ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 788/2014

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 86 din 20 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr. 5709/118/2012, s-au dispus următoarele: În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata I.G. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune calificată în convenții cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. b) din C. pen. deoarece faptele nu întrunesc unul dintre elementele constitutive ale infracțiunilor. S-a constatat că inculpata a fost reținută în cauză pentru 24 de ore la data de 23 februarie 2012. În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

cu aplic art. 74 lit. c) și alin. (2) - art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.; A fost condamnat inculpatul I.A. la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune calificată în convenții cu consecințe deosebit de grave. S-a făcut aplic. art. 65 alin. (1) și (3) C. pen. rap. la art. 76 alin. (3) C. pen. privind pedeapsa complementară. În baza art. 291 C. pen. cu aplic art. 74 lit. c) și alin. (2) - art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.; A fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de o lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals. În baza art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 lit. b) C. pen.; S-a aplicat inculpatului I.A. pedeapsa cea mai grea respectiv 3 (trei) ani închisoare.

S-a făcut aplic. art. 65 alin. (1) și (3) C. pen. rap. art. 76 alin. (3) C. pen. privind pedeapsa complementară. În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen. În baza art. 86 1 alin. (2) C. pen. s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată pentru inculpat. În baza art. 86 2 alin. (1) C. pen., s-a fixat termen de încercare de 5 ani, termen compus din pedeapsa aplicată la care se adaugă intervalul de timp de 2 ani. Pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere prev de art. 86 3 alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

respectiv: - să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existentă. În baza art. 86 3 alin. (4) C. pen. s-a încredințat supravegherea executării măsurilor stabilite în sarcina inculpatului către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța. În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor legale privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prev. de art. 86 4 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere se suspendă și executarea pedepselor accesorii. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținută în cauză pentru 24 de ore la data de 23 februarie 2012. În baza art. 170 C. proc. pen. în ref. la art. 348 C. proc. pen. s-a dispus restabilirea situației anterioare prin anularea contractelor de credit cu numărul X, de la CEC Bank - Sucursala Tulcea, în valoare de 250.000 RON, respectiv contractul cu numărul X1 de la CEC Bank - Sucursala Tulcea, în valoare de 447.000 RON. S-a admis în parte acțiunea civilă. În baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., art. 346 alin. (1) și alin. (2) teza III C. proc.

pen. rap. la art. 1349 și urm C. civ., art. 1382 C. civ. în ref. la art. 193 C. civ., a obligat pe inculpații I.G. și I.A. în solidar la plata sumei de 494.380 RON, prejudiciu efectiv creat în dauna părții civile CEC Bank - Sucursala Tulcea, respectiv valoarea nerestituită a creditului. Pentru a pronunța aceasta sentință, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele: Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța nr. 2284/P/2011 din data de 05 mai 2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților I.G. și I.A. ambii pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și de art. 291 din C. pen.

S-a reținut în actul de sesizare al instanței că la data de 08 februarie 2008, inculpata I.G. împreună cu soțul său, inculpatul I.A. au contractat un credit bancar de la CEC Bank - Sucursala Tulcea, în valoare de 447.000 RON, fiind încheiat în acest sens contractul cu numărul X1, titularul creditului fiind I.G. Pentru acordarea acestuia, inculpata a prezentat o serie de documente solicitate de unitatea bancară, printre care și adeverința de salariat emisă de către SC C.I. SRL, cu sediul în mun. Medgidia, str. A., nr. 8, care atesta în mod nereal faptul ca învinuita este angajată a societății menționate, cu contract de muncă, pe o perioadă nedeterminată. Prin adresa cu numărul 12.724 din 01 februarie 2012 înaintată către ITM Constanța, a fost solicitată verificarea calității de angajat a inculpatei I.G.

la societatea menționată, ocazie cu care s-a comunicat faptul că sus-numita nu a fost angajată a societății în cauză în perioada înscrisă în adeverința de salariat, așa cum a fost prezentată băncii. În acest fel, s-a apreciat faptul că inculpata a indus în eroare reprezentanții unității bancare cu privire la calitatea sa de angajat, obținând în acest fel aprobarea creditului, pe care nu l-ar fi obținut în condiții normale. Ulterior ridicării sumei de bani, inculpata nu a mai achitat ratele aferente creditului, prejudiciind astfel unitatea bancară cu echivalentul sumei astfel obținute. La data de 08 februarie 2008, separat de activitatea descrisă mai sus, inculpatul I.A., împreună cu inculpata I.G., a contractat un credit bancar de la CEC Bank - Sucursala Tulcea în valoare de 250.000 RON fiind încheiat în acest sens contractul cu numărul X, titularul creditului fiind I.A.

Pentru acordarea acestui credit bancar, acesta a prezentat o serie de documente solicitate de unitatea bancară, printre care și adeverința de salariat emisă de către SC B.I. SRL cu sediul în Constanța, Str. Ț.V., nr. 17, care atesta în mod nereal faptul că inculpatul este angajat al societății menționate, cu contract de muncă pe o perioadă nedeterminată. Prin adresa cu numărul 12.723 din 01 februarie 2012 înaintată către ITM Constanța, a fost solicitată verificarea calității de angajat a inculpatului I.A. la societatea menționată, ocazie cu care reprezentanții ITM Constanța au comunicat faptul că sus-numitul nu a fost angajat al societății în cauză în perioada înscrisă în adeverința de salariat, prezentată băncii.

În acest fel, se poate concluziona faptul că inculpatul a indus în eroare reprezentanții unității bancare cu privire la calitatea sa de angajat, obținând în acest fel aprobarea creditului pe care nu l-ar fi obținut în condiții normale. Ulterior ridicării sumei de bani, inculpatul nu a mai achitat ratele aferente creditului, prejudiciind astfel unitatea bancară cu echivalentul sumei astfel obținute. S-a procedat la audierea reprezentantului SC C.I. SRL în persoana numitului C.C., ocazie cu care acesta a precizat că nu îi cunoaște pe numiții I.A. și I.G. și nu au fost angajați niciodată la societatea pe care o reprezintă și nu le-a eliberat acestora niciodată documente în vederea obținerii de credite bancare.

În vederea efectuării cercetărilor au fost atașate la dosarul cauzei documentele de obținere a creditului de către inculpați. În data de 23 februarie 2012, s-a procedat la efectuarea unei percheziții domiciliare în baza autorizației de percheziție numărul 60 emisă de către Tribunalul Constanța la domiciliul inculpaților I.G. și I.A., ocazie cu care au fost identificate documente ce au fost atașate la prezenta cauză. Inculpații I.G. și I.A. au declarat că într-adevăr au semnat documentele de obținere a creditului, au obținut creditele în cauză respectiv I.G. 447.000 RON iar I.A.

250.000 RON, dar de obținerea creditului s-a ocupat o "societate de credite al cărei nume nu îl mai cunoaște și nici nu poate indica persoanele care s-au ocupat de credit", aspecte care denotă eludarea adevărului de către inculpați care încearcă astfel, prin diferite modalități nesustenabile logic și probator, să invoce participarea pasivă a lor la comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor. Analizând conținutul infracțiunilor reclamate ca fiind săvârșite de către inculpați se reține în actul de sesizare al instanței că în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune inculpații I.G. și I.A.

au procedat la inducerea în eroare prin mijloace frauduloase (acte falsificate) în vederea obținerii a două credite bancare, cauzând în acest fel un prejudiciu total de 697.000 RON, în detrimentul CEC BANK - Sucursala Tulcea iar în ceea ce privește infracțiunea de uz de fals conform documentelor probatorii atașate la prezentul dosar este cert faptul că inculpații sunt cei care s-au folosit de înscrisurile în cauză, respectiv adeverințe ce prezentau faptul că sunt angajați la diferite societăți comerciale, cunoscând că sunt nereale în conținut, în vederea producerii unor consecințe juridice, astfel că au fost ținuți responsabili de ambele infracțiuni pentru care au fost puși sub învinuire. Situația expusă în rechizitoriu s-a susținut în cauză cu acte bancare, declarații inculpați, declarații martori.

În ședința publică din 19 septembrie 2012 a fost audiată inculpata I.G. care nu a recunoscut faptele și a arătat că își menține declarațiile pe care le-a dat până în prezent la Parchet cu precizarea că aceasta nu știe să scrie, și nici să citească, iar în ceea ce privește cele două contracte de credit, nu poate da detalii, precizând că la un moment dat soțul acesteia i-a spus să se prezinte la Tulcea împreună cu acesta, și să semneze anumite hârtii, neștiind în fapt despre ce este vorba. A fost de două ori la Tulcea, însă soțul acesteia, respectiv inculpatul I.A., nu i-a dat detalii despre aceste acte și la ce anume folosesc ele. A fost, așa cum a precizat, de două ori la Tulcea, cu încă o persoană de sex feminin cu mașina, persoană al cărei nume nu îl cunoaște.

Împreună cu aceasta, cu soțul acesteia și cu șoferul se mai afla o doamna. Știe că șoferul era soțul acelei persoane de sex feminin care i-a însoțit. Ceea ce știa de la soțul acesteia despre acea doamnă este că ea întocmise acele acte, și că îi ajuta să scoată bani de la CEC, deoarece dumneaei avea o firmă de credit. Inculpatul I.A. nu a recunoscut faptele, și-a menținut declarațiile date până în prezent arătând că intenționa să împrumute sume de bani consistente pentru a face niște afaceri cu terenuri și că a auzit prin oraș de o anumită persoana, P.M., și interesându-se de societatea acesteia, a aflat de la anumite persoane din cartier că aceasta avea o firmă de creditare. S-a întâlnit cu această persoană, și aceasta i-a spus că nu este necesar să dețină o societate, fiindu-i necesare pentru obținerea creditului doar actele sale de identitate și ale soției sale.

A fost împreună cu aceasta la Tulcea deoarece îi spusese că trebuie să se prezinte la Sucursala CEC de acolo. S-a deplasat împreună cu soția sa, într-o mașină aparținând soțului respectivei P., care îi conducea mașina, lângă șofer fiind aceasta. Când a ajuns la Tulcea, inculpatul și soția sa stăteau deoparte, iar această P. în fața ghișeului unde se afla funcționara de la bancă. Acestea au întocmit mai multe acte, și nu i-au chemat decât să semneze. Chiar la un moment dat P.M. l-a trimis după niște sucuri. La Tulcea a fost de două ori, cunoscând faptul că, doamna M., a luat legătura cu una dintre directoare, pe urmă a ajuns împreună cu aceasta la directorul general, o doamnă P.S. În ședința publică din data de 10 octombrie 2012 a fost audiat martorul C.S.C.

care a arătat că își menține declarația pe care a dat-o până în prezent, în integralitatea acesteia, întrucât ea corespunde întru totul adevărului și a făcut precizarea că din anul 1992 este administrator la SC C.I. SRL Medgidia, iar pe inculpații I.G. și I.A., prezenți în fața sa, în sala de judecată, nu îi cunoaște și nu i-a văzut niciodată. De asemenea își aduce aminte că la urmărire penală i-au fost prezentate două adeverințe de salariu emise de societatea sa, însă nu a recunoscut aceste adeverințe, și nici scrisul de pe acestea. Nu poate preciza cu exactitate, însă la prima vedere ștampila de pe acele adeverințe părea a fi a societății sale, însă cu precizarea că acesta având ștampila din 1992, nu avea impresia așa de clară ca și impresia ștampilei de pe acele adeverințe.

Nu cunoaște persoana cu numele T.M., care era trecută în calitate de director economic pe acele adeverințe însă o cunoaște pe numita P.M., însă nu a fost angajata sa. În ședința publică din data de 31 octombrie 2012 au fost audiați martorii S.F., I.S. și S.C.C. S.F. nu îi cunoaște pe cei doi inculpați prezenți în sală, deoarece specificul muncii sale în calitate de analist de credit în cadrul CEC Bank - Sucursala Tulcea, nu presupune o întâlnire cu cei care solicită creditul, ci doar analizarea scriptic a oportunității acordării de credite. Nu a fost contactată de nicio firmă de credit care să uzeze de numele celor doi inculpați. I.S. lucrează la CEC Bank - Sucursala Tulcea, în calitate de analist credite, nu îi cunoaște pe cei doi inculpați, nu a avut vreo legătură cu aceștia, însă a primit dosarul celor doi inculpați de la consilieri, aceasta analizând documentația din acel dosar.

Nu a fost contactată de vreo firmă de credit în ce-i privește pe cei doi inculpați. Consilierii doar primesc actele de la solicitanții băncii în ceea ce privește creditul, întocmește un dosar pe care îl înaintează analistului de credit, așa cum este aceasta. Martora verifică financiar situația solicitantului, precum și plafoanele legale în care aceștia se încadrează, după care înaintează dosarul unui comitet de credit ai băncii. Nu a sesizat aspecte în neregulă în legătură cu dosarul inculpaților, cu atât mai mult nu ține minte detalii deoarece a trecut mult timp de atunci. S.C.C.

lucrează la CEC Bank - Sucursala Tulcea în calitate de ofițer relații clienți, și în această calitate are contact direct cu clienții băncii care solicită credite și în această calitate adună documentația necesară întocmirii unui dosar de la clienți, îi consiliează în ceea ce privește completarea unor formulare tipizate ale băncii, le calculează valoarea creditului pe care îl pot solicitata, în baza acestor acte întocmind un dosar pe care îl înaintează analistului de credite. Îi cunoaște pe cei doi inculpați deoarece s-au prezentat la bancă în vederea acordării unui credit. Nu-și amintește dacă s-au prezentat la bancă însoțiți de cineva. Aceasta a verificat adeverința de salariu electronică a celor doi inculpați, deoarece nu avea atribuții exprese în acest sens, însă pentru degrevarea activității băncii, s-a hotărât ca aceștia să facă acest lucru.

Procedura este să verifice adeverințele să nu fie adăugite, să aibă două semnături, să fie pe formularul băncii. De altfel procedura impune să te verifice și telefonic, pe site-uri, și în această situație crede că a verificat. Adeverințele de salariu trebuiau să fie depuse în original. În general copiile de pe actele de proprietate sau de identitate le certifica această martoră. Își aduce aminte că a luat personal angajamentul inculpaților, cum de altfel este stipulat pe verso-ul adeverinței, că societatea angajatoare este de acord cu poprirea în cazul neplății creditului. S-au depus la dosarul cauzei contractele de credit pentru cei doi inculpați, actele aferente acestor contracte, raport de evaluare al imobilului inculpaților cu care s-au garantat aceste credite.

Se relevă că, trebuie făcută distinct încă de la început diferența între modalitatea de a acționa a celor doi inculpați. Astfel la data de 08 februarie 2008, inculpata I.G. la solicitarea soțului său, inculpatul I.A., au contractat un credit bancar de la CEC Bank - Sucursala Tulcea, în valoare de 447.000 RON, fiind încheiat în acest sens contractul cu numărul X1, titularul creditului fiind I.G. Pentru acordarea acestuia, inculpata s-a deplasat în Tulcea, la sediul CEC Bank, fără a avea contact cu funcționarii băncii, unde soțul acesteia împreună cu numita P.M. au prezentat o serie de documente solicitate de unitatea bancară, printre care și adeverința de salariat emisă de către SC C.I. SRL cu sediul în mun.

Medgidia, str. A., nr. 8, care atestă în mod nereal faptul că inculpata este angajată a societății menționate, cu contract de muncă, pe o perioadă nedeterminată. Prin adresa cu numărul 12.724 din 01 februarie 2012, înaintată către ITM Constanța, a fost solicitată verificarea calității de angajat a inculpatei I.G. la societatea menționată mai sus, ocazie cu care s-a comunicat faptul că sus-numita nu a fost angajată a societății în cauză în perioada înscrisă în adeverința de salariat așa cum a fost prezentată băncii. Cei doi inculpați s-au deplasat împreuna cu reprezentanta firmei de credit la sucursala CEC Bank care a întocmit toate formalitățile necesare creditului. În timp ce inculpații așteptau pe margine această reprezentantă discuta cu angajații CEC Bank.

După ce inculpații au fost analizați vizual de către angajații CEC Bank martora C.S. a verificat veridicitatea contractelor de angajare. În ambele cazuri persoana care a confirmat telefonic este P.M. Aceeași P.M. apare menționată ca director la S.C. B. SRL firma angajatoare a lui I.A. Din analiza profilului educațional social al inculpatei I.G., neșcolarizată, fără a ști să scrie și să citească, s-a reținut că acest aspect nu poate permite rațiunii acesteia să efectueze astfel de operațiuni financiare. Este indubitabil ca aceasta a fost coordonată de angajații CEC Bank și ai firmei de credit care au constatat pe baza înscrisurilor că deține în coproprietate un imobil valoros, mult mai mare ca valoare decât creditul ce urma a fi acordat.

Constatând ca un aspect modest cum ar fi lipsa documentelor de angajat însă existând o ipoteca serioasă, aceste aspecte au fost complinite de angajații CEC Bank și ai firmei de credit. Nu se poate trage concluzia că documentele prezentate de cei 2 la bancă sunt false în condițiile în care firmele existau în realitate iar cei doi nu au cunoscut falsificarea acestora, operațiuni ce au revenit angajaților CEC Bank și ai firmei de credit. Declarațiile angajaților CEC Bank respectiv S.F., I.S. și S.C.C. sunt relevante în această cauză, fiind favorabile inculpatei, în condițiile în care niciuna dintre martorele audiate nu îi identifică pe niciunul dintre inculpați, cu atât mai puțin pe inculpata I.G.

S-a apreciat că nu se poate reține că inculpata a indus în eroare reprezentanții unității bancare cu privire la calitatea sa de angajat, obținând în acest fel aprobarea creditului, pe care nu l-ar fi obținut în condiții normale, în condițiile în care aceasta neșcolarizată, a reacționat conform indicațiilor soțului acesteia care dorea să contracteze un credit, așa cum de altfel o declară chiar inculpatul, în acest sens depunând demersuri pentru identificarea unei firme de credite care îi putea facilita acest lucru. În acest demers datele de identificare ale inculpatei, actele de proprietate ale imobilului coproprietate dar și alte date au fost folosite de către inculpatul I.A., fără ca inculpata I.G.

să cunoască vreunul dintre aceste aspecte sau modalitatea de obținere a creditului. Din perspectiva expusă nu se poate reține intenția inculpatei I.G. de a frauda unitatea bancară sau de a accepta acest aspect în necunoștință de cauză. În consecință s-a apreciat că lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii respectiv intenția. Chiar și fără acest element, fără cunoștința inculpatei I.G., activitatea reținută în Rechizitoriu și-a produs efectele, respectiv s-a întocmit contractul de credit cu numărul X1 de la CEC Bank - Sucursala Tulcea, în valoare de 447.000 RON, acte ce nu ar fi fost obținute dacă nu existau documentele falsificate astfel că instanța în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpata I.G. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) din C. pen. și de art. 291 din C. pen., deoarece faptele nu întrunesc unul dintre elementele constitutive ale infracțiunilor. În ceea ce-l privește pe inculpatul I.A.

la data de 08 februarie 2008, acesta după ce a depus demersurile necesare în vederea contractării unui credit, acceptând faptul că nu este necesar să dețină o societate, fiindu-i necesare pentru obținerea creditului doar actele sale de identitate și ale soției sale așa cum îi precizase numita P.M., determinat de faptul că inculpatul dorea să obțină un credit pentru a derula afaceri cu terenuri, împreună cu inculpata I.G., pe care a determinat-o să se deplaseze împreună cu acesta în localitatea Tulcea - fără ca aceasta din urmă să aibă cunoștință despre ce este vorba, a contractat un credit bancar de la CEC Bank - Sucursala Tulcea în valoare de 250.000 RON, fiind încheiat în acest sens contractul cu numărul X, titularul creditului fiind I.A.

Pentru acordarea acestui credit bancar, inculpatul a prezentat o serie de documente solicitate de unitatea bancară prin intermediul numitei P.M., printre care și adeverința de salariat emisă de către S.C. B.I. SRL cu sediul în Constanța, Str. Ț.V., care atestă în mod nereal faptul că inculpatul este angajat al societății menționate, cu contract de muncă pe o perioadă nedeterminată. Prin adresa cu numărul 12.723 din 01 februarie 2012 înaintată către ITM Constanță a fost solicitată verificarea calității de angajat a inculpatului I.A. la societatea menționată mai sus, ocazie cu care reprezentanții ITM Constanța au comunicat faptul că sus-numitul nu a fost angajat al societății în cauză în perioada înscrisă în adeverința de salariat prezentată băncii.

În acest fel s-a concluzionat faptul că inculpatul a indus în eroare reprezentanții unității bancare cu privire la calitatea sa de angajat, acceptând faptul că pentru obținerea creditului îi sunt necesare doar actele sale de identitate și ale soției sale așa cum îi precizase numita P.M., obținând în acest fel aprobarea creditului pe care nu l-ar fi obținut în condiții normale. Inculpații răspund în solidar din perspectiva faptului că au acționat împreună chiar dacă unul dintre ei respectiv I.G. a acționat fără vinovăție, ambii inculpați realizând acțiuni ilicite dar care sunt diferențiate în opinia instanței după cum întrunesc sau nu elementele constitutive ale infracțiunii.

Faptele inculpatului I.A., comise la data de 08 august 2008, de a obține ilegal, prin utilizarea unor documente cu un conținut nereal, în scopul inducerii în eroare a unității bancare, a contractelor de credit cu numărul X de la CEC Bank - Sucursala Tulcea în valoare de 250.000 RON acte ce nu ar fi fost obținute dacă nu existau documentele falsificate sus-menționate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune calificată în convenții cu consecințe deosebit de grave, infr. prev. și ped. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) din C. pen. și uz de fals, infr. prev. și ped. de art. 291 din C. pen. La individualizarea pedepsei, în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen.

s-au avut în vedere pe lângă criteriile generale de individualizare, dispozițiile părții generale ale C. pen., normele care impun regimul sancționator, natura și gravitatea faptelor comise raportat la modalitatea de săvârșire a acestora, respectiv inculpatul a indus în eroare reprezentanții unității bancare cu privire la calitatea sa de angajat, acceptând faptul că pentru obținerea creditului îi sunt necesare doar actele sale de identitate și ale soției sale așa cum îi precizase numita P.M., însă a garantat acest credit cu un imobil mult mai mare ca valoare decât suma creditată a acestuia și a soției sale, însumată dar și datele ce-l caracterizează pe inculpat pe parcursul urmăririi penale dar și al cercetării judecătorești, inculpatul a avut un comportament pozitiv, este căsătorit, a acceptat faptul că adeverințele de angajat sunt false însă a fost determinat în demersurile sale de o altă persoană respectiv de P.M., a plătit ratele constant o anumită perioadă de timp, care, chiar dacă nu-l exonerează de răspundere penală, constituie un element de apreciere.

În sensul incidenței art. 74 alin. (1) lit c) și alin. (2) C. pen., apreciindu-se în aceste condiții că scopul educativ al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea, orientate către minimul prevăzut de lege ca urmare a aplicării disp. art. 76 C. pen. iar ca modalitate de executare, s-a apreciat ca optimă în cauză suspendarea executării-pedepsei sub supraveghere având în vedere pe de o parte circumstanțele concrete ale cauzei dar și faptul că prin acțiunea lor inculpații au produs o pagubă ce trebuie reparată, regimul de detenție fiind impropriu realizării acestui deziderat. Prejudiciul cauzat prin faptele învinuiților este de 447.000 RON în cazul inculpatei I.G. și respectiv 250.000 RON în cazul inculpatului I.A., nerecuperat în integralitate.

Prin Adresa nr. 5218 din 14 iunie 2012, CEC Bank - Sucursala Tulcea s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 831.936,37 RON respectiv pentru inculpata I.G. creanța este în valoare de 529.936,03 RON și este compusă din credit 461.700,66 RON, credit restant 6.327,62 RON, dobânzi 40.721,36 RON, dobânda la credit restant 332,77 RON, dobânda la zi 450,66 RON, comisioane 402,96 RON iar pentru inculpatul I.A. creanța este în valoare de 301.819,34 RON și este compusă din credit 272.805,10 RON, credit restant 3.406,35 RON, dobânzi 25.250,39 RON, dobânda la credit restant 186,08 RON, dobânda la zi 75,17, comisioane 96,25 RON. Astfel valoarea totala a celor doua credite a fost de 697.000 RON din care până în prezent cei doi inculpați au achitat suma de totală de 202.620 RON conform extraselor de cont înaintate de CEC Bank - sucursala Tulcea.

În condițiile în care contractele de credit cu numărul X, de la CEC Bank - Sucursala Tulcea, în valoare de 250.000 RON, respectiv contractul cu numărul X1 de la CEC Bank - Sucursala Tulcea, în valoare de 447.000 RON sunt rezultatul unor acte ilicite, s-a apreciat că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 170 C. proc. penală, în sensul repunerii părților în situația anterioară, aspect ce a fost evidențiat în cuprinsul dispozitivului. Potrivit legii procesual penale instanța poate dispune în sensul art. 346 - 353 și urm. C. proc. pen. respectiv al desființării contractelor obținute prin înșelăciune, ca având cauză ilicită și totodată asupra realității și întinderii sumelor efectiv datorate de inculpați, respectiv al înlăturării dobânzilor și penalităților invocate.

Solicitarea unor beneficii contractuale respectiv dobânzi, dobânda la zi, comisioane, în plus față de debitul efectiv, echivalează cu o îmbogățire fără just temei, iar legal și drept, inculpații datorează suma efectiv încasată, nu și accesoriile rezultate din activitățile expuse. S-a impus în opinia instanței repunerea părților în situația anterioara conform art. 170 C. proc. pen. dar și plata de către cei doi inculpați a sumei de 494.380 RON, prejudiciu efectiv creat în dauna părții civile CEC Bank ca urmare a achitării unei părți din suma creditată. O astfel de apreciere este justificată de faptul că în ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a constatat că s-a constituit în termen legal parte civilă CEC Bank - Sucursala Tulcea care a solicitat obligarea celor doi inculpați la plata sumei de 831.936, 37 RON.

S-a constatat că sunt îndeplinite cumulativ cerințele răspunderii civile delictuale: fapta ilicita a celor doi inculpați cu sau fără vinovăție constând în acțiunea acestora de la data de 08 august 2008 de a obține ilegal, prin utilizarea unor documente cu un conținut nereal, inducând în eroare unitatea bancară CEC Bank - Sucursala Tulcea a contractelor de credit cu numărul X, de la CEC Bank - Sucursala Tulcea în valoare de 250.000 RON respectiv contractul cu numărul X1 de la CEC Bank - Sucursala Tulcea în valoare de 447.000 RON acte ce nu ar fi fost obținute dacă nu existau documentele falsificate sus-menționate. Solicitarea, însă, de către CEC Bank - Sucursala Tulcea a sumei totale de 831.936, 37 RON respectiv creanța, credit, credit restant, dobânzi, dobânda la credit restant, dobânda la zi, comisioane exclude acordarea acestor sume ca nefiind datorate de inculpați.

Din perspectiva prejudiciului cert care însoțește o infracțiune nu se poate dispune decât pentru acordarea prejudiciului concret deoarece cu privire la penalități există posibilitatea formulării unei acțiuni civile pe de o parte dar și pe de altă parte aceste sume sunt viitoare, incerte, nedatorate, încadrarea juridică a faptelor deduse judecății implicând prejudicii bine determinate. Cu atât mai mult se impune repunerea părților în situația anterioară dat fiind faptul că aceste contracte au fost încheiate prin acțiuni ilicite respectiv al desființării contractelor obținute prin înșelăciune ca având cauză ilicită și totodată asupra realității și întinderii sumelor efectiv datorate de inculpați, respectiv al înlăturării dobânzilor și penalităților invocate.

Împotriva sus-menționatei sentințe au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, partea civilă CEC Bank - Sucursala Tulcea și inculpatul I.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte: În apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța în mod greșit instanța de fond a dispus achitarea inculpatei I.G. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și de art. 291 C. pen. în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., apreciind în mod eronat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni, lipsind elementul intențional și aceasta motivat de împrejurarea că inculpata este neșcolarizată și nu știe carte, astfel încât nu putea să efectueze operațiuni bancare.

În mod greșit instanța de fond a reținut că nu se poate aprecia că inculpata I.G. indus în eroare reprezentanții unității bancare cu privire la calitatea sa de angajat în condițiile în care aceasta neșcolarizată a acționat conform indicațiilor soțului acesteia care dorea să contracteze un credit, demers în care datele de identificare ale inculpatei, actele de proprietate a imobilului coproprietate dar și alte date au fost folosite de către inculpatul I.A. fără ca inculpata să cunoască vreunul dintre aceste aspecte și modalitatea de obținere a creditului. Contra aspectelor reținute pentru inculpata I.G. în ceea cel privește pe inculpatul I.A. instanța de fond a apreciat că s-a probat intenția acestuia de a induce în eroare unitatea bancară cu privire la calitatea sa de angajat, acceptând faptul că, pentru obținerea creditului sunt necesare doar actele sale de identitate și ale soției sale, așa cum i-a precizat numita P.M.

fără a mai face nicio referire cu privire la garanția imobiliară, constând în ipoteca asupra imobilului de pe str. P.V. S-a susținut că nu se justifică tratamentul diferențiat între cei doi inculpați în condițiile în care au folosit și/sau au semnat acte similare conținând date nereale pentru obținerea creditelor bancare în mod ilicit, respectiv adeverințe de salariat false, fluturaș de salariu, cereri de credit, fișe de client, angajamente de plată prin care se atestă ocupația și locul de muncă al fiecăruia dintre cei doi inculpați. În sensul acestei concluzii, s-a făcut trimitere la faptul că atât în faza urmăririi penale cât și în cursul judecății, inculpații au avut declarații similare, fără să existe vreo diferență cu privire la demersurile pe care le-a întreprins fiecare cu ocazia obținerii creditelor bancare.

Conform declarațiilor inculpaților din faza de urmărire penală, aceștia au dorit să obțină un împrumut bancar, sens în care cei doi s-au deplasat la o societate de credit situată pe str. S. din mun. Constanța pentru a-i ajuta la obținerea creditelor bancare, unde li s-au solicitat de către reprezentanții firmei de credit copii ale actelor de identitate și documentelor de proprietate a locuinței, iar inculpații s-au conformat. Au mai arătat inculpații că, ulterior, reprezentanții societății de credit s-au ocupat de documentele necesare obținerii creditului bancar, inculpații deplasându-se la o bancă din Tulcea, de câteva ori, unde au semnat niște documente fără a citi conținutul lor. Relevant în declarațiile celor doi inculpați s-a reținut faptul că ambii au declarat că nu cunosc numărul imobilului în care își avea sediul societatea de credit și nici nu cunosc numele persoanelor din cadrul acelei societăți cu care au colaborat pentru obținerea creditelor bancare.

Totodată, se reliefează că niciunul dintre cei doi inculpați nu a declarat că ar fi avut o contribuție mai mare sau că ar fi fost în cunoștință de cauză mai mult decât celălalt în ceea ce privește modul de obținere a creditului și cu toate acestea tratamentul penal a fost diferențiat. S-a susținut că apărările inculpatei I.G. nu pot fi primite prin simpla motivare că nu a citit documentele pe care le-a semnat în condițiile în care era vorba de un împrumut substanțial ce impunea o atitudine diligentă și rezonabilă pe care orice persoană de bună credință ar avea-o într-o astfel de situație. Se relevă totodată că analfabetismul nu o poate exonera pe inculpată de rigorile legii penale. S-a făcut trimitere la declarațiile martorei S.C.

care a precizat în fața instanței de fond că în calitate de ofițer relații clienți consiliază clienții în ceea ce privește completarea unor formulare tipizate ale băncii și că a luat personal angajamentul inculpaților prezenți în sala de judecată la acel termen că societatea angajatoare este deacord cu poprirea în cazul neplății creditului ceea ce confirmă faptul că ambii inculpați s-au prevalat cu știință de falsa calitate de salariați în fața angajaților băncii pentru a obține creditele bancare. Faptul că inculpata cunoștea condițiile obținerii creditului bancare reiese și din aceea că mai contractase anterior un credit bancar de la CEC Bank în anul 2006, tot prin folosirea unei adeverințe de salariu, probabil falsă, și prin constituirea garanției imobiliare a ipotecii asupra imobilului proprietate personală.

Nu a putut fi primită nici apărarea inculpaților potrivit cu care au fost ajutați la obținerea împrumuturilor bancare de o societate de credit atâta timp cât ei nu au putut oferi vreo informație cu privire la adresa respectivei societăți sau cu privire la numele persoanelor care lucrau în cadrul acesteia, aspect ce este de natură a produce suspiciunea că inculpații au colaborat cu niște persoane pentru a obține documentele false pentru obținerea contractelor de credit, însă nu au dorit să le dezvăluie identitatea. S-a făcut trimitere și la precizările inculpaților cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală în sensul că au acționat în modalitatea reținută, întrucât au avut încredere în numitul Ș.I.

care le-a dat o parte din credit și cu care au achitat o parte din datoria la bancă fiind de notorietate faptul că au fost obținute mai multe credite bancare în mod ilicit, iar numitul Ș.I. a fost un numitor comun în aceste fraude. În susținerea acestei concluzii este și faptul că inculpații au obținut creditele bancare fără un motiv întemeiat. S-a mai arătat că lipsa posibilității inculpatei de a citi personal documentele pe care le-a semnat nu poate semnifica faptul că nu este responsabilă pentru actele pe care și le-a asumat prin semnare, inculpata fiind o persoană în deplinătatea facultăților mintale, putem realiza deci importanța demersului său în obținerea creditului. Instanța de fond a realizat o individualizare greșită a pedepsei aplicată inculpatului atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare, impunându-se majorarea cuantumului pedepsei și executarea efectivă a acesteia.

Nu s-a luat în considerare gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, modul și mijloacele de comitere prin folosirea de documente false și valoarea considerabilă a prejudiciului cauzat părții vătămate. Nu s-a avut în vedere nici atitudinea procesuală adoptată de inculpat în tot cursul procesului penal constând în nerecunoașterea faptelor. În mod greșit instanța de fond nu a dispus în baza art. 348 C. proc. pen. anularea adeverințelor de salariu false folosite de către cei doi inculpați pentru obținerea creditelor. În apelul formulat de partea civilă CEC Bank - Sucursala Tulcea. În mod greșit instanța de fond în soluționarea acțiunii civile nu a obligat în solidar pe cei doi inculpați la suma totală de 831.755,37 RON, sumă de bani reprezentând c/val.

creditelor obținute de către inculpați conform dispozițiilor contractelor de credit încheiate de aceștia, conform clauzelor contractuale. În mod greșit instanța de fond a dispus anularea celor două contracte de credit, în cauză nefiind incidente nicio clauză de nulitate a contractului. S-a relevat că, înșelăciunea în contracte echivalează cu dolul ca viciu de consimțământ care atrage nulitatea relativă a unui act juridic, nulitate care nu poate fi invocată și pronunțată din oficiu, fiind o nulitate relativă. S-a solicitat să se aibă în vedere că nici inculpații nu s-ar fi putut prevala de împrejurările încheierii contractului în condițiile în care nimeni nu poate invoca propria culpă în vederea producerii de consecințe juridice.

Prin anularea contractelor de credit instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 14 C. proc. pen., întrucât trebuia să se aibă în vedere că înscrisurile falsificate sunt doar adeverințele de venit utilizate la obținerea creditelor, iar acestea nu au nicio influență cu privire la contractele de credit și de garanție în condițiile în care acestea respectă toate cerințele prevăzute de lege pentru încheierea lor. Față de cele reliefate s-a solicitat să se ia în considerare că înscrisurile falsificate în raport de care s-a reținut săvârșirea infracțiunii de uz de fals sunt doar adeverințele de salarizare. În apelul formulat de apelantul inculpat I.A.: În mod greșit instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului I.A.

pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și art. 291 C. pen., impunându-se achitarea acestuia pentru ambele infracțiuni potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., nefiind întrunite elementele materiale și aceasta întrucât inculpatul nu a știut că documentele prezentate erau false, nu știa ce conține dosarul de credit, cu atât mai mult cu cât inculpatul nu are decât 4 clase. Buna credință a inculpatului este probată de faptul că împrumutul acordat a fost garantat cu un imobil a cărui valoare era de 3 ori mai mare decât valoarea creditului, iar banca, în caz de neplată, putea să se îndestuleze. S-a susținut că, în momentul în care angajații bănci au verificat veridicitatea contractelor de angajare, puteau să-și dea seama că cei doi inculpați nu pot fi directori de marketing și manager la o firmă serioasă.

S-a susținut că, din analiza profilului educațional al celor doi inculpați se poate trage concluzia că raportat la caracterul rudimentar al dezvoltării lor psiho-sociale aceștia nu au capacitatea de a efectua astfel de operațiuni financiare. Este cert că au fost coordonați de angajații băncii și ai firmei de credit, care au constatat că inculpații dețin un imobil de trei ori mai valoros decât creditul. În mod greșit s-a reținut faptul că documentele prezentate la bancă sunt false, cât timp firmele existau în realitate, iar cei doi nu au cunoscut falsificarea acestora. Examinând legalitatea și temeinicia sus-menționatei sentințe din perspectiva criticilor formulate, precum și din oficiu, conform art. 371 alin. (1) și (2) C. proc.

pen., Curtea a constatat următoarele: În mod greșit instanța de fond a dispus achitarea inculpatei I.G. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și de art. 291 C. pen. în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., apreciind în mod eronat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni, prin lipsa elementului intențional, critica formulată în acest sens de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța fiind apreciată ca întemeiată. La data de 30 ianuarie 2006 între inculpata I.G. și CEK Bank - Sucursala Tulcea s-a perfectat contractul de credit nr. X prin care unitatea bancară a acordat inculpatei un credit în valoare de 200.000 RON. Pentru încheierea acestui contract, astfel cum rezultă din conținutul contractului, inculpata I.G.

a prezentat și adeverința de salariu nr. 4 din 18 ianuarie 2006 emisă de SC E.I. SRL, copie după contractul individual de muncă, adeverința nr. 74366 din 18 ianuarie 2006 emisă de ITM și un angajament de plată. Acest contract s-a perfectat de către inculpată fără intermedierea vreunei societăți de creditare, situație în care rezultă, fără niciun dubiu faptul că încă din acel moment inculpata I.G. cunoștea condițiile în care se poate obține în condiții de legalitate un credit bancar. S-a reținut că este cert faptul că, pentru încheierea contractului, angajații băncii, conform procedurii standard, au adus la cunoștința inculpatei I.G.

condițiile pe care trebuie să le îndeplinească, actele prealabile necesare, suma de bani ce reprezintă rată lunară de restituit, posibilitatea acordării unei anumite sume de bani fiind determinată în primul rând de situația financiară a inculpatei, mai exact dacă venitul său lunar permitea restituirea creditului prin plata lunară a unei sume de bani. Și în cazul acestui contract, creditul s-a garantat cu imobilul proprietatea personală a inculpaților, inculpatul I.A. luând cunoștință de clauzele contractuale, contractul fiind semnat de ambii inculpați. În consecință, s-a reținut, fără echivoc, faptul că inculpata I.G. era familiarizată cu procedura instituită de bancă pentru acordarea unui credit bancar.

Pentru refinanțarea acestui credit, la data de 08 februarie 2008 între inculpata I.G. și CEK Bank - Sucursala Tulcea s-a perfectat contractatul de credit bancar numărul X1, în valoare de 447.000 RON. Pentru încheierea acestui act, astfel cum a rezultat din conținutul contractului și din înscrisurile depuse de instituția bancară, inculpata I.G. a prezentat adeverința de salariu nr. 142 din 05 februarie 2008 emisă de SC C.I. SRL Medgidia prin care se atestă că inculpata I.G. este angajată la această societate în baza unui contract de muncă pe durată nedeterminata, având un salariu lunar de 1.613 RON. S-a apreciat că este evident că s-a urmat aceiași procedură ca și în cazul primului contract de credit încheiat de inculpată, aceasta având deci cunoștință de faptul că pentru contractarea creditului era necesară calitatea de salariat ce se dovedește cu o adeverință de salariu.

La aceiași dată, respectiv 08 februarie 2008, s-a semnat de către inculpata I.G. și un angajament de plată prin care a consimțit să se rețină din veniturile sale sumele necesare pentru achitarea datoriilor ce rezultă din contractul de credit. S-a evidențiat faptul că, deși adeverința de salariu era semnată de numitul C.S.C., în calitate de director și de numita T.M., în calitate de director economic, stabilindu-se ca persoană de contact tot pe numita T.M., la momentul verificării informațiilor s-a luat legătura telefonic cu numita P.M., persoană care, este evident nu avea nicio calitate la societatea emitentă. În aceste condiții, s-a reținut că este cert că numele acestei persoane și numărul de telefon al acesteia s-au indicat de către inculpată.

Angajamentul de plată emis la data de 08 februarie 2008 prezintă o deosebită relevanță sub aspect probator întrucât dovedește faptul că, la momentul perfectării contractului și la derularea întregii proceduri bancare constând în prezentarea și semnarea tuturor înscrisurilor necesare, numita P.M. nu era prezentă la sediul unității bancare, aceasta reieșind, fără echivoc din faptul că, la acel moment a fost contactată telefonic pentru a confirma calitatea de salariat a inculpatei și acordul societății angajatoare privind reținerea unor sume de bani din salariu. În consecință, inculpata a luat cunoștință personal de conținutul adeverinței de salariu, de calitatea sa de salariat, și cu toate că știa că împrejurările atestate nu sunt reale a continuat procedura de acordare a creditului.

În sensul aceleiași concluzii s-a apreciat și faptul că, martora S.C.C., în calitate de ofițer relații clienți la CEC Bank - Sucursala Tulcea, potrivit atribuțiilor de serviciu, are contact direct cu clienții băncii care solicită acordarea de credite, și în această calitate adună documentația necesară întocmirii unui dosar de la clienți, îi consiliază pe clienți în ceea ce privește completarea unor formulare tipizate ale băncii, le calculează acestora valoarea creditului pe care îl pot solicita, acte pe care le înaintează analistului de credite. Martora a confirmat că s-a urmat procedura standard și important a arătat că îi cunoaște pe cei doi inculpați deoarece s-au prezentat la bancă în vederea acordării unui credit precum și faptul că a luat personal angajamentul inculpaților că societatea angajatoare este de acord cu poprirea în cazul neplății creditului.

Față de cele reliefate, întreaga apărare a inculpatei potrivit cu care nu a avut cunoștință de actele sau de conținutul actelor pe care le-a prezentat unității bancare sau pe care le-a semnat întrucât de strângerea și de prezentarea lor s-ar fi ocupat numita P.M., aceasta fiind prezentă și la data la care s-a perfectat contractul, nu poate fi reținută din materialul probator prezentat și analizat reieșind, fără dubiu, contrariul. În consecință, s-a reținut, cu caracter de certitudine faptul că, în scopul de a obține un împrumut bancar, inculpata I.G. a indus în eroare CEC Bank - Sucursala Tulcea la perfectarea contractatului de credit bancar nr. X1, în valoare de. 447.000 RON, prin acea că a prezentat și s-a folosit de o adeverință de salariu care atesta în mod nereal calitatea sa de angajat la SC C.I.

SRL Medgidia, conținut pe care îl cunoștea, acțiuni ce au fost comise de inculpată cu intenție directă. Constatând, în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., că faptele există, constituie infracțiuni și au fost comise de inculpata I.G., instanța de apel a pronunțat condamnarea acesteia pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și de art. 291 C. pen. La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere criteriile generale și obligatorii prev. de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale ale C. pen., normele care impun regimul sancționator, natura și gravitatea faptelor comise, de periculozitatea făptuitorului, astfel cum rezultă din circumstanțele reale în care s-au comis faptele și din circumstanțele personale ale inculpatei.

S-a apreciat că fapta comisă de inculpata I.G. prezintă, în concret un grad ridicat de pericol social determinat de împrejurările și modalitatea de săvârșire prin inducerea în eroare a unității bancare, prin folosirea unor acte false și în primul rând valoarea deosebit de mare a sumei obținută de la unitatea bancară, ce constituie și prejudiciul cauzat, ceea ce a determinat reținerea consecințelor grave și nerestituirea creditului conform obligațiilor asumate. S-a avut în vedere însă și faptul că, suma de bani obținută nu a fost folosită de inculpată, aceasta fiind remisă în mare parte unei alte persoane, respectiv numitului Ș.I.

dar și faptul că, o perioadă de timp ratele au fost plătite constant și există posibilitatea restituirii acestei sume de bani prin executarea silită asupra garanției imobiliare instituită în favoarea băncii și anume aspra imobilului proprietatea personală a inculpaților, împrejurări ce au fost reținute ca circumstanțe atenuante în condițiile art. 74 lit. c) și alin. (2) C. pen. Ca circumstanțe personale, s-au reținut vârsta inculpatei, lipsa antecedentelor penale, integrarea familială și lipsa instrucției școlare. Referitor la modalitatea de executare a pedepsei s-a apreciat, raportat la aceleași circumstanțe că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 86 1 C. pen., astfel încât s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, modalitate ce constituie un avertisment pentru inculpată să nu mai comită alte fapte penale în condițiile unei supravegheri instituționalizate.

În mod corect instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului I.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și de art. 291 C. pen., apreciind în mod corect, raportat la materialul probator existent, că sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni, critica formulată în acest sens de inculpatul I.A. fiind neîntemeiată. S-a reținut că este cert, ca și în cazul inculpatei I.G. faptul că inculpatul I.A. în scopul de a obține un împrumut bancar a indus în eroare CEC Bank - Sucursala Tulcea la perfectarea contractatului de credit bancar nr. X, în valoare de 250.000 RON, prin acea că a prezentat și s-a folosit de o adeverință de salariu care atesta în mod nereal calitatea sa de angajat la SC B.I.

SRL Constanța, conținut pe care îl cunoștea, acțiuni ce au fost comise de inculpat cu intenție directă. S-a evidențiat că la data perfectării de către inculpata I.G. a contractului de credit nr. X, respectiv 30 ianuarie 2006, prin care unitatea bancară a acordat acesteia un credit în valoare de 200.000 RON, inculpatul I.A. a participat la semnarea acestuia, luând cunoștință de conținutul contractului și fiind de acord cu clauzele acestuia, cu atât mai mult cu cât, creditul a fost garantat cu imobilul proprietate personală al inculpaților. Cu acea ocazie, inculpatul a luat cunoștință de procedura standard de acordar