ce va fi reținută de instanță. Declarațiile date de această martoră cu ocazia primei judecăți și în rejudecare la Tribunalul Vrancea nu vor fi reținute de instanță, urmând a fi înlăturată, având în vedere contradicțiile pe care le conțin acestea, datele la care au fost făcute, perioada lungă de arest a inculpaților, circumstanțele reale noi în care aceste declarații au fost făcute. Astfel numita Z.A. arată la urmărirea penală că inculpatul H.I. a exploatat-o sexual pe B.E., așa încât instanța are convingerea că declarația dată de această martoră Ia urmărirea penală corespunde adevărului, fiind evidentă intenția de a-i ușura inculpatului situația în cauza de față prin declarația dată la instanța de rejudecare. Așa fiind, instanța, din declarațiile date de această martoră la urmărirea penală reține că, în vara anului 2006 martora s-a despărțit de concubinul său V.C. împreună cu care a locuit în județul Giurgiu și s-a mutat în orașul Odobești, județul Vrancea, la bunicii săi. În aceeași perioadă l-a cunoscut pe inculpatul H.C., prin intermediul unchiului său, B.R.G., și a început să îl viziteze la domiciliul său din comuna V., județul V. La scurt timp martora l-a cunoscut și pe inculpatul H.I., cu ocazia vizitelor pe care le făcea la domiciliul lui H.C., dar și pe inculpata N.R., concubina acestuia din urmă. B.E. a început o relație de concubinaj cu inculpatul H.I. și s-a mutat în locuința sa. Inculpatul H.I. i-a propus martorei să meargă în Turcia și a făcut demersuri pentru ca aceasta să obțină un pașaport turistic. După obținerea pașaportului, în cursul lunii octombrie 2006, B.E. a plecat în Turcia împreună cu inculpatul H.I. și s-au cazat la Hotelul N. din Istambul. Odată ajunși în Turcia, inculpatul H.I. i-a comunicat martorei că trebuie să se prostitueze și să obțină câți mai mulți bani. Modul în care martora B.E. a fost obligată să se prostitueze era acela al racolării clienților în stradă, iar apoi întreținea raporturile sexuale în camere ale Hotelului E.S. din Istambul. Martora era obligată să întrețină raporturi sexuale cu până la 25-30 clienți pe zi, pentru a obține suma de aproximativ 1.000 dolari S.U.A. impusă de inculpat. Martora a fost obligată să se prostitueze în modul arătat în perioada octombrie 2006 - ianuarie 2008, cu excepția unor perioade scurte de timp în care se întorcea în România întrucât îi expira viza de ședere în Turcia, după care se întorcea în această țară. În perioadele în care inculpatul H.I. nu se afla în Turcia, martora B.E. era lăsată în grija inculpaților H.C. și N.R. care o supravegheau, o amenințau în permanență, îi țineau documentele de stare civilă și îi luau sumele de bani obținute din practicarea prostituției. În toată această perioadă, respectiv octombrie 2006 - ianuarie 2008, martora a obținut din activitatea de prostituție circa 20.000 dolari S.U.A. lunar, bani ce au fost însușiți integral de inculpatul H.I. În cursul lunii mai 2007, martora a fost expulzată din Turcia, astfel încât inculpatul H.I. a obligat-o să se căsătorească cu el, să-și schimbe numele și în acest mod să poată pătrunde din nou pe teritoriul acestei țări sub o nouă identitate. La sfârșitul lunii ianuarie 2008 martora a fost din nou expulzată din Turcia, primind interdicția de a mai merge în această țară o perioadă de 5 ani. În cursul lunii martie 2008 inculpatul H.I. a condus-o pe B.E. în Marea Britanie, unde s-au cazat într-o casă închiriată. De asemenea, în aceeași perioadă s-au deplasat în Marea Britanie și inculpații H.C. și N.R. care au venit direct din Turcia. Timp de trei săptămâni martora a fost obligată să se prostitueze într-o casă de toleranță, activitate din care obținea circa 400-500 lire sterline pe noapte, banii fiindu-i în totalitate luați de către inculpați. Martora a declarat că era transportată către și de la club de către inculpații H.I. și H.C., iar uneori de către inculpata N.R., care îi lua sumele de bani obținute. Aceasta din urmă se prostitua la rândul ei de bună voie. După circa trei săptămâni martora a reușit să fugă din club cu sprijinul angajaților. Ea s-a deplasat la Ambasada României, la data de 17 aprilie 2008 unde a obținut un permis de călătorie pe numele său, și a revenit în țară. Obținerea titlului de călătorie a fost necesară întrucât documentele de identitate se aflau la inculpați, fiind astfel constrânsă să practice prostituția. În această perioadă martora a obținut în total suma de 7.000 lire sterline, remisă integral inculpaților. După revenirea în România, în luna aprilie 2008, B.E. și-a reluat relația de concubinaj cu numitul V.C. din comuna P., județul Giurgiu, relație care a durat circa 6 luni. În perioada în care și-a reluat relația de concubinaj cu numitul V.C., inculpatul H.I. a continuat să o amenințe pe martoră cu moartea, spunându-i că dacă nu se va întoarce la el o să îi omoare și membrii familiei sale. Martora, supusă presiunilor exercitate de inculpatul H.I. și temându-se că își va pune în practică amenințările, s-a întors în domiciliul acestuia în cursul lunii august 2008. După circa o lună B.E. a plecat din nou în Marea Britanie împreună cu inculpatul H.I. și s-au cazat într-o casă închiriată de inculpații H.I. și H.C. Inculpatul H.I. a obligat-o pe martoră să se prostitueze în cluburi. Martora întreținea zilnic raporturi sexuale cu circa 10-12 clienți și obținea aproximativ 400 lire sterline din această activitate, bani pe care inculpatul H.I. și-i însușea în totalitate. Spre sfârșitul anului 2008 martora a rămas însărcinată și a născut la data de ... 2009. Cu toate că era însărcinată, aceasta a fost constrânsă prin amenințare și acte de violență să practice prostituția în modalitatea expusă, până în luna iulie 2009, cu circa o lună înainte de a naște copilul. Începând cu luna octombrie 2009, B.E. a început din nou să se prostitueze sub imperiul amenințărilor inculpatului H.I., activitate care a durat în timp până în luna martie 2010, obținând zilnic sume de circa 400 lire sterline, sume însușite de inculpat. Din declarațiile martorei reiese împrejurarea că în cursul lunii octombrie 2009, în timp ce se aflau în Londra, atât inculpații H.I. și H.C., dar și martora, precum și alte persoane care se aflau în aceeași casă, respectiv H.V., H.B.T., T.F. și O.C.D. au fost reținuți cu ocazia descinderii organelor de poliție în locuința lor în urma plângerii numitei M.M. formulată împotriva inculpaților pentru infracțiunea de trafic de persoane, fapte ce au făcut obiectul cercetării într-o cauză penală în Marea Britanie. Cu excepția inculpatului H.C. care a fost arestat până în luna august 2010, toate celelalte persoane au fost eliberate după un interval de trei zile, cu interdicția de a părăsi teritoriul Marii Britanii. B.E. a declarat că în cursul lunii martie 2010 s-a întors în România împreună cu inculpatul H.I., după ce autoritățile britanice le-au restituit documentele de stare civilă. Martora a menționat faptul că inculpatul devenise foarte violent, astfel încât ea s-a întors în Marea Britanie unde sub presiunea amenințărilor inculpatului a continuat să se prostitueze până în luna ianuarie 2011. Martora a declarat că inculpatul o contacta telefonic și o amenința cu acte de violentă, cerându-i să obțină și să îi trimită sume cât mai mari de bani. De asemenea, B.E. a precizat că, în repetate rânduri, inculpatul H.I. îl lovea pe copilul lor minor, în vârstă de circa 1 an, iar acesta plângea, martora auzind prin telefon plânsetele copilului. În perioada martie 2010 - februarie 2011 a expediat către inculpatul H.I., prin sistemele de transfer monetar, sume importante de bani, sens în care a depus la dosarul cauzei documente, fără a putea preciza cu exactitate cuantumul acestora. Sumele de bani au fost trimise atât pe numele inculpatului, dar și al mamei acestuia, H.E., precum și al altor persoane apropiate familiei. Declarațiile martorei B.E. relevă faptul că în perioada 2006-2011 inculpații au racolat, transportat și exploatat și alte tinere, prin obligarea la practicarea prostituției, în Turcia, Spania și Marea Britanie. O altă tânără exploatată este numita C.F. din comuna V., județul Vrancea, audiată în cauză în calitate de martor și care s-a constituit și parte civilă în procesul penal. Din declarațiile date de partea civilă C.F. la urmărirea penală și la instanță rezultă că în cursul lunii mai 2007, în timp ce se afla într-un bar din comuna V., județul Vrancea, martora a fost abordată de către inculpatul H.C., care în perioada imediat următoare a invitat-o pe aceasta să iasă în câteva rânduri în diferite baruri, pe raza comunei V., județul Vrancea, dar și în municipiul Focșani, județul Vrancea. După aproximativ o săptămână inculpatul H.C. s-a prezentat la sediul Inspectoratului Poliției Județului Vrancea de unde urma să ridice autoturismul proprietate care fusese reținut pentru cercetări, fiind însoțit de mai multe persoane, respectiv inculpatul H.I., dar și alți doi amici, „M.”, identificat în persoana numitului K.I.N. și „F.”. Inculpatul H.C. a rugat-o pe martora C.F. să îl ajute, în sensul de a conduce ea autoturismul marca A., întrucât el nu are permis de conducere, martora acceptând să îi facă acest serviciu. Martora a precizat că în aceeași zi a auzit anumite discuții între persoanele menționate anterior privind o anumită datorie pe care inculpatul H.C. ar fi avut-o către acestea. Sub pretextul că s-ar simți amenințat inculpatul H.C. i-a propus martorei să îl ducă cu mașina în localitatea Azuga, la o mătușă a sa unde să se ascundă o vreme, spunând că îi va plăti suma de 200 euro pentru acest serviciu. Martora nu a fost de acord, însă inculpatul a obligat-o, blocând portierele autoturismului. Inculpatul H.C. și martora C.F. au rămas timp de aproximativ o săptămână în localitatea Azuga, fiind găzduiți de mătușa acestuia. Martora a declarat că deși a insistat să se întoarcă acasă, inculpatul H.C. nu i-a permis acest lucru. În aceeași săptămână inculpatul H.C. i-a cerut învinuitului D.I. să i-I aducă pe fiul său minor care se afla la domiciliul său din comuna V. Aflând despre plecarea fiicei lor în compania inculpatului H.C., numiții C.N. și C.L. au sesizat organele de poliție cu privire la dispariția acesteia. Martora C.F. a fost audiată de organele de poliție din orașul Azuga cu privire la împrejurările în care a ajuns în această localitate, declarând la acea dată că se află de bună voie în compania lui H.C. și urmează să se întoarcă la domiciliu în scurt timp. Ulterior martora a declarat că depoziția îi fusese impusă de către inculpat. În zilele următoare C.F. a fost transportată de inculpatul H.C. în Spania cu autoturismul proprietatea acestuia, marca A., autoturismul fiind condus de către învinuitul D.N., în mașină aflându-se și martora Ș.C., dar și minorul H.I., fiul inculpatului H.C. C.F. a declarat că inculpatul H.C. a obligat-o să plece din țară, amenințând-o că îi va omorî familia, iar pe ea o va desfigura. După trei zile sus-numiții au ajuns în Spania, în localitatea Segovia, și s-au cazat acasă la numitul B.R., care se afla la muncă în această țară, unde au rămas câteva zile, timp în care H.C. i-a cerut martorei C.F. să se prostitueze într-un club, însă martora a refuzat, astfel încât inculpatul a exercitat acte de violență asupra sa. După câteva zile inculpatul și martora C.F. s-au deplasat la aeroportul din localitatea Malaga de unde le-au luat pe numitele D.C. și o fată „I.”, identificată în persoana numitei G.V., care veneau din România. Cu toții s-au deplasat în orașul Vinaros unde au rămas circa o săptămână, timp în care inculpatul i-a cerut martorei C.F. să se prostitueze în clubul P., însă aceasta a refuzat, inculpatul lovind-o. Inculpatul H.C. împreună cu C.F. s-au deplasat apoi în orașul Avilla, unde locuia o mătușă a inculpatului, care la rândul ei se prostitua. Inculpatul a obligat-o pe martoră să facă și ea acest lucru, astfel încât C.F. a mers împreună cu mătușa inculpatului în clubul în care aceasta din urmă se prostitua. Martora nu a întreținut raporturi sexuale cu nici un client în noaptea respectivă, aspect care i-a fost adus la cunoștință inculpatului de către mătușa sa, motiv pentru care inculpatul a lovit-o, martora suferind leziuni. După aproximativ două zile de la acest incident cei doi s-au întors în România, fiind însoțiți de alte trei persoane, printre care martorul M.D. Inculpatul împreună cu martora C.F. au ajuns la domiciliul acestuia din comuna V., județul V., la data de 18 iunie 2007. În perioada următoare inculpatul a supravegheat-o în permanență pe C.F., interzicându-i acesteia să plece la părinții săi, începând, totodată, demersurile pentru obținerea unui pașaport turistic pe numele martorei, acesta fiind emis de Serviciul Pașapoarte în termen de o săptămână. După obținerea pașaportului turistic inculpatul H.C. a transportat-o în Turcia pe martora C.F., în orașul Istanbul, unde s-au cazat la Hotelul N., locație în care se mai aflau și alte persoane din comuna V., județul Vrancea. Partea civilă C.F. a declarat că era obligată să iasă zilnic în stradă, în fața Hotelului O., de unde racola clienți, în medie cinci clienți pe zi, cu care întreținea raporturi sexuale, în camerele hotelului sus-menționat, obținând zilnic sume de circa 350-400 euro, sume pe care și le însușea în totalitate inculpatul H.C., care aștepta de regulă în holul hotelului până la plecarea clienților. Nemulțumit de sumele obținute de martoră, inculpat-o a lovit-o pe aceasta în repetate rânduri, provocându-i diferite leziuni. Partea civilă a declarat că în perioada în care s-a aflat în Turcia împreună cu inculpatul, acesta a obligat-o să întrețină raporturi sexuale cu el în repetate rânduri. După revenirea în România, în luna septembrie 2007, C.F. a insistat să meargă acasă la părinții săi, în vizită, amenințându-l pe inculpat, că dacă va reuși să fugă de la el va sesiza organele de poliție. Inculpatul i-a permis acest lucru cu condiția ca această vizită să fie scurtă, iar martora să nu le dezvăluie părinților ceea ce se întâmpla în realitate cu ea. După câteva ore inculpatul H.C. s-a deplasat la locuința familiei C., dar martora a refuzat să se mai întoarcă la el. După câteva zile, în timp ce martora C.F. se deplasa dinspre comuna M., județul G., către domiciliul său împreună cu părinții și sora sa, inculpatul H.C. însoțit de inculpatul H.I., dar și de alte persoane, au blocat în trafic autoturismul familiei C. și au exercitat acte de violență asupra tuturor ocupanților acestui vehicul. Inculpatul H.I. a reușit să o ia cu forța pe martora C.F., pe care a împins-o pe bancheta din spate a autoturismului lor, aceasta fiind apoi imobilizată de inculpatul H.C., care a amenințat-o că o taie cu o lamă pe care o avea asupra sa. În cursul lunii septembrie 2007, în perioada în care martora a stat la părinții săi, a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că a fost exploatată sexual și sechestrată de inculpatul H.C. Ulterior, în cursul aceleași luni, martora a dat declarații contradictorii motivat de împrejurarea că inculpatul H.C., dar și membrii familiei sale au amenințat-o cu moartea, atât pe ea, dar și pe membrii familiei sale. Sub imperiul amenințărilor, C.F. a fost din nou transportată în Turcia - Istanbul, de către inculpatul H.C., la începutul lunii octombrie 2007, unde a practicat prostituția până în luna decembrie 2007. Partea civilă a declarat că s-au cazat la Hotelul S. și mergea zilnic în fața Hotelului O., de unde racola clienții cu care întreținea raporturi sexuale în incinta acestui hotel, din această activitate obținând zilnic 350-400 euro, sume pe care inculpatul H.C. și le însușea în totalitate. Inculpatul avea un comportament deosebit de violent, lovind-o cu brutalitate pe martoră, aceasta suferind în zona feței leziuni pentru a căror vindecare a fost necesară spitalizarea. În toamna anului 2007, au ajuns în Turcia și s-au cazat în hotelul în care se aflau martora C.F. și inculpatul H.C., și inculpata N.R., dar și fratele acesteia - N.E., dar și alte persoane din anturajul acestora. Toate persoanele menționate, cu excepția lui N.E., s-au întors în România cu același autocar, martora fiind din nou obligată să meargă acasă la H.C. împreună cu acesta, dar și cu inculpata N.R. Partea civilă era permanent supravegheată de către inculpatul H.C., iar în lipsa acestuia de către alte persoane, printre care inculpata N.R. Aceasta a reușit să fugă din locuința inculpatului H.C., profitând de lipsa acestuia din domiciliu și de lipsa de vigilență a inculpatei N.R., care o supraveghea din dispoziția inculpatului H.C. Mai arată C.F. că, deși a rugat-o pe inculpata N.R. să îi descuie ușa imobilului, aceasta a refuzat să îi permită să plece, iar după ce a reușit să fugă, sărind pe fereastră, inculpata N.R. a încercat să o prindă pentru a o aduce înapoi. Ulterior, C.F. a locuit o perioadă la rude în județele Galați și Constanța de teamă că inculpatul H.C. o va lua din nou cu forța și o va obliga să practice prostituția. Aceste declarații se coroborează și cu declarațiile martorului C.N. date la urmărirea penală și la instanță. Printre tinerele exploatate de membrii grupării se numără martora V.C.M. din orașul Fălticeni, județul Suceava, audiată în cauză în calitate de martor. Astfel, din aceste declarații instanța retine că la sfârșitul anului 2008 martora V.C.M. l-a cunoscut pe numitul P.A. cu ocazia unei vizite la domiciliul verișoarei sale F.A. în perioada sărbătorilor de iarnă. Martora s-a împrietenit cu numitul P.A. cu care a început o relație de concubinaj. Acesta i-a propus martorei să meargă la muncă în Turcia, spunându-i că are niște prieteni care ar putea să o sprijine în găsirea unui loc de muncă. În aceste împrejurări, pe la începutul lunii februarie 2009, martora i-a cunoscut pe inculpații H.I. și H.C. care s-au oferit să o ajute. Martora a declarat că împreună cu concubinul său a mers în comuna V., județul Vrancea, acasă Ia inculpatul H.C. unde se mai aflau concubina acestuia N.R. și C.C. care i-ar fi spus că și ele merg în Turcia și vor lucra împreună. Martora a rămas în locuința inculpatului H.C., unde a fost cazată 2-3 zile, timp în care inculpatul H.I. a făcut demersurile pentru obținerea pașaportului turistic pe numele martorei, toate taxele fiind suportate de către inculpatul H.I. Imediat după emiterea pașaportului de către Serviciul Pașapoarte Suceava, martora a fost transportată în Turcia de către inculpatul H.I., cu un autocar ce avea stație de plecare în autogara Focșani, județul Vrancea, cheltuielile de transport fiind, de asemenea, suportate de către inculpatul H.I. Cei doi s-au cazat într-un hotel din orașul Istanbul, în aceeași cameră, și de a doua zi martora a fost obligată să practice prostituția, dar să întrețină raporturi sexuale și cu inculpatul. A doua zi, după sosirea în Istanbul a martorei și a inculpatului H.I. au ajuns și inculpații N.R. și H.C. însoțiți de cele două fete, respectiv C.C. și S.N., care, la rândul lor, se prostituau pentru cei doi inculpați. Martora V.C.M. a reușit să meargă la organele de poliție din Turcia, după circa două săptămâni, astfel încât a fost expulzată în România, însă pașaportul său a rămas la inculpatul H.I. Ulterior, inculpatul H.I. a refuzat să îi restituie martorei pașaportul, restituindu-i doar cartea de identitate și certificatul de naștere contra sumei de 100 euro. Pe la începutul lunii iunie 2009, martora V.C.M. a fost contactată telefonic de către inculpata N.R. care i-a propus să meargă la muncă în Marea Britanie, precizându-i că nu se mai ocupă de practicarea prostituției, iar inculpatul H.C. este fugit din țară pentru că are probleme cu justiția. Martora s-a deplasat la domiciliul inculpatei N.R. din comuna V., județul V., unde a fost cazată timp de două zile, după care a fost condusă la un aeroport din București de un bărbat a cărui identitate nu o cunoaște, N.R. spunându-i că la aeroportul din Londra va fi așteptată de către o cunoștință a ei, întrucât ea nu poate merge în aceeași zi, dar va ajunge în scurt timp. Martora a fost așteptată la aeroportul din Londra de către inculpatul H.C. și cazată într-o casă închiriată, locuință în care se mai aflau și alte femei, respectiv C.C., dar și două femei, identificate în persoana numitelor O.C.D. și M.M. La scurt timp a ajuns în Anglia și inculpata N.R. Timp de aproximativ trei luni martora a practicat prostituția în locuri ce funcționau ca și saloane de masaj, întreținând zilnic raporturi sexuale cu 10-12 bărbați, obținând în medie 350 euro pe zi, sume însușite integral de cei doi inculpați. Ambii inculpați o supravegheau în permanență pe martora V.C.M., cerându-i tot timpul să obțină sume mai mari de bani, inculpatul H.C. având un comportament violent față de aceasta. În luna septembrie 2009 inculpatul H.C. a lovit-o cu o violență ieșită din comun, astfel încât martora l-a amenințat că va găsi o modalitate de a fugi și va spune totul organelor de poliție. Ulterior, la insistențele martorei V.C.M., inculpatul H.C. i-a plătit biletul de avion, aceasta reușind să se întoarcă în România. Instanța mai reține că o altă victimă racolată de către inculpatul H.C. este minora I.C.D., din comuna V., județul Vrancea, care a fost audiată în cauză în calitate de martor. Martora l-a cunoscut întâmplător pe inculpatul H.C. la începutul lunii ianuarie 2009 prin intermediul numitului P.I., aceasta fiind elevă în clasa a Vlll-a. Inculpatul H.C. i-a captat atenția martorei și la scurt timp, prin amenințare, a întreținut raporturi sexuale cu aceasta, profitând de lipsa sa de apărare, cerându-i, totodată, să nu povestească nimănui despre cele întâmplate. În perioada următoare, timp de aproape o lună, inculpatul H.C. o contacta telefonic de mai multe ori pe zi pe minoră și îi cerea acesteia să vină acasă la el. Deși minora nu era de acord, era nevoită să accepte întrucât inculpatul îi adresa amenințări cu acte de violență, folosind expresii de genul: „îți rup gâtul”, „îți mănânc ficații”, etc. Martora minoră mergea în locuința lui H.C., fiind însoțită de multe ori și de martora C.I. Aceasta a declarat că la începutul lunii februarie 2009, inculpatul H.C. a organizat la locuința sa o „petrecere” la care au luat parte mai multe persoane, recunoscând din fotografii pe numitele C.C., S.N., H.E., dar și pe inculpatul H.I. Întrucât minora își petrecea aproape tot timpul în compania inculpatului H.C., lipsea de la domiciliu, dar și de la școală, mama acesteia, I.V., a sesizat organele de poliție, fiind de notorietate faptul că membrii familiei H. au preocupări în sfera traficului de persoane. La data de 09 februarie 2009 H.C. s-a deplasat la Registrul Auto Român Focșani, însoțit de I.C.D. cu scopul de a ridica certificatul de înmatriculare al autoturismului pe care îl achiziționase de la numitul K.I.N. din municipiul Tecuci, județul Galați. Martorul a declarat că autoturismul marca A. fusese cumpărat cu banii proveniți din practicarea prostituției în Turcia, atât de către inculpata N.R., dar și de către alte două fete. Întrucât între inculpatul H.C. și concubina sa, inculpata N.R., au intervenit neînțelegeri la începutul lunii februarie 2009, aceasta din urmă i-a cerut martorului să îi ia mașina lui H.C. și să i-o dea ei întrucât întreaga sumă de bani fusese achitată de ea, respectiv 9.000 euro, conform înțelegerii. La data de 09 februarie 2009, martorul K.I.N. s-a prezentat la Registrul Auto Român Focșani și sub pretextul că dorește să ducă autoturismul într-o hală pentru verificări, s-a urcat la volan și a părăsit locul respectiv, inculpatul H.C. sesizând organele de poliție pentru furtul mașinii. Martorul K.I.N. a declarat că în ziua respectivă, anterior incidentului, inculpatul H.C. îi ceruse cu titlu de împrumut suma de 300 euro, spunându-i că intenționează să plece în Turcia împreună cu minora care îl însoțea, unde aceasta va fi obligată să practice prostituția în folosul său. După incidentul descris, inculpatul H.C. a încredințat-o pe minora I.C.D. fratelui său, H.I. pe care îl chemase de la Vidra. Martora a fost condusă de către H.I. la locuința mamei sale unde minora a fost încuiată într-o încăpere supravegheată. Martora a mai declarat că inculpatul H.C. Ie-a cerut și celor două fete, C.C. și S.N. să plece din locuința lui H.C., și că Ie-a dus acasă la el, temându-se că vor veni organele de poliție și vor fi găsite acolo. I.C.D. a menționat în declarația sa din data de 09 februarie 2009 că a mers la sediul Inspectoratului Poliției Județene Vrancea unde a dat declarație întrucât mama sa reclamase dispariția ei de la domiciliu. Anterior audierii martora a fost amenințată cu acte de violență de către membrii familiei H. care i-au cerut să nu declare adevărul privind împrejurările în care a ajuns să plece de acasă, aceștia spunându-i că îi vor da foc casei și membrii familiei sale vor avea de suferit. Instanța mai reține că o altă victimă, racolată în scopul exploatării sexuale este minora Z.A. din comuna B., județul Vrancea, aceasta fiind audiată în calitate de martor. Instanța va înlătura declarația dată de minora Z.A. față de contradicțiile pe care le conține, dată la care a fost făcută, perioada lungă a arestării inculpaților, circumstanțele reale în care această declarație a fost făcută, precum și față de faptul că în rejudecare această martoră nu a mai dorit să declare, astfel încât convingerea instanței este că declarația dată de această martoră la urmărirea penală corespunde adevărului, fiind evidentă intenția de a-i ușura situația inculpatului în judecata cauzei de față. Astfel, din declarațiile date de această martoră la urmărirea penală rezultă că în cursul lunii iunie 2010, martora l-a cunoscut pe inculpatul H.I. cu care, la scurt timp a început să iasă pe la diferite baruri, fără știrea părinților săi. Ulterior, părinții minorei au aflat de relația acesteia cu inculpatul și i-au interzis să îl mai vadă, însă martora s-a certat cu părinții și aplecat de acasă la o prietenă unde a fost găzduită câteva zile, iar apoi s-a mutat la domiciliul inculpatului H.I. la propunerea acestuia. Martora a declarat că relația dintre ea și inculpatul H.I. s-a deteriorat în momentul în care acesta a început să afle de la persoanele din sat diverse lucruri despre inculpat, de pildă că acesta ar fi căsătorit și soția sa este plecată în Marea Britanie, unde se prostituează pentru el, că cei doi au împreună un copil, iar soția îi trimitea diferite sume de bani, precum și faptul că inculpatul ar fi exploatat în trecut și alte fete pe care Ie-a dus în Turcia și Marea Britanie și Ie-a obligat să practice prostituția. După ce a aflat toate aceste lucruri, minora a încercat în repetate rânduri să plece din locuința inculpatului H.I., însă acesta a amenințat-o și a exercitat acte de violență asupra ei, luându-i actele de stare civilă - cartea de identitate și certificatul de naștere. Actele de stare civilă i-au fost restituite minorei de către învinuitul H.C.R. ulterior arestării inculpaților. Deși avea un comportament deosebit de agresiv, potrivit declarației martorei, inculpatul H.I. susținea că dorește să se căsătorească cu aceasta și că deja a divorțat de soția sa - H.E. Inculpatul i-a propus minorei să meargă în străinătate pentru a munci, sens în care i-a cerut să le solicite acordul părinților pentru a putea părăsi teritoriul României. Părinții minorei au refuzat să semneze o procură specială, iar martora nu a insistat de teamă că inculpatul o va duce într-o altă țară și o va obliga să practice prostituția. În perioada în care a locuit la domiciliul inculpatului H.I., minora a fost obligată să întrețină, în repetate rânduri, raporturi sexuale cu diferiți bărbați, cărora nu le cunoaște identitatea, în schimb inculpatul H.I. primind sume de bani pe care martora nu Ie-a putut preciza. Z.A. a menționat în declarațiile sale că de multe ori inculpatul o ținea încuiată într-o cameră și o lăsa să iasă doar în prezența lui, de teamă că aceasta va fugi, iar atunci când refuza să ofere servicii sexuale bărbaților pe care el îi aducea, o lovea. Martora a reușit să fugă din locuința lui H.I. la data de 20 ianuarie 2011, fiind ajutată de o persoană care a oprit în trafic un autoturism și a rugat conducătorul auto să o ducă acasă la părinții săi în comuna B., județul Vrancea. Martorul a fost audiat cu identitate protejată la data de 18 martie 2011 și a confirmat susținerile victimei minore. De asemenea, martora B.E. a declarat că în vara anului 2010 s-a întors din Marea Britanie și a rămas acasă la H.I. circa două săptămâni, la domiciliul acestuia aflându-se și minora Z.A., iar întrebându-l cine este acea fată și de ce este acolo inculpatul i-a spus că are grijă de copilul lor. Martora a relatat că în acea perioadă minora a încercat să plece acasă la ea, însă inculpatul H.I. a împiedicat-o. În cursul lunii februarie 2011, martora B.E. a aflat că inculpatul H.I. divorțase de ea încă din vara anului 2010 pentru că vroia să se căsătorească cu minora Z.A. pe care intenționa să o ducă în străinătate, unde să o exploateze prin obligarea la practicarea prostituției. O altă tânără exploatată de către gruparea infracțională este C.C., care, însă, nu a putut fi audiată în cursul urmăririi penale pentru a preciza dacă dorește să participe în procesul penal și calitatea. Activitatea infracțională desfășurată împotriva acesteia a fost reținută prin actul de sesizare, conform declarațiilor martorilor audiați în cauză. Audiată la instanța de rejudecare, martora C.C. arată că prin noiembrie 2008 i-a cunoscut pe inculpații H.C., H.I. și alte persoane, prin intermediul unei cunoștințe pe nume N., că a mers acasă la inculpați, fără a cunoaște ce se întâmpla în acea casă, că a fost întrebată de H.C. dacă își caută de lucru și că poate merge în Turcia unde va lucra ca recepționeră. Martora a mai declarat că în timp ce stătea acasă la H.C., a fost sfătuită să declare poliției, în cazul în care va fi întrebată de organele de poliție că este îndrăgostită de inculpat și că locuiește acolo de bună voie. De asemenea, martora a mai declarat că a plecat în Turcia fără să știe că va practica prostituția, însă a fost obligată de H.C., iar bani obținuți erau luați de H.C. și N.R.. Aceeași martoră a mai relatat că a fost dusă și în Anglia, unde a desfășurat aceeași activitate, iar banii câștigați erau luați lui de H.C. și N.R., iar actele de identitate ale martorei erau ținute de H.C. Martora a susținut că nu a avut posibilitatea să se adreseze organelor de poliție, iar la revenirea în țară a mers acasă la H.C., întrucât era rușinată că a practicat prostituția, motiv pentru care nu a mers acasă la părinții săi. Mai susține martora că a fost amenințată de inculpați, i-a fost teamă să plece și nici nu avea unde să se ducă, a și fost bătută de inculpatul H.C. și că în Anglia, unde aceasta a lucrat, H.C. a mai adus și alte fete pe care Ie-a obligat să facă prostituție prin violență, respectiv Ie-a bătut pe acestea și Ie-a amenințat familia cum a fost și în cazul numitei O.C. De asemenea, din declarațiile acestei martore mai rezultă și faptul că după ce inculpatul H.C. a fost arestat în Anglia, inculpata N.R. nu mai practica prostituția, însă a obligat-o pe martoră să facă acest lucru, banii fiind luați de inculpată. Această declarație se coroborează și cu declarațiile numitelor B.E. dată la urmărirea penală, V.C.M. dată la urmărirea penală, I.C.D., O.C., care arată că C.C. se prostitua în folosul lui H.C., M.G., T.F., precum și cu ale martorei C.M. - mama numitei C.C. dată la urmărirea penală și în rejudecare. Instanța mai reține din actele și lucrările dosarului că inculpații H.C., H.I. și N.R. s-au preocupat constant de a dobândi bunuri cunoscând că sumele de bani folosite sunt „produsul” infracțiunii de trafic de persoane și trafic de minori, săvârșită prin exploatarea sexuală a mai multor tinere. Astfel, începând cu anul 2006, inculpații H.C. și N.R. au început edificarea unui imobil în comuna V., județul Vrancea, imobil căruia i-au adus îmbunătățire considerabile pe toată perioada în care s-a desfășurat activitatea infracțională reținută în cauză. De asemenea, inculpații au dobândit în aceeași perioadă și autoturisme de lux. Inculpatul H.I. a dobândit un autoturism care a fost identificat și ridicat cu ocazia efectuării percheziției domiciliare la locuința inculpatei N.R. (declarație S.L.; proces-verbal percheziție; martor P.G.; declarație inculpată N.R.). Autoturismul a fost achiziționat de către inculpatul H.I., însă nu a fost înmatriculat pe numele acestuia. Inculpata N.R. a negat atât la urmărirea penală, cât și la instanță faptul că sumele de bani folosite la dobândirea bunurilor - respectiv imobilul edificat împreună cu inculpatul H.C. pe raza comunei V., au o proveniență ilicită. Inculpata a susținut că imobilul este în exclusivitate proprietatea inculpatului H.C. și că, personal, nu și-a adus contribuția la edificarea acestuia. Susținerile inculpatei N.R. sunt infirmate de probele administrate - declarații de martori - G.M., B.E., U.C., T.F., M.G. și K.I.N., dar și acte găsite cu ocazia percheziției domiciliare efectuate în locuința sa (chitanțe, facturi fiscale, bonuri fiscale, alte acte sub semnătură privată) depuse la urmărirea penală, din care rezultă achiziționarea de bunuri de către inculpați (materiale construcții, mobilier, centrală termică, autoturism marca B.), acte care privesc și activități de prestări servicii (proces-verbal percheziție domiciliară). Din actele și lucrările dosarului instanța reține că inculpații H.C., H.I. și N.R. s-au preocupat constant de a dobândi bunuri cunoscând că sumele de bani folosite sunt „produsul” infracțiunii de trafic de persoane și trafic de minori, săvârșită prin exploatarea sexuală a mai multor tinere. Astfel, începând cu anul 2006, inculpații H.C. și N.R. au început edificarea unui imobil în comuna V., județul Vrancea, imobil căruia i-au adus îmbunătățire considerabile pe toată perioada în care s-a desfășurat activitatea infracțională reținută în cauză. De asemenea, inculpații au dobândit în aceeași perioadă și autoturisme de lux. Inculpatul H.I. a dobândit un autoturism care a fost identificat și ridicat cu ocazia efectuării percheziției domiciliare la locuința inculpatei N.R. (declarație S.L.; proces-verbal percheziție; declarație inculpată N.R.). Autoturismul a fost achiziționat de către inculpatul H.I., însă nu a fost înmatriculat pe numele acestuia. Inculpata N.R. a negat atât la urmărirea penală, cât și la instanță faptul că sumele de bani folosite la dobândirea bunurilor - respectiv imobilul edificat împreună cu inculpatul H.C. pe raza comunei V., au o proveniență ilicită. Inculpata a susținut că imobilul este în exclusivitate proprietatea inculpatului H.C. și că, personal, nu și-a adus contribuția la edificarea acestuia. Susținerile inculpatei N.R. sunt infirmate de probele administrate - declarații de martori - G.M., B.E., U.C., T.F., M.G. și K.I.N., dar și acte găsite cu ocazia percheziției domiciliare efectuate în locuința sa (chitanțe, facturi fiscale, bonuri fiscale, alte acte sub semnătură privată depuse la urmărirea penală) din care rezultă achiziționarea de bunuri de către inculpați (materiale construcții, mobilier, centrală termică, autoturism m