ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4673/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 275 din 12 iunie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul D.G. în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P. și obligată pârâta să emită decizie privitoare la Hotărârea din 26 octombrie 2010 a Comisiei Județene Galați pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.

În motivarea soluției, instanța de fond a reținut că reclamantul a făcut dovada existenței unui drept proteguit de lege și se impune admiterea acțiunii chiar dacă termenul de 60 zile prevăzut de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 9/1998 nu este unul imperativ ci unul de recomandare, dar aceasta nu o exonerează pe pârâtă de obligația de a efectua verificările într-un termen cât de cât rezonabil.

Având în vedere împrejurarea că reclamantul a inițiat procedura la data de 16 martie 2006 și că după 6 ani aceasta nu este finalizată s-a considerat justificată cererea reclamantului de a i se soluționa dosarul într-un termen rezonabil, pe care autoritatea pârâtă l-a ignorat, fără a soluționa cererile acestuia și fără a fixa un termen rezonabil în acest scop.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și a apreciat că soluția este nelegală și netemeinică, în motivele de recurs fiind invocate prevederile art. 304

1

Cod procedura civilă și art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivele de recurs s-a arătat că în evidențele recurentei-pârâte se află Hotărârea din 26 octombrie 2010 a Instituției Prefectului Județului Galați pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și care este însoțită de acte doveditoare.

Au fost invocate prevederile art. 35

1

alin. (2), (3) și (4) din H.G. nr. 1277/2007 și art. 35

2

din același act normativ și s-a apreciat că termenul de 60 de zile prevăzut de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 9/1998 este unul de recomandare.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

Intimatul D.G. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Instanța de recurs, din oficiu, a pus în discuție motivul de recurs, de ordine publică, prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. ce vizează necompetența Curții de Apel Galați de a soluționa, în primă instanță, litigiul ivit între părți.

După examinarea ecepției invocate din oficiu de instanță, Înalta Curte va admite recursul declarat de A.N.R.P. dar pentru următoarele considerente:

Obiectul acțiunii ce s-a aflat pe rolul primei instanțe îl constituie obligarea A.N.R.P. la emiterea deciziei privind validarea sau invalidarea Hotărârii din 26 octombrie 2010 a Comisiei Județene Galați de aplicare a Legii nr. 9/1998.

Conform prevederilor art. 35 alin. (4) lit. b) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 9/1998, astfel cum au fost modificate prin H.G. nr. 1277/2007, vicepreședintele A.N.R.P. ce coordonează Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 are ca atribuție emiterea de decizii pentru plata despăgubirilor sau de decizii motivate pentru invalidarea hotărârilor de acordare a despăgubirilor sau rectificarea acestora.

Art. 35

2

alin. (5) din aceeași Normă prevede că pe baza propunerii Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, se emite decizia de către vicepreședintele A.N.R.P., iar potrivit art. 35

2

alin. (6), aceste decizii pot fi „atacate în timp de 30 de zile la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază petentul”.

Chiar dacă litigiul prezent nu vizează anularea unei decizii emise potrivit Legii nr. 9/1998, nu se justifică faptul că în cauzele ce au ca obiect obligarea autorității publice la emiterea deciziei competența de soluționare să revină altei instanțe, în raport de rangul autorității publice.

Legiuitorul a urmărit prin Legea nr. 9/1998 că în materia despăgubirilor acordate pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în baza Tratatului dintre România și Bulgaria, competența de soluționare a litigiilor, în primă instanță, să revină tribunalului, indiferent de categoria din care face parte organul emitent al actului administrativ sau a actului administrativ asimilat, sub forma refuzului nejustificat de soluționare unei cereri.

Fiind în discuție competența exclusivă prevăzută expres într-o lege, se constată că instanța de fond a soluționat în mod greșit în primă instanță litigiul, cu încălcarea competenței exclusive a tribunalului, secția contencios administrativ și fiscal, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

De aceea, în baza art. 312 alin. (6) C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi casată sentința și trimisă cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A.N.R.P. - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 împotriva sentinței nr. 275 din 12 iunie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2012.