ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2788/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2788/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra recursurilor

formulate, constată următoarele:

Tribunalul București, secția a II-a penală, prin

sentința penală nr. 672/F din 2 octombrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 71689/3/2011,

în baza art. 334 C. proc. pen., a respins ca nefondată cererea de schimbare a încadrării

juridice formulată de apărătorul inculpatului D.F., din infracțiunea prevăzută de

art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (2

1

) lit. a) și alin.

(3) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) și

alin. (2

1

) lit. a) C. pen.

În baza art. 211

alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (2

1

) lit. a) și alin. (3) C.

pen., a condamnat inculpații S.R. și D.F., la câte o pedeapsă de 15 ani închisoare

fiecare.

A făcut aplicarea

art. 71-64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie, pentru fiecare

inculpat.

În baza art. 65 C.

pen., a interzis fiecărui inculpat drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a, lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale,

ca pedeapsă complementară.

În baza art. 88 C.

pen., a dedus prevenția fiecărui inculpat de la data de 19 mai 2011, la zi, iar

în baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpaților S.R. și

D.F.

În baza art. 14 și

art. 346 C. proc. pen., a admis cererile de constituire de parte civilă formulate

de părțile vătămate S.D., , SC L.G. SRL, și C.L., și a obligat inculpații în solidar

la plata sumelor de: 2.000 RON cu titlu de daune materiale și 20.000 RON, cu titlu

de daune morale, către partea civilă S.D., 65.000 RON daune materiale și 100.000

RON daune morale către partea civilă C.L., precum și 341.942,40 RON, cu titlu de

daune materiale către partea civilă SC L.G. SRL.

În baza art. 191 C.

proc. pen., a obligat fiecare inculpat la câte 5.000 RON cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului

de pe lângă Tribunalul București nr. 1520/P/2010 din 9 noiembrie  2011 au fost trimiși

în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații S.R. pentru săvârșirea infracțiunii

de tâlhărie cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 211 alin. (1),

alin. (2) lit. c), alin. (2

1

) lit. a), alin. (3) C. pen. și D.F. pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de

art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (2

1

) lit. a), alin. (3)

C. pen.

În fapt, s-a reținut că,

în ziua de 20 aprilie 2010, inculpații S.R. și D.F., pe b-dul C. din sectorul 2,

cu ajutorul lui O.C., după ce au exercitat acte de violență asupra numitului S.D.,

și-au însușit cantitatea de 3,447 kg bijuterii din aur, suma de 65.000 RON, un autoturism

marca O. și 1,8 kg verighete din aur, valoarea totală a prejudiciului depășind suma

de 200.000 RON.

În ceea ce privește încadrarea

juridică, din actele de urmărire penală a reieșit faptul că inculpații au intenționat

să o deposedeze de bunuri doar pe partea vătămată C.L., neavând reprezentarea că

în mașină se află și bunuri care aparțineau altor persoane, motiv pentru care fapta

acestora s-a apreciat că nu întrunește elementele constitutive ale mai multor infracțiuni

de tâlhărie, săvârșite în concurs ideal ci ale unei infracțiuni unice.

În ceea ce-l privește

pe inculpatul O.C., prin același rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei, dat

fiind faptul că nu i-a fost prezentat materialul de urmărire penală.

Totodată, s-a dispus disjungerea

cauzei și continuarea cercetărilor cu privire la alte aspecte care rezultă din cauză,

vizând săvârșirea infracțiunilor de favorizarea infractorului (de către C.R.), fals

în declarații (de către Z.G.N.), respectiv instigare la fals în declarații (de către

D.S., sora inculpatului D.F.), precum și față de participarea unor alte persoane

(neidentificate până la momentul actual) la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie,

în calitate de complice.

Raportat la participarea

numiților R.R. și P.S. la urmărirea autoturismului părții vătămate C.L., actele

de urmărire penală efectuate au reliefat că aceștia au fost în eroare de fapt cu

privire la scopul acestei activități, iar în momentul în care au realizat care era

scopul au refuzat să mai participe la urmărire, motiv pentru care s-a dispus neînceperea

urmăririi penale pentru infracțiunea de complicitate la tâlhărie cu consecințe deosebit

de grave, prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit.

c), alin. (2

1

) lit a), alin. (3) C. pen.

De asemenea, s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de aceștia și pentru infracțiunea de nedenunțarea

unor infracțiuni, prevăzută de art. 262 C. pen., dat fiind faptul că este incidență

cauza de nepedepsire prevăzută de alin. (3) al art. 262 C. pen.

În ceea ce privește infracțiunea

de șantaj, prevăzută de art. 194 C. pen., deși din actele de urmărire penală nu

a reieșit că R.R. ar fi pretins de la inculpații S.R. și O.C. altceva decât o compensație

financiară pentru cheltuielile făcute cu ocazia urmăririi autoturismului, precum

și faptul că acesta invoca doar denunțarea faptei, nu o altă consecință, în condițiile

în care la dosarul cauzei a fost atașată și copia unui pretins bilet anonim de amenințare,

s-a dispus disjungerea cauzei, în vederea efectuării unor cercetări exhaustive cu

privire la aceste aspecte.

Situația de fapt reținută

în actul de inculpare a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal

de cercetare la fața locului și planșă fotografică; declarații de parte vătămată;

declarații de martori;declarații de inculpați; procese-verbale și planșe fotografice

privind efectuarea unor recunoașteri după fotografii; procese-verbale și planșe

fotografice privind efectuarea de percheziții domiciliare, procese-verbal de transcriere

a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate.

În cursul cercetării judecătorești

s-a dispus audierea inculpaților S.R. și D.F., ale căror declarații au fost consemnate

și atașate la dosarul cauzei, au depus cerere de constituire de parte civilă numiții

S.D., C.L., au fost audiați aceștia, cu privire la situația de fapt, precum și martorii

P.C., C.R., D.M., D.G., J.M.L., S.D.A., B.A., Z.G.N., R.R., precum și coinculpatul

O.C., declarații ce au fost, de asemenea, depuse la dosarul cauzei.

În faza de urmărire penală

SC L.G. SRL a declarat că se constituie parte civilă în prezenta cauză cu suma de

341.942,40 RON.

La solicitarea inculpatului

S.R., la termenul din data de 25 mai 2012, Tribunalul a admis proba cu efectuarea

unei expertize contabile având drept obiective:

- să se precizeze: dacă

mărfurile menționate în nota de intrare recepție din 11 martie 2008 a SC L.G.

SRL au fost recepționate în mod real de către această societate, în fapt dacă există

corespondență contabilă între mențiunile din această notă și evidențele contabile

întocmite de către societate;

- dacă mărfurile menționate

în această notă de recepție se mai aflau în patrimoniul societății SC L.G. SRL la

data de 14 aprilie 2010;

- dacă aceste mărfuri

se mai află în patrimoniul societății la momentul expertizării, iar dacă nu, care

a fost modalitatea și data ieșirii acestora din patrimoniu.

Raportul de expertiză

contabilă judiciară a fost efectuat de expertul contabil T.V.F. și a fost depus

la dosarul cauzei la data de 18 iunie 2012.

De asemenea, Tribunalul

a încuviințat, la cererea inculpatului S.R., audierea CD-urilor în care este înregistrată

în mediul ambiental, întâlnirea din data de 7 aprilie 2011, dintre martorul R.R.,

inculpatul S.R. și martorul O.C. și, drept urmare, la termenul din 22 iunie 2012,

Tribunalul a procedat la desigilarea plicului ce conținea cele două CD-uri și la

audierea înregistrării CD-ului, cu întâlnirea de la restaurantul „N.” din data de

7 aprilie 2011, în prezența unui specialist IT, din cadrul Tribunalului București,

însă calitatea acestei înregistrări a făcut imposibilă înțelegerea discuțiilor purtate,

în mediul ambiental dintre persoanele menționate mai sus.

Prin adresa Parchetului

de pe lângă Tribunalul București nr. 1520/P/2010 din data de 3 iunie 2011 s-a învederat

împrejurarea, că în faza de urmărire penală nu s-a efectuat redarea convorbirilor

purtate în mediul ambiental, la restaurantul „N.” din Afumați, întrucât ordonanța

de interceptare a avut ca finalitate tehnică doar în ceea ce privește înregistrarea

de imagini.

De fapt, așa cum a învederat

reprezentantul IT din cadrul Tribunalului București, nu a fost posibilă audierea

înregistrările menționate, la termenul din 22 iunie 2012, datorită imposibilității

înlăturării zgomotelor de fond.

În circumstanțiere, inculpatul

S.R. a depus o caracterizare din partea SC S.I. SRL din care rezultă că începând

cu data de 1 mai 2006, până la data arestării în prezenta cauză, acest inculpat

a fost angajat în cadrul acestei societăți în funcția de magazioner.

Din partea inculpatului

D.F. s-au depus copii după pașaport.

Examinând actele și lucrările

dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 20 aprilie

2010, în jurul orei 13:25, pe b-dul. C. din București, inculpații S.R. și D.F.,

după ce au scos-o cu forța dintr-un autovehicul marca O., pe partea vătămată S.D.,

au sustras autovehiculul și bunuri aflate în acesta, respectiv 3,447 kg bijuterii

din aur, suma de 65.000 RON și 1,8 kg verighete din aur.

Astfel, p

artea vătămată C.L., cetățean

turc, și inculpatul O.C. s-au cunoscut în perioada 1990-1991, cu ocazia unei deplasări

în Turcia a celui din urmă. Ulterior, după anul 2000, cei doi s-au întâlnit, în

mod sporadic, în România.

La începutul lunii aprilie

2010, inculpații O.C. și S.R. au hotărât să o deposedeze de bunuri pe partea vătămată

C.L., inculpatul O.C. cunoscând că aceasta avea întotdeauna asupra sa o cantitate

însemnată de bijuterii din aur, deoarece se ocupa cu comercializarea acestora, și

că se deplasa cu un autoturism marca O.

În consecință, cei doi

inculpați au hotărât să-l urmărească pe C.L. în trafic, pentru a stabili itinerariul

zilnic și obiceiurile acestuia. Însă, dat fiind faptul că inculpatul O.C., zis „Judocanul”,

nu putea participa la această activitate, deoarece era cunoscut de C.L., cei doi

inculpați i-au solicitat concursul unui fost coleg de serviciu, R.R., pretextând

că inculpatul O.C., zis „Judocanul”, are de recuperat o sumă de bani de la cetățeanul

turc.

În aceeași zi, inculpatul

S.R. și R.R. au și urmărit în trafic autoturismul marca O., ocazie cu care inculpatul

S.R. și-a notat într-un carnet date despre traseu, pe care i le-a comunicat telefonic

inculpatului O.C. Urmărirea s-a făcut cu autoturismul marca D., aparținându-i lui

R.R. După finalizarea urmăririi, cei doi s-au întâlnit din nou cu inculpatul O.C.

și au stabilit să reia activitatea în ziua următoare, locul de întâlnire fiind în

localitatea A., județul Ilfov, localitate în care își avea reședința C.L. Totodată,

inculpatul O.C. i-a solicitat lui R.R. să mai aducă o persoană de încredere pentru

a participa la urmărire.

A doua zi, R.R. s-a deplasat

la locul de întâlnire din Afumați, însoțit de martorul P.S., unde s-au mai prezentat

inculpatul S.R., cu un autoturism marca R., inculpatul O.C. și inculpatul D.F.,

acesta din urmă cu un autoturism marca M. fără numere de înmatriculare. În continuare,

după ce au reperat în trafic autoturismul cu care se deplasa C.L. au pornit în urmărirea

acestuia, inculpatul O.C. coborând însă din mașină la scurt timp. Urmărirea a avut

loc pe raza municipiului București și s-a încheiat în zona M1, unde autoturismul

cetățeanului turc nu a mai fost reperat, stabilindu-se să fie reluată în ziua următoare,

tot din localitatea Afumați.

În ziua următoare, la

întâlnirea din localitatea Afumați, P.S. i-a spus inculpatului O.C. că dacă se urmărește

și agresarea cetățeanului turc el nu-i va mai însoți. Cu aceeași ocazie, s-a stabilit

și ca urmărirea să fie reluată peste o săptămână, deoarece inculpatul O.C. cunoștea

faptul că C.L. era plecat în provincie.

În perioada următoare,

inculpatul O.C. și S.R., cu ocazia unor întâlniri succesive, au încercat fără succes,

să-l convingă pe R.R. să participe la agresarea cetățeanului turc, spunându-i că

acesta are întotdeauna aur și bani asupra sa și arătându-i o legitimație de polițist

falsă și un pistol. Totodată, i-au spus că cetățeanul turc a mai fost tâlhărit și

că nu se va duce la poliție să reclame.

În ziua de 20 aprilie

2010, în jurul orei 12:00, partea vătămată C.L. s-a deplasat cu autoturismul marca

O. în zona Obor, unde s-a întâlnit cu S.D., persoană pe care o folosea în mod frecvent

drept șofer. După ce S.D. s-a urcat la volanul mașinii, cei doi s-au deplasat la

sediul SC L.G. SRL, societate cu care C.L. colabora în activitatea de comercializare

a bijuteriilor din aur.

În continuare, C.L. și

S.D. s-au deplasat pe b-dul C. din sectorul 2, la un magazin de bijuterii aparținând

SC R.M. SRL, unde C.L. a mers în magazin, iar S.D. a rămas la mașină.

În jurul orei 13:00, la

portiera stângă a autovehiculului au venit inculpații S.R. și D.F., care, după ce

primul a strigat „Poliția!” și a prezentat o legitimație, l-au scos cu forța pe

S.D. din autovehicul. Inculpatul D.F. s-a urcat la volan și a demarat în direcția

bulevardului B., în timp ce S.D. era imobilizat de inculpatul S.R. Acesta din urmă

s-a îndreptat și el în aceeași direcție, după ce autoturismul s-a îndepărtat.

Speriat de cele întâmplate,

S.D. l-a sunat pe C.L. și i-a relatat incidentul, după care, împreună cu B.A., administratorul

SC R.M. SRL, au mers pe străzile alăturate în căutarea autovehiculului sustras,

fără succes însă.

În ziua de 21 aprilie

2010, organele de poliție au localizat autovehiculul marca O., acesta fiind abandonat

într-o parcare de pe b-dul B. Cu ocazia examinării autoturismului s-a constatat

faptul că în interiorul acestuia nu se regăsesc bunurile menționate în cuprinsul

declarațiilor date în ziua anterioară de către S.D. și C.L., respectiv aproximativ

3,5 kg bijuterii din aur, suma de 65.000 RON, precum și o cantitate de verignete

din aur (ulterior s-a precizat că erau 1,8 kg verighete din aur). Autoturismul marca

O. și suma de 65.000 RON îi aparțineau părții vătămate C.L., în timp ce bijuteriile

din aur aparțineau SC L.G. SRL, societate cu care C.L. colabora în activitatea de

comercializare a bijuteriilor din aur.

Ulterior săvârșirii faptei,

între R.R. și inculpații O.C. și S.R. au avut loc negocieri, directe sau intermediate

de alte persoane (de ex. C.R., fost coleg de serviciu cu cei trei), pe parcursul

cărora inculpații au încercat să-l determine pe R.R. să nu denunțe la organele de

poliție modalitatea în care a fost săvârșită fapta, în timp ce acesta din urmă a

încercat să obțină compensații financiare pentru perioada în care a participat la

urmărirea părții vătămate C.L., însă nu s-a ajuns la un consens.

În faza de urmărire penală,

declarațiile părților vătămate S.D. și C.L. s-au coroborat cu declarațiile martorilor

R.R., C.G., D.G., C.R., precum și cu interceptările din mediul ambiental, din conținutul

cărora reiese că inculpatul O.C. (pentru care s-a disjuns cauza în vederea prezentării

materialului de urmărire penală) și inculpatul S.R. i-au solicitat lui C.R. să-l

determine pe R.R. să se întâlnească într-un alt loc decât în casa acestuia, pentru

a-l convinge să nu denunțe modalitatea în care a fost pregătită infracțiunea de

tâlhărie, întâlnire care a avut loc, în aceeași zi, la Restaurantul „N.” din Afumați

și la care au participat O.C., S.R., R.R. și C.G., aspect ce reiese din imaginile

înregistrate la acest restaurant.

În acest sens, partea

vătămată S.D. a declarat la data de 20 aprilie 2010, în faza de urmărire penală,

următoarele:

„În ziua de 20

aprilie 2011 la orele 10:45 în timp ce mă aflam la locuința mea, domnul C.L. m-a

sunat stabilind să ne întâlnim în zona Obor.

În jurul orelor 12:00,

am ajuns pe șos. C1., unde după 15 min. a apărut și domnul C.L. cu autoturismul

O. venind dinspre orașul Voluntari. Eu m-am urcat la volan, iar dânsul lângă mine,

spunându-mi să mergem la sediul firmei din Piața M2. Când m-am urcat în mașină am

observat că geanta din pânză albastră se afla în spatele scaunului șoferului pe

podea, dar nu am văzut ce se afla în ea.

M-am deplasat pe șos.

C1, am virat stânga pe șos. M.B., am intrat în pasajul M2, apoi la ieșirea din pasaj

am întors pe șos. M.B. și am parcat mașina pe șos. M.B. pe aleea dintre un părculeț

și SC L.G. SRL.

Geanta din pânză albastră

a rămas în spatele scaunului din stânga față pe podea, iar domnul C.L. a coborât,

intrând în sediul firmei și spunându-mi să-l aștept în mașină. După aproximativ

45 min-1 oră, domnul C.L. s-a întors cu mâinile goale și s-a așezat pe scaunul din

dreapta față, spunându-mi să mergem la amanetul și magazinul de bijuterii din b-dul.

C., SC R.M. SRLL, fără să-mi dea alte explicații.

Am plecat pe șos. M.B.

în jurul orelor 13:00, deasupra pasajului M2, am virat dreapta, și am mers pe b-dul.

B. către b-dul. C. Apoi imediat după Spitalul Județean Ilfov am virat stânga pe

strada P., apoi am virat pe a II-a stradă la dreapta respectiv pe strada C2 și am

ieșit în b-dul. C. unde am virat stânga mergând spre șos. P1. Am întors mașina în

dreptul Complexului de sănătate M3 și am parcat autoturismul pe partea dreaptă,

pe șosea în dreptul blocului din b-dul. C., în dreptul magazinului de pâine de lângă

magazinul de bijuterii SC R.M. SRL.

Domnul C.L. mi-a spus

să rămân în mașina și să-l aștept, iar dânsul s-a dus la magazinul de bijuterii.

Menționez că portierele din față, stânga și dreapta nu erau asigurate, fiind însă

închise, iar ambele portiere din spate erau asigurate. După ce a coborât domnul

C.L. am văzut că geanta din pânză albastră se afla pe podea în spatele meu.

După aproximativ 2 minute

de la plecarea domnului C.L. au apărut lângă mașină, chiar lângă portiera stângă

față doi indivizi necunoscuți, care au tras imediat de portieră și au deschis-o

larg întrucât nu era asigurată; unul din ei mi-a arătat un portofel tip îmbrăcăminte

din piele de culoare neagră pe care era aplicată la partea de sus o fotografie,

iar la partea de jos o insignă cu contur lucios argintiu și forma ovală strigând:

„Poliția, nu mișca, pune mâinile pe volan”. În același timp cel de-al doilea individ

m-a strâns de gât cu ambele mâini, apucându-mă și primul de brațe și m-au tras afară

din mașină, strigând „culcat”. Eu m-am așezat pe vine.

Individul care mi-a arătat

acea legitimație m-a imobilizat ținându-mă cu mâinile de umeri pentru ca eu să nu

mă ridic, iar celălalt s-a urcat la volanul mașinii O., s-a deplasat cu spatele,

oprind brusc chiar lângă mine, moment în care individul care mă ținea m-a tras spre

trotuar astfel că celălalt a continuat să se deplaseze cu mare viteză în trombă

pe b-dul. C. către b-dul. B., însă nu am văzut unde a dispărut fiind foarte speriat.

Între timp, individul

care mă imobilizase s-a deplasat normal către magazinul de bijuterii, dar când a

ajuns în dreptul magazinului de pâine alăturat, s-a întors și s-a deplasat pe bdul.

C. spre b-dul. B. pe aleea pentru pietoni din dreptul blocului, continuând să meargă

normal, fără să fugă.

M-am uitat după acesta

și l-am văzut cum se îndepărta mergând normal aproximativ 150-200 m, timp în care

la orele 13:26 l-am sunat pe domnul C.L. și am așteptat să vină la mine, și să-mi

spună ce hotărăște.

Imediat domnul C.L. a

ieșit afară din magazinul de bijuterii și împreună cu patronul magazinului, ne-am

urcat în mașina acestuia din urmă scotocind străzile din apropiere, dar nu l-am

mai găsit nici pe individul care plecase pe jos mergând normal nici pe cel care

luase mașina.

Cei doi indivizi care

s-au prezentat a fi polițiști aveau următoarele semnalmente: Cel care mi-a arătat

legitimația cu fotografie și insigna avea vârsta de aproximativ 35-37 ani, înălțimea

1,75 m constituție atletică, fața rotundă, cu tenul măsliniu, părul de lungime medie,

negru, cu șapcă neagră pe cap, material textil, ochi negri, îmbrăcat cu o geacă

neagră tip piele cu elastic la mijloc și pantaloni jeans albaștri

(n.n. inc. S.R.).

Nu am observat dacă acea

legitimație era de poliție sau dacă insigna avea însemnele oficiale de poliție sau

ale altei instituții. Nu pot preciza nici dacă fotografia de pe acea legitimație

era a unui bărbat sau femeie.

Cel de-al doilea individ

care a fugit cu mașina avea următoarele semnalmente: vârsta 30-32 ani, înălțime

185-190 cm, atletic, față alungită cu tenul deschis nuanță roșcată, părul tuns scurt,

de culoare castaniu deschis, îmbrăcat cu pantaloni de culoare maron, un pulover

culoare închisă și deasupra o vestă fără mâneci de culoare maron cu mai multe buzunare

exterioare, acesta fiind cel care m-a apucat de gât în mașină

(n.n. inc. D.F.).

Cred că îi pot recunoaște

pe cei doi indivizi dacă mi-ar fi prezentați într-un grup de persoane, sau într-o

planșă foto.

Precizez că la orele 13:31

am sunat la numărul de urgență 112 și am anunțat cele întâmplate. Nu am strigat

după ajutor și nu m-am opus întrucât am fost surprins de cei doi și m-au speriat

foarte tare. Când s-a întâmplat acest incident am observat mai multe persoane în

apropiere, respectiv trecători, dar nu le-am solicitat ajutorul datorită șocului.

L-am condus cu privirea

pe individul care plecase pe jos, însă pe măsură ce se îndepărta nu l-am mai observat

printre trecători. Nu cred că pot realiza un portret robot al celor doi agresori.

Sunt de acord să fiu supus

la testul poligraf (detectorul de minciuni) în vederea aflării adevărului.

Precizez că sunt pensionat

medical cu diagnosticul hipertensiune arterială și până în anul 1998 am lucrat ca

subofițer de poliție la D.G.P.M.B.

Când a venit la mine domnul

C.L., după ce a ieșit din magazinul de bijuterii mi-a spus că în geanta din pânză

albastră pe care o lăsase pe podea în mașina în spatele scaunului șoferului avea

aproximativ 3,5 kg bijuterii din aur, pe care eu însă nu le-am văzut. Acea geantă

avea model simplu cu două sau trei compartimente și fermoar.”

Partea vătămată S.D. i-a

recunoscut atât din planșă foto, cât și din grup pe inculpații S.R. și D.F., drept

cele două persoane care l-au agresat în data de 20 aprilie 2010. De altfel, semnalmentele

agresorilor, furnizate de S.D. la data de 20 aprilie 2010, imediat după săvârșirea

faptei, au permis realizarea unor portrete robot relevante.

În declarația din data

de 20 aprilie 2010, partea vătămată C.L. a afirmat următoarele:

„(...) acesta (n.n. B.A.)

mi-a spus să intru într-un magazin alimentar de lângă casa de amanet, am mers în

magazin lăsându-l în mașină șoferul meu, A. ne-a condus într-un birou mi-a servit

apa și imediat după ce am desfăcut am fost sunat de șoferul meu care mi-a spus să

vin repede că au furat mașina. Am ieșit repede afară împreună cu A. și l-am găsit

pe șoferul meu stând pe trotuar. L-am întrebat ce s-a întâmplat acesta spunând că

în timp ce stătea în autoturism au venit doi indivizi care s-au recomandat ca fiind

polițiști, arătând o legitimație, l-au scos din mașina, iar unul dintre ei s-a urcat

la volan și aplecat cu autoturismul, iar celalalt a plecat pe jos. L-am rugat pe

A. să mergem să-i căutăm și ne-am urcat toți trei în mașina lui, spunându-i șoferului

meu să anunțe poliția. Am căutat pe străduțele din zona însă nu am găsit autoturismul

meu și ne-am întors la magazinul lui A., unde sosiseră organele de poliție.

Partea vătămată C.L. a

fost supusă detecției comportamentului simulat, concluziile raportului de constatare

tehnico-științifică din 9 noiembrie 2011 fiind în sensul că pentru răspunsurile

la întrebările relevante în cauză (dacă în mașina marca O. se găseau în momentul

sustragerii aprox. 3,5 kg de bijuterii din aur, 650.000.000 ROL și aprox. 1,8 kg

aur în verighete) este imposibil de formulat o concluzie de certitudine.

Testarea lui C.L. a fost

efectuată în contextul în care acesta a precizat că suma de 65.000 RON pe care a

reclamat-o ca fiind sustrasă a reieșit dintr-un calcul făcut, în sensul că dintr-o

sumă de 72.000 RON, pe care a strâns-o pentru a cumpăra aur, a scăzut 7.000 RON

pe care i-a cheltuit între timp.

Totodată, verighetele

din aur i-au fost încredințate de SC L.G. SRL fără întocmirea unui document în acest

sens (sustragerea verighetelor din aur a fost confirmată de martorul R.R. în declarația

din data de 10 mai 2011, menționând că S.R. i-a spus că în autoturism erau multe

verighete).

De asemenea, în ceea ce

privește cantitatea de bijuterii din aur, mai puțin verighetele, acesta a declarat

că nu-și amintește dacă au fost cântărite cu ambalaj sau fără, menționând că în

situația în care au fost cântărite cu ambalaj ar fi rezultat un surplus de 100-200

gr. În privința acestei cantități de bijuterii a fost atașat la dosarul cauzei avizul

de însoțire a mărfii prin care, la data de 14 aprilie 2010, SC L.G. SRL i-a încredințat

lui C.L. cantitatea de 3447 gr bijuterii din aur. Prin adresa din data de 12

septembrie 2011, SC L.G. SRL a comunicat și faptul că societatea are ca obiect de

activitate comerțul bijuteriilor în regim en-gros, motiv pentru care în stoc nu

sunt individualizate bijuteriile.

În declarația din 10

mai 2011, martorul R.R. a afirmat următoarele:

„La începutul lunii aprilie

2010, nu mai rețin data, m-am întâlnit în comuna Afumați întâmplător cu două cunoștințe

cu care am lucrat anterior la R.A.T.B., S.R. și O.C. cu care am stat de vorbă.

În cadrul discuției O.C. mi-a spus că are probleme cu un turc cu care a făcut afaceri

și că urmează să recupereze niște bani de la el. M-a întrebat dacă pot să îl ajut

să îl urmărească pe turc deoarece pe el îl cunoaște, urmând să îl urmăresc eu cu

S.R.

În acea zi, eram cu mașina

mea, un L.

S.R. s-a urcat la mine

în mașină să stăm de vorbă iar O.C. a plecat cu mașina lui un P2. Când eram la mine

în mașină cu S.R. pe lângă noi a trecut un autoturism marca O., S.R. spunându-mi

că asta e mașina turcului pe care O.C. vrea să-l urmărim. Am urmărit autoturismul

în București, observând că la volan se afla un turc.

Acesta a oprit în zona

str. M.E.

-Piața

G., unde s-a întâlnit cu un bărbat mai în vârstă cu părul cărunt care s-a urcat

la volan, iar cetățeanul turc în dreapta. Aici înainte să plece turcul a intrat

într-o bijuterie din zonă după care au plecat în zona Gării de Nord unde turcul

a intrat într-un alt magazin de bijuterii, șoferul rămânând la volan. De aici au

mers la un restaurant turcesc din zona Piața M4 unde au mâncat. După un timp au

plecat cu autoturismul în zona Piața M2, unde turcul a intrat într-un cabinet stomatologic,

șoferul așteptând în mașină.

Pe tot traseul S.R. își

nota ceva într-un carnețel și vorbea cu O.C. la telefon când eram în staționare,

fără să aud convorbirile întrucât cobora din mașină.

Fiind opriți în zona Piața

M2 a venit O.C. care ne-a spus să ne întâlnim a doua zi lângă Biserica din Afumați,

spunând că nu a ajuns unde trebuia. M-a întrebat dacă am vreun prieten de încredere

care are mașină pentru a-l urmări pe turc în zilele următoare în așa fel să nu își

dea seama că e urmărit, l-am spus că am un prieten P.S. care are mașină și care

ar putea fi de acord dacă îl cinstește.

O.C. a fost de acord și

ne-am despărțit. M-am dus la P.S. și i-am spus despre ce este vorba.

A doua zi, în jurul orei

9, P.S. a venit la mine cu mașina lui un W. Am plecat amândoi, fiecare cu mașina

lui și la Biserică ne-am întâlnit cu S.R. care era cu un R. alb, dar știu că e a

fratelui său și cu D.F. care era cu un M. albastru închis, fără numere de înmatriculare.

De asemenea era acolo și O.C. L-am prezentat pe P.S. lui O.C. și în timp ce beam

o cafea pe trotuar, O.C. a văzut O. turcului și ne-a spus să-l urmărim. P.S. a plecat

cu S.R., eu singur, iar D.F. cu O.C. Pe drum O.C. m-a sunat și mi-a spus că el o

să coboare la intersecția A1 cu C1 unde eu o să-l iau în mașină pe S.R. și să-l

duc la mașina lui P.S.

L-am sunat pe P.S. care

mi-a spus că e la Obor unde turcul era oprit. Am ajuns acolo și eu și D.F. și am

văzut că turcul s-a întâlnit din nou cu șoferul din ziua precedentă. Când a plecat

mașina turcului, P.S. a plecat cu S.R., D.F. cu M., cu care venise, iar eu le-am

spus că am probleme cu mașina și că trebuie să caut alta.

Am ținut legătura telefonic

cu P.S. de la care am aflat că turcul a fost la mai multe magazine de bijuterii

din București și că au ajuns la restaurantul din ziua precedentă unde au stat două

ore.

De la P.S. am înțeles

că la un moment dat turcul a scos din portbagaj o geantă maro cu verde cu mâner

pe care a băgat-o în mașină. Mi-a mai spus că S.R. l-a sunat pe D.F. și i-a spus

ce a făcut turcul, iar S.R. l-a întrebat dacă are motorină pentru că s-ar putea

să meargă la drum lung. L-am sunat pe O.C. care mi-a spus că e în zona restaurantului

și să vin și eu acolo.

Nu am reușit să ajung

și am vorbit la telefon cu Fane care mi-a spus că-l urmărește pe turc în cartierul

M1 unde l-au pierdut și am stabilit să ne întâlnim la Piața M2 unde eram eu. Au

venit toți mai puțin O.C. care m-a sunat să ne întâlnim a doua zi la Biserica din

Afumați.

Ne-am întâlnit la ora

10:30. P.S. i-a spus lui O.C. faptul că dacă în afară de a-l urmări pe turc va trebui

să intervină în forță el nu se bagă. O.C. i-a spus că nu trebuie să-și facă probleme

pentru că el va fi în apropiere. O.C. mi-a spus că turcul este plecat în provincie

și va veni peste o săptămână.

În săptămâna următoare,

cred că într-o zi de miercuri, m-a sunat S.R. care mi-a spus că trebuie să discute

cu mine mai multe. A doua zi au venit la mine acasă O.C. și S.R. care mi-au spus

că turcul umblă la el cu o geantă în care ține la el aur și bani și vor să îi ia

geanta respectivă.

Mi-au spus că sunt pregătiți

să facă acest lucru S.R. arătându-mi un pistol și o legitimație de polițist. I-am

spus lui O.C. că eu nu fac așa ceva însă acesta a încercat să mă convingă spunându-mi

că turcul a mai fost tâlhărit într-o parcare la Mall și într-o scară de bloc, că

umblă cu mult aur la el și are mulți bani și că nu o să reclame la poliție pentru

că nici până acum nu a reclamat. Le-am spus că o să mă mai gândesc și ne-am despărțit.

După câteva zile, cred

că sâmbăta m-a sunat O.C. și mi-a cerut să ne întâlnim să discutăm. Ne-am întâlnit

pe șoseaua F. unde a încercat să mă convingă să merg cu el și cu S.R. pentru a-i

lua turcului geanta cu aur și bani. Mi-a spus că or să reușească pentru că S.R.

are legitimație de polițist și pistol și că urmează să facă acest lucru într-o parcare

sau într-un alt loc unde turcul va staționa, spunându-mi că turcului îi este frică

de poliție.

Arăt că atunci când au

venit la mine S.R. mi-a arătat un pistol cu încărcător în care se aflau două cartușe,

spunând că nu are cocoșul de la pistol.

Pistolul părea de 9 mm,

fiind nichelat și îl ținea în buzunarul de la geacă. Legitimația avea însemnele

poliției și a insignei pe care scria „Poliția” însă era ușor sesizabil că erau contrafăcute.

După întâlnirea în care

i-am spus lui O.C. că nu mă bag nu am mai vorbit câteva zile.

După circa 4-5 zile, fiind

la o terasă am văzut la televizor la știri autoturismul turcului pe care îl urmărisem

la solicitarea lui O.C., înțelegând din știrea respectivă că unui turc i-a fost

luată o geantă în care se aflau bani și bijuterii iar autorii s-au recomandat polițiști.

Am vorbit cu P.S. care

m-a întrebat dacă am auzit ce s-a întâmplat și i-am spus că nu am nici o legătură

înțelegând că nici el nu are. L-am sunat pe O.C. cât și pe S.R. dar nu mi-a răspuns

nici unul.

După o oră, m-a sunat

O.C. căruia i-am spus ce am văzut la televizor. Acesta m-a întrebat unde sunt, spunându-mi

să rămân acolo că o să ajungă și el imediat. A venit la scurt timp și discutând

cu el a încercat să mă convingă că nu știe nimic, spunându-mi că a crezut că eu

am comis fapta respectivă. I-am spus că nu îl cred întrucât s-a întâmplat exact

cum mi-a spus el că va proceda pentru a-l jefui pe turc dar nu a recunoscut.

După ce ne-am despărțit,

după o jumătate de oră, m-a sunat S.R. care m-a întrebat unde sunt și să rămân acolo

că o să vină și el urgent și să stau liniștit.

A ajuns repede și a început

să-mi povestească că împreună cu alți indivizi fără să-mi dea nume, întrucât nu

e bine, l-a deposedat pe turc de geanta cu bijuterii. Mi-a spus că împreună cu un

altul s-au prezentat polițiști șoferului în timp ce turcul se afla într-un magazin

cu bijuterii pe colț la B.S. (complexul de sănătate).

L-au dat pe șofer jos

din mașină, unul dintre ei s-a urcat la volanul O. turcului, iar celălalt a plecat

pe jos. Tot S.R. mi-a spus că de unde a luat mașina au mers înainte și au făcut

dreapta pe lângă blocuri și după câteva străzi au oprit, au luat din interior o

geantă în care se aflau bijuterii din aur, multe verighete și din torpedou 63.000

RON și câțiva dolari, după care au abandonat mașina.

Dintr-o altă sursă am

aflat că ar fi luat 8,200 kg bijuterii din aur. S.R. mi-a spus că totul a durat

foarte puțin, că turcul nu l-a văzut iar șoferul l-a văzut foarte puțin.

Mi-a spus că au fost recuperați

de un BMW neînmatriculat căruia i-ar fi dat foc și au șters orice urmă. Totodată

S.R. mi-a spus că atunci când vor vinde bijuteriile îmi va da și mie o sumă de bani

să-mi cumpere tăcerea.

De atunci m-am mai întâlnit

cu S.R. de câteva ori și de fiecare dată m-a anunțat că nu au reușit să vândă aurul.

Mi-a spus că nu îl va prinde poliția pentru că nu a lăsat amprente și că aurul este

ținut undeva lângă domiciliul meu.

Până în prezent am fost

căutat inclusiv la domiciliu de O.C., S.R. și un individ care știu că se numește

C.M., pe care îl cunosc de foarte mult timp, toți trei încercând să mă determine

să nu spun nimic mai ales poliției. (...) Arăt că după comiterea faptei C.M. și-a

terminat casa părinților din Sinești, și-a cumpărat un teren la Afumați, iar S.R.

și-a achitat datoriile, și-a modernizat casa și și-a luat mașina.”

Martorul R.R. l-a recunoscut

din planșa fotografică pe inculpatul D.F. ca fiind una dintre persoanele care au

participat la urmărirea părții vătămate C.L. În ceea ce-i privește pe ceilalți doi

inculpați nu a fost necesară o recunoaștere din planșă fotografică deoarece aceștia

au fost nominalizați în cuprinsul declarației (R.R., O.C. și S.R. au fost colegi

de serviciu la R.A.T.B.).

Conform raportului de

constatare tehnico-științifică din 13 iulie 2011 al Serviciului Criminalistic din

cadrul D.G.P.M.B., răspunsurile lui R.R. la întrebările relevante ale cauzei nu

au provocat modificări specifice comportamentului simulat.

În declarația din 10

mai 2010, martorul P.S. a afirmat următoarele:

„În urmă cu aproximativ

un an, în luna martie sau aprilie, nu rețin data exactă, am fost sunat la telefon

de un amic R.R. care mi-a spus că are un prieten ce a făcut afaceri cu un cetățean

turc și urmează să recupereze o sumă de bani de la el. În acest sens, R.R. mi-a

spus să ne întâlnim a doua zi în Afumați. Am fost de acord și dimineața următoare

am mers cu mașina mea în Afumați și m-am întâlnit cu R.R. care, din câte îmi amintesc,

era cu un autoturism marca B2. Am observat că în apropiere era parcat un autoturism

M., culoare închisă, în care se aflau mai mulți indivizi, au coborât din el și R.R.

m-a prezentat acestora.

Cu această ocazie am înțeles

că unul se numea S.R., altuia i se spunea O.C., iar pe cel de-al treilea îl cunoșteam

de mai mult timp, știind că se numește D.F., el fiind șoferul M. Nu cunosc alte

date despre ei, dar îi pot recunoaște dacă îmi vor fi prezentați. Pe acest D.F.

îl cunoșteam întrucât a venit de mai multe ori la o agenție imobiliară unde eu lucram,

în vederea vânzării unor terenuri. R.R. mi-a spus că urmează să așteptăm și să vedem

când apare un autoturism marca O., pe care o să-l urmărim. În ziua respectivă nu

a trecut acest autoturism pe acolo, iar după-amiază ne-am despărțit, stabilind să

ne întâlnim a doua zi în același loc.

A doua zi, în jurul orei

10:00, ne-am întâlnit toți, iar la un moment dat, S.R. mi-a spus că a trecut O.

pe lângă noi și am pornit în urmărirea acestuia, eu cu autoturismul meu, D.F. cu

M. și R.R. cu un B2. La un moment dat, m-a sunat R.R. și mi-a spus că vine cu S.R.

și să-l iau la mine în mașină. Aceștia au sosit, S.R. a urcat la mine în mașină

și am continuat să urmărim autoturismul O. prin București. Menționez că O.C. venise

cu un autoturism model sport, cu două uși, culoare neagră, nu am reținut numărul

de înmatriculare.

Cu ocazia urmăririi autoturismului

O., am observat că la un moment dat, la volan, se afla un șofer mai în vârstă, cu

părul grizonat.

În timp ce urmăream acest

autoturism, am fost sunat de R.R. care mă întreba pe unde sunt. Am observat în continuare

că autoturismul O. a oprit în zona Piața G., Piața R1 și pe o străduță din apropierea

Gării de Nord, la un restaurant turcesc. În timpul urmăririi, S.R. mi-a spus că

trebuie să urmărim autoturismul până în afară din oraș unde să-l blochez și să spun

că sunt de la poliție, lucru cu care nu am fost de acord.

În continuare, S.R. mi-a

spus să produc o mică tamponare cu acel autoturism pentru a-l opri, însă nici cu

acest lucru n-am fost de acord.

La un moment dat, am ajuns

în Cartierul M1 unde, la ieșirea spre autostradă, am pierdut legătura vizuală cu

autoturismul O., motiv pentru care ne­-am întors în Afumați. După un timp, S.R.

a observat din nou autoturismul respectiv trecând pe lângă noi, în direcția Tunari,

am pornit în urmărirea acestuia, însă l-am pierdut din nou.

Precizez că în perioada

în care am urmărit O. cetățeanului turc, S.R. cobora din autoturism când acesta

oprea și-l suna frecvent pe O.C., spunându-i unde se află și ce face cetățeanul

turc. La un moment dat, l-am auzit pe S.R. spunându-i lui O.C. că dacă iese turcul

din oraș trebuie bani pentru motorină. Arăt că S.R. era îmbrăcat cu o geacă din

piele de culoare neagră în care bănuiesc că se afla un obiect greu în buzunarul

din interior, întrucât aceasta era lăsată în mod evident pe partea stângă, în jos.

Cu privire la D.F. precizez că este în vârstă de aproximativ 35-40 de ani, slab,

șaten, tuns scurt, înălțimea peste 1,80 m. Cu acesta m-am mai întâlnit după aproximativ

o lună la agenția imobiliară unde lucram, ne-am salutat, am înțeles că avea de vânzare

un teren în Frumușani și am observat că venise tot cu autoturismul M. cu care a

participat la urmărirea autoturismului cetățeanului turc. După ziua în care am urmărit

O., m-am întâlnit cu R.R., i-am spus ce mi-a propus S.R. să-i facem cetățeanului

turc și că nu sunt de acord cu acest lucru, cât și faptul că nu doresc să particip

la așa ceva. R.R. mi-a spus că turcul are o geantă cu bijuterii din aur pe care

S.R. și O.C. vroiau să o sustragă.

După o perioadă de timp

m-a sunat R.R. spunându-mi că băieții cu care am fost noi să-l urmărim pe cetățeanul

turc au reușit să facă ce și-au propus, aflând acest lucru de la televizor, totodată

spunându-mi că el nu a participat.”

Martorul P.S. i-a recunoscut

din planșă fotografică pe inculpatul D.F., O.C. și S.R. drept persoanele care au

participat la urmărirea părții vătămate C.L.

Conform raportului de

constatare tehnico-științifică din 28 septembrie 2011 al Serviciului Criminalistic

din cadrul D.G.P.M.B., răspunsurile lui P.S. la întrebările relevante ale cauzei

nu au provocat modificări specifice comportamentului simulat.

În declarația din 16

mai 2011, martorul C.G. a afirmat următoarele:

„În ziua de 7 aprilie

2011 am fost apelat telefonic de către R.R., acesta spunându-mi că după-amiază,

în jurul orei 18:00 a stabilit să se întâlnească la restaurantul „N.” din Afumați

pe șoseaua Bucuresti-Urziceni, cu O.C. și S.R. pe care îi cunosc de mai mult timp.

Totodată, R.R. m-a rugat să merg cu el la întâlnire, fapt cu care am fost de acord.

În jurul 18:00, am ajuns la restaurant cu R.R., ne-am așezat la o masa iar după

câteva minte au sosit cei doi.

R.R. împreună cu cei doi

au discutat o infracțiune comisă asupra unui cetățean turc de către S.R. și O.C.,

ce a fost deposedat de mai multe bijuterii din aur și o suma de bani. Am înțeles

de la O.C. faptul ca a fost chemat la Poliția Capitalei pentru a da o declarație

cu privire la cetățeanul turc, cu aceeași ocazie fiindu-i prezentată o fotografie

a lui R.R.

Din discuțiile purtate

am înțeles că O.C. și S.R. încercau să-l determine pe R.R. să nu declare organelor

de Poliție ce cunoaște în legătura cu fapta comisă de cei doi asupra cetățeanului

turc. Am mai înțeles totodată că bijuteriile sustrase sunt păstrate de ei într-un

loc sigur, iar banii s-au împărțit între cei care au participat la comiterea

faptei.”

În declarația din 3

iunie 2011, martorul D.G. a afirmat următoarele:

„În urmă cu aproximativ

două luni de zile m-am întâlnit la un bar din Voluntari cu cumnatul meu S.R. care

m-a rugat sa vorbesc cu R.R., un fost coleg de serviciu, pe care îi cunosc și eu

și stiu că locuiește în Afumați. S.R. mi-a dat numărul de telefon al lui R.R. și

m-a rugat să-l sun pentru a stabili să se întâlnească cu el (...) la telefon mi-a

răspuns R.R. i-am spus ca sunt D.G. și i-am transmis ca S.R. vrea să se întâlnească

cu el. (...) i-am transmis lui S.R. ce am discutat cu R.R. după care a plecat fără

să-mi spună alte amănunte. După două sau trei zile a venit la mine acasă S.R. care

m-a rugat sa merg cu el în Afumați la R.R. acasă să-l strig la poarta.”

În declarația din 8

iulie 2011, martorul C.R. a afirmat următoarele:

„După ce am stabilit cu

R.R. să merg la el acasă m-am deplasat cu autoturismul lui O.C. împreună cu acesta

și cu S.R., iar când am ajuns la poarta casei cei doi mi-au spus să merg și să-l

chem afară pentru a discuta toți trei. Am intrat în curte, după care am stat câteva

minute într-o încăpere de vorbă cu R.R. spunându-i acestuia că cei doi sunt la poartă

și vor să discute cu el. R.R. a spus să-i chem în casă însă eu i-am spus că cei

doi doresc să discute cu el afară, nu în locuință.”

În aceeași fază procesuală,

inculpatul S.R. nu a recunoscut săvârșirea faptei, susținând că la momentul comiterii

faptei se afla la Spitalul G.A., unde era internat fiul său. Tot cu ocazia cercetărilor

din faza de urmărire penală, inculpatul S.R., fiind supus testului cu aparatul poligraf,

răspunsurile date de acesta legate fapta pentru care este cercetat au relevat modificări

specifice comportamentului simulat, astfel cum se confirmă în raportul de constatare

tehnico-științifică din 25 mai 2011.

Inculpatul D.F. nu a recunoscut

nici acesta săvârșirea faptei, în faza de urmărire penală afirmând faptul că nici

nu-i cunoaște pe O.C. și S.R. (deși acesta din urmă a declarat că-l cunoaște de

la fotbal).

Inculpatul a afirmat pe

parcursul urmăririi penale că a fost plecat în Elveția la data comiterii faptei,

depunând în acest sens la dosar și un tichet de rezervare a unei călătorii pe ruta

București-Geneva și retur. Afirmațiile sale au fost infirmate de răspunsul societății

de transport în cauză, SC D.T.B. SRL, care a comunicat lista pasagerilor care s-au

deplasat efectiv pe ruta menționată, listă pe care nu se găsește numele inculpatului,

și a detaliat procedura de consemnare a identității persoanelor care se deplasează

în mod efectiv.

De asemenea, a susținut

în mod nesincer, începând cu declarația din data de 9 septembrie 2011, că la data

de 20 aprilie 2010 nu deținea autoturismul marca M. care ar fi fost folosit la urmărirea

părții vătămate C.L., intrând în posesia acestuia cu cca. o săptămână înainte de

prima înmatriculare provizorie (n.n. 4 mai 2010). La data de 9 noiembrie 2011, a

declarat însă faptul că a intrat în posesia autoturismului chiar în ziua în care

a înmatriculat-o. Totodată, din cuprinsul declarației din data de 19 mai 2011, reiese

faptul că între intrarea în posesie și înmatriculare a fost un interval de timp

consistent.

În sprijinul versiunii

că inculpatul a intrat în posesia mașinii în luna mai 2010, la dosarul cauzei a

fost depusă declarația notarială a numitului Z.G.N., în care se consemna faptul

că declarația a fost dată în aceste condiții deoarece urma să plece în Franța. Fiind

audiat la data de 8 noiembrie 2011, martorul Z.G.N. a declarat că nu-și mai amintește

data la care a fost luat din detenția sa autoturismul marca M., însă a afirmat în

mod mincinos în fața notarului public că mașina a fost luată la începutul lunii

mai 2005 deoarece i-a fost sugerat de către sora inculpatului. Totodată, martorul

a precizat faptul că nu-și mai aduce aminte data exactă când a fost luată mașina

în anul 2010.

Conform raportului de

constatare tehnico-științifică din 25 mai 2011 al Serviciului Criminalistic din

cadrul D.G.P.M.B., răspunsurile lui D.F. la întrebările relevante ale cauzei au

provocat modificări specifice comportamentului simulat.

De asemenea, este de reținut

faptul că, prin rechizitoriul nr. 1474/P/2010 din 21 septembrie 2010 al Parchetului

de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară, s-a dispus trimiterea în judecată a lui D.F.

pentru infracțiunea de complicitate la furt calificat, din conținutul rechizitoriului

reieșind că inculpatul a folosit la săvârșirea acelei fapte autoturismul marca M.

pe care-l deținea, căruia i-au fost montate plăcuțe de înmatriculare ce aparțineau

unui alt autovehicul.

Coroborând aceste probatorii

cu cele administrate în faza de cercetare judecătorească, Tribunalul a mai reținut

următoarele:

Din declarația părții

civile C.L. rezultă că aceasta îl cunoștea pe O.C. întrucât au fost prieteni de

familie, cunoscându-se din anul 1991, din Turcia. Partea civilă a mai menționat

că: „O.C. cunoștea că eu am obiceiul că eu las cantități importante de aur în mașină.

Acesta mă și ajuta din când în când, în sensul că conducea mașina mea, iar după

întâmplarea din această cauză, acesta a continuat să mă mai ajute încă 4-5 luni

de zile. În aprilie 2010, s-a săvârșit fapta din aceasta cauză, iar mașina mea O.

era condusă de S.D. Pe data de 20 aprilie 2010, eu eram în mașina menționată condusă

de S.D. și în zona P1, în str. S. am coborât pentru a discuta probleme de afaceri

cu o cunoștință pe nume A., absentând din mașină aproximativ cinci minute, care

a rămas parcată cu șoferul în ea. În timp ce eram la A. am fost sunat de S.D. care

mi-a spus „vino că ne-au luat mașina!”. Acesta mi-a spus că două persoane au venit

la el, îmbrăcate în polițiști și l-au tras din mașină cu forța după care, o persoană

a plecat cu mașina, iar altă persoană a plecat pe jos. Persoanele l-au imobilizat

pe S.D., cheile erau în contact, întrucât acesta se afla pe scaunul șoferului la

volan. În mașină se găsea cantitatea de 5 kg și 200 gr sau 5 kg și 300 bijuterii

din aur, 1 kg 800 gr verighete și restul inele, cercei, lănțișoare, brățări, pentru

care dețin documente legale, ce au fost prezentate în faza de urmărire penală. Mai

precizez că în autoturismul dispărut se afla și suma 650 milioane ROL și o geantă

cu obiecte de îmbrăcăminte ce aparținea Iui S.D. Poliția m-a anunțat a doua zi că

mașina mea se află abandonată pe o stradă din preajma Stadionului N1, de unde eu

mi-am recuperat-o. Mașina avea ușile descuiate și cheile în contact, iar în interiorul

său bunurile menționate mai sus, dispăruseră, fiind găsite doar un cântar de bijuterii,

de asemenea ce-mi aparținea, precum și telefonul mobil și geanta cu îmbrăcăminte.

Cu R.R. m-am întâlnit

prima dată la poliția capitalei. Aurul menționat aparținea firmei SC L.G. SRL. Eu

nu mă ocupam cu vânzarea aurului, eu prezentam aurul de la firma care se ocupa cu

comercializarea. Din anul 1994, mă întâlneam cu O.C. și mă ajuta întrucât eu l-am

considerat prieten. În geanta cu obiecte de îmbrăcăminte se aflau pijamale, haine

noi de schimb, medicamente, întrucât noi mergeam să prezentăm marfa și în țară și

rămâneam și la hotel. În ziua dispariției aurului eu nu știam ce conține geanta.

Bijuteriile au fost introduse în autoturism în dimineața dispariției lor. Acestea

au fost la domiciliul meu anterior și în ziua respectivă le-am luat în mașină pentru

că intenționam să le prezint spre vânzare. Cu două săptămâni înainte de dispariția

aurului patronul societății SC L.G. SRL, dl. S.A. mi-a prezentat avizul de însoțire,

ce a fost completat de secretarea firmei, respectiv O.A. Cu câteva zile înainte

de dispariție, am mers cu aurul la firmă și am discutat cu S.A. să-l mai completăm

și cu alte modele, întrucât marfa a fost văzută de mai mulți clienți, care au solicitat

acest lucru. Nu aveam nici un contract de colaborare cu SC L.G. SRL, dar mă cunosc

cu patronul acestei firme și lucram cu el pe bază de încredere.

S.D. știa că aurul este

în mașină, dar nu știa despre ce cantitate este vorba și nici despre ce sumă de

bani întrucât eu nu îi spuneam întotdeauna acestuia realitatea și nici el nu era

curios.

Cu A. am discutat doar

despre posibilitatea încheierii unei afaceri de aur, urmând ca după ce mă întorc

să vorbesc concret cu acesta, nu era vorba despre aurul din mașină, iar în mintea

mea, acesta părea un client foarte bun și doream să colaborez cu el. S.D. este mai

sănătos decât mine, face sport în fiecare dimineață. Poliția a fost anunțată de

către acesta de pe telefonul său. Aurul era de modele diferite sau de mărimi diferite

chiar dacă aveau același model. Eu am declarat aceeași cantitate de aur de la început,

nu am schimbat nimic.

Am menționat la urmărire

penală unde se afla depozitat aurul, precum și banii. O.C. cunoștea modul meu în

care îmi lăsam obiectele mele în mașină dar în ziua incidentului nu cunoștea ce

traseu trebuia să urmez și unde trebuia să ajung”.

Din declarația părții

civile S.D. Tribunalul a reținut că aceasta a precizat că i-a recunoscut pe inculpații

S.R. și D.F. ca fiind persoanele care au atacat-o în aprilie 2010, în timp ce se

găsea în mașina marca O., aparținând prietenului său C.L., parcată pe str. S. din

București. S-a precizat că partea vătămată se afla pe scaunul șoferului cu cheile

în contact, cu ușile neasigurate întrucât îl aștepta pe prietenul său C.L. care

a coborât din mașină pentru a merge la un magazin de amanet, unde a întârziat aproximativ

5 minute. În acest timp, S.D. a mai precizat că s-a trezit cu cei doi inculpați

la mașină, arătându-i o legitimația și afirmând „nu mișca, Poliția”. Până să se

dezmeticească, partea vătămată a fost imobilizată de unul dintre inculpați, fără

să-și amintească care anume, punându-i o mână în gât, după care, amândoi inculpații,

l-au luat de mâini și de trup și l-au extras cu forța din mașină, punându-l jos

lângă mașină, pe partea șoferului. Datorită repezici