ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 759/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalul Caraș-Severin, reclamanții M.M., J.P., C.M., B.M.,

A.N., G.R. și Z.E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Justiției, anularea răspunsului emis de pârât, în calitate de ordonator

principal de credite, cu privire la modul de calcul al indemnizației de

încadrare individuală stabilită în temeiul Legii nr. 330/2009.

În motivarea

acțiunii, reclamanții au arătat că au formulat contestație în temeiul Legii

cadru nr. 330/2009 în condițiile în care actul administrativ privind

reîncadrarea acestora, în temeiul Legii nr. 330/2009 nu le-a fost comunicat, că

potrivit art. 6 din Anexa a VI-a, a Legii nr. 330/2009 au dreptul la o

indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul

instanței, funcția deținută și vechimea în magistratură, așa cum aceasta este

prevăzută de dispozițiile art. 86 din Legea 303/2004, conform coeficienților

prevăzuți în Anexa VI/I, coeficienți care sunt stabiliți doar în raport de

vechimea în funcție.

Au apreciat, prin

raportare la dispozițiile art. 6 din Anexa a VI- a, că vechimea în funcție, așa

cum este prezentată de Anexa VI/I, este echivalentă cu vechimea în

magistratură, așa cum aceasta este definită de art. 86 din Legea nr. 303/2004

și la care fac expres trimitere dispozițiile art. 6.

Totodată, reclamanții

au mai arătat că într-adevăr dispozițiile pct. 1 din Nota la Anexa a VI-a, a Legii nr. 284/2010 stabilesc expres că vechimea în funcție este echivalentă

cu vechimea numai în funcția de judecător, dar această prevedere nu este

aplicabilă decât de la data intrării în vigoare a acestei legi și nu retroactiv

pentru perioada de aplicabilitate a Legii nr. 330/2009 și că deși au desfășurat

anterior numirii în funcție activități de avocat, notar și consilier juridic,

care în accepțiunea dispozițiilor menționate constituie vechime în

magistratură, nu s-a făcut aplicarea acestor dispoziții, fapt ce a condus la

stabilirea unor coeficienți de ierarhizare necorespunzători.

Prin

întâmpinare, pârâtul a invocat excepția de necompetență materială a

Tribunalului Caraș-Severin.

În

ședința publică din data de 14 octombrie 2011, intervenienții I.B.M. și G.R.I.

au formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând admiterea

acesteia în principiu, având în vedere că începând cu data de 01 aprilie 2011

au fost numiți în funcția de judecători în cadrul Judecătoriei Reșița, achiesând

la motivele de fapt și de drept ale cererii principale.

Tribunalul Caraș

Severin, prin Sentința nr. 1887 din 11 noiembrie 2011, a declinat soluționarea

cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel

București la data de 08 decembrie 2011.

Prin

cererea precizatoare, reclamanții au solicitat obligarea pârâtului ca la

stabilirea indemnizației de încadrare brută, respectiv a drepturilor salariale

cuvenite fiecăruia dintre reclamanți, să ia în calcul întreaga vechime juridică

avută conform dispozițiilor legale, considerând că în mod greșit la stabilirea

salariilor, respectiv a încadrării în trepte de salarizare, nu s-a avut în

vedere întreaga vechime juridică a lor.

Prin Sentința

nr. 2519 din 6 aprilie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis cererea precizată formulată de

reclamanții M.M., J.P., C.M., B.M., A.N., G.R. și Z.E. în contradictoriu cu

pârâtul Ministerul Justiției, obligând intimatul să ia în calcul vechimea

juridică a fiecărui petent, raportat la dispozițiile legale, în vederea stabilirii

indemnizației de încadrare brute.

În

considerentele hotărârii, prima instanță a reținut, în esență, că obiectul

cauzei îl reprezintă refuzul nejustificat al autorității pârâte de a soluționa

cererea reclamanților, aceștia fiind nemulțumiți de neluarea în calcul a

vechimii juridice, raportat la dispozițiile legale, în vederea stabilirii

indemnizației brute, constatând și faptul că pârâtul nu a comunicat

reclamanților modul de calcul a vechimii pentru ca aceștia să poată achiesa sau

contesta datele respective.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiției, susținând că hotărârea

atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

- hotărârea Curții de

Apel București cuprinde motive străine de natura pricinii, instanța nefiind învestită

să soluționeze o cauză având ca obiect refuzul soluționării unei cereri, ci modul

de stabilire a drepturilor salariale ale intimaților – reclamanți. Astfel, deși

întreaga motivare a hotărârii recurate se întemeiază pe dispozițiile Legii nr. 554/2004

– Curtea reținând că „nu este chemată să calculeze vechimea juridică a

părților, ci să soluționeze un refuz de comunicare/soluționare din partea intimatului”

– totuși a obligat Ministerul Justiției „să ia în calcul vechimea juridică a fiecărui

petent, raportat la dispozițiile legale, în vederea stabilirii indemnizației de

încadrare brute”, fără a preciza care sunt acele dispoziții legale care ar fi fost

încălcate sau omise de autoritatea administrativă;

- instanța de fond a pronunțat

hotărârea cu aplicarea greșită a legii, admițând acțiunea reclamanților,

respectiv cu încălcarea art. 4 din O.U.G. nr. 27/2006 care statuează că „Judecătorii,

procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți beneficiază, în

raport cu vechimea numai în funcțiile de

judecător,

procuror, magistrat-asistent la înalta Curte de Casație și Justiție sau

de

personal asimilat judecătorilor și procurorilor, de o majorare a indemnizației

stabilite potrivit art. 3 alin. (1), calculată în procente la indemnizația de

încadrare brută lunară (...)".

De

asemenea, sporul de stabilitate sau de fidelitate

nu

se acordă pentru întreaga vechime

în magistratură ori în alte funcții juridice

considerate ca vechime în magistratură pentru care se acordă spor de vechime în

muncă, ci exclusiv pentru vechimea efectivă numai în funcțiile de judecător,

procuror, magistrat-asistent la Curtea Supremă de Justiție sau de personal de specialitate

juridică asimilat judecătorilor și procurorilor.

Trimițând la

dispozițiile art. 86 din Legea nr. 303/2004, intimații-reclamanți confundă

condițiile pentru acordarea dreptului solicitat cu cele prevăzute de lege

pentru acordarea pensiei de serviciu.

Criticile formulate de

recurent se încadrează în prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Analizând acele și

lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, instanța de

control judiciar constată că recursul este întemeiat, însă numai pentru

următoarele motive:

Potrivit acțiunii

formulate de reclamanți, în calitate de magistrați, astfel cum aceasta a fost

precizată, s-a solicitat instanței anularea actului din 2011 prin care Ministerul

Justiției a soluționat contestația reclamanților împotriva modului de stabilire

a drepturilor salariale în temeiul Legii nr. 284/2010 și Legii nr. 285/10, cu

obligarea acestei autorități la stabilirea indemnizației de încadrare brută cu

luarea în calcul a întregii perioade care constituie vechime în magistratură,

astfel cum aceasta este definită de art. 86 din Legea nr. 303/2004.

Prin dispozitivul sentinței

pronunțate de Curtea de Apel București nu a răspuns acestor capete de cerere,

ci a obligat intimatul „să ia în calcul vechimea juridică a fiecărui petent,

raportat la dispozițiile legale, în vederea stabilirii indemnizației de încadrare

brute”.

De asemenea, prin

considerentele hotărârii instanța a calificat greșit obiectul acțiunii ca fiind

un refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri, reclamanții neinvocând un

astfel de refuz, ci solicitând soluționarea contestației lor în sensul includerii

vechimii dobândite în alte funcții juridice în calculul indemnizației de încadrare

lunară, respectiv a treptei de salarizare.

Procedând în acest

fel, instanța de fond nu a soluționat fondul acțiunii, respectiv nu a analizat

dacă vechimea în alte funcții juridice trebuia să fie – sau nu - luată în

calcul la stabilirea unor drepturi salariale, astfel că în temeiul art. 312 alin.

(3) teza a II- a Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, urmând a fi

admis, dispunându-se casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare la

aceeași instanță, pentru a se pronunța asupra fondului contestației

reclamanților privind reîncadrarea salarială în baza Legii nr. 330/2009, Legii nr.

284/2010 și a Legii nr. 285/2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite

recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva Sentinței nr. 2519 din 6

aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Casează

sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 februarie 2013.