ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 788/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 788/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 86 din 20 februarie

2013 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr. 5709/118/2012,

s-au dispus următoarele:

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată

inculpata I.G. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune calificată în

convenții cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2),

(3) și (5) C. pen. și uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., ambele cu

aplicarea art. 33 lit. b) din C. pen. deoarece faptele nu întrunesc unul dintre

elementele constitutive ale infracțiunilor.

S-a constatat că

inculpata a fost reținută în cauză pentru 24 de ore la data de 23 februarie

2012.

În baza art. 215

alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic art. 74 lit. c) și alin. (2) - art.

76 alin. (1) lit. a) C. pen.;

A fost condamnat

inculpatul I.A. la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune calificată în convenții cu consecințe deosebit de

grave.

S-a făcut aplic. art.

65 alin. (1) și (3) C. pen. rap. la art. 76 alin. (3) C. pen. privind pedeapsa

complementară.

În baza art. 291 C.

pen. cu aplic art. 74 lit. c) și alin. (2) - art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.;

A fost condamnat

același inculpat la o pedeapsă de o lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de uz de fals.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen. - art. 34 lit. b) C. pen.;

S-a aplicat

inculpatului I.A. pedeapsa cea mai grea respectiv 3 (trei) ani închisoare.

S-a făcut aplic. art.

65 alin. (1) și (3) C. pen. rap. art. 76 alin. (3) C. pen. privind pedeapsa

complementară.

În baza art. 71 alin.

(1), (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.

64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen.

În baza art. 86

1

alin. (2) C. pen. s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei

de 3 ani închisoare aplicată pentru inculpat.

În baza art. 86

2

alin. (1) C. pen., s-a fixat termen de încercare de 5 ani, termen compus din

pedeapsa aplicată la care se adaugă intervalul de timp de 2 ani.

Pe durata termenului

de încercare inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere prev de art. 86

3

alin. (1) lit. a) - d) C. pen. respectiv:

- să se prezinte la

datele fixate la Serviciul de probațiune;

- să anunțe în

prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile;

- să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existentă.

În baza art. 86

3

alin. (4) C. pen. s-a încredințat supravegherea executării măsurilor stabilite

în sarcina inculpatului către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul

Constanța.

În baza art. 359 C.

proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării

dispozițiilor legale privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere

prev. de art. 86

4

C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere se suspendă și executarea

pedepselor accesorii.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținută în cauză

pentru 24 de ore la data de 23 februarie 2012.

În baza art. 170 C.

proc. pen. în ref. la art. 348 C. proc. pen. s-a dispus restabilirea situației

anterioare prin anularea contractelor de credit cu numărul X, de la CEC Bank -

Sucursala Tulcea, în valoare de 250.000 RON, respectiv contractul cu numărul X1

de la CEC Bank - Sucursala Tulcea, în valoare de 447.000 RON.

S-a admis în parte

acțiunea civilă.

În baza art. 14 alin.

(3) lit. b) C. proc. pen., art. 346 alin. (1) și alin. (2) teza III C. proc.

pen. rap. la art. 1349 și urm C. civ., art. 1382 C. civ. în ref. la art. 193 C.

civ., a obligat pe inculpații I.G. și I.A. în solidar la plata sumei de 494.380

RON, prejudiciu efectiv creat în dauna părții civile CEC Bank - Sucursala

Tulcea, respectiv valoarea nerestituită a creditului.

Pentru a pronunța

aceasta sentință, instanța de fond, în baza materialului probator administrat

în cauză, a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța nr. 2284/P/2011 din data de 05 mai

2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților I.G. și I.A. ambii pentru

săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

și de art. 291 din C. pen.

S-a reținut în actul

de sesizare al instanței că la data de 08 februarie 2008, inculpata I.G.

împreună cu soțul său, inculpatul I.A. au contractat un credit bancar de la CEC

Bank - Sucursala Tulcea, în valoare de 447.000 RON, fiind încheiat în acest

sens contractul cu numărul X1, titularul creditului fiind I.G.

Pentru acordarea

acestuia, inculpata a prezentat o serie de documente solicitate de unitatea

bancară, printre care și adeverința de salariat emisă de către SC C.I. SRL, cu

sediul în mun. Medgidia, str. A., nr. 8, care atesta în mod nereal faptul ca

învinuita este angajată a societății menționate, cu contract de muncă, pe o

perioadă nedeterminată.

Prin adresa cu

numărul 12.724 din 01 februarie 2012 înaintată către ITM Constanța, a fost

solicitată verificarea calității de angajat a inculpatei I.G. la societatea menționată,

ocazie cu care s-a comunicat faptul că sus-numita nu a fost angajată a

societății în cauză în perioada înscrisă în adeverința de salariat, așa cum a

fost prezentată băncii.

În acest fel, s-a

apreciat faptul că inculpata a indus în eroare reprezentanții unității bancare

cu privire la calitatea sa de angajat, obținând în acest fel aprobarea

creditului, pe care nu l-ar fi obținut în condiții normale. Ulterior ridicării

sumei de bani, inculpata nu a mai achitat ratele aferente creditului, prejudiciind

astfel unitatea bancară cu echivalentul sumei astfel obținute.

La data de 08

februarie 2008, separat de activitatea descrisă mai sus, inculpatul I.A.,

împreună cu inculpata I.G., a contractat un credit bancar de la CEC Bank -

Sucursala Tulcea în valoare de 250.000 RON fiind încheiat în acest sens

contractul cu numărul X, titularul creditului fiind I.A.

Pentru acordarea

acestui credit bancar, acesta a prezentat o serie de documente solicitate de

unitatea bancară, printre care și adeverința de salariat emisă de către SC B.I.

SRL cu sediul în Constanța, Str. Ț.V., nr. 17, care atesta în mod nereal faptul

că inculpatul este angajat al societății menționate, cu contract de muncă pe o

perioadă nedeterminată.

Prin adresa cu

numărul 12.723 din 01 februarie 2012 înaintată către ITM Constanța, a fost

solicitată verificarea calității de angajat a inculpatului I.A. la societatea

menționată, ocazie cu care reprezentanții ITM Constanța au comunicat faptul că

sus-numitul nu a fost angajat al societății în cauză în perioada înscrisă în

adeverința de salariat, prezentată băncii.

În acest fel, se

poate concluziona faptul că inculpatul a indus în eroare reprezentanții

unității bancare cu privire la calitatea sa de angajat, obținând în acest fel

aprobarea creditului pe care nu l-ar fi obținut în condiții normale. Ulterior

ridicării sumei de bani, inculpatul nu a mai achitat ratele aferente

creditului, prejudiciind astfel unitatea bancară cu echivalentul sumei astfel

obținute.

S-a procedat la

audierea reprezentantului SC C.I. SRL în persoana numitului C.C., ocazie cu

care acesta a precizat că nu îi cunoaște pe numiții I.A. și I.G. și nu au fost

angajați niciodată la societatea pe care o reprezintă și nu le-a eliberat

acestora niciodată documente în vederea obținerii de credite bancare.

În vederea efectuării

cercetărilor au fost atașate la dosarul cauzei documentele de obținere a

creditului de către inculpați.

În data de 23

februarie 2012, s-a procedat la efectuarea unei percheziții domiciliare în baza

autorizației de percheziție numărul 60 emisă de către Tribunalul Constanța la

domiciliul inculpaților I.G. și I.A., ocazie cu care au fost identificate

documente ce au fost atașate la prezenta cauză.

Inculpații I.G. și

I.A. au declarat că într-adevăr au semnat documentele de obținere a creditului,

au obținut creditele în cauză respectiv I.G. 447.000 RON iar I.A. 250.000 RON,

dar de obținerea creditului s-a ocupat o "societate de credite al cărei

nume nu îl mai cunoaște și nici nu poate indica persoanele care s-au ocupat de

credit", aspecte care denotă eludarea adevărului de către inculpați care

încearcă astfel, prin diferite modalități nesustenabile logic și probator, să

invoce participarea pasivă a lor la comiterea infracțiunilor reținute în

sarcina lor.

Analizând conținutul

infracțiunilor reclamate ca fiind săvârșite de către inculpați se reține în

actul de sesizare al instanței că în ceea ce privește infracțiunea de

înșelăciune inculpații I.G. și I.A. au procedat la inducerea în eroare prin

mijloace frauduloase (acte falsificate) în vederea obținerii a două credite

bancare, cauzând în acest fel un prejudiciu total de 697.000 RON, în

detrimentul CEC BANK - Sucursala Tulcea iar în ceea ce privește infracțiunea de

uz de fals conform documentelor probatorii atașate la prezentul dosar este cert

faptul că inculpații sunt cei care s-au folosit de înscrisurile în cauză,

respectiv adeverințe ce prezentau faptul că sunt angajați la diferite societăți

comerciale, cunoscând că sunt nereale în conținut, în vederea producerii unor

consecințe juridice, astfel că au fost ținuți responsabili de ambele

infracțiuni pentru care au fost puși sub învinuire.

Situația expusă în

rechizitoriu s-a susținut în cauză cu acte bancare, declarații inculpați,

declarații martori.

În ședința publică

din 19 septembrie 2012 a fost audiată inculpata I.G. care nu a recunoscut

faptele și a arătat că își menține declarațiile pe care le-a dat până în

prezent la Parchet cu precizarea că aceasta nu știe să scrie, și nici să

citească, iar în ceea ce privește cele două contracte de credit, nu poate da

detalii, precizând că la un moment dat soțul acesteia i-a spus să se prezinte

la Tulcea împreună cu acesta, și să semneze anumite hârtii, neștiind în fapt

despre ce este vorba.

A fost de două ori la

Tulcea, însă soțul acesteia, respectiv inculpatul I.A., nu i-a dat detalii

despre aceste acte și la ce anume folosesc ele. A fost, așa cum a precizat, de

două ori la Tulcea, cu încă o persoană de sex feminin cu mașina, persoană al

cărei nume nu îl cunoaște. Împreună cu aceasta, cu soțul acesteia și cu șoferul

se mai afla o doamna. Știe că șoferul era soțul acelei persoane de sex feminin

care i-a însoțit.

Ceea ce știa de la

soțul acesteia despre acea doamnă este că ea întocmise acele acte, și că îi

ajuta să scoată bani de la CEC, deoarece dumneaei avea o firmă de credit.

Inculpatul I.A. nu a

recunoscut faptele, și-a menținut declarațiile date până în prezent arătând că

intenționa să împrumute sume de bani consistente pentru a face niște afaceri cu

terenuri și că a auzit prin oraș de o anumită persoana, P.M., și interesându-se

de societatea acesteia, a aflat de la anumite persoane din cartier că aceasta

avea o firmă de creditare.

S-a întâlnit cu

această persoană, și aceasta i-a spus că nu este necesar să dețină o societate,

fiindu-i necesare pentru obținerea creditului doar actele sale de identitate și

ale soției sale.

A fost împreună cu

aceasta la Tulcea deoarece îi spusese că trebuie să se prezinte la Sucursala

CEC de acolo. S-a deplasat împreună cu soția sa, într-o mașină aparținând

soțului respectivei P., care îi conducea mașina, lângă șofer fiind aceasta.

Când a ajuns la

Tulcea, inculpatul și soția sa stăteau deoparte, iar această P. în fața

ghișeului unde se afla funcționara de la bancă.

Acestea au întocmit

mai multe acte, și nu i-au chemat decât să semneze. Chiar la un moment dat P.M.

l-a trimis după niște sucuri.

La Tulcea a fost de

două ori, cunoscând faptul că, doamna M., a luat legătura cu una dintre

directoare, pe urmă a ajuns împreună cu aceasta la directorul general, o doamnă

P.S.

În ședința publică

din data de 10 octombrie 2012 a fost audiat martorul C.S.C. care a arătat că

își menține declarația pe care a dat-o până în prezent, în integralitatea

acesteia, întrucât ea corespunde întru totul adevărului și a făcut precizarea

că din anul 1992 este administrator la SC C.I. SRL Medgidia, iar pe inculpații

I.G. și I.A., prezenți în fața sa, în sala de judecată, nu îi cunoaște și nu

i-a văzut niciodată. De asemenea își aduce aminte că la urmărire penală i-au

fost prezentate două adeverințe de salariu emise de societatea sa, însă nu a

recunoscut aceste adeverințe, și nici scrisul de pe acestea. Nu poate preciza

cu exactitate, însă la prima vedere ștampila de pe acele adeverințe părea a fi

a societății sale, însă cu precizarea că acesta având ștampila din 1992, nu

avea impresia așa de clară ca și impresia ștampilei de pe acele adeverințe. Nu

cunoaște persoana cu numele T.M., care era trecută în calitate de director

economic pe acele adeverințe însă o cunoaște pe numita P.M., însă nu a fost

angajata sa.

În ședința publică

din data de 31 octombrie 2012 au fost audiați martorii S.F., I.S. și S.C.C.

S.F. nu îi cunoaște pe cei doi inculpați prezenți în sală, deoarece specificul

muncii sale în calitate de analist de credit în cadrul CEC Bank - Sucursala Tulcea,

nu presupune o întâlnire cu cei care solicită creditul, ci doar analizarea

scriptic a oportunității acordării de credite.

Nu a fost contactată

de nicio firmă de credit care să uzeze de numele celor doi inculpați.

I.S. lucrează la CEC

Bank - Sucursala Tulcea, în calitate de analist credite, nu îi cunoaște pe cei

doi inculpați, nu a avut vreo legătură cu aceștia, însă a primit dosarul celor

doi inculpați de la consilieri, aceasta analizând documentația din acel dosar.

Nu a fost contactată de vreo firmă de credit în ce-i privește pe cei doi

inculpați.

Consilierii doar

primesc actele de la solicitanții băncii în ceea ce privește creditul,

întocmește un dosar pe care îl înaintează analistului de credit, așa cum este

aceasta. Martora verifică financiar situația solicitantului, precum și

plafoanele legale în care aceștia se încadrează, după care înaintează dosarul

unui comitet de credit ai băncii.

Nu a sesizat aspecte

în neregulă în legătură cu dosarul inculpaților, cu atât mai mult nu ține minte

detalii deoarece a trecut mult timp de atunci.

S.C.C. lucrează la

CEC Bank - Sucursala Tulcea în calitate de ofițer relații clienți, și în

această calitate are contact direct cu clienții băncii care solicită credite și

în această calitate adună documentația necesară întocmirii unui dosar de la

clienți, îi consiliează în ceea ce privește completarea unor formulare tipizate

ale băncii, le calculează valoarea creditului pe care îl pot solicitata, în

baza acestor acte întocmind un dosar pe care îl înaintează analistului de credite.

Îi cunoaște pe cei doi inculpați deoarece s-au prezentat la bancă în vederea

acordării unui credit. Nu-și amintește dacă s-au prezentat la bancă însoțiți de

cineva.

Aceasta a verificat

adeverința de salariu electronică a celor doi inculpați, deoarece nu avea

atribuții exprese în acest sens, însă pentru degrevarea activității băncii, s-a

hotărât ca aceștia să facă acest lucru.

Procedura este să

verifice adeverințele să nu fie adăugite, să aibă două semnături, să fie pe

formularul băncii. De altfel procedura impune să te verifice și telefonic, pe

site-uri, și în această situație crede că a verificat. Adeverințele de salariu

trebuiau să fie depuse în original.

În general copiile de

pe actele de proprietate sau de identitate le certifica această martoră. Își

aduce aminte că a luat personal angajamentul inculpaților, cum de altfel este

stipulat pe verso-ul adeverinței, că societatea angajatoare este de acord cu

poprirea în cazul neplății creditului.

S-au depus la dosarul

cauzei contractele de credit pentru cei doi inculpați, actele aferente acestor

contracte, raport de evaluare al imobilului inculpaților cu care s-au garantat

aceste credite. Se relevă că, trebuie făcută distinct încă de la început

diferența între modalitatea de a acționa a celor doi inculpați.

Astfel la data de 08

februarie 2008, inculpata I.G. la solicitarea soțului său, inculpatul I.A., au

contractat un credit bancar de la CEC Bank - Sucursala Tulcea, în valoare de

447.000 RON, fiind încheiat în acest sens contractul cu numărul X1, titularul

creditului fiind I.G.

Pentru acordarea

acestuia, inculpata s-a deplasat în Tulcea, la sediul CEC Bank, fără a avea

contact cu funcționarii băncii, unde soțul acesteia împreună cu numita P.M. au

prezentat o serie de documente solicitate de unitatea bancară, printre care și

adeverința de salariat emisă de către SC C.I. SRL cu sediul în mun. Medgidia,

str. A., nr. 8, care atestă în mod nereal faptul că inculpata este angajată a

societății menționate, cu contract de muncă, pe o perioadă nedeterminată.

Prin adresa cu

numărul 12.724 din 01 februarie 2012, înaintată către ITM Constanța, a fost

solicitată verificarea calității de angajat a inculpatei I.G. la societatea

menționată mai sus, ocazie cu care s-a comunicat faptul că sus-numita nu a fost

angajată a societății în cauză în perioada înscrisă în adeverința de salariat

așa cum a fost prezentată băncii. Cei doi inculpați s-au deplasat împreuna cu

reprezentanta firmei de credit la sucursala CEC Bank care a întocmit toate

formalitățile necesare creditului. În timp ce inculpații așteptau pe margine

această reprezentantă discuta cu angajații CEC Bank.

După ce inculpații au

fost analizați vizual de către angajații CEC Bank martora C.S. a verificat

veridicitatea contractelor de angajare. În ambele cazuri persoana care a

confirmat telefonic este P.M. Aceeași P.M. apare menționată ca director la S.C.

B. SRL firma angajatoare a lui I.A.

Din analiza

profilului educațional social al inculpatei I.G., neșcolarizată, fără a ști să

scrie și să citească, s-a reținut că acest aspect nu poate permite rațiunii

acesteia să efectueze astfel de operațiuni financiare. Este indubitabil ca

aceasta a fost coordonată de angajații CEC Bank și ai firmei de credit care au

constatat pe baza înscrisurilor că deține în coproprietate un imobil valoros,

mult mai mare ca valoare decât creditul ce urma a fi acordat.

Constatând ca un

aspect modest cum ar fi lipsa documentelor de angajat însă existând o ipoteca

serioasă, aceste aspecte au fost complinite de angajații CEC Bank și ai firmei

de credit. Nu se poate trage concluzia că documentele prezentate de cei 2 la

bancă sunt false în condițiile în care firmele existau în realitate iar cei doi

nu au cunoscut falsificarea acestora, operațiuni ce au revenit angajaților CEC

Bank și ai firmei de credit. Declarațiile angajaților CEC Bank respectiv S.F.,

I.S. și S.C.C. sunt relevante în această cauză, fiind favorabile inculpatei, în

condițiile în care niciuna dintre martorele audiate nu îi identifică pe

niciunul dintre inculpați, cu atât mai puțin pe inculpata I.G.

S-a apreciat că nu se

poate reține că inculpata a indus în eroare reprezentanții unității bancare cu

privire la calitatea sa de angajat, obținând în acest fel aprobarea creditului,

pe care nu l-ar fi obținut în condiții normale, în condițiile în care aceasta

neșcolarizată, a reacționat conform indicațiilor soțului acesteia care dorea să

contracteze un credit, așa cum de altfel o declară chiar inculpatul, în acest

sens depunând demersuri pentru identificarea unei firme de credite care îi

putea facilita acest lucru.

În acest demers

datele de identificare ale inculpatei, actele de proprietate ale imobilului

coproprietate dar și alte date au fost folosite de către inculpatul I.A., fără

ca inculpata I.G. să cunoască vreunul dintre aceste aspecte sau modalitatea de

obținere a creditului.

Din perspectiva

expusă nu se poate reține intenția inculpatei I.G. de a frauda unitatea bancară

sau de a accepta acest aspect în necunoștință de cauză.

În consecință s-a

apreciat că lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii

respectiv intenția.

Chiar și fără acest

element, fără cunoștința inculpatei I.G., activitatea reținută în Rechizitoriu

și-a produs efectele, respectiv s-a întocmit contractul de credit cu numărul X1

de la CEC Bank - Sucursala Tulcea, în valoare de 447.000 RON, acte ce nu ar fi

fost obținute dacă nu existau documentele falsificate astfel că instanța în

baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

a achitat pe inculpata I.G. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215

alin. (1), (2), (3) și (5) din C. pen. și de art. 291 din C. pen., deoarece

faptele nu întrunesc unul dintre elementele constitutive ale infracțiunilor.

În ceea ce-l privește

pe inculpatul I.A. la data de 08 februarie 2008, acesta după ce a depus

demersurile necesare în vederea contractării unui credit, acceptând faptul că

nu este necesar să dețină o societate, fiindu-i necesare pentru obținerea

creditului doar actele sale de identitate și ale soției sale așa cum îi

precizase numita P.M., determinat de faptul că inculpatul dorea să obțină un

credit pentru a derula afaceri cu terenuri, împreună cu inculpata I.G., pe care

a determinat-o să se deplaseze împreună cu acesta în localitatea Tulcea - fără

ca aceasta din urmă să aibă cunoștință despre ce este vorba, a contractat un

credit bancar de la CEC Bank - Sucursala Tulcea în valoare de 250.000 RON,

fiind încheiat în acest sens contractul cu numărul X, titularul creditului

fiind I.A.

Pentru acordarea

acestui credit bancar, inculpatul a prezentat o serie de documente solicitate

de unitatea bancară prin intermediul numitei P.M., printre care și adeverința

de salariat emisă de către S.C. B.I. SRL cu sediul în Constanța, Str. Ț.V.,

care atestă în mod nereal faptul că inculpatul este angajat al societății

menționate, cu contract de muncă pe o perioadă nedeterminată.

Prin adresa cu

numărul 12.723 din 01 februarie 2012 înaintată către ITM Constanță a fost

solicitată verificarea calității de angajat a inculpatului I.A. la societatea

menționată mai sus, ocazie cu care reprezentanții ITM Constanța au comunicat

faptul că sus-numitul nu a fost angajat al societății în cauză în perioada

înscrisă în adeverința de salariat prezentată băncii.

În acest fel s-a

concluzionat faptul că inculpatul a indus în eroare reprezentanții unității

bancare cu privire la calitatea sa de angajat, acceptând faptul că pentru

obținerea creditului îi sunt necesare doar actele sale de identitate și ale

soției sale așa cum îi precizase numita P.M., obținând în acest fel aprobarea

creditului pe care nu l-ar fi obținut în condiții normale.

Inculpații răspund în

solidar din perspectiva faptului că au acționat împreună chiar dacă unul dintre

ei respectiv I.G. a acționat fără vinovăție, ambii inculpați realizând acțiuni

ilicite dar care sunt diferențiate în opinia instanței după cum întrunesc sau

nu elementele constitutive ale infracțiunii.

Faptele inculpatului

I.A., comise la data de 08 august 2008, de a obține ilegal, prin utilizarea

unor documente cu un conținut nereal, în scopul inducerii în eroare a unității

bancare, a contractelor de credit cu numărul X de la CEC Bank - Sucursala

Tulcea în valoare de 250.000 RON acte ce nu ar fi fost obținute dacă nu existau

documentele falsificate sus-menționate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor

de înșelăciune calificată în convenții cu consecințe deosebit de grave, infr.

prev. și ped. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) din C. pen. și uz de fals,

infr. prev. și ped. de art. 291 din C. pen.

La individualizarea

pedepsei, în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen. s-au avut în vedere

pe lângă criteriile generale de individualizare, dispozițiile părții generale

ale C. pen., normele care impun regimul sancționator, natura și gravitatea

faptelor comise raportat la modalitatea de săvârșire a acestora, respectiv

inculpatul a indus în eroare reprezentanții unității bancare cu privire la

calitatea sa de angajat, acceptând faptul că pentru obținerea creditului îi

sunt necesare doar actele sale de identitate și ale soției sale așa cum îi precizase

numita P.M., însă a garantat acest credit cu un imobil mult mai mare ca valoare

decât suma creditată a acestuia și a soției sale, însumată dar și datele ce-l

caracterizează pe inculpat pe parcursul urmăririi penale dar și al cercetării

judecătorești, inculpatul a avut un comportament pozitiv, este căsătorit, a

acceptat faptul că adeverințele de angajat sunt false însă a fost determinat în

demersurile sale de o altă persoană respectiv de P.M., a plătit ratele constant

o anumită perioadă de timp, care, chiar dacă nu-l exonerează de răspundere

penală, constituie un element de apreciere. În sensul incidenței art. 74 alin.

(1) lit c) și alin. (2) C. pen., apreciindu-se în aceste condiții că scopul

educativ al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea,

orientate către minimul prevăzut de lege ca urmare a aplicării disp. art. 76 C.

pen. iar ca modalitate de executare, s-a apreciat ca optimă în cauză

suspendarea executării-pedepsei sub supraveghere având în vedere pe de o parte

circumstanțele concrete ale cauzei dar și faptul că prin acțiunea lor

inculpații au produs o pagubă ce trebuie reparată, regimul de detenție fiind

impropriu realizării acestui deziderat.

Prejudiciul cauzat

prin faptele învinuiților este de 447.000 RON în cazul inculpatei I.G. și

respectiv 250.000 RON în cazul inculpatului I.A., nerecuperat în integralitate.

Prin Adresa nr. 5218

din 14 iunie 2012, CEC Bank - Sucursala Tulcea s-a constituit parte civilă în

cauză cu suma de 831.936,37 RON respectiv pentru inculpata I.G. creanța este în

valoare de 529.936,03 RON și este compusă din credit 461.700,66 RON, credit

restant 6.327,62 RON, dobânzi 40.721,36 RON, dobânda la credit restant 332,77

RON, dobânda la zi 450,66 RON, comisioane 402,96 RON iar pentru inculpatul I.A.

creanța este în valoare de 301.819,34 RON și este compusă din credit 272.805,10

RON, credit restant 3.406,35 RON, dobânzi 25.250,39 RON, dobânda la credit

restant 186,08 RON, dobânda la zi 75,17, comisioane 96,25 RON.

Astfel valoarea

totala a celor doua credite a fost de 697.000 RON din care până în prezent cei

doi inculpați au achitat suma de totală de 202.620 RON conform extraselor de

cont înaintate de CEC Bank - sucursala Tulcea.

În condițiile în care

contractele de credit cu numărul X, de la CEC Bank - Sucursala Tulcea, în

valoare de 250.000 RON, respectiv contractul cu numărul X1 de la CEC Bank -

Sucursala Tulcea, în valoare de 447.000 RON sunt rezultatul unor acte ilicite,

s-a apreciat că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 170 C. proc. penală,

în sensul repunerii părților în situația anterioară, aspect ce a fost

evidențiat în cuprinsul dispozitivului.

Potrivit legii

procesual penale instanța poate dispune în sensul art. 346 - 353 și urm. C.

proc. pen. respectiv al desființării contractelor obținute prin înșelăciune, ca

având cauză ilicită și totodată asupra realității și întinderii sumelor efectiv

datorate de inculpați, respectiv al înlăturării dobânzilor și penalităților

invocate. Solicitarea unor beneficii contractuale respectiv dobânzi, dobânda la

zi, comisioane, în plus față de debitul efectiv, echivalează cu o îmbogățire

fără just temei, iar legal și drept, inculpații datorează suma efectiv

încasată, nu și accesoriile rezultate din activitățile expuse. S-a impus în

opinia instanței repunerea părților în situația anterioara conform art. 170 C.

proc. pen. dar și plata de către cei doi inculpați a sumei de 494.380 RON,

prejudiciu efectiv creat în dauna părții civile CEC Bank ca urmare a achitării

unei părți din suma creditată. O astfel de apreciere este justificată de faptul

că în ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a constatat că s-a constituit

în termen legal parte civilă CEC Bank - Sucursala Tulcea care a solicitat

obligarea celor doi inculpați la plata sumei de 831.936, 37 RON.

S-a constatat că sunt

îndeplinite cumulativ cerințele răspunderii civile delictuale: fapta ilicita a

celor doi inculpați cu sau fără vinovăție constând în acțiunea acestora de la

data de 08 august 2008 de a obține ilegal, prin utilizarea unor documente cu un

conținut nereal, inducând în eroare unitatea bancară CEC Bank - Sucursala

Tulcea a contractelor de credit cu numărul X, de la CEC Bank - Sucursala Tulcea

în valoare de 250.000 RON respectiv contractul cu numărul X1 de la CEC Bank -

Sucursala Tulcea în valoare de 447.000 RON acte ce nu ar fi fost obținute dacă

nu existau documentele falsificate sus-menționate.

Solicitarea, însă, de

către CEC Bank - Sucursala Tulcea a sumei totale de 831.936, 37 RON respectiv

creanța, credit, credit restant, dobânzi, dobânda la credit restant, dobânda la

zi, comisioane exclude acordarea acestor sume ca nefiind datorate de inculpați.

Din perspectiva prejudiciului cert care însoțește o infracțiune nu se poate

dispune decât pentru acordarea prejudiciului concret deoarece cu privire la penalități

există posibilitatea formulării unei acțiuni civile pe de o parte dar și pe de

altă parte aceste sume sunt viitoare, incerte, nedatorate, încadrarea juridică

a faptelor deduse judecății implicând prejudicii bine determinate.

Cu atât mai mult se impune

repunerea părților în situația anterioară dat fiind faptul că aceste contracte

au fost încheiate prin acțiuni ilicite respectiv al desființării contractelor

obținute prin înșelăciune ca având cauză ilicită și totodată asupra realității

și întinderii sumelor efectiv datorate de inculpați, respectiv al înlăturării

dobânzilor și penalităților invocate.

Împotriva

sus-menționatei sentințe au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul

Constanța, partea civilă CEC Bank - Sucursala Tulcea și inculpatul I.A.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:

În apelul formulat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța în mod greșit instanța de fond a

dispus achitarea inculpatei I.G. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.

215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și de art. 291 C. pen. în baza art. 10

lit. d) C. proc. pen., apreciind în mod eronat că nu sunt întrunite elementele

constitutive ale acestor infracțiuni, lipsind elementul intențional și aceasta

motivat de împrejurarea că inculpata este neșcolarizată și nu știe carte,

astfel încât nu putea să efectueze operațiuni bancare.

În mod greșit

instanța de fond a reținut că nu se poate aprecia că inculpata I.G. indus în

eroare reprezentanții unității bancare cu privire la calitatea sa de angajat în

condițiile în care aceasta neșcolarizată a acționat conform indicațiilor

soțului acesteia care dorea să contracteze un credit, demers în care datele de

identificare ale inculpatei, actele de proprietate a imobilului coproprietate dar

și alte date au fost folosite de către inculpatul I.A. fără ca inculpata să

cunoască vreunul dintre aceste aspecte și modalitatea de obținere a creditului.

Contra aspectelor

reținute pentru inculpata I.G. în ceea cel privește pe inculpatul I.A. instanța

de fond a apreciat că s-a probat intenția acestuia de a induce în eroare

unitatea bancară cu privire la calitatea sa de angajat, acceptând faptul că,

pentru obținerea creditului sunt necesare doar actele sale de identitate și ale

soției sale, așa cum i-a precizat numita P.M. fără a mai face nicio referire cu

privire la garanția imobiliară, constând în ipoteca asupra imobilului de pe

str. P.V.

S-a susținut că nu se

justifică tratamentul diferențiat între cei doi inculpați în condițiile în care

au folosit și/sau au semnat acte similare conținând date nereale pentru

obținerea creditelor bancare în mod ilicit, respectiv adeverințe de salariat

false, fluturaș de salariu, cereri de credit, fișe de client, angajamente de

plată prin care se atestă ocupația și locul de muncă al fiecăruia dintre cei

doi inculpați.

În sensul acestei

concluzii, s-a făcut trimitere la faptul că atât în faza urmăririi penale cât

și în cursul judecății, inculpații au avut declarații similare, fără să existe

vreo diferență cu privire la demersurile pe care le-a întreprins fiecare cu

ocazia obținerii creditelor bancare. Conform declarațiilor inculpaților din

faza de urmărire penală, aceștia au dorit să obțină un împrumut bancar, sens în

care cei doi s-au deplasat la o societate de credit situată pe str. S. din mun.

Constanța pentru a-i ajuta la obținerea creditelor bancare, unde li s-au

solicitat de către reprezentanții firmei de credit copii ale actelor de

identitate și documentelor de proprietate a locuinței, iar inculpații s-au

conformat.

Au mai arătat

inculpații că, ulterior, reprezentanții societății de credit s-au ocupat de

documentele necesare obținerii creditului bancar, inculpații deplasându-se la o

bancă din Tulcea, de câteva ori, unde au semnat niște documente fără a citi

conținutul lor.

Relevant în

declarațiile celor doi inculpați s-a reținut  faptul că ambii au declarat că nu

cunosc numărul imobilului în care își avea sediul societatea de credit și nici

nu cunosc numele persoanelor din cadrul acelei societăți cu care au colaborat

pentru obținerea creditelor bancare. Totodată, se reliefează că niciunul dintre

cei doi inculpați nu a declarat că ar fi avut o contribuție mai mare sau că ar

fi fost în cunoștință de cauză mai mult decât celălalt în ceea ce privește

modul de obținere a creditului și cu toate acestea tratamentul penal a fost

diferențiat.

S-a susținut că

apărările inculpatei I.G. nu pot fi primite prin simpla motivare că nu a citit

documentele pe care le-a semnat în condițiile în care era vorba de un împrumut

substanțial ce impunea o atitudine diligentă și rezonabilă pe care orice

persoană de bună credință ar avea-o într-o astfel de situație. Se relevă

totodată că analfabetismul nu o poate exonera pe inculpată de rigorile legii

penale.

S-a făcut trimitere

la declarațiile martorei S.C. care a precizat în fața instanței de fond că în

calitate de ofițer relații clienți consiliază clienții în ceea ce privește

completarea unor formulare tipizate ale băncii și că a luat personal

angajamentul inculpaților prezenți în sala de judecată la acel termen că

societatea angajatoare este deacord cu poprirea în cazul neplății creditului

ceea ce confirmă faptul că ambii inculpați s-au prevalat cu știință de falsa

calitate de salariați în fața angajaților băncii pentru a obține creditele

bancare. Faptul că inculpata cunoștea condițiile obținerii creditului bancare

reiese și din aceea că mai contractase anterior un credit bancar de la CEC Bank

în anul 2006, tot prin folosirea unei adeverințe de salariu, probabil falsă, și

prin constituirea garanției imobiliare a ipotecii asupra imobilului proprietate

personală.

Nu a putut fi primită

nici apărarea inculpaților potrivit cu care au fost ajutați la obținerea

împrumuturilor bancare de o societate de credit atâta timp cât ei nu au putut

oferi vreo informație cu privire la adresa respectivei societăți sau cu privire

la numele persoanelor care lucrau în cadrul acesteia, aspect ce este de natură

a produce suspiciunea că inculpații au colaborat cu niște persoane pentru a

obține documentele false pentru obținerea contractelor de credit, însă nu au

dorit să le dezvăluie identitatea. S-a făcut trimitere și la precizările

inculpaților cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală în sensul că

au acționat în modalitatea reținută, întrucât au avut încredere în numitul Ș.I.

care le-a dat o parte din credit și cu care au achitat o parte din datoria la

bancă fiind de notorietate faptul că au fost obținute mai multe credite bancare

în mod ilicit, iar numitul Ș.I. a fost un numitor comun în aceste fraude. În

susținerea acestei concluzii este și faptul că inculpații au obținut creditele

bancare fără un motiv întemeiat.

S-a mai arătat că

lipsa posibilității inculpatei de a citi personal documentele pe care le-a

semnat nu poate semnifica faptul că nu este responsabilă pentru actele pe care

și le-a asumat prin semnare, inculpata fiind o persoană în deplinătatea

facultăților mintale, putem realiza deci importanța demersului său în obținerea

creditului.

Instanța de fond a

realizat o individualizare greșită a pedepsei aplicată inculpatului atât sub

aspectul cuantumului cât și al modalității de executare, impunându-se majorarea

cuantumului pedepsei și executarea efectivă a acesteia. Nu s-a luat în

considerare gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, modul și mijloacele

de comitere prin folosirea de documente false și valoarea considerabilă a

prejudiciului cauzat părții vătămate. Nu s-a avut în vedere nici atitudinea

procesuală adoptată de inculpat în tot cursul procesului penal constând în

nerecunoașterea faptelor.

În mod greșit

instanța de fond nu a dispus în baza art. 348 C. proc. pen. anularea

adeverințelor de salariu false folosite de către cei doi inculpați pentru

obținerea creditelor.

În apelul formulat de

partea civilă CEC Bank - Sucursala Tulcea.

În mod greșit

instanța de fond în soluționarea acțiunii civile nu a obligat în solidar pe cei

doi inculpați la suma totală de 831.755,37 RON, sumă de bani reprezentând

c/val. creditelor obținute de către inculpați conform dispozițiilor

contractelor de credit încheiate de aceștia, conform clauzelor contractuale. În

mod greșit instanța de fond a dispus anularea celor două contracte de credit,

în cauză nefiind incidente nicio clauză de nulitate a contractului.

S-a relevat că,

înșelăciunea în contracte echivalează cu dolul ca viciu de consimțământ care

atrage nulitatea relativă a unui act juridic, nulitate care nu poate fi

invocată și pronunțată din oficiu, fiind o nulitate relativă. S-a solicitat să

se aibă în vedere că nici inculpații nu s-ar fi putut prevala de împrejurările

încheierii contractului în condițiile în care nimeni nu poate invoca propria

culpă în vederea producerii de consecințe juridice.

Prin anularea

contractelor de credit instanța de fond a făcut o greșită aplicare a

dispozițiilor art. 14 C. proc. pen., întrucât trebuia să se aibă în vedere că

înscrisurile falsificate sunt doar adeverințele de venit utilizate la obținerea

creditelor, iar acestea nu au nicio influență cu privire la contractele de

credit și de garanție în condițiile în care acestea respectă toate cerințele

prevăzute de lege pentru încheierea lor. Față de cele reliefate s-a solicitat

să se ia în considerare că înscrisurile falsificate în raport de care s-a

reținut săvârșirea infracțiunii de uz de fals sunt doar adeverințele de

salarizare.

În apelul formulat de

apelantul inculpat I.A.:

În mod greșit

instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului I.A. pentru săvârșirea

infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și art. 291

C. pen., impunându-se achitarea acestuia pentru ambele infracțiuni potrivit

art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., nefiind întrunite

elementele materiale și aceasta întrucât inculpatul nu a știut că documentele

prezentate erau false, nu știa ce conține dosarul de credit, cu atât mai mult

cu cât inculpatul nu are decât 4 clase. Buna credință a inculpatului este

probată de faptul că împrumutul acordat a fost garantat cu un imobil a cărui

valoare era de 3 ori mai mare decât valoarea creditului, iar banca, în caz de

neplată, putea să se îndestuleze.

S-a susținut că, în

momentul în care angajații bănci au verificat veridicitatea contractelor de

angajare, puteau să-și dea seama că cei doi inculpați nu pot fi directori de

marketing și manager la o firmă serioasă.

S-a susținut că, din

analiza profilului educațional al celor doi inculpați se poate trage concluzia

că raportat la caracterul rudimentar al dezvoltării lor psiho-sociale aceștia

nu au capacitatea de a efectua astfel de operațiuni financiare. Este cert că au

fost coordonați de angajații băncii și ai firmei de credit, care au constatat

că inculpații dețin un imobil de trei ori mai valoros decât creditul. În mod

greșit s-a reținut faptul că documentele prezentate la bancă sunt false, cât

timp firmele existau în realitate, iar cei doi nu au cunoscut falsificarea

acestora.

Examinând legalitatea

și temeinicia sus-menționatei sentințe din perspectiva criticilor formulate,

precum și din oficiu, conform art. 371 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Curtea a

constatat următoarele:

În mod greșit instanța

de fond a dispus achitarea inculpatei I.G. pentru săvârșirea infracțiunilor

prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și de art. 291 C. pen. în

baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., apreciind în mod eronat că nu sunt

întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni, prin lipsa

elementului intențional, critica formulată în acest sens de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Constanța fiind apreciată ca întemeiată.

La data de 30

ianuarie 2006 între inculpata I.G. și CEK Bank - Sucursala Tulcea s-a perfectat

contractul de credit nr. X prin care unitatea bancară a acordat inculpatei un

credit în valoare de 200.000 RON.

Pentru încheierea

acestui contract, astfel cum rezultă din conținutul contractului, inculpata

I.G. a prezentat și adeverința de salariu nr. 4 din 18 ianuarie 2006 emisă de

SC E.I. SRL, copie după contractul individual de muncă, adeverința nr. 74366

din 18 ianuarie 2006 emisă de ITM și un angajament de plată. Acest contract s-a

perfectat de către inculpată fără intermedierea vreunei societăți de creditare,

situație în care rezultă, fără niciun dubiu faptul că încă din acel moment

inculpata I.G. cunoștea condițiile în care se poate obține în condiții de

legalitate un credit bancar.

S-a reținut că este

cert faptul că, pentru încheierea contractului, angajații băncii, conform

procedurii standard, au adus la cunoștința inculpatei I.G. condițiile pe care

trebuie să le îndeplinească, actele prealabile necesare, suma de bani ce

reprezintă rată lunară de restituit, posibilitatea acordării unei anumite sume

de bani fiind determinată în primul rând de situația financiară a inculpatei,

mai exact dacă venitul său lunar permitea restituirea creditului prin plata

lunară a unei sume de bani. Și în cazul acestui contract, creditul s-a garantat

cu imobilul proprietatea personală a inculpaților, inculpatul I.A. luând

cunoștință de clauzele contractuale, contractul fiind semnat de ambii

inculpați.

În consecință, s-a

reținut, fără echivoc, faptul că inculpata I.G. era familiarizată cu procedura

instituită de bancă pentru acordarea unui credit bancar.

Pentru refinanțarea

acestui credit, la data de 08 februarie 2008 între inculpata I.G. și CEK Bank -

Sucursala Tulcea s-a perfectat contractatul de credit bancar numărul X1, în

valoare de 447.000 RON.

Pentru încheierea

acestui act, astfel cum a rezultat din conținutul contractului și din

înscrisurile depuse de instituția bancară, inculpata I.G. a prezentat

adeverința de salariu nr. 142 din 05 februarie 2008 emisă de SC C.I. SRL

Medgidia prin care se atestă că inculpata I.G. este angajată la această

societate în baza unui contract de muncă pe durată nedeterminata, având un

salariu lunar de 1.613 RON.

S-a apreciat că este

evident că s-a urmat aceiași procedură ca și în cazul primului contract de

credit încheiat de inculpată, aceasta având deci cunoștință de faptul că pentru

contractarea creditului era necesară calitatea de salariat ce se dovedește cu o

adeverință de salariu.

La aceiași dată,

respectiv 08 februarie 2008, s-a semnat de către inculpata I.G. și un angajament

de plată prin care a consimțit să se rețină din veniturile sale sumele necesare

pentru achitarea datoriilor ce rezultă din contractul de credit. S-a evidențiat

faptul că, deși adeverința de salariu era semnată de numitul C.S.C., în

calitate de director și de numita T.M., în calitate de director economic,

stabilindu-se ca persoană de contact tot pe numita T.M., la momentul

verificării informațiilor s-a luat legătura telefonic cu numita P.M., persoană

care, este evident nu avea nicio calitate la societatea emitentă.

În aceste condiții,

s-a reținut că este cert că numele acestei persoane și numărul de telefon al

acesteia s-au indicat de către inculpată.

Angajamentul de plată

emis la data de 08 februarie 2008 prezintă o deosebită relevanță sub aspect probator

întrucât dovedește faptul că, la momentul perfectării contractului și la

derularea întregii proceduri bancare constând în prezentarea și semnarea

tuturor înscrisurilor necesare, numita P.M. nu era prezentă la sediul unității

bancare, aceasta reieșind, fără echivoc din faptul că, la acel moment a fost

contactată telefonic pentru a confirma calitatea de salariat a inculpatei și

acordul societății angajatoare privind reținerea unor sume de bani din salariu.

În consecință,

inculpata a luat cunoștință personal de conținutul adeverinței de salariu, de

calitatea sa de salariat, și cu toate că știa că împrejurările atestate nu sunt

reale a continuat procedura de acordare a creditului.

În sensul aceleiași

concluzii s-a apreciat și faptul că, martora S.C.C., în calitate de ofițer

relații clienți la CEC Bank - Sucursala Tulcea, potrivit atribuțiilor de

serviciu, are contact direct cu clienții băncii care solicită acordarea de

credite, și în această calitate adună documentația necesară întocmirii unui

dosar de la clienți, îi consiliază pe clienți în ceea ce privește completarea

unor formulare tipizate ale băncii, le calculează acestora valoarea creditului

pe care îl pot solicita, acte pe care le înaintează analistului de credite.

Martora a confirmat

că s-a urmat procedura standard și important a arătat că îi cunoaște pe cei doi

inculpați deoarece s-au prezentat la bancă în vederea acordării unui credit

precum și faptul că a luat personal angajamentul inculpaților că societatea

angajatoare este de acord cu poprirea în cazul neplății creditului.

Față de cele

reliefate, întreaga apărare a inculpatei potrivit cu care nu a avut cunoștință

de actele sau de conținutul actelor pe care le-a prezentat unității bancare sau

pe care le-a semnat întrucât de strângerea și de prezentarea lor s-ar fi ocupat

numita P.M., aceasta fiind prezentă și la data la care s-a perfectat

contractul, nu poate fi reținută din materialul probator prezentat și analizat

reieșind, fără dubiu, contrariul.

În consecință, s-a

reținut, cu caracter de certitudine faptul că, în scopul de a obține un

împrumut bancar, inculpata I.G. a indus în eroare CEC Bank - Sucursala Tulcea

la perfectarea contractatului de credit bancar nr. X1, în valoare de. 447.000

RON, prin acea că a prezentat și s-a folosit de o adeverință de salariu care

atesta în mod nereal calitatea sa de angajat la SC C.I. SRL Medgidia, conținut

pe care îl cunoștea, acțiuni ce au fost comise de inculpată cu intenție

directă.

Constatând, în

conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., că faptele

există, constituie infracțiuni și au fost comise de inculpata I.G., instanța de

apel a pronunțat condamnarea acesteia pentru comiterea infracțiunilor prev. de

art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și de art. 291 C. pen.

La individualizarea

pedepsei, s-au avut în vedere criteriile generale și obligatorii prev. de art.

72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale ale C. pen., normele care

impun regimul sancționator, natura și gravitatea faptelor comise, de

periculozitatea făptuitorului, astfel cum rezultă din circumstanțele reale în

care s-au comis faptele și din circumstanțele personale ale inculpatei.

S-a apreciat că fapta

comisă de inculpata I.G. prezintă, în concret un grad ridicat de pericol social

determinat de împrejurările și modalitatea de săvârșire prin inducerea în

eroare a unității bancare, prin folosirea unor acte false și în primul rând

valoarea deosebit de mare a sumei obținută de la unitatea bancară, ce

constituie și prejudiciul cauzat, ceea ce a determinat reținerea consecințelor

grave și nerestituirea creditului conform obligațiilor asumate.

S-a avut în vedere

însă și faptul că, suma de bani obținută nu a fost folosită de inculpată,

aceasta fiind remisă în mare parte unei alte persoane, respectiv numitului Ș.I.

dar și faptul că, o perioadă de timp ratele au fost plătite constant și există

posibilitatea restituirii acestei sume de bani prin executarea silită asupra

garanției imobiliare instituită în favoarea băncii și anume aspra imobilului

proprietatea personală a inculpaților, împrejurări ce au fost reținute ca

circumstanțe atenuante în condițiile art. 74 lit. c) și alin. (2) C. pen.

Ca circumstanțe

personale, s-au reținut vârsta inculpatei, lipsa antecedentelor penale,

integrarea familială și lipsa instrucției școlare.

Referitor la

modalitatea de executare a pedepsei s-a apreciat, raportat la aceleași

circumstanțe că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 86

1

C.

pen., astfel încât s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării

pedepsei, modalitate ce constituie un avertisment pentru inculpată să nu mai

comită alte fapte penale în condițiile unei supravegheri instituționalizate.

În mod corect

instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului I.A. pentru săvârșirea

infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și de art.

291 C. pen., apreciind în mod corect, raportat la materialul probator existent,

că sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni, critica

formulată în acest sens de inculpatul I.A. fiind neîntemeiată.

S-a reținut că este

cert, ca și în cazul inculpatei I.G. faptul că inculpatul I.A. în scopul de a

obține un împrumut bancar a indus în eroare CEC Bank - Sucursala Tulcea la

perfectarea contractatului de credit bancar nr. X, în valoare de 250.000 RON,

prin acea că a prezentat și s-a folosit de o adeverință de salariu care atesta

în mod nereal calitatea sa de angajat la SC B.I. SRL Constanța, conținut pe

care îl cunoștea, acțiuni ce au fost comise de inculpat cu intenție directă.

S-a evidențiat că la data perfectării de către inculpata I.G. a contractului de

credit nr. X, respectiv 30 ianuarie 2006, prin care unitatea bancară a acordat

acesteia un credit în valoare de 200.000 RON, inculpatul I.A. a participat la

semnarea acestuia, luând cunoștință de conținutul contractului și fiind de

acord cu clauzele acestuia, cu atât mai mult cu cât, creditul a fost garantat

cu imobilul proprietate personală al inculpaților.

Cu acea ocazie,

inculpatul a luat cunoștință de procedura standard de acordar