ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4129/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4129/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Ședința publică
de la 25 noiembrie 2010
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința nr. 1569/ Com din 27 octombrie
2009 Tribunalul Iași, secția comercială și contencios administrativ, a anulat
ca insuficient timbrată cererea formulată de reclamanta
SC B.G. SRL Iași, a
admis cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă S.C.M. de Gradul I
Munca Invalizilor Iași, obligând-o pe reclamantă să-i plătească sumele de
40.401,98 lei reprezentând chirie restantă și 24.492,03 lei cu titlu de
penalități de întârziere, cu 2.551,13 lei cheltuieli de judecată, reținând că
reclamanta pârâtă nu a făcut dovada plății diferenței taxei judiciare de timbru
iar în ceea ce privește cererea reconvențională a constatat că facturile
fiscale emise de reclamantă au fost acceptate la plată fiind semnate de
reprezentantul pârâtei și în raport de prevederile art. 5, 6 și 7 din
contractul de închiriere încheiat între părți a considerat fondată cererea.
Împotriva acestei
sentințe a declarat apel reclamanta pârâtă SC B.G. SRL Iași.
Prin Decizia nr. 22
din 15 martie 2010 Curtea de Apel Iași, secția comercială, a anulat ca
insuficient timbrat apelul, reținând că pentru termenul de judecată de la 15
martie 2010 apelanta a fost citată cu mențiunea a timbra apelul cu suma de 791
lei, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o, astfel că a aplicat dispozițiile art.
20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Reclamanta pârâtă SC
B.G. SRL Iași a atacat cu recurs decizia instanței de apel precizând că prin
acordul părților s-a renunțat la contractul de asistență juridică datorită
stării de sănătate a avocatului și că având în vedere că societatea a închiriat
un nou spațiu și are un nou punct de lucru se impunea citarea acesteia fie la
sediul social cunoscut și de cealaltă parte, fie la acest punct de lucru,
împrejurare față de care consideră că procedura a fost viciată pentru termenul
de judecată de la 15 martie 2010 și cu atât mai mult se impunea acordarea unui
nou termen de judecată, în vederea fixării timbrajului pentru capătul de cerere
privind restituirea T.V.A.-ului.
Și-a întemeiat
recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 87 - 95
C. proc. civ.
Recursul este
nefondat pentru considerentele ce urmează a fi arătate în continuare.
Prin cererea de apel
formulată de reclamantă pârâtă SC B.G. SRL Iași la data de 2 noiembrie 2009,
aceasta și-a ales sediul la domiciliul procedural Cabinetul de avocatură D.C.M.
din Iași, județul Iași, sediu la care i-a fost comunicată și citația pentru
termenul de judecată din 15 martie 2010 așa încât susținerea recurentei în
sensul că procedura a fost viciată deoarece nu a fost citată la punctul de
lucru sau la sediul social cunoscut de cealaltă parte, nu poate fi primită,
apelanta având obligația de a indica noul sediu, obligație pe care nu și-a
îndeplinit-o.
În ceea ce privește
motivul de recurs referitor la neacordarea de către instanța de apel a unui
termen de judecată în scopul fixării timbrajului pentru capătul de cerere ce
privea restituirea T.V.A., nici acesta nu poate fi primit deoarece instanța de
apel a stabilit taxa judiciară de timbru în cuantum de 791 lei aferentă penalităților
de întârziere, cu amendamentul de a preciza cuantumul sumei plătite cu titlu de
T.V.A., apelanta fiind citată cu această mențiune.
Cum chestiunea
timbrajului este prioritară oricărei alte cereri și față de împrejurarea că i
s-a pus în vedere apelantei reclamante să plătească suma de 791 lei taxă
judiciară de timbru cu amendamentul precizării cuantumului sumei plătite cu
titlu de T.V.A. și cum apelanta nu s-a conformat dispozițiilor instanței,
corect instanța de apel a anulat recursul ca insuficient timbrat.
Pentru considerentele
de mai sus, Curtea constată că instanța a cărei hotărâre a fost atacată a
aplicat corect dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și că nu
au fost încălcate dispozițiile art. 87 - 95 C. proc. civ., astfel că în
conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de
reclamanta
SC B.G.
SRL Iași
împotriva
Deciziei
nr. 22 din 15 martie 2010 a Curții de Apel Iași, secția comercială, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 25 noiembrie 2010.