ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5157/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5157/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 5178 din 19

septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul Corpul

Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România în contradictoriu

cu pârâtul Consiliul Concurenței, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța

astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Prin decizia

contestată în cauză, nr. 47 din 2 noiembrie 2010 Consiliul Concurenței în urma

investigației declanșate, prin Ordinul Președintelui Consiliului nr. 79, a

apreciat încălcarea dispozițiilor art. 5 din Legea concurenței nr. 21/1996, cu

modificările și completările ulterioare începând cu data de 31 martie 2001 până

în prezent și a dispozițiilor art. 101 din Tratat, fost art. 81 din Tratatul de

instituire a Comunității Europene, începând cu data de 1 ianuarie 2007 până în

prezent de către Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din

România prin fixarea tarifelor practicate de membrii săi ca urmare a adoptării

Regulamentului privind stabilirea criteriilor pentru determinarea onorariilor,

indemnizațiilor și compensațiilor cuvenite experților contabili și contabililor

autorizați precum și a societăților de profil, membri ai Corpului Experților

Contabili și Contabililor Autorizați din România.

Ca sancțiune,

Consiliul Concurenței a aplicat o amendă în cuantum de 4.056.264 RON

reprezentând 9,2% din veniturile totale realizate de reclamant în anul 2009 și

a dispus abrogarea Hotărârii nr. 9/144/2009 a Consiliului Superior al Corpului

Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România de aprobare a

Regulamentului publicat în M. Of. nr. 87/13 februarie 2009.

La stabilirea

cuantumului amenzii Consiliul Concurenței a avut în vedere veniturile totale

ale Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România în

2009 și a aplicat și două circumstanțe agravante, respectiv 10% din nivelul de

bază pentru continuarea încălcării legii după declanșarea procedurii de

investigație de către Consiliul Concurenței și 10% din nivelul de bază pentru

ignorarea avertismentelor Consiliului în legătură cu caracterul

anticoncurențial al unui regulament de stabilire a tarifelor profesionale.

Ca situație de fapt,

instanța de fond a reținut că urmare a publicării Hotărârii nr. 9/144/2009 a

Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România de

aprobare a Regulamentului, a fost emis Ordinul nr. 79/2009 prin care s-a

declanșat din oficiu investigația având ca obiect o posibilă încălcarea a

prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea Concurenței, și a art. 81

actual 101 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene.

Mai reține instanța

de fond că anterior adoptării respectivului Regulament reclamantul fusese

avertizat de Consiliul Concurenței să nu adopte un astfel de act, prin

răspunsul la adresa nr. 3488/2000, prin care i se solicitase un punct de vedere

ca și autoritate națională în domeniul concurenței.

De asemenea, constată

instanța de fond că și ulterior, în urma solicitărilor formulate, Consiliul

Concurenței a răspuns Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați

din România cu adresa nr. 855/2007 și a comunicat că "are obligația legală

de a nu adopta și pune în aplicare acest proiect de regulament întrucât

prevederile acestuia conțin elemente constitutive ale unei fixări concertate în

mod direct a tarifelor solicitate pentru prestarea serviciilor de expertiză

contabilă deoarece stabilesc limitele minime și maxime ale tarifelor ce pot fi

percepute și aceasta reprezintă o încălcare a art. 5 alin. (1) lit. a) din

Legea concurenței".

În acest context,

reține instanța de fond că, neluând în considerare punctul de vedere emis de

Consiliul Concurenței la conferința națională a Corpului Experților Contabili

și Contabililor Autorizați din România din 31 martie 2001 a fost aprobată

Hotărârea nr. 1/49 din aceeași dată și s-a aprobat Regulamentul de care s-a

făcut vorbire mai sus și s-a dispus publicarea acestuia. În anul 2004

Regulamentul a fost actualizat, iar în 2009 organele de conducere au publicat

regulamentul în M. Of. pentru a i se conferi o forță juridică mai mare.

Având în vedere

această situație de fapt, Plenul Consiliului Concurenței, în urma raportului de

investigație și a observațiilor transmise de Corpul Experților Contabili și

Contabililor Autorizați din România cu privire la acesta precum și audierilor

desfășurate la 28 septembrie 2010 a emis Decizia nr. 47/2010, contestată în

prezenta cauză, prin care s-a constatat încălcarea dispozițiilor art. 5 alin.

(1) lit. a) din Legea Concurenței, începând cu 31 martie 2001 și ale art. 101

din Tratatul de instituire a Comunității Europene începând cu 1 ianuarie 2007

prin fixarea tarifelor practicate de membrii săi ca urmare adoptării regulamentului

privind stabilirea criteriilor și modalităților pentru determinarea

onorariilor, indemnizațiilor cuvenite experților contabili și contabililor

autorizați precum și ai societăților de profil, membrii Corpului Experților

Contabili și Contabililor Autorizați din România.

În acest context, se

reține că, criticând decizia de sancționare, reclamantul apreciază, în esență,

că decizia Consiliului Concurenței este nelegală deoarece au fost aplicate

dispozițiile O.U.G. nr. 75/2010 prin care a fost modificată și completată Legea

Concurenței pentru fapte săvârșite anterior adoptării acesteia.

În acest sens,

reclamantul susține că numai după modificarea Legii Concurenței putea fi

subiect al unei investigații al Consiliului Concurenței deoarece de la această

dată s-a extins aplicarea art. 5 din lege prin înlocuirea noțiunii de agent

economic/asociație de agenți economici cu cea de întreprindere/asociație de

întreprinderi, decizia fiind astfel nelegală deoarece a fost pronunțată ca

urmare a unei investigații desfășurată în baza unui ordin nelegal.

Consideră instanța de

fond că nu poate primi susținerile reclamantului deoarece înlocuirea acestor

noțiuni de agenți economici/asociație de agenți economici cu cea de

întreprinderi/asociație de întreprinderi nu afectează aplicarea art. 5 din

Legea Concurenței reprezentând doar aplicarea noțiunilor folosite de legislația

comunitară, respectiv Regulamentul Comunității Europene nr. 1/2003 și Tratatul

privind funcționarea Uniunii Europene.

Prin urmare, se

apreciază că la momentul declanșării investigației Corpul Experților Contabili

și Contabililor Autorizați din România era o asociație de agenți

economici/întreprinderi iar Regulamentul în sine reprezintă o decizie a

asociației de întreprinderi conform art. 5 din Legea Concurenței și art. 101

din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Astfel, apreciază

instanța de fond că și anterior intrării în vigoare a O.U.G nr. 75/2010 se

asimilează noțiunile de agent economic/întreprindere din perspectiva

jurisprudenței C.E.J., Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați

din România reprezentând astfel o asociație de întreprinderi din considerente

ce rezultă din jurisprudența europeană.

Pe fondul cauzei,

instanța de fond reține că prin Regulamentul aprobat, Corpul Experților Contabili

și Contabililor Autorizați din România a stabilit onorariile și indemnizațiile

profesionale ale membrilor acestora, stabilind cuantumul fix pentru

indemnizațiile și limite minime și maxime pentru servicii specifice profesiei,

ceea ce demonstrează că scopul urmărit era să-i determine pe membrii acesteia

să-și stabilească onorariile și indemnizațiile prin raportare le prevederile

acestuia.

Instanța de fond,

reține ca fiind relevantă, în speță, Hotărârea C.E.J. în cazul C45/85 Verband

der Sachversicherer/Commission, parag. 30 ca și Decizia Comisiei Europene în

cazul Arhitecților Belgieni parag. 82, în care Comisia a reținut că formularea

titlului, care sugera natura obligatorie, precum și anumite paragrafe din

preambulul actului, reflectau intenția asociației ca tarifele să fie respectate

de membrii acesteia.

Prin urmare, se

reține că prin Regulamentul adoptat s-au stabilit și publicat tarifele pentru

toate serviciile oferite de profesioniștii contabili și, așa cum s-a reținut și

în jurisprudența europeană (Decizia Comisiei Europene în cazul Fenex) chiar

dacă este firesc ca o organizație să acorde asistență membrilor săi aceasta nu

trebuie totuși să exercite vreo influență directă sau indirectă asupra

concurenței dintre aceștia, mai ales sub formă de tarife aplicabile tuturor

membrilor.

Din situația de fapt

prezentată, instanța de fond a reținut că Corpul Experților Contabili și

Contabililor Autorizați din România, prin organele sale de conducere, a

acționat cunoscând implicațiile și natura anticoncurențială a comportamentului

său care viza stabilirea și actualizarea tarifelor profesionale și

monitorizarea respectării tarifelor prin intermediul auditului de calitate

determinând astfel modalitatea de stabilire și percepere a onorariile, așa cum

rezultă din decizia atacată.

Totodată, instanța de

fond a apreciat că nu poate reține apărările reclamantului privind îndeplinirea

condițiilor pentru constatarea încălcării art. 5 alin. (1) din Legea

Concurenței și art. 101 din Tratatul privind funcționarea Comunității Europene.

Astfel, nu a fost

reținută nici susținerea reclamantului în sensul că impactul semnificativ

asupra pieței reprezintă un element constitutiv al contravenției necesar pentru

incidența art. 5 alin. (1) din Legea Concurenței și art. 101 din Tratatul

privind funcționarea Uniunii Europene deoarece obiectul și efectul

anticoncurențial sunt condiții alternative și nu cumulative, așa cum înțelege

reclamantul.

Mai reține instanța

de fond că autoritatea de concurență a apreciat corect, în concordanță cu practica

Comisiei europene că întrucât tarifele stabilite prin reglementările Corpului

Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România au fost aplicate de

către membrii acestuia și au constituit un punct de referință în negocierea

onorariilor solicitate, tarifele fiind publicate și cunoscute încă din 2001 se

prezumă că acestea au avut efecte pe piață influențând comportamentul comercial

al profesioniștilor contabili (Decizia Comisiei Europene în cazul Fenex, parag.

71 - 73; Decizia Comisiei Europene în cazul Asociației Arhitecților Belgieni,

pct. 91 - 96).

În acest context,

apreciază instanța de fond că în speță sunt incidente prevederile art. 5 alin.

(2) din Legea Concurenței și art. 101 alin. (3) din Tratatul privind

funcționarea Uniunii Europene, reclamantul nefiind în situația de a demonstra

îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute la art. 5 alin. (2) și ale art.

101 alin. (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Astfel, se constată

că, deși Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România a

invocat prevederile art. 5 alin. (2) din Legea Concurenței, nu a făcut dovada

îndeplinirii criteriilor prevăzute de textul legal citat, astfel încât

Consiliul Concurenței a aplicat Instrucțiunile privind aplicarea art. 5 alin.

(2) din Lege și Orientările Comisiei privind aplicarea art. 81 alin. (3) din

Tratat având în vedere jurisprudența europeană potrivit cărora este puțin

probabil ca anumite înțelegeri identificate ca restrângeri grave ale

concurenței să îndeplinească condițiile prevăzute de art. 5 alin. (2) iar pe de

altă parte înțelegerile de această natură nu creează avantaje economice

obiective și nu îndeplinesc caracterul indispensabil.

Consideră judecătorul

fondului că nu pot fi reținute, având în vedere dispozițiile legale menționate

cât și jurisprudența europeană, nici susținerile privind combaterea evaziunii

fiscale, a concurenței neloaiale invocate de reclamant, cât și susținerile

privind definirea pieței relevante a produsului, aceasta fiind corect definită de

autoritatea de concurență în decizia contestată, iar jurisprudența europeană

prezentată de reclamant nu este relevantă în cauză, prezentându-se situații

juridice diferite de cauză.

Astfel, se reține că

Comisia Europeană s-a pronunțat încă din 1993 în sensul incidenței normelor de

concurență în domeniul profesiilor liberale, fiind prezentate în decizia

atacată cazurile în care s-a pronunțat aceasta, iar autoritatea de concurență a

acționat în scopul protejării liberei concurențe pe piață.

În ceea ce privește

cuantumul amenzii contravenționale aplicate, instanța de fond a apreciat că a

fost calculată cu respectarea dispozițiilor prevăzute la art. 51 și art. 52 din

Legea Concurenței și cu metodologia de individualizare a amenzii stabilită prin

Instrucțiunile privind individualizarea sancțiunii pentru contravențiile

prevăzute la art. 51 din Legea Concurenței în ce privește principiul

proporționalității.

Se reține că

autoritatea de concurență a avut în vedere la încadrarea încălcării

dispozițiile legale în categoria celor de gravitate mare având în vedere că

fapta reprezintă o încălcare de tip cartel, dimensiunea pieței afectate este

națională iar serviciile prestate de membrii Corpului Experților Contabili și

Contabililor Autorizați din România prezintă importanță pentru mediul de

afaceri.

Astfel, se reține că

s-a stabilit un cuantum al amenzii de 5% din cifra de afaceri, fiind aplicate

justificat și cele 2 circumstanțe agravante, respectiv continuarea încălcării

după declanșarea procedurii de investigare și ignorarea avertismentelor

Consiliului în legătură cu caracterul anticoncurențial al unui Regulament de

stabilire a tarifelor ori data adoptării primului regulament a fost în anul

2001, reținându-se în mod corect reaua-credință manifestată de reclamant în

condițiile în care încă din 2000 s-a atras atenția asupra caracterului

anticoncurențial al regulamentului.

În ce privește

circumstanțele atenuante, se reține că acestea sunt apreciate de autoritatea de

concurență, de la caz la caz, așa cum s-a stabilit în jurisprudență, iar în

stabilirea sancțiunilor autoritatea trebuie să se raporteze doar la prevederile

normelor de individualizare adoptate de către aceasta.

în cauză

Împotriva Sentinței

civile nr. 5178 din 10 septembrie 2011 precum și a încheierii din data de 27

iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a declarat recurs reclamantul Corpul Experților Contabili și

Contabililor Autorizați din România, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, în temeiul art. 304 C. proc. civ.

2.1 Cu privire la

nelegalitatea și netemeinicia încheierii din 27 iunie 2011, prin care prima

instanță a respins cererea Corpului Experților Contabili și Contabililor

Autorizați din România pentru efectuarea unei expertize de specialitate, ca

nefiind utilă și concludentă cauzei, cu motivarea că expertiza nu ar putea

răspunde obiectivelor Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați

din România, recurentul a susținut că aceasta este vădit nelegală, fiind incidente

motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 (lipsa motivelor și motive

străine de natura pricinii), pct. 9 (încălcarea legii concretizată în

încălcarea principiului dreptului la apărare și al egalității armelor) și pct.

8 (schimbarea înțelesului lămurit al cererii Corpului Experților Contabili și

Contabililor Autorizați din România de încuviințare a unei expertize de

specialitate) din C. proc. civ.

Astfel, se susține că

prima instanță a săvârșit o gravă eroare în ceea ce privește calificarea probei

solicitate de Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din

România, în condițiile în care, în raport de obiectivele propuse, Corpul

Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România nu a solicitat

efectuarea unei expertize contabile, fapt precizat expres în susținerea

cererii, ci a unei expertize de specialitate. În aceste condiții, consideră

recurentul că este evident că atât motivarea primei instanțe, cât și soluția

însăși este străină de fondul cererii formulate de Corpul Experților Contabili

și Contabililor Autorizați din România.

Mai arată recurentul

că, în ceea ce privește aserțiunea primei instanțe în sensul că Corpul

Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România ar putea face

dovada condițiilor prevăzute de art. 5 alin. (1) și (2) din Legea Concurenței

cu înscrisuri, este evident caracterul iluzoriu al unui asemenea considerent,

în condițiile în care obiectivele avute în vedere nu puteau fi dovedite cu

înscrisuri, ci doar printr-o expertiză de specialitate.

2.2 Cu privire la

nelegalitatea și netemeinicia sentinței recurate, recurentul susține, în

sinteză că nelegalitatea sentinței recurate decurge din greșita interpretare și

aplicare a dispozițiilor Legii Concurenței și a Tratatului privind funcționarea

Uniunii Europene, atât în ceea ce privește reținerea pretinselor fapte

anticoncurențiale, a inaplicabilității exceptărilor și a modului în care a fost

aplicată sancțiunea amenzii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) dar și a lipsei

motivării cu privire la anumite cauze de nulitate susținute de Corpul

Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România (art. 304 pct. 7 C.

proc. civ.).

În dezvoltarea

criticilor formulate, recurentul a invocat, în esență, următoarele:

2.2.1 Nelegalitatea

și netemeinicia sentinței recurate în ceea ce privește reținerea pretinsei

fapte anticoncurențiale prevăzute de art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea

Concurenței

Printr-o primă

critică formulată recurentul susține că, Consiliul Concurenței a aplicat art. 5

alin. (1) lit. a) din Legea Concurenței, modificată prin O.U.G. nr. 75/2010, cu

încălcarea principiului neretroactivității legii și a legii contravenționale

mai favorabile.

Astfel, recurentul

susține că art. 5 alin. (1) lit. a), sub imperiul căruia a fost săvârșită

pretinsa faptă anticoncurențială, anterior modificărilor intervenite prin

O.U.G. nr. 75/2010, avea în vedere doar agenții economici/asociațiile de agenți

economici și abia ulterior modificărilor intervenite prin O.U.G. nr. 75/2010 în

loc de agenți economici, textul se referă la întreprinderi/asociații de

întreprinderi, fiind definită expres și noțiunea de întreprindere prin

dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea Concurenței.

În acest sens, se

arată că modificarea art. 5 alin. (1) lit. a) și a art. 2 din Legea

Concurenței, operată prin O.U.G. nr. 75/2010 nu este una pur lingvistică ci

conceptuală, noțiunea de întreprindere fiind mult mai largă și de natură a

extinde sfera subiecților activi ai contravenției sancționate de lege și,

implicit, de a agrava regimul general sancționator al faptelor

anticoncurențiale.

În acest context,

recurentul susține că, ca și persoană juridică distinctă de membrii ei, Corpul

Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, ca și organizație

profesională înființată prin lege non-profit, potrivit art. 18 din O.G. nr.

65/1994, cu atribuții specifice prevăzute de art. 20 din același act normativ,

nu poate fi calificată drept o asociație de agenți economici, în sensul Legii

nr. 21/1996, anterior modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 75/2010, deoarece

scopul ei nu este unul economic, chiar dacă potrivit art. 8 și art. 11 din O.G.

nr. 65/1994, experții contabili și contabilii autorizați pot să-și exercite

profesia individual ori se pot constitui în societăți comerciale.

Așadar, susține

recurentul că în condițiile în care fapta anticoncurențială constând în fixarea

tarifelor s-a realizat sub imperiul legii vechi, anterior O.U.G. nr. 75/2010,

prin Decizia contestată, Consiliul Concurenței a încălcat în mod flagrant atât

principiul neretroactivității legii cât și principiul aplicării legii mai

favorabile în materie contravențională, aplicând legea nouă unor fapte

săvârșite anterior adoptării acestei ordonanțe.

Se mai susține că, în

condițiile în care ceea ce s-a reținut ca pretins anticoncurențială este fapta

de fixare a tarifelor (săvârșită uno icto) iar nu cea de practicare a

tarifelor, nu poate fi reținută susținerea Consiliului Concurenței din

întâmpinare, în sensul că fiind vorba de o faptă continuă este aplicabilă legea

nouă.

2.2.2 Nelegalitatea și

netemeinicia sentinței primei instanțe în ceea ce privește constatarea

celorlalte elemente constitutive ale contravenției sancționate prin prisma

dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea concurenței

Astfel, recurentul

susține că, pe lângă neîndeplinirea condiției privind subiectul activ calificat

al pretinsei fapte anticoncurențiale, în speță Corpul Experților Contabili și

Contabililor Autorizați din România a susținut că nu sunt îndeplinite nici

celelalte elemente constitutive ale contravenției, precum impactul semnificativ

asupra pieții și vinovăția, ca elemente ale faptei anticoncurențiale reținute

de Consiliul Concurenței, aspecte cu privire la care prima instanță fie a

reținut întocmai afirmațiile Consiliului Concurenței, fie nu a dat nicio

motivare concretă.

Consideră recurentul,

în primul rând, că Consiliul Concurenței nu a demonstrat impactul pe piața

relevantă a Regulamentului adoptat de Corpul Experților Contabili și

Contabililor Autorizați din România și, prin aceasta, îndeplinirea condiției ca

fapta să fi avut ca efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea

concurenței pe piața românească sau o parte a acesteia, în mod greșit instanța

de fond a reținut afirmația Consiliului potrivit căreia impactul asupra pieții

nu poate fi cuantificat, dar acesta se prezumă.

În acest context se

arată că unul dintre obiectivele expertizei de specialitate solicitate de

Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România era și acela

de a se evalua efectul pe piață al Regulamentului, însă prima instanță a

respins această probă, practic Corpul Experților Contabili și Contabililor

Autorizați din România ajungând în imposibilitate de a răsturna prezumția

Consiliului Concurenței.

În al doilea rând,

susține recurentul că, pentru ca pretinsa faptă anticoncurențială să constituie

contravenție este necesar ca ea să fi fost săvârșită cu vinovăție, însă

instanța de fond nici nu a examinat această condiție, deși Corpul Experților

Contabili și Contabililor Autorizați din România a susținut că această condiție

nu este îndeplinită.

În aceste condiții,

consideră recurentul că Regulamentul nu a avut ca obiect nici restrângerea nici

eliminarea sau denaturarea concurenței pe piața serviciilor prestate de membrii

Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, scopul

real și declarat de Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din

România fiind acela de a stabili, în virtutea atribuțiilor de reglementare

conferite de lege, criterii și condiții minime de calitate a serviciilor prestate

de membrii Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din

România.

2.2.3 Nelegalitatea

și netemeinicia sentinței recurate în ceea ce privește reținerea faptei în

raport cu art. 5 alin. (6) din Legea Concurenței precum și a art. 101 din Tratatul

privind funcționarea Uniunii Europene

Astfel, se arată că

prin decizia Consiliului Concurenței s-a reținut și încălcarea art. 101 din

Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, începând cu data de 1 ianuarie

2007 (data aderării României la Uniunea Europeană), însă acest lucru este, în

opinia recurentului, nelegal în condițiile în care conduce la încălcarea

principiului neretroactivității legii și al legii penale mai favorabile, față

de împrejurarea că alin. (6) al art. (5) din Legea Concurenței, care constituie

temeiul aplicării prevederilor art. 101 din Tratatul privind funcționarea

Uniunii Europene, a fost introdus tot prin O.U.G. nr. 75/2012.

Printr-o altă critică

formulată recurentul susține netemeinicia sentinței recurate prin prisma

neîndeplinirii condiției privind afectarea comerțului între statele membre,

față de împrejurarea că, Consiliul Concurenței nu a demonstrat că prin

stabilirea tarifelor profesionale de către Corpul Experților Contabili și

Contabililor Autorizați din România ar fi fost afectat comerțul între statele

membre.

2.2.4 Nelegalitatea

și netemeinicia sentinței recurate în ceea ce privește neaplicarea exceptărilor

prevăzute de art. 5 alin. (2) din Legea Concurenței și a art. 101 alin. (3) din

Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

Astfel, susține

recurentul că, în subsidiar, în măsura în care s-ar reține aplicarea în

principiu a art. 5 alin. (1) din Legea Concurenței și, respectiv, a art. 101

alin. (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, se impune a fi observat

că, în speță, erau incidente prevederile art. 5 alin. (2) și cele ale art. 101

alin. (3) referitoare la exceptările individuale.

Se arată, în esență,

că în ceea ce privește incidența art. 5 alin. (2) din Legea Concurenței, prima

instanță a reținut că Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați

din România nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute

de text, ori Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România

a fost practic în imposibilitate juridică de a face această dovadă, în

condițiile în care prima instanță a respins cererea privind efectuarea unei

expertize judiciare de specialitate.

Astfel, susține

recurentul că, instanța de fond a făcut o greșită aplicare a restricțiilor și a

exceptărilor în jurisprudența europeană, în condițiile în care nu a observat că

exceptările individuale se aplică și în cazul faptelor anticoncurențiale

constând în stabilirea de tarife, iar Consiliul Concurenței a pornit de la

prezumția că exceptările individuale nu sunt aplicabile în speță, în condițiile

în care toate acordurile restrictive care sunt sancționate de art. 101 alin.

(1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene pot fi, în principiu

exceptate în temeiul alin. (3) al art. 101.

În acest sens,

susține recurentul că, instanța de fond nu a ținut cont de faptul că, pe fondul

aplicării prevederilor art. 5 alin. (2), astfel cum au fost modificate prin

O.U.G. nr. 75/2010 și ale alin. (3) al art. 101 din Tratat, în esență pentru a

fi reținute aceste exceptări trebuie să fie puse în balanță efectele pro și

anticoncurențiale. Astfel, punând în balanță efectele pro și anticoncurențiale,

instanța de fond ar fi trebuit să constate că, acestea din urmă pot fi

acceptate dacă răspund unui obiectiv legitim, prin obținerea unor beneficii

neeconomice, în raport cu care restrângerile concurenței au un caracter

accesoriu și dacă respectă principiul proporționalității.

Se mai arată că, în

aplicarea art. 101 alin. (1) și alin. (3) din Tratatul privind funcționarea

Uniunii Europene, instanța de fond ar fi trebuit să țină seama de faptul că

jurisprudența Comisiei și a C.E.J. este foarte nuanțată, date fiind tocmai

particularitățile domeniului profesiilor liberale și specificul pieței

profesiilor liberale; consideră recurentul că prima instanță, a reținut, în mod

greșit, că jurisprudența comunitară invocată de Corpul Experților Contabili și

Contabililor Autorizați din România ar fi nerelevantă în cauză în condițiile în

care toate deciziile invocate privesc exercitarea unor profesii liberale și ele

ilustrează modul în care trebuie înțelese și aplicate noțiunile din cuprinsul

art. 5 alin. (2) și al art. 101 alin. (3) din Tratatul privind funcționarea

Uniunii Europene.

În acest sens, se

arată că nu există o piață integrată de servicii contabile și de consultanță

financiară și fiscală și, prin urmare, profesia de expert contabil se exercită

pe o piață în care acționează exclusiv cei care sunt membrii Corpului

Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, tarifele profesionale

au fost adoptate de Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din

România, în cadrul forurilor de conducere, în care există o largă

reprezentativitate a membrilor Corpului Experților Contabili și Contabililor

Autorizați din România, așa încât nu se poate reține cu temei faptul că, prin

adoptarea Regulamentului, membrii Corpului Experților Contabili și Contabililor

Autorizați din România ar fi suferit consecințele unei pretinse fapte

anticoncurențiale săvârșită de Corpul Experților Contabili și Contabililor

Autorizați din România ca ordin profesional, tarifele minimale adoptate de

Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România aveau un

caracter de recomandare, care permiteau orientarea în practică atât a membrilor

Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, cât și a

beneficiarilor de servicii, din toate discuțiile purtate în cadrul

Conferințelor Naționale și la nivelul Consiliului rezultă faptul că scopul

legitim al adoptării Regulamentului privind tarifele profesionale a fost acela

de a asigura calitatea serviciilor prestate de membrii Corpului Experților

Contabili și Contabililor Autorizați din România, în condiții de transparență

față de beneficiarii serviciilor.

Consideră recurentul

că, în speță, în mod greșit instanța de fond a reținut că Corpul Experților

Contabili și Contabililor Autorizați din România nu ar fi probat îndeplinirea

condițiilor legale pentru a se aplica art. 5 alin. (2) din Legea Concurenței și

art. 101 alin. (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, doar pe

baza unor prezumții simple, fără a stabili, pe bază de probe, în mod concret

piața relevantă a produsului ca și natura și scopul tarifelor profesionale

adoptate de Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România

precum și necesitatea și avantajele stabilirii tarifelor profesionale pentru

beneficiarii serviciilor.

Prin urmare, susține

recurentul că, în speță sunt aplicabile prevederile art. 5 alin. (2) din Legea

Concurenței precum și cele ale art. 101 alin. (3) din Tratatul privind

funcționarea Uniunii Europene, având în vedere atât particularitățile pieței

relevante a produsului, cât și particularitățile intrinseci profesiei de

contabil și expert contabil, instanța de fond, ignorând fără nicio motivare

apărările Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România,

a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică în ceea ce privește

interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (2) din Legea Concurenței

și art. 101 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

2.2.5 Nelegalitatea

și netemeinicia sentinței recurate în ceea ce privește sancțiunile aplicate.

Caracterul excesiv al cuantumului amenzii

Printr-o primă

critică formulată, recurentul susține că prima instanță, a menținut în tot

amenda aplicată de Consiliul Concurenței, fără a examina susținerile Corpului

Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, potrivit cărora

sancțiunea contravențională s-a exercitat cu încălcarea dispozițiilor legale

privind individualizarea sancțiunii și fără o interpretare și apreciere corectă

a faptelor, de natură să asigure o individualizare corectă a amenzii, ceea ce

atrage incidența dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Printr-o altă

critică, circumscrisă motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recurentul susține că, Consiliul Concurenței a aplicat în mod greșit

legea și a stabilit o amendă în sarcina Corpului Experților Contabili și

Contabililor Autorizați din România fără a ține seama de toate circumstanțele

cauzei, fixând un cuantum al amenzii vădit disproporționat față de gravitatea

și durata faptei, cu reținerea greșită a unor circumstanțe agravante și cu

ignorarea tuturor circumstanțelor atenuante.

Astfel, se susține că

baza de calcul a amenzii a fost stabilită greșit atât în raport cu cifra de

afaceri a Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România

cât și prin greșita apreciere a gravității faptei sancționate.

Susține recurentul

că, în cauză, fiind vorba de sancționarea unei organizații non-profit, dacă

s-ar aplica criteriul cifrei de afaceri oricum acesta nu poate fi echivalat cu

veniturile totale ale Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați

din România, ci doar cu acea cotă din venituri obținute pe baza cifrei de

afaceri a membrilor Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați

din România. În opinia recurentului, singurele surse de venituri care ar putea

fi considerate că au fost influențate de așa zisa practică anticoncurențială

sunt cotizațiile variabile ale membrilor, constatarea fiind reținută chiar în

decizia Consiliului.

Cu privire la

gravitatea faptei, se susține că Consiliul Concurenței a reținut că fapta este

de o gravitate mare în esență, că este vorba de o încălcare de tip cartel de

fixare a prețurilor și că dimensiunea pieții afectate este națională,

serviciile prestate de membrii Corpului Experților Contabili și Contabililor

Autorizați din România fiind importante pentru mediu de afaceri.

Cu privire la durata

faptei, recurentul susține că, Consiliul Concurenței a reținut, în mod nelegal,

că în speță ar fi vorba de o încălcare de lungă durată (peste 5 ani).

În acest sens,

recurentul susține că, cu încălcarea principiului neretroactivității legii noi,

Consiliul Concurenței a reținut în mod nelegal că stabilirea tarifelor de către

Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România constituie

contravenție, prin calificarea acestui ordin profesional ca și asociație de

întreprinderi în sensul art. 5 alin. (1) din Legea Concurenței, astfel cum a

fost modificată prin O.U.G. nr. 75/2010. Consideră recurentul că în situația în

care s-ar aprecia că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. nr.

75/2010, în sensul că după intrarea ei în vigoare (5 august 2010), s-a menținut

Regulamentul Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din

România de stabilire a tarifelor, încălcarea nu poate fi calificată decât ca

fiind una de scurtă durată (mai puțin de un an), caz în care nu se aplică

niciun cuantum adițional. În subsidiar, pornind de la aplicarea directă a

jurisprudenței comunitare în materie, în ceea ce privește înțelesul noțiunii de

agent economic, susține recurentul că nu s-ar putea lua în considerare ca dată

reper decât data de 1 ianuarie 2007, respectiv data aderării la Uniunea

Europeană, ceea ce, de asemenea ar conduce la încadrarea faptei ca fiind de

durată medie, sub 5 ani.

Printr-o altă critică

formulată recurentul susține că, Consiliul Concurenței a reținut în mod greșit

o serie de circumstanțe agravante în sarcina Corpului Experților Contabili și

Contabililor Autorizați din România.

Astfel, se susține

că, Consiliul Concurenței a reținut ca și circumstanță agravantă continuarea de

către Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România a încălcării

după declanșarea procedurii de investigație, ceea ce nu este justificat, având

în vedere faptul că, până la modificarea Legii Concurenței, prin O.U.G. nr.

75/2010, cadrul legislativ în România nu era clar, astfel încât Corpul

Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România avea o îndreptățire

legitimă să considere că investigația Consiliului Concurenței nu este

întemeiată și că nu poate fi subiect activ al faptei anticoncurențiale

prevăzute de art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea Concurenței.

Dată, fiind

succesiunea legilor în timp, precum și a actelor procedurale realizate de

Consiliul Concurenței, consideră recurentul că nu poate fi reținută ca și

circumstanță agravantă menținerea în vigoare a Regulamentului, după începerea

investigației.

Și reținerea celei de

a doua circumstanțe agravante, constând în ignorarea avertismentelor acestuia

în legătură cu caracterul anticoncurențial al unui regulament de stabilire a

tarifelor profesionale, este în opinia recurentului nejustificată, apreciind,

în acest sens, că corespondența între Corpul Experților Contabili și

Contabililor Autorizați din România și Consiliul Concurenței din anul 2000 nu

poate constitui bază pentru reținerea acestei circumstanțe agravante, în

condițiile în care răspunsul Consiliului nu avea o fundamentare legală a

punctului de vedere exprimat iar legislația în vigoare permiteai, în mod

justificat, Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România,

să aprecieze că nu intră sub incidența legii concurenței.

Printr-o ultimă

critică formulată recurentul susține că, în mod greșit Consiliul Concurenței nu

a reținut nicio circumstanță atenuantă hotărâtoare pentru diminuarea

sancțiunii.

Astfel, consideră

recurentul că, în speță, poate fi reținută circumstanța atenuantă prevăzută la

lit. d) a pct. C din Capitolul III din Instrucțiuni, respectiv faptul că,

comportamentul anticoncurențial al întreprinderii a fost autorizat sau

încurajat de autorități publice sau de legislația existentă prin raportare la

atribuțiile conferite Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați

din România prin H.G. nr. 438/1996 (a prevăzut expres la art. 10, dreptul

Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România de a

stabili tarifele practicate de experții contabili, contabilii autorizați și

societățile comerciale de expertiză contabilă, cu avizul organelor de

specialitate ale guvernului) dar și la evoluția modificării art. 5 din Legea

Concurenței.

Sub acest aspect,

prezintă relevanță, în opinia recurentului și faptul că, deși potrivit art. 38

din O.G. nr. 65/1994, activitatea Corpului Experților Contabili și Contabililor

Autorizați din România se desfășoară sub supravegherea autorității de stat,

reprezentată de Ministerul Finanțelor Publice, reprezentanții autorității

publice de supraveghere, au acceptat tacit, situația creată prin adoptarea

Regulamentului, timp de peste 9 ani, ceea ce poate fi calificat drept

încurajarea comportamentului de către autoritățile publice.

De asemenea,

consideră recurentul că în lumina lit. e) a pct. C din Capitolul III din

Instrucțiuni, (alte împrejurări de natura celor de mai sus), ar fi trebuit să

fie reținută drept circumstanță atenuantă împrejurarea că pe piața relevantă a

serviciilor prestate de experții contabili și contabilii autorizați nu s-a luat

nicio măsură sancționatorie, ceea ce a condus la existența unei îndoieli

rezonabile din partea Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați

din România cu privire la caracterul contravențional al comportamentului

restrictiv.

Această situație

reprezintă, în opinia recurentului, o circumstanță atenuantă deosebit de

importantă, reținută frecvent în jurisprudența europeană, fiind frecvente

cazurile în care, constatând că este prima decizie pe piața relevantă

respectivă, Comisia a dat dovadă de clemență, chiar și atunci când a reținut

caracterul grav al faptei, și nu a aplicat nicio amendă.

intimatului

Prin întâmpinarea

depusă la dosar, Consiliul Concurenței a solicitat respingerea recursului și

menținerea sentinței atacate, ca fiind legală și temeinică, formulând ample și

detaliate apărări referitoare la faptul că: Corpul Experților Contabili și

Contabililor Autorizați din România poate fi subiect activ al investigației

desfășurate de către Consiliul Concurenței și înainte de modificarea Legii

Concurenței prin O.U.G. nr. 75/2010; în speță nu este incident un conflict al

legilor în timp astfel încât să se poată accepta posibilitatea unei prezumptive

încălcări a principiului neretroactivității reglementat în Constituție; introducerea

prin O.U.G. nr. 75/2010, a definiției noțiunii de întreprindere astfel cum a

fost consacrată la nivelul jurisprudenței europene, nu a modificat sfera de

aplicare a prevederilor art. 5 din Legea Concurenței; corecta reținere, în

speță, a incidenței, dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea Concurenței și a

art. 101 din Tratat; obiectul și efectul anticoncurențial sunt condiții

alternative și nu cumulative, odată ce s-a stabilit că înțelegerea are ca

obiect împiedicarea/restrângerea/denaturarea concurenței, determinarea

efectelor concrete ale înțelegerii nu mai este necesară; decizia Corpului

Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România a avut obiect

anticoncurențial; vinovăția Corpului Experților Contabili și Contabililor

Autorizați din România a fost fără dubiu demonstrară; Consiliul Concurenței a

constatat în mod corect afectarea comerțului dintre statele membre și

incidența, în consecință a art. 101 din Tratat; incidența prevederilor art. 5

alin. (2) din Legea Concurenței și ale art. 101 alin. (3) din Tratat nu a fost

demonstrată; amenda aplicată a fost corect individualizată; baza de calcul a

sancțiunii a fost corect stabilită; nivelul de bază al amenzii a fost stabilit

în mod corect; Consiliul Concurenței nu a încadrat încălcarea constatată în

categoria celor de gravitate mare pe baza prezumției de impact pe piață, ci a

avut în vedere că fapta reprezintă o încălcare de tip cartel, având ca obiect

fixarea tarifelor (natura faptei), dimensiunea pieței afectate este națională,

serviciile prestate de către membrii Corpului Experților Contabili și

Contabililor Autorizați din România sunt importante pentru mediul de afaceri;

Consiliul Concurenței a reținut în mod corect circumstanțele agravante ca și

lipsa circumstanțelor atenuante în cauză; toate împrejurările calificate de

Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România ca

circumstanțe atenuante incidente speței pot fi înlăturate în considerarea

faptului că abrogarea temeiului legal pentru reglementarea tarifelor și rațiunile

care au fundamentat modificarea legislativă, corespondența purtată în anul

2000, în care autoritatea de concurență invoca nu doar prevederile imperative

ale Legii Concurenței, ci și practica europeană în materie.

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma motivelor invocate de recurenta-reclamantă și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Argumente de fapt și

de drept relevante

Recurentul-reclamant

a supus controlului instanței de contencios administrativ Decizia Consiliului

Concurenței nr. 47 din 2 noiembrie 2010, prin care a fost sancționat

contravențional, în temeiul art. 51 din Legea Concurenței, cu amendă în cuantum

de 4.056.264 RON (9,2% din veniturile totale realizate în anul 2009), pentru

încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea Concurenței

(începând cu 31 martie 2001 și până la data emiterii deciziei) și a art. 101

din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, (începând cu 1 ianuarie

2007) prin fixarea tarifelor practicate de membrii săi ca urmare a adoptării

Regulamentului privind stabilirea criteriilor și modalităților pentru

determinarea onorariilor, indemnizațiilor și compensațiilor cuvenite experților

contabili și contabililor autorizați, precum și societăților de profil, membri

ai Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România.

4.1 În ceea ce

privește motivul prevăzut în art. 304 pct. 7 C. proc. civ.:

Din considerentele

sentinței, rezultă că judecătorul fondului a răspuns, în mod grupat, motivelor

indicate de recurent, prin argumente convingătoare, care se integrează în mod

logic în contextul hotărârii, respectând cerințele art. 261 alin. (1) pct. 5 C.

proc. civ., astfel că ambele hotărâri atacate nu sunt susceptibilă de critici,

în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ., pentru că nu ar cuprinde o analiză

motivată în raport cu criticile formulate, așa cum se pretinde în recurs.

Totodată, în

condițiile în care judecătorul nu este obligat a răspunde fiecărui argument

invocat de părțile litigante, în mod justificat, instanța de fond, explicând

judicios și detaliat situația de fapt, s-a rezumat în motivarea soluției

adoptate numai la aspectele de fapt și de drept relevante, de natură a o

susține și demonstra.

Faptul că instanța de

fond, în argumentarea soluției pronunțate și-a însușit o parte din argumentele

uneia dintre părți sau nu a răspuns punctual fiecărui argument invocat de

recurent în susținerea nelegalității și netemeinicii actului administrativ

contestat, nu este de natură a afecta, prin prisma dispozițiilor art. 304 pct.

7 C. proc. civ., legalitatea hotărârii recurate, în condițiile în care modul în

care a fost argumentată respectiva hotărâre permite instanței de recurs

efectuarea, în cauză, a unui veritabil controlul al legalității și temeiniciei.

4.2 Nefondate sunt și

criticile vizând incidența motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 8

C. proc. civ., câtă vreme instanța de fond nu a schimbat cu nimic nici natura

și nici înțelesul actelor juridice deduse judecății, ceea ce rezultă de altfel

și din expunerea rezumativă a considerentelor, de mai sus, pronunțându-se în

limitele învestirii sale și raportat la obiectul acțiunii de față.

Totodată, în

condițiile în care în dispozitivul încheierii pronunțate, instanța de fond s-a

pronunțat expressis verbis asupra admisibilității probei cu expertiză de

specialitate, faptul că în considerentele hotărârii se face referire la o

expertiză contabilă, nu poate fi calificat decât o simplă eroare materială ce

nu poate afecta legalitatea respectivei hotărâri, în sensul invocat de

recurent, așa încât vor fi înlăturate și criticile formulate prin cererea de

recurs pe acest aspect.

4.3 În ceea ce

privește criticile aduse sentinței civile recurate, prin prisma motivului

prevăzut în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

4.3.1 Vor fi

înlăturate criticile recurentului referitoare la încălcarea principiului

neretroactivității legii civile (art. 1 C. civ. și art. 15 din Constituția

României) cu privire la aplicarea art. 5 alin. (1) din Legea Concurenței, în

forma modificată prin O.U.G. nr. 75/2010, în considerarea:

- atât a faptului că,

recurentul, prin actul administrativ contestat, a fost sancționat

contravențional pentru săvârșirea unei contravenții continue, astfel cum este

definită de art. 13 alin. (2) teza finală din O.G. nr. 2/2001 privind regimul

juridic al contravențiilor, (constând în adoptarea, publicarea, menținerea în

vigoare, modificarea și monitorizarea unui Regulament prin care au fost fixate

tarifele practicate de membrii Corpului Experților Contabili și Contabililor

Autorizați din România pe piața serviciilor de expertiză contabilă) ceea ce

atrage aplicarea legii în vigoare de la momentul epuizării acțiunii/inacțiunii

care formează elementul material al laturii obiective a contravenției, astfel

constatate, respectiv a O.U.G. nr. 75/2010; așadar, vocația comportamentului

anticoncurențial al recurentului de a produce efecte pe piață, nu poate fi

limitat doar la momentul adoptării Regulamentului, așa cum în mod greșit

susține recurentul, ci e circumscrisă perioadei în care Regulamentul a fost în

vigoare;

- dar și a faptului

că sfera noțiunii de agent economic/asociație de agenți economici (sintagmă

folosită de legiuitor anterior adoptării O.U.G. nr. 75/2010), în sensul art. 5

alin. (1) din Legea Concurenței, interpretat, în armonie cu normele comunitare

și cu jurisprudența C.E.J., (aspect ce-și găsește justificare în respectarea

principiului eficienței depline a dreptului comunitar) cuprinde și asociațiile

profesionale, dat fiind faptul că aceste entități juridice, nu urmăresc un

obiectiv exclusiv profesional, social sau public ci desfășoară și activități

economice (în sensul larg al termenului), în limitele impuse de normelor

proprii de organizare și funcționare.

Așadar, este de

necontestat că interpretarea jurisprudențială a noțiunii de agent

economic/asociație de agenți economici, a permis, chiar și în absența unei

definiții consacrate legislativ, încadrarea asociațiilor profesionale atunci

când operează în context comercial, în limitele conceptului de asociație de

agenți economici, aspect ce le aduce în sfera art. 5 alin. (1) din Legea

Concurenței și anterior modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 75/2010.

Faptul că prin O.U.G.

nr. 75/2010 legiuitorul român a înțeles, în procesul de armonizare terminologică

a dreptului național să, înlocuiască sintagma de agent economic/asociație de

agenți economici cu o altă sintagmă preluată din dreptul comunitar, respectiv

întreprindere/asociații de întreprinderi, nu echivalează, cum în mod greșit

susține recurentul, cu crearea unei instituții juridice noi, și implicit cu

modificarea sferei de aplicare a art. 5 alin. (1) din Legea Concurenței, (având

relevanță în acest sens conținutul, limitele și efectele activității

desfășurate pe plan economic și nu denumirea unei entități juridice), pentru a

pune în discuție o eventuală abordare a unei instituții juridice nou create ca

fiind născută din fapte anterioare intrării sale în vigoare, cu efect direct

asupra principiului neretroactivității legii, în sensul invocat de recurent.

De altfel, prin

raportare la dispozițiilor ex-art. 81 alin. (1) din Tratatul privind Uniunea

Europeană, (actual art. 101 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene)

contrar celor susținute de recurent, intimatul ca și autoritate națională

competentă în domeniul concurenței, în mod corect a adoptat o accepțiune largă

a termenului de agent economic/asociație de agenți economici, în sensul că

acesta acoperă orice entitate angajată într-o activitate economică, indiferent

de statutul său juridic sau de modul în care este finanțată, (inclusiv

asociațiile profesionale) prin raportare nu la denumirea respectivei entități

juridice ci la specificul și efectele activității/deciziilor acestora pe o

piață relevantă.

Prin urmare, contrar

celor susținute prin cererea de recurs, Corpul Experților Contabili și

Contabililor Autorizați din România, putea să fie subiect activ al unei

investigații desfășurate de Consiliul Concurenței, începând cu data de 1

ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea Europeană, deci înainte de

modificarea Legii Concurenței prin O.U.G. nr. 75/2010 urmând a fi înlăturate,

astfel, criticile formulate de recurent atât pe acest aspect și cele

referitoare la existența unui conflict de legi în timp.

4.3.2 Totodată, vor

fi înlăturate și criticile referitoare la greșita reținere a încălcării

dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea Concurenței, Înalta Curte constatând,

în acord cu instanța de fond, că în mod corect a fost reținută în sarcina

Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România săvârșirea

unei fapte anticoncurențiale ce a avut ca obiect restrângerea concurenței pe

piața serviciilor de expertiză contabilă.

Astfel, Înalta Curte

constată că Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România,

inte