ÎCCJ, Secția penală

Asupra contestației la executare de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 120/2015 din 23 octombrie 2015 Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, - noul C. proc. pen., în baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a condamnat persoana juridică ZZ. SRL (CUI x, cu sediul în mun. Bacău, str. x nr. 4 jud. Bacău) la următoarele pedepse:

- 10.000 lei amendă penală prev. de art. 531 alin. (2) C. pen. 1969 și pedeapsa complementară a suspendării activității persoanei juridice pe o perioadă de 2 ani, prev. de dispozițiile art. 531 alin. (3) lit. b) C. pen. 1969 și art. 713 alin. (1), art. 711 alin. (3) C. pen. 1969 pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prev. de art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen.

- 10000 lei amendă penală prev. de art. 531 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 711 alin. (3) C. pen. 1969 pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 cu art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen.

- 5.000 lei amendă penală prev. de art. 531 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 71

1

alin. (2) C. pen. 1969 pentru săvârșirea infracțiunii de bancrută frauduloasă prev. de art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. 1969 au fost contopite pedepsele principale aplicate în pedeapsa cea mai grea de 10.000 lei amendă penală și pedeapsa complementară a suspendării activității persoanei juridice pe o perioadă de 2 ani prev. de art. 531 alin. (3) lit. b) C. pen. 1969 și în condițiile art. 53

2

alin. (4) teza I C. pen. 1969.

A fost atenționată inculpata persoană juridică SC ZZ. SRL Bacău asupra dispozițiilor art. 497 și art. 498 alin. (1), (2) C. proc. pen. privind executarea pedepsei principale a amenzii penale și a pedepsei complementare.

În baza art. 495 alin. (6) C. proc. pen., la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, s-a dispus comunicarea unui copii de pe dispozitivul hotărârii organului care a autorizat înființarea persoanei juridice, organului care a înregistrat persoana juridică, organului care a înființat instituția nesupusă autorizării sau înregistrării, precum și organelor cu atribuții de control și supraveghere a persoanei juridice, în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare.

A fost atenționată persoana juridică inculpată asupra dispozițiilor art. 503 din Legea nr. 135/2010 privind neexecutarea cu rea credință a pedepsei complementare dispuse.

S-a dispus comunicarea unei copii de pe dispozitiv și instituțiilor prev. la art. 495 alin. (6) C. proc. pen. și în acord cu art. 36 din Legea nr. 253/2013.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Iași, părțile civile SC C. SRL, SC C. SRL - prin mandatar D. SRL, Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii, Ministerul Finanțelor Publice, A.N.A.F., DGRFP IAȘI, AJFP Bacău, SC E. SA - prin F. și inculpații G., H., I., SC A. SA, J., K. și SC ZZ. SRL.

Prin decizia penală nr. 411/A din data de 28 noiembrie 2017 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Iași și de inculpații G., H., SC A. SA - prin reprezentant L., J., SC ZZ. SRL - prin reprezentant M., împotriva sentinței penale nr. 120/2015 din data de 23 octombrie 2015 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori - noul C. proc. pen.

A desființat în parte sentința penală apelată și rejudecând în fond:

A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei persoană juridică S.C. ZZ. S.R.L., de 10.000 lei amendă penală și pedeapsa complementară a suspendării activității persoanei juridice pe o perioadă de 2 ani în pedepsele componente de: 10.000 lei amendă penală prev. de art. 531 alin. (2) C. pen. 1969 și pedeapsa complementară a suspendării activității persoanei juridice pe o perioadă de 2 ani, 10.000 lei amendă penală și 5.000 lei amendă penală, pe care le repune în individualitatea lor.

A condamnat inculpata persoana juridică S.C. ZZ. S.R.L. la 10.000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prev. de art. 215

1

alin. (1), (2) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen.

În baza art. 512 alin. (3) lit. a) C. pen. 1969 a dispus dizolvarea persoanei juridice S.C. ZZ. S.R.L.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. 1969 a contopit pedeapsa de 10.000 lei amendă penală și pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice cu pedeapsa de 5.000 lei amendă penală, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 10.000 lei amendă penală și pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice.

În baza art. 395 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Împotriva deciziei nr. 411/A din data de 28 noiembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2013 a formulat contestație la executare ZZ. SA, în motivarea cererii solicitând lămurirea dispozitivului deciziei anterior menționate, sub aspectul dispozițiilor relative la confiscarea bunurilor aparținând acesteia. A mai arătat că instanța de apel nu a inclus dispoziții referitoare la latura civilă a cauzei ori cu privire la confiscarea bunurilor, ci s-a limitat la a menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate, implicit și cele referitoare la confiscarea bunurilor societății.

De asemenea că, în raport cu infracțiunea de spălare a banilor s-a dispus achitarea astfel că nu mai există premisa aplicării art. 33 din Legea nr. 656/2002 și a art. 118 din C. pen. anterior.

În temeiul disp.art. 598 alin. (1) lit. c) raportat la art. 600 C. proc. pen. a solicitat să se procedeze la lămurirea dispozitivului deciziei penale nr. 411 din 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând contestația prin prisma dispozițiilor art. 598 și următoarele C. proc. pen., constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Contestația la executare nu reprezintă o cale de atac, ci o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia. Pe această cale se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor definitive.

În cauza dedusă judecății se constată, pe de o parte, că se solicită practic, o reanalizare, pe fond, a laturii civile și a motivelor care au determinat instituirea măsurilor asiguratorii, care a intrat în puterea lucrului judecat, iar pe de altă parte motivele invocate exced limitelor unei contestații la executare întemeiată pe dispozițiile legale invocate anterior.

În ceea ce privește motivul invocat, referitor la modalitatea de soluționare a acțiunii civile, cu privire la care au fost invocate, ca și temei de drept, dispozițiile art. 600 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte reține că reaprecierea probatoriile ar aduce atingere autorității de lucru judecat, neputându-se pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea.

De asemenea, cu referire la cel de-al doilea motiv de contestație, formulat prin cererea completatoare, se reține că dispozițiile art. 118 C. pen., respectiv dispozițiile art. 33 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 656/2002, texte de lege reținute în hotărârea de condamnare, reglementează confiscarea bunurilor dobândite în mod vădit prin săvârșirea infracțiunii de spălare de bani dacă nu sunt restituite părții vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia. Condiția cerută de lege, pentru aplicarea acestei măsuri de siguranță este aceea ca organul judiciar să constate cu certitudine că provin din săvârșirea unei infracțiuni, că au ajuns în posesia ilegitimă a inculpatului în mod direct sau indirect, precum și faptul că el nu trebuie obligat să restituie părții vătămate și nici nu servesc la despăgubirea acesteia.

În ceea ce privește susținerea contestatoarei în sensul că măsura nu se mai justifică, având în vedere soluția de achitare cu privire la infracțiunea de spălare a banilor, Înalta Curte arată că dispozițiile art. 118 C. pen. anterior, respectiv dispozițiile art. 33 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 656/2002, texte de lege reținute în hotărârea de condamnare, reglementează confiscarea bunurilor dobândite în mod vădit prin săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor dacă nu sunt restituite părții vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia. Condiția cerută de lege, pentru aplicarea acestei măsuri asiguratorii este aceea ca organul judiciar să constate cu certitudine că provin din săvârșirea unei infracțiuni, că au ajuns în posesia ilegitimă a inculpatului în mod direct sau indirect, precum și faptul că el nu trebuie obligat să restituie părții vătămate și nici nu servesc la despăgubirea acesteia.

Înalta Curte, în apel a menținut condamnarea contestatoarei pentru infracțiunile de delapidare și de bancrută frauduloasă, ambele infracțiuni de prejudiciu, cu privire la care, se dispune confiscarea, în măsura în care nu a fost recuperat prejudiciul, referirea "menține celelalte dispoziții" din cuprinsul dispozitivului fiind în concordanță cu celelalte mențiuni ale deciziei contestate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatoarea ZZ. SA împotriva deciziei nr. 411/A din data de 28 noiembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2013.

În temeiul disp. art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatoarea la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoare, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 35 lei, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatoarea ZZ. SA împotriva deciziei nr. 411/A din data de 28 noiembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2013.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoare, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 35 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 06 septembrie 2018.