ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 117/F din 22 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2015, s-a dispus în baza art. 396 alin. (8) C. proc. pen., art. 16 lit. f) C. proc. pen., încetarea procesului penal în ceea ce o privește pe inculpata A.

În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen. a fost lăsată nesoluționată latura civilă a cauzei.

A fost obligată inculpata la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, s-au reținut, în esență, următoarele:

Inculpata A., în calitate notar public, a atestat în mod necorespunzător adevărului în cuprinsul Încheierii de autentificare cu nr. x din 06.08.2008, că în fața sa s-au prezentat numiții C. și B. și că aceștia au semnat în fața sa o declarație prin care renunțau de bună voie la dreptul de uzufruct viager asupra imobilului situat în București, str. x, nr. 12A (fost nr. 30), Sector 3, cu numărul cadastral x, constituie infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) Noul C. pen.

Din datele dosarului rezultă că inculpata, notar public, se afla la momentul autentificării declarației în cauză în exercitarea atribuțiilor de serviciu, prevăzute de Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale în vigoare la acel moment.

Audiată fiind, inculpata A. a negat acuzațiile ce i s-au adus, precizând că la autentificarea declarației de renunțare la dreptul de uzufruct viager sub nr. x din 06.08.2008, a respectat dispozițiile legale în materie, că părțile solicitante au prezentat buletinele de identitate în original, încheierea nr. 357061 de intabulare a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 29.07.2008 de notar public G. emisă de OCPI Sector 3, au completat și semnat cererile de autentificare, conținând solicitarea de redactare și autentificare a declarației de renunțare la dreptul de uzufruct viager.

Inculpata a declarat că la nivelul biroului său notarial nu se proceda la acel moment la completarea cererii de autentificare de personalul biroului, fiind obligația părților în cauză.

S-a procedat la redactarea actului solicitat, care a fost prezentat părților pentru verificare.

Inculpata a menționat că în cazul unei asemenea declarații, aduce la cunoștința părților consecințele juridice ale acestui act (pierderea dreptului de folosință și posesie a imobilului).

Aceasta a adăugat că, în continuare a procedat la identificarea părților pe baza buletinelor de identitate prezentate în original, stabilind că persoanele aflate în fața sa sunt aceleași cu cele din actul de identitate, motiv pentru care acestea au semnat declarația în cauză, procedând în același sens.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel, secția a II-a penală, sub nr. x/2/2015.

Prin încheierea pronunțată la data de 02.12.2015, în baza art. 346 alin. (1) Noul C. proc. pen. s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, legalitatea administrării probelor și efectuării actelor de către organele de urmărire penală, au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile și excepțiile inculpatei și s-a dispus începerea judecării cauzei privind pe inculpata A., pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) Noul C. pen.

Conform art. 342 C. proc. pen. obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Inculpata a formulat, prin apărător ales, excepții, privind probele administrate în faza de urmărire penală, constând în:

- ignorarea de către organele de urmărire penală, a administrării probatoriilor pentru aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei.

- nesocotirea obligației de aflare la timp și în mod concret a faptelor care au constituit infracțiuni în prezenta cauză, astfel încât nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală și orice persoană care a săvârșit infracțiuni să fie pedepsită potrivit legii într-un termen rezonabil.

- cauza a fost înregistrată pe rolul organelor de urmărire penală în anul 2010 pentru ca în anul 2015, luna octombrie, când s-a întocmit rechizitoriul să se dispună clasarea pentru toate persoanele implicate ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, cu consecința trimiterii în judecată numai a clientei sale, pentru săvârșirea unei pretinse infracțiuni de fals intelectual.

În ceea ce privește persoanele față de care s-au efectuat cercetări cu privire la săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, uz de fals, fals în declarații, organele de urmărire penală au dispus clasarea sau chiar au fost transformate în persoane vătămate, în prezenta cauză.

- deși doamna notar și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de lege a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea cu intenție a infracțiunii de fals intelectual în contextul în care ceilalți făptuitori, părinți împreună cu fiul și nora lor au săvârșit fapte penale prin care s-au prejudiciat reciproc.

- prin tergiversarea desfășurării urmăririi penale au fost încălcate principii, situație în care a invocat dispozițiile art. 346 alin. (3) Noul C. proc. pen., potrivit cu care judecătorul de Cameră preliminară restituie cauza la parchet dacă rechizitoriul este neregulamentar întocmit atrăgând imposibilitatea stabilirii obiectului sau a limitelor judecății.

- numiții I. și Nedelea Daniel au săvârșit infracțiunile de fals în declarații prin declararea în mod mincinos că imobilul nu este grevat de sarcini obținând două împrumuturi frauduloase în dauna soților J., cunoscând că "persoane necunoscute" au renunțat la beneficiul uzufructului viager constituit în favoarea părinților lor, iar la puțin timp după ce se obține acea declarație de renunțare la beneficiul uzufructului viager, declarație dată în fața doamnei notar, aceștia - fiu și noră ai părților vătămate se grăbesc să ia două împrumuturi declarând cu acea ocazie, în fața altui notar că imobilul nu este grevat de nicio sarcină.

Mai mult, fiul și nora părților vătămate au fost împreună cu părinții lor când aceștia și-au rezervat un drept de uzufruct viager și au susținut că nu au știut cine s-a prezentat la notar și nu că părinții ar fi renunțat la acel beneficiu.

Se pune problema cum au declarat în fața altui notar când au luat împrumutul și au luat o sumă de bani, că imobilul nu este grevat de sarcini, când cunoșteau că la momentul întocmirii contractului de vânzare-cumpărare de către părinți, în favoarea fiului și nurorii, că aceștia și-au rezervat un drept de uzufruct viager.

Cum se poate dispune clasarea cu privire la aceste persoane, pe motiv că ar fi intervenit prescripția.

- nu se poate pune problema prescripției în raport de soții K.; a considerat că temeiul folosit de procuror este incomplet, mai mult acest termen se dublează în situația în care s-au întocmit acte de urmărire penală, ca în cauza de față. A mai arătat că termenul de 5 ani de prescripție se transformă într-unul de 10 ani și nu se pune problema intervenirii prescripției.

- dacă s-ar fi aprofundat chestiunile cu privire la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu certitudine s-ar fi stabilit orice lipsa de implicare a doamnei notar, care se află într-o situație absolut paradoxală.

- a solicitat ca, în baza dispozițiilor invocate, să se dispună restituirea cauzei la procuror deoarece în opinia sa sunt îndeplinire condițiile pentru aplicarea prevederilor art. 346 alin. (3) Noul C. proc. pen.

Excepțiile și cererile au fost comunicate și puse la dispoziția tuturor părților pentru studiu, răspunsul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost atașat la dosarul cauzei.

Analizând excepțiile ridicate de către inculpata A., actele depuse de către inculpată și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, precum și susținerile celorlalte părți, Curtea a constatat:

I. Au fost respectate normele care reglementează competența materială, după calitatea persoanei și teritorială, atât în ceea ce privește efectuarea urmăririi penale, cât și sesizarea instanței.

Conform art. 38 lit. d) C. proc. pen., instanța competentă în judecarea cauzei în primă instanță este, din punct de vedere al competenței teritoriale și după calitatea persoanei, Curtea de Apel București.

II. Legalitatea sesizării instanței:

Obligația de verificare a legalității actului de sesizare, poartă asupra mențiunilor obligatorii și a respectării condițiilor prevăzute de art. 328 Noul C. proc. pen., vizând o verificare formală a conținutului rechizitoriului.

Rechizitoriul a fost verificat, sub aspectul legalității și temeiniciei, de procurorul general, cuprinde date referitoare la faptă, încadrare juridică, indică și enumeră mijloacele de probă, cuprinde dispoziția privind trimiterea în judecată și cheltuieli judiciare.

În concluzie, rechizitoriul îndeplinește condițiile impuse de art. 328 Noul C. proc. pen., neconținând elemente de neregularitate, care să impună remedierea de către procuror.

III. Legalitatea administrării probelor și efectuării actelor de către organele de urmărire penală:

Verificând legalitatea administrării probelor, s-a constatat că au fost respectate condițiile impuse de Noul C. proc. pen., principiile legalității și loialității probelor, care presupun administrarea numai a mijloacelor de probă prevăzute de lege, în condițiile stabilite de Noul C. proc. pen., legislația specială și jurisprudența CEDO.

Prin modul în care au fost administrate, nu a avut loc încălcarea dispozițiilor legale privind administrarea probelor, neaducându-se atingere caracterului echitabil al procesului penal.

Judecătorul de cameră preliminară are obligația verificării probelor doar sub aspectul legalității (respectării normelor de procedură ce reglementează legalitatea obținerii probelor prin mijloace de probă), și nu temeinicia administrării acestora pentru justa soluționare a cauzei.

În ceea ce privește actele întocmite de organele de urmărire penală, procuror și organ de cercetare a poliției judiciare, au fost respectate dispozițiile Noului C. proc. pen., constatându-se că există o cronologie a întocmirii actelor, plecând de la momentul sesizării, prin plângere penală, până la întocmirea rechizitorului și că au fost întocmite cu respectarea principiului legalității, după începerea urmăririi penale, fiindu-i respectate inculpatei drepturile la asistență juridică.

Întrucât la art. 371 Noul C. proc. pen., mărginește obiectul judecății la faptele și persoanele arătate în actul de sesizare a instanței și nu sub aspectul calificării faptei, instanța poate schimba încadrarea juridică, conform art. 386 Noul C. proc. pen., dar se limitează în judecarea cauzei la persoanele inculpate și faptele reținute în sarcina acestora.

În ceea ce privește contestarea legalității sesizării instanței și administrării probelor, pe considerentul că nu s-a ținut cont de implicația penală a altor persoane, acest aspect nu poate fi luat în considerare, întrucât Noul C. proc. pen. nu prevede în art. 328 Noul C. proc. pen. obligația analizării participației penale și a altor persoane, iar instituția extinderii acțiunii penale de către judecător nu mai este prevăzută de noul cod.

În ceea ce privește soluțiile de clasare dispuse în cauză, acestea pot fi verificate sub aspectul legalității în procedura reglementată de art. 340 și urm. C. proc. pen.

Așa cum s-a arătat, obiectul camerei preliminare din punct de vedere al probelor și mijloacelor de probă îl constituie doar verificarea respectării principiului legalității acestora, aspect ce presupune respectarea normelor de procedură în administrare și nu analiza conținutului din punct de vedere al temeiniciei, utilității, pertinenței și concludenței, aspecte ce țin de fondul cauzei și se analizează de către judecător în hotărârea ce se va pronunța.

Coroborând dispozițiile art. 342 Noul C. proc. pen. cu art. 396 Noul C. proc. pen. și art. 16 lit. b) Noul C. proc. pen., rezultă, fără dubii, că analiza conținutului constitutiv al infracțiunii este atributul exclusiv al instanței de fond, care poate pronunța o condamnare dacă fapta există, constituie infracțiune și este săvârșită de inculpat, sau achitare în cazul în care sunt incidente dispozițiile art. 16 lit. b) Noul C. proc. pen., și nu al judecătorului de cameră preliminară.

S-a apreciat că nu se impun a fi invocate excepții din oficiu.

În faza de cercetare judecătorească

Inculpata A. a solicitat efectuarea cercetării judecătorești conform procedurii comune, cu administrarea de probe.

Curtea a invocat din oficiu excepția prescripției răspunderii penale.

Avocatul inculpatei a precizat că solicită continuarea procesului penal, conform art. 18 C. proc. pen., deoarece soluția preconizată în cauză este aceea de achitare a inculpatei.

Curtea a admis cererea de continuare a procesului penal.

Avocatul inculpatei a solicitat audierea inculpatei, cu precizarea că nu solicită readministrarea probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, pe care înțelege să îl însușească.

Inculpata A. a declarat că își menține declarațiile date în faza de urmărire penală, nu recunoaște fapta imputată, iar din probele administrate în cauză nu reiese nicio dovadă cu privire la aceasta.

Analizând ansamblul materialului probator administrat pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarele:

La data de 05.10.2010, a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București sub nr. 2000/P/2010 plângerea penală formulată de numiții C. și B. prin care solicitau efectuarea de cercetări față de numiții A., notar public, L. și M. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. și art. 291 C. pen.

La data de 05.10.2012 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București sub nr. x/P/2012 ordonanța nr. 18210/P/2010 din data de 08.06.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții M. și L. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. (3) C. pen. și art. 74 din Legea nr. 58/1998, respectiv disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare a noului dosar în favoarea parchetului în vederea efectuării de cercetări față de numita A., notar public.

La data de 31.01.2013 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București sub nr. 2000/P/2010 plângerea penală formulată de numiții M. și N. împotriva numitei A., notar public, pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen.

La data de 13.05.2013, a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București sub nr. x/P/2013 adresa nr. x/P/2013 din 2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, de înaintare a dosarului nr. x/2013 privind plângerea penală formulată de numiții M. și N. împotriva numiților I., O., C. și B. având ca obiect efectuarea de cercetări față de aceștia pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, fals material sub înscrisuri oficiale, uz de fals și fals în declarații prevăzute de art. 215 C. pen., art. 288 C. pen., art. 291 C. pen., art. 292 C. pen.

La data de 29.07.2008, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1191 de notarul public G., având ca obiect vânzarea imobilului situat în București, str. x, nr. 12A (fost nr. 30), sector 3, de către vânzătorii C. și B. către cumpărătorii I. și O. (fiul, respectiv nora vânzătorilor) la prețul de 20.000 USD, preț achitat integral la data de 28.02.2002, conform antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat din 28.02.2002 de notar public G.

Vânzătorii și-au rezervat în cadrul contractului amintit dreptul de uzufruct viager asupra întregului imobil în cauză.

Prin încheierea nr. 6706 din 30.07.2008 autentificată de notar public G., s-a dispus rectificarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 29.07.2008 de notar public G., în sensul reținerii valorii de circulație a imobilului - obiect al contractului - la suma de 128.000 euro, aplicându-se o reducere de 20% la totalul sumei de 160.000 euro, ca urmare a rezervării dreptului de uzufruct viager, evaluare stabilită conform Ghidului privind valorile orientative ale proprietarilor imobiliare în Municipiul București, emis de Camera Notarilor Publici București.

Prin încheierea nr. 357061 din 31.07.2008 emisă de OCPI Sector 3, s-au făcut mențiunile necesare, respectiv s-au admis intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului în cauză în favoarea soților K., respectiv înscrierea dreptului de uzufruct viager asupra aceluiași imobil în favoarea soților W.

Prin încheierea nr. 3276 din 06.08.2008 autentificată de notar public A., s-a luat act de declarația numiților C. și B. de renunțare de bună voie la dreptul de uzufruct viager notat în favoarea acestora prin contractul de vânzare-cumpărare menționat mai sus.

Totodată, prin aceeași încheiere, sus-numiții au declarat că sunt de acord cu radierea din Cartea funciară nr. x a OCPI Sector 3 București a dreptului de uzufruct viager notat în favoarea lor.

Prin încheierea nr. 367304 din 08.08.2008 emisă de OCPI Sector 3, s-a notat radierea dreptului de uzufruct viager privind imobilul situat în București, str. x, nr. 12A (fost nr. 30), sector 3, ca urmare a renunțării soților W.

La data de 07.11.2008, s-a încheiat contractul de împrumut cu garanție imobiliară autentificat sub nr. 7942 de notar public P., având ca obiect acordarea cu titlu de împrumut a sumei de 39.000 euro cu termen de restituire până la data de 07.05.2009, de către împrumutătorul M. către împrumutații K., împrumut garantat prin constituirea unei ipoteci convenționale de rang I în favoarea împrumutătorului creditor ipotecar M. asupra imobilului, proprietatea împrumutaților, situat în București, str. x, nr. 12A (fost nr. 30), sector 3.

La data de 29.01.2009, s-a încheiat între M. în calitate de împrumutător și I. și K. în calitate de împrumutați contractul de împrumut cu garanție imobiliară, autentificat sub nr. 529 de către notarul public P., având ca obiect acordarea cu titlu de împrumut a sumei de 11.500 euro cu termen de restituire până la data de 07.05.2009, împrumut garantat prin constituirea în favoarea împrumutătorului creditor ipotecar M. a unei ipoteci convenționale de rang II asupra imobilului, proprietatea împrumutaților, situat în București, str. x, nr. 12A (fost nr. 30), sector 3.

La data de 04.03.2009, notarul public Q. a autentificat promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare sub nr. x privind asumarea obligației de vânzare a imobilului situat în București, str. x, nr. 12A (fost nr. 30), sector 3, de către promitenții vânzători I. și O. în favoarea promitentului cumpărător R. la prețul de 80.000 euro, cu plata avansului în cuantum de 20.000 euro, urmând ca diferența de preț să fie achitată în termen de 30 de zile.

În baza convenției autentificate sub nr. x din 17.07.2009 de notarul public P., s-a radiat promisiunea de vânzare descrisă mai sus.

La data de 17.07.2009, s-a încheiat contractul de împrumut cu garanție imobiliară autentificat sub nr. 797 de notar public P., având ca obiect acordarea cu titlu de împrumut a sumei de 52.000 euro cu termen de restituire până la data de 17.12.2009 de către împrumutătorul N. către împrumutații I. și O., împrumut garantat prin constituirea unei ipoteci convenționale de rang III în favoarea împrumutătorului creditor ipotecar N. asupra imobilului, proprietatea împrumutaților, situat în București, str. x, nr. 12A (fost nr. 30), sector 3.

La autentificarea contractelor de împrumut menționate mai sus, numiții I. și O. au declarat că imobilul nu este grevat de sarcini sau servituți, respectiv nu au amintit existența unui drept de uzufruct viager asupra imobilului adus în garanție în favoarea soților W.

Atât în plângerea formulată, cât și în declarațiile date părțile vătămate C. și B. au susținut că nu au semnat declarația de renunțare la dreptul de uzufruct viager autentificată de notar public A. prin încheierea nr. x din 06.08.2008, considerând actul în cauză ca fiind fals.

Aceștia au menționat că în data de 22.10.2010, au primit la domiciliul din București, str. x, nr. 12A (fost nr. 30), sector 3, somația nr. 63/2010 emisă de executor judecătoresc S. în cadrul dosarului de executare nr. x/2010 având ca obiect somarea debitorilor I. și O. de a achita suma de 50.500 euro datorată creditorului M. în baza contractului de împrumut cu garanție imobiliară autentificat sub nr. x din 29.01.2009 de notar public P. și a contractului de împrumut cu garanție imobiliară autentificat sub nr. x din 07.11.2008 de notar public P., urmând ca în caz contrar să se procedeze la scoaterea la vânzare prin licitație publică a imobilului amintit. Au observat că în cuprinsul titlurilor executorii nu se făcea mențiune de existența dreptului lor de uzufruct viager rezervat asupra imobilului din București, str. x, nr. 12A (fost nr. 30), sector 3.

Aceștia au susținut că nu au avut cunoștință de faptul că fiul și nora contractaseră o serie de împrumuturi, garantate cu imobilul dobândit de la ei, ulterior, fiul, I., le-a spus că declarația de renunțare la dreptul de uzufruct viager, contestată de soții W., i-a fost înmânată acestuia de numitul L. cu prilejul semnării primului contract de împrumut.

Totodată, cu privire la predarea buletinelor de identitate în original altor persoane ulterior datei de 29.07.2008 - data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, părțile vătămate W. prezintă lucrurile în mod diferit, în vreme ce partea vătămată C. a precizat că aceste acte au fost date fiului sau, I., pentru rezolvarea unei probleme (fără a-și aminti obiectul acesteia), soția sa negând acest lucru.

Aspectele din declarația părții vătămate C. cu privire la înmânarea buletinelor de identitate de către soția sa fiului I., se coroborează cu declarația acestuia din urmă, conform căreia în luna noiembrie i-a înmânat martorului L. copii după buletinele de identitate ale soților W. în vederea încheierii la notariat a contractului de împrumut.

De la biroul notarului public A. a fost ridicat dosarul subsecvent încheierii de autentificare nr. x din 06.08.2008.

Având în vedere că părțile vătămate contestau prezenta la BNP A. și implicit, semnarea documentelor - cererile adresate biroului notarial și actul de renunțare la dreptul de uzufruct viager rezervat asupra imobilului din București, str. x, nr. 12A (fost nr. 30), sector 3 s-a dispus efectuarea unui raport de constatare tehnico-științifică și ulterior a unor expertize criminalistice.

Prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. x din 17.01.2011 întocmit de D.G.P.M.B. - Serviciul Criminalistic - Laboratorul de Expertize Grafice și Tehnica Documentelor, s-a concluzionat:

- semnăturile depuse la rubrica "Declaranți" pe documentul intitulat "Declarație", autentificat sub nr. x din 06.08.2008 nu au fost executate de C. și B.

- semnăturile depuse la rubrica "Semnătura" de pe cererile datate 06.08.2008, adresate notarului public A. și completate pe numele C., respectiv B., nu au fost executate de aceștia din urmă.

- cele patru semnături în litigiu sunt contrafaceri realizate prin imitarea liberă a uneia sau unora dintre semnăturile realizate de C. și B. și nu se poate stabili, prin examinări grafoscopice, persoana sau persoanele care le-au executat.

Prin raportul de expertiză criminalistică nr. 285/19.09.2011 întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București s-a concluzionat:

- completările manuscrise de pe cererea pe numele B., datată 06.08.2008 și adresată notarului public A., și semnăturile date pe acest nume pe cererea individualizata mai sus și declarația de renunțare la uzufruct viager, autentificată sub nr. 3276/06.08.2008 de notarul public A. nu aparțin numitei B.

- manuscrise de pe cererea pe numele C., datată 06.08.2008 și adresată notarului public A., și semnăturile date pe acest nume pe cererea individualizată mai sus și declarația de renunțare la uzufruct viager, autentificată sub nr. x din 06.08.2008 de notarul public A. nu au fost executate de numitul C.

Expertul criminalist T., expert recomandat de inculpata A., a întocmit o notă de observații privitor la raportul de expertiză criminalistică menționat mai sus, în cuprinsul căreia se constată că semnăturile în discuție și scrisul din cererile de autentificare nu aparțin numiților C. și B., fiind executate din memorie și nu cu model de semnătură originală în față.

Expertul criminalist U., expert recomandat de părțile civile C. și B. a întocmit o nota de observații privitor la raportul de expertiză criminalistică menționat mai sus, în cuprinsul căreia a constatat că semnăturile de pe înscrisul intitulat "Declarație", autentificat sub nr. x din 06.08.2008 de notar public A. nu au fost executate de numiții C. și B. și scrisul și semnăturile de pe cererile datate 06.08.2008, adresate notarului public, completate pe numele C., respectiv B., nu au fost executate de aceștia din urmă.

Același expert a mai concluzionat că scrisul și semnăturile de pe cererile datate 06.08.2008, adresate notarului public, completată pe numele C. și B. au fost realizate de aceeași persoană care a semnat pentru susnumitul cele două exemplare ale actului intitulat "Declarație", autentificat sub nr. x din 06.08.2008 de notar public A.

În final, expertul în cauză a precizat că grafismele în litigiu realizate pe numele lui C. au fost executate de către o altă persoană, diferită de cea care a realizat scrisul olograf și semnăturile pentru B..

Prin raportul de expertiză criminalistică nr. x din 18.07.2013 întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București s-a concluzionat:

- completările olografe ale rubricilor cererilor de autentificare datate 06.08.2008 și adresate notarului public A., întocmite pe numele C. și B., nu au fost realizate de niciunul dintre numiții A., I., O., M., N. și L..

- nu se poate stabili dacă semnăturile de pe cererile de autentificare datate 06.08.2008, adresate notarului public și completate pe numele C. și B. și semnăturile de pe declarația de renunțare la uzufruct viager autentificată sub nr. x din 06.08.2008 de notar public A., date pe numele C. și B. au fost sau nu executate de A., I., O., M., N. și L.

- semnăturile contestate reprezintă contrafaceri (titularul lor fiind exclus ca autor) care pot fi realizate de orice persoană care știe să scrie.

Expertul criminalist recomandat de numitul M. a întocmit o notă de opinii, prin care a concluzionat despre completările olografe ale rubricilor cererii de autentificare datată 06.08.2008, adresată notarului public A., întocmită pe numele B., semnătura de pe cerere și semnătura pentru numele B. de pe declarația de renunțare la uzufruct viager autentificată sub nr. x din 06.08.2008 de notar public A., au fost efectuate de O., iar completările olografe ale rubricilor cererii de autentificare datată 06.08.2008, adresată notarului public A., întocmită pe numele C., au fost efectuate de I.

A precizat același expert că nu au fost stabilite elemente de asemănare între semnătura de pe cererea de autentificare datată 06.08.2008, completată pe numele C., semnătura dată pe numele C. de pe declarația autentificată sub nr. x din 06.08.2008 de notar public A. și semnăturile și scrisul executate de A., O., M., N. și L.

Martorul I. a declarat că înainte de semnarea contractului de împrumut cu garanție imobiliară autentificat sub nr. x din 07.11.2008 de notar public P., s-a întâlnit cu numitul L., căruia i-a înmânat o copie a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 29.07.2008 de notar public G., în vederea dovedirii garanției imobiliare necesare pentru acordarea împrumutului.

La câteva zile distanță, a fost informat telefonic de către L. despre faptul că exista o problemă (piedică) pentru încheierea contractului de împrumut (fără a i se preciza în ce consta aceasta), pentru rezolvarea căreia sunt necesare copii după buletinele de identitate ale părinților săi, acte înmânate acestuia din urmă.

Martorul I. a mai declarat că până la primirea somației de executare de către părinții săi nu a avut cunoștință de existența declarației de renunțare la dreptul de uzufruct viager autentificată sub nr. x din 06.08.2008 de notar public A., astfel că acesta nu a depus un asemenea act la notarul public P. înainte de semnarea contractului de împrumut cu garanție imobiliară autentificat sub nr. x din 07.11.2008 de acesta.

Totodată, la semnarea contractului de împrumut menționat mai sus, nu i s-a adus la cunoștință despre această declarație de renunțare la dreptul de uzufruct viager.

Acesta a mai precizat că părinții săi nu i-au comunicat încheierea unei declarații de renunțare la dreptul de uzufruct viager instituit în favoarea lor.

În declarația dată în 18.04.2013, susnumitul a precizat că ulterior semnării primului contract de împrumut, a luat la cunoștință de extrasul de carte funciară solicitat pentru autentificarea actului în cauză, precizând că nu-și explică cum s-a dispus radierea dreptului de uzufruct anterior de a-l cunoaște pe numitul L.

Martorul I. a menționat că la semnarea contractelor de împrumut nu a spus nimic de existența dreptului de uzufruct în favoarea părinților săi întrucât nu a considerat a fi util.

Martorul L. a declarat că la prezentarea la notarul public P. pentru analiza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 29.07.2008 de notar public G., cu privire la dreptul de uzufruct viager existent în acest act, numitul I. a precizat că acest drept nu mai există deoarece părinții săi au renunțat la acesta printr-o declarație înscrisă la cartea funciară.

Acesta a menționat că radierea dreptului de uzufruct viager apărea în extrasul de carte funciară solicitat pentru încheierea primului contract de împrumut.

Martorul a negat faptul solicitării și primirii de copii după buletinele de identitate ale părinților lui I. în condițiile în care l-a cunoscut pe acesta din urma cu două săptămâni înainte de încheierea primului contract de împrumut, radierea dreptului de uzufruct viager existent în favoarea soților Țintoiu fiind dispusă anterior.

Aspectele din declarația martorului I. în sensul că, atât extrasul de CF nr. x din 06.11.2008, cât și declarația de renunțare la dreptul de uzufruct, au fot obținute de către martorul L. căruia i-a înmânat copii ale buletinelor părinților săi, B., precum și copie a contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 29.07.2008 sunt contrazise de declarațiile martorului L. (persoana care i-a acordat împrumuturile), cât și de declarația martorului M. (persoana care a intermediat împrumutul - coincidența de nume între împrumutător și intermediarul împrumutului) conform cărora cei doi, împrumutător - L. și împrumutat - I. s-au cunoscut în luna noiembrie 2008, deci la câteva luni distanță de data întocmirii declarației de renunțare la dreptul de uzufruct viager (de remarcat că și martorul I. a declarat că l-a cunoscut pe cel care i-a acordat împrumuturile în luna noiembrie).

Martorul P., notar public, a declarat referitor la contractele de împrumut autentificate de el că la momentul analizării actelor depuse în vederea încheierii contractelor amintite, a constatat existența declarației de renunțare la dreptul de uzufruct viager autentificată sub nr. x din 06.08.2008 de notar public A. împreună cu încheierea de radiere a dreptului de uzufruct viager în cauză, aspect confirmat și de extrasul de carte funciară solicitat pentru autentificare.

În privința persoanei care a depus declarația de renunțare la dreptul de uzufruct viager autentificată sub nr. x din 06.08.2008 de notar public A. împreună cu încheierea de radiere a dreptului de uzufruct viager, susnumitul a menționat în prima declarație că nu își amintește acest fapt, iar în a doua declarație, acesta a indicat ca fiind persoana împrumutatului garant ipotecar (I. și O.).

Martora V., secretar la BNP A., a declarat că pentru autentificarea declarației de renunțare la dreptul de uzufruct viager în cauză, a cerut părților solicitante buletinul de identitate în original, și nu în copie, nu își amintește dacă părțile solicitante erau însoțite și de alte persoane, iar referitor la eliberarea încheierii de radiere a dreptului de uzufruct, a menționat că pentru acest act nu se semnează de primire.

Inculpata A. a declarat că la autentificarea declarației de renunțare la dreptul de uzufruct viager nr. x din 06.08.2008, a respectat dispozițiile legale în materie, că părțile semnatare s-au prezentat la biroul notarial, au completat și semnat solicitarea de redactare și autentificare a declarației de renunțare la dreptul de uzufruct viager, actul redactat a fost prezentat părților cărora le-a adus la cunoștință consecințele juridice ale acestora. Totodată, a precizat că a procedat la identificarea părților pe baza buletinelor de identitate, prezentate în original, stabilind ca persoanele aflate în fața sa sunt aceleași cu cele din actul de identitate, motiv pentru care au semnat declarația respectivă.

S-a constatat că toate expertizele grafice dispuse în cauză, în faza de urmărire penală, (raportul de constatare tehnico-științifică nr. x din 17.01.2011 întocmit de D.G.P.M.B. - Serviciul Criminalistic - Laboratorul de Expertize Grafice și Tehnica Documentelor, raportul de expertiză criminalistică nr. x din 19.09.2011 întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București, raportul de expertiză criminalistică nr. x din 18.07.2013 întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București), inclusiv opiniile întocmite de experții parte, au concluzionat faptul că numiții C. și B. nu au completat și semnat cererile de autentificare adresate BNP A. și declarația de renunțare la dreptul de uzufruct viager autentificata sub nr. x din 06.08.2008 de notar public A., aspect ce demonstrează fără posibilitate de tăgadă că aceștia nu s-au prezentat la BNP A., iar aceasta nu și-a respectat atribuțiile de serviciu.

Coroborând dispozițiile din Legea nr. 36/1995, Legea nr. 7/1996 și C. civ. - în vigoare la data întocmirii declarației de renunțare la dreptul de uzufruct viager rezultă că notarul public care a întocmit un act prin care se naște, se modifica sau se stinge un drept real imobiliar este obligat să ceară înscrierea în CF și, în acest scop, la autentificarea respectivului act se solicita un extras de carte funciară.

Așa cum rezultă din declarațiile inculpatei A. actele de identitate nu prezentau modificări evidente, erau buletine de identitate emise în urmă cu 13 ani, astfel încât nu se poate reține o inducere în eroare a acesteia prin falsificarea buletinelor de identitate.

Chiar dacă între data emiterii actelor de identitate și data încheierii declarației de renunțare la dreptul de uzufruct viager au trecut 13 ani, și fizionomia persoanelor se schimba în acest interval de timp, s-a considerat că modificarea fizionomiei umane într-un interval de aproximativ 10-15 ani nu poate fi atât de accentuată încât să facă imposibilă identificarea persoanei după fotografia din actul de identitate.

În situația în care diferența dintre fizionomia persoanei care se prezintă în fața notarului public în vederea încheierii unui act și cea din fotografia din actul de identitate este așa de mare încât creează dubii cu privire la identitate, stabilirea identității de către notarul public se poate face prin alte metode, prevăzute de lege, respectiv, atestarea de către avocatul care asistă partea; doi martori de identitate, cunoscuți personal de notarul public sau legitimați.

Dar cum inculpata A. a afirmat că nu i-a atras nimic atenția la fizionomia persoanelor care s-au prezentat în fața sa este greu de crezut că se puteau prezenta două persoane cu o fizionomie asemănătoare cu cea a părților civile și care aveau în posesie buletinele de identitate ale acestora sau copii.

S-a constatat că inculpata A. a falsificat conținutul actului autentificat prin atestarea unei fapte necorespunzătoare adevărului, respectiv aceea ca soții Țintoiu-D. s-au prezentat în fața sa și au semnat declarația de renunțare la dreptul de uzufruct, expertizele grafice efectuate în cauză stabilind fără dubiu că aceștia nu au semnat declarația de renunțare la dreptul de uzufruct viager, nu au completat și semnat cererile de la biroul notarial.

În drept, fapta inculpatei A., care în calitate de notar public, a atestat în mod necorespunzător adevărului în cuprinsul încheierii de autentificare cu nr. x din 06.08.2008, că în fața sa s-au prezentat numiții C. și B. și că aceștia au semnat în fața sa o declarație prin care renunțau de bună voie la dreptul de uzufruct viager asupra imobilului situat în București, str. x, nr. 12A (fost nr. 30), sector 3, cu numărul cadastral x, constituie infracțiunea de fals intelectual.

În cauză sunt aplicabile prevederile art. 5 C. pen. - de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit două sau mai multe legi penale, astfel că urmează a se aprecia care este legea penală mai favorabilă prin examinarea condițiilor de incriminare a faptei, de sancționare, normelor și instituțiilor incidente care influențează răspunderea penală.

Din punct de vedere al sancțiunii s-a constatat că în C. pen. vechi infracțiunea de fals intelectual era pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani, în timp ce în C. pen. nou este sancționată cu o pedeapsă cuprinsă între 1 an și 5 ani, astfel ca, prin raportare la minimul special al pedepsei, C. pen. de la 1968 constituie legea penală mai favorabilă.

Din punct de vedere al instituțiilor incidente care influențează răspunderea penală - prescripția răspunderii penale - s-a constatat că vechiul C. pen. este legea penală mai favorabilă, întrucât, deși termenul de prescripție este același - 5 ani - când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani, dar termenul de prescripție specială este mai mic - prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut pentru acea infracțiune a fost depășit cu încă jumătate - art. 124 C. pen., spre deosebire de noul C. pen. care prevede că dacă termenele de prescripție au fost depășite cu încă o dată vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni - art. 155 alin. (4) C. pen.

Infracțiunea de fals intelectual fiind săvârșită la data de 06.08.2008 s-a constatat ca, în conformitate cu art. 122 lit. d) C. pen. raportat la art. 124 C. pen., la data de 06.02.2016 a intervenit prescripția răspunderii penale.

Constatând că, urmare a continuării procesului penal nu sunt incidente dispozițiile art. 16 lit. a)-d) C. proc. pen., s-au aplicat dispozițiile privind încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Conform art. 25 alin. (5) C. proc. pen., în caz de încetare a procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, instanța a lăsat acțiunea civilă nesoluționată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpata A.

Parchetul a criticat hotărârea sub două aspecte: primul vizează omisiunea instanței de fond de a dispune asupra desființării înscrisului falsificat și a actelor subsecvente acestuia; al doilea vizează greșita nesoluționare a laturii civile.

Sub primul aspect, Parchetul a invocat, - în raport de fapta reținută în sarcina inculpatei - respectiv infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. - dispozițiile art. 25 alin. (3) C. pen. cu referire la art. 580 C. proc. pen., solicitând desființarea parțială a contractelor de împrumut cu garanție imobiliară încheiate între împrumutătorul M. și împrumutații I. și O., autentificate de către notarul public P. sub nr. x din 7.11.2008, 29.01.2009 și 17.07.2009, în sensul înlăturării mențiunii nereale, conform căreia imobilul este liber de sarcini.

Sub cel de-al doilea aspect, Parchetul a invocat decizia nr. 586 din 13.09.2016 a Curții Constituționale, prin care au fost declarate neconstituționale prevederile art. 25 alin. (5) C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., în ceea ce privește lăsarea ca nesoluționată a acțiunii civile de către instanța penală, în cazul încetării procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Ca atare, s-a solicitat disjungerea laturii civile a cauzei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Sub aspectul laturii penale s-a solicitat desființarea hotărârii și anularea înscrisurilor reținute în considerentele motivelor de apel.

Apelanta inculpată A. a solicitat desființarea hotărârii și în rejudecare achitarea sa, în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., fapta nefiind săvârșită cu forma de vinovăție cerută de lege.

În motivarea apelului, inculpata a arătat că a respectat întocmai, dispozițiile legale, solicitând cărțile de identitate ale persoanelor vătămate, și, în condițiile în care nu a avut niciun dubiu cu privire la identitatea acestora, a întocmit actul notarial.

În opinia sa, fiul persoanelor vătămate a fost cel care s-a implicat în activitatea infracțională, acesta contractând, ulterior încheierii actului solicitat, prin care s-a constatat renunțarea la dreptul de uzufruct, a patru împrumuturi.

Apelanta inculpată nu a avut motive să se îndoiască de identitatea persoanelor care s-au prezentat în fața sa, și în atare condiții nu i se poate reține intenția de a întocmi actul de renunțare în alte condiții decât cele legale.

Pe cale de consecință s-a solicitat, în principal, achitarea inculpatei și respingerea acțiunii civile iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare pentru soluționarea unitară a întregii cauze de către instanța de fond.

Înalta Curte, examinând apelurilor prin prisma criticilor formulate, cu respectarea dispozițiilor art. 408 și următoarele din C. proc. pen., constată că acestea sunt fondate pentru următoarele considerente:

Din actele cauzei rezultă că inculpata A. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen., constând în aceea că, în calitate de notar, în încheierea de autentificare nr. x din 6.08.2008 a stipulat, în mod necorespunzător, că s-au prezentat în fața sa numiții C. și B., prin care au dat o declarație falsă în sensul renunțării de bună-voie la dreptul de uzufruct viager asupra imobilului situat în București, str. x, nr. 12A, sector 3, cu număr cadastral x.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, la data de 28 octombrie 2015.

Prin încheierea pronunțată la data de 2 decembrie 2015, în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea sesizării instanței, respectiv legalitatea administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală în dosarul nr. x/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

La termenul de judecată din 23 iunie 2016 inculpata A. a solicitat continuarea procesului penal, administrarea de probe și achitarea sa conform art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual.

Prin hotărârea atacată instanța de fond a dispus încetarea procesului penal, conform art. 396 alin. (8) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen., fiind împlinit termenul de prescripție.

A lăsat nesoluționată latura civilă.

Ulterior pronunțării hotărârii instanței de fond (22.06.2016) a fost pronunțată Decizia nr. 586 din 13 septembrie 2016 a Curții Constituționale publicată în Monitorul Oficial nr. 1.001 din 13 decembrie 2016, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate, constatându-se că dispozițiile art. 25 alin. (5) C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., sunt neconstituționale în ceea ce privește lăsarea ca nesoluționată a acțiunii civile de către instanța penală, în cazul încetării procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În esență, instanța de contencios constituțional a reținut că lăsarea nesoluționată a acțiunii civile de către instanța penală în cazul prevăzut la art. 25 alin. (5) C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., presupune, de plano, repararea prejudiciilor provocate prin săvârșirea infracțiunilor pentru care intervine prescripția răspunderii penale în urma parcurgerii unei proceduri nejustificat de lungi, care presupune mai întâi constituirea persoanei vătămate ca parte civilă în procesul penal, iar, apoi, după pronunțarea hotărârii de către instanța penală a soluției de încetare a procesului penal, parcurgerea procedurii civile.

Așadar, Curtea a considerat că garanțiile procesuale prevăzute la art. 27 alin. (2) teza a II-a din C. proc. pen., respectiv art. 522 - 526 C. proc. pen., apar ca fiind insuficiente pentru asigurarea dreptului fundamental prevăzut la art. 21 alin. (3) și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Analizând calea de atac exercitată de Parchet și inculpata A., prin prisma deciziei pronunțată de instanța de contencios constituțional și a hotărârii instanței de fond, soluția care se impune este aceea de desființare a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru a se pronunța, deopotrivă, atât asupra laturii penale a cauzei cât și asupra laturii civile.

Nu se impune disjungerea laturii civile de latura penală a cauzei - astfel cum a susținut Parchetul - din cel puțin două motive.

Pe de o parte, disjungerea acțiunii civile constituie o excepție în procesul penal.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 26 C. proc. pen., instanța poate dispune disjungerea acțiunii civile, când soluționarea acesteia determină depășirea termenului rezonabil de soluționare a acțiunii penale.

Regula este preluată și în dispozițiile art. 26 alin. (1) C. proc. pen., disjungerea fiind generată de depășirea unui termen rezonabil, și nu a duratei rezonabile.

În cauză însă, cu privire la soluționarea acțiunii penale, instanța a dispus încetarea procesului penal ca urmare a împlinirii termenului de prescripție - cercetările în faza de urmărire penală fiind prelungite semnificativ - durata rezonabilă a procedurii nefiind generată astfel de complexitatea probatoriului necesar a fi administrat.

Pe de altă parte, inculpata a solicitat continuarea procesului penal și pronunțarea unei hotărâri de achitare apreciind că fapta reținută în sarcina sa nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., lipsind latura subiectivă și respingerea acțiunii civile.

Din această perspectivă instanța are obligația de a verifica susținerile inculpatei prin administrarea de probe pentru ca, la finalizarea cercetării judecătorești, să aprecieze dacă, prioritar se impune achitarea inculpatei conform art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen. și doar dacă nu este susținută o astfel de ipoteză să dispună încetarea procesului penal ca urmare a împlinirii termenului de prescripție și pronunțarea pe fond asupra laturii civile a cauzei.

Soluția trimiterii cauzei spre rejudecare se impune și din perspectiva dreptului la un proces echitabil. Noțiunea de proces echitabil este definită în art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la care face trimitere implicită dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție, respectiv art. 8 din C. proc. pen. Echitatea evocă principiul due process of law. Ea presupune un sens strict, în care echitatea include drepturile apărării și egalitatea armelor dar și un sens larg, în care echitatea evocă ideea de bună justiție, incluzând, în plus, pe lângă celeritatea procedurii, și principii de interes general cât și de interes individual.

Dreptul la un proces echitabil trebuie să se regăsească în conținutul oricărei proceduri, pe toată durata derulării procesului penal, ca o sumă de garanții procedurale acordate nu numai inculpatului dar și celorlalte persoane interesate, a tuturor participanților la proces.

Pe cale de consecință, cum excepția disjungerii acțiunii civile, nu poate fi însușită, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 421 alin. (2) lit. b) din C. proc. pen. coroborate cu art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, va dispune admiterea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpata A. cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Văzând și dispozițiile art. 275 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpata A. împotriva sentinței penale nr. 117/F din 22 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Desființează sentința penală nr. 117/F din 22 iunie 2016 și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu prezenta cauză rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales în sumă de 65 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 iunie 2017.