ÎCCJ, Decizia nr. 22/2013

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 473 din 27 martie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală a fost condamnat inculpatul C.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254

alin. (1)

C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

A fost dedusă, din pedeapsa aplicată inculpatului, durata prevenției de la 4 octombrie 2006 la 6 octombrie 2006.

A fost menținută măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpatul C.I.

Totodată, a fost condamnată inculpata I.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat Ia art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

S-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

A fost dedusă, din pedeapsa aplicată inculpatei, durata prevenției de la 4 octombrie 2006 la 6 octombrie 2006

A fost menținută măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpata I.M.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen., a fost confiscată de la inculpatul C.I. contravaloarea în lei a sumei de 8102 euro, la data punerii în executare a hotărârii, precum și a sumei de 4360 RON.

A fost menținut sechestrul asigurator dispus prin ordonanța din 20 octombrie 2006 în dosarul nr. 122/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Secția de combatere a Corupției, asupra terenului în suprafață de 1755 mp, situat în Iași, Magistrala Bârnova nr. 100 F, județul Iași, proprietatea inculpatului C.I.

În baza art. 191 C. proc. pen., inculpații au fost obligați la plata sumei de câte 10 000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut, în esență, că

prin rechizitoriul din 25 ianuarie 2007 întocmit în dosarul nr. 122/P/2006 au fost trimiși în judecată inculpatul C.I. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și inculpata I.M. pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

S-a reținut în sarcina inculpatului C.I. că, în calitate de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, pe fondul desfășurării cercetărilor penale în dosarul nr. 402/P/2006, a pretins și primit de la inculpata I.M., în perioada mai - august 2006, foloase materiale în sumă de aproximativ 10.000 euro (reprezentând 5.500 euro și 4.000 RON în numerar, suma de 377 euro pentru cumpărarea la 2 mai 2006 a unui bilet de avion pe numele C.E., cu destinația Londra, suma de 1.480 euro, pentru cumpărarea, la 10 iulie 2006, a două bilete de avion pe numele C.E. și C.R.E., cu destinația China, suma de 130 RON pentru plata asigurărilor medicale necesare efectuării acestei deplasări, sumele de 745 euro și 70 RON pentru cumpărarea la 12 iulie 2006 a două bilete de avion pe numele acelorași două persoane, cu destinația Budapesta și, respectiv, pentru plata asigurărilor medicale, precum și beneficierea, în perioada 13-14 iulie 2006, de un telefon mobil având activat serviciul de roaming, plata traducerii unor acte medicale și asigurarea folosinței unui autoturism) în scopul instrumentării dosarului anterior menționat, beneficiul urmărit de inculpat fiind, inițial punerea sub învinuire a omului de afaceri P.A. pentru săvârșirea unor infracțiuni de natură economică, iar ulterior, adoptarea soluției de declinare a competenței respectivei cauze în favoarea D.N.A.

În sarcina inculpatei I.M. s-a reținut că a remis inculpatului C.I., pe fondul desfășurării cercetărilor penale în dosarul nr. 402/P/2006, în perioada mai-august 2006, foloase în sumă totală de aproximativ 10.000 euro în scopul instrumentării dosarului anterior menționat, beneficiul urmărit de inculpată fiind inițial punerea sub învinuire a omului de afaceri P.A., pentru săvârșirea unor infracțiuni de natură economică, iar ulterior, adoptarea soluției de declinare a competenței respectivei cauze în favoarea Direcției Naționale Anticorupție, structura centrală.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 25 ianuarie 2007 sub nr. 745/1/2007

În cauză a fost fixat termen pe fondul cauzei la 8 martie 2007, iar pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive dispusă față de inculpații C.I. și I.M. a fost fixat termen la 1 februarie 2007.

Prin încheierea de ședință din 1 februarie 2007 s-a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. și în baza art. 136 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 145

1

cu referire la art. 145 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara față de inculpații C.I. și I.M.

La termenul din 8 martie 2007 instanța de fond, constatând întemeiată cererea de amânare a judecării cauzei formulată în scris și susținută oral de inculpatul C.I., în sensul angajării unui apărător ales, în raport de prevederile art. 6, art. 171 alin. (1) și art. 3 C. proc. pen., precum și ale art. 6 din Convenția Europeană a dispus admiterea cererii.

La termenul de judecată de la 3 aprilie 2007, a fost admisă cererea formulată de inculpata I.M., de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 145

1

alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 145 alin. (1

1

) C. proc. pen. așa cum au fost modificate prin Legea nr. 356/2006 și O.U.G. nr. 60/2006.

Totodată, prin aceeași încheiere în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată și art. 303 alin. (6) C. proc. pen. a fost suspendată judecarea cauzei până la soluționarea excepției de constituționalitate invocate.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, iar prin decizia nr. 266 din 16 aprilie 2007 pronunțată de Completul de 9 Judecători în dosarul nr. 3507/1/2007 a fost admis recursul declarat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost casată în parte încheierea, cu referire la dispoziția de admitere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate. Totodată, s-a luat act de declarația intimatei inculpate I.M. de renunțare la cererea de sesizare a Curții Constituționale privind excepția invocată.

La termenul din 22 mai 2007, instanța de fond, apreciind ca fiind întemeiată cererea formulată de apărătorul ales al inculpatei I.M., în vederea pregătirii apărării, față de data angajamentului recent în cauză a acestuia, reținând totodată că au fost reziliate contractele cu cei doi apărători aleși ai inculpatei I.M., a acordat, un ultim termen în vederea pregătirii apărării.

La termenul fixat, din 7 iunie 2007, instanța a pus în discuție regularitatea actului de sesizare și a constatat, conform dispozițiilor art. 300 C. proc. pen. că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 263 și 264 C. proc. pen. referitoare la elementele ce stau la baza întocmirii Rechizitoriului și la verificarea legalității și temeiniciei acestora de către procurorul șef de secție.

Ulterior, constatării regularității actului de sesizare, inculpata I.M. a formulat o cerere de recuzare a doamnei judecător R.A.P., președintele completului de judecată, invocând incompatibilitatea acesteia în raport cu prevederile art. 48 lit. d) și art. 47 alin. (2) C. proc. pen., motivând că doamna judecător este incompatibilă a soluționa cauza întrucât s-a pronunțat cu privire la prelungirea autorizării de interceptare.

Prin încheierea de ședință din 13 iunie 2007 a fost respinsă ca nefondată cererea de recuzare a doamnei judecător R.A.P., instanța reținând că magistratul recuzat nu are interes în cauză, prelungirea autorizației de interceptare și înregistrare a convorbirilor legale efectuându-se în îndeplinirea obligațiilor sale legale, instanța reținând totodată că, această împrejurare nefiind de natură să conducă la concluzia că judecătorul și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția ce ar putea fi dată în cauză.

La termenul din 21 iunie 2007, instanța a dispus începerea cercetării judecătorești și s-a dat citire actului de sesizare.

Inculpatul C.I. a arătat că înțelege să dea declarație în cauză, dar apărătorul inculpatei I.M. a învederat instanței că are de formulat o cerere înaintea audierii inculpatului.

Instanța a pus în vedere apărătorului inculpatei I.M. că s-a trecut de momentul procesual al formulării de cereri sau excepții, urmând a fi audiat unul dintre inculpați. Inculpata I.M. a arătat că, în aceste condiții, de comun acord cu apărătorul său, avocat P.I. înțelege să denunțe contractul de asistență juridică încheiat cu acesta, întrucât a apreciat că, atâta timp cât i se interzice dreptul de a formula cereri nu poate beneficia de o apărare eficientă, motiv pentru care instanța a fost obligată să fixeze un nou termen de judecată pentru a asigura inculpatei dreptul la apărare.

La termenul din 4 septembrie 2007 apărătorul inculpatului C.I., avocat C.G. a formulat cerere de amânare, învederând instanței că a fost angajat în cauză în urmă cu câteva zile și are nevoie de timp pentru a putea pregăti apărarea.

În vederea asigurării unei apărări complete și depline în cauză, cu respectarea principiilor contradictorialității, oralității și publicității ședinței de judecată instanța a fixat un nou termen de judecată la 26 septembrie 2007, când inculpatul C.I. a formulat prin apărător cerere de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 172 alin. (1) teza I C. proc. pen.

Instanța, constatând că a fost declarată deschisă cercetarea judecătorească, a prorogat discutarea excepției după audierea inculpaților.

Inculpatul C.I. a arătat că, față de situația nou ivită este nevoit să nu dea nicio declarație în cauză, deși ar fi dorit acest lucru, întrucât are multe de precizat.

Inculpata I.M. a arătat că, în aceste condiții, se prevalează de dreptul la tăcere, înțelegând să nu dea nicio declarație în cauză întrucât se consideră nevinovată.

Instanța a pus în discuția părților cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 172 alin. (1) teza I C. proc. pen. cu referire la art. 21 alin. (3) și (4), art. 16 și art. 24 alin. (1) din Constituția României și art. 6 paragraf 3 din CEDO, cerere pe care a respins-o ca inadmisibilă.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul C.I.

Prin decizia nr. 534 din 3 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 9 Judecători, pronunțată în dosarul nr. 8545/1/2007 a fost admis recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva încheierii din 26 septembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen. a extins efectele recursului și cu privire la inculpata I.M., a casat încheierea atacată și rejudecând, a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 172

alin. (1)

teza I C. proc. pen., în raport cu prevederile art. 21 alin. (3) și (4), art. 16 și 24 alin. (1) din Constituția României, art. 6 paragraf 3 lit. b) și d) din CEDO, invocată de inculpatul C.I. S-a trimis dosarul Curții Constituționale în vederea soluționării acestei excepții și, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu referire la art. 303 alin. (6) C. proc. pen. a fost suspendată judecata până la soluționarea excepției de către Curtea Constituțională.

Prin decizia penală nr. 132 din 21 februarie 2008 a Curții Constituționale, pronunțată în dosarele nr. 1308D/2007, 1321D/2007, 1489D/2007 și 1507D/2007 a fost respinsă ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 172 alin. (1) teza I C. proc. pen., întrucât această excepție referitoare Ia drepturile apărătorului în cursul urmăririi penale fusese admisă de Curtea Constituțională în altă cauză.

Ca urmare a deciziei Curții Constituționale, la repunerea pe rol a cauzei, din 16 aprilie 2008, s-au pus în discuție cererile formulate de inculpați la termenul din 26 septembrie 2007, de restituire a cauzei la Parchet, ca urmare a încălcării dreptului la apărare în cursul urmăririi penale.

Prin sentința penală nr. 768 din 16 aprilie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală a admis cererile formulate de inculpații C.I. și I.M. în baza art. 332 alin. (1) și (2) C. proc. pen. și a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea refacerii urmăririi penale cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 172 alin. (1) C. proc. pen., urmând a se asigura garanțiile procesuale ce decurg din modificarea acestor dispoziții ca urmare a admiterii excepției de neconstituționalitate a aceleiași dispoziții din reglementarea anterioară de către Curtea Constituțională prin decizia nr. 1086 din 20 noiembrie 2007 publicată în M.O. nr. 866 din 18 decembrie 2007.

Totodată, în temeiul art. 332 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, luată față de inculpații C.I. și I.M., prin încheierea din 1 februarie 2007 și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 58 din 12 februarie 2007 a Completului de 9 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr. 1035/2007.

În baza art. 332 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală a dispus ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra terenului în suprafață de 1755 m.p. situat în Iași, Magistrala Bârnova nr. 100F, Județul Iași, teren aflat în proprietatea inculpatului C.I. și a soției sale C.E., măsură instituită prin ordonanța din 20 octombrie 2006 în dosarul nr. 122/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Secția de Combatere a Corupției.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., criticând-o pentru netemeinicie.

Prin decizia penală nr. 487 din 22 iunie 2009 a Completului de 9 Judecători s-a admis recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. și a fost casată în întregime sentința penală nr. 768 din 16 aprilie 2008, cauza fiind trimisă pentru continuarea judecății la aceeași instanță, respectiv Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această soluție, Completul de 9 Judecători a reținut că inculpații au beneficiat de un real și efectiv drept la apărare pe parcursul întregii urmăriri penale, iar restituirea cauzei la procuror este nelegală.

Cauza a fost repusă pe rol, acordându-se termen la 26 octombrie 2009, termen la care inculpații au formulat cereri de revocare a măsurilor preventive.

Instanța a respins cererile de revocare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, formulate de cei doi inculpați și totodată, a respins ca nefondată contestația împotriva măsurii asigurătorii a sechestrului în suprafață de 1755 mp aparținând inculpatului C.I. și soției sale C.E.

În aceeași ședință inculpații I.M. și C.I. au arătat că își mențin poziția procesuală exprimată la termenele anterioare, în sensul de a se prevala și uza de dreptul la tăcere.

La termenul din 24 noiembrie 2009 au fost audiați martorii din acte N.D. (fila 43 vol.I) și P.A.( fila 51 vol.I) ale căror declarații au fost consemnate și atașate la dosar, cauza fiind amânată în vederea continuării cercetării judecătorești.

Astfel:

- în ședința publică din 16 decembrie 2009 a fost audiat martorul din acte I.I.( fila 83 vol.I);

- în ședința publică din 12 ianuarie

2010

au fost audiați martorii din acte: P.M.E. ( fila 95 vol. I), E.C.D. ( fila 96 vol.I);

- în ședința publică din 8 februarie 2010 au fost audiați martorii din acte: I.A.( fila 121 vol. I), I.E.( fila 125 vol.I), G.G. ( fila 127 vol.I),

- în ședința publică din 8 martie 2010 au fost audiați martorii din acte: C.A.( fila 148 vol.I), B.D. ( fila 149 vol.I), C.B.( fila 151 vol.I);

- în ședința publică 8 aprilie 2010 a fost audiat martorul din acte S.M. ( fila 173 vol.I).

La termenul din 8 martie

2010,

inculpatul C.I. a formulat o cerere, de solicitare de la dosarul de casă al Parchetului, a două memorii depuse de către inculpatul C.I. la procurorul șef, memorii care nu se regăsesc la dosar, instanța prorogând pronunțarea asupra acestei cereri după epuizarea momentului procesual al ascultării martorilor în cauză.

La termenul din 8 aprilie 2010 instanța a încuviințat cererea reprezentantului Parchetului de a audia și alți martori ce au fost audiați în faza de urmărire penală, dar care nu au fost trecuți în citativ, respectiv D.A., E.C., P.C., B.D., C.A., I.T., B.I.I. și M.P.I.

Astfel, martorul I.T. a fost audiat în ședința publică din 5 mai 2010( fila 206, vol. I), martorul D.A. a fost audiat în ședința din 8 iunie 2010( fila 231, vol. I), martorul P.C. a fost audiat în ședința din 14 septembrie 2010 ( fila 257, vol. I), martorul M.P.I. a fost audiat în ședința din 1 octombrie 2010 ( fila 31, vol. II), martorii B.D.( fila 147, vol. II) și C.A.(fila 93, vol. II) au fost audiați în ședința din 7 decembrie 2010.

La termenul din 8 iunie

2010

inculpata I.M. a formulat cerere de revocare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, cerere care a fost respinsă ca nefondată.

La termenul din 14 septembrie 2010 inculpatul C.I. a formulat o cerere de fotocopiere în integralitate a dosarelor în care s-au emis autorizații de interceptare, iar instanța a prorogat discutarea cererii după epuizarea administrării probelor testimoniale.

La termenul din 1 noiembrie 2010, inculpata I.M. a învederat instanței că, unul dintre apărătorii săi a reziliat contractul de asistență, iar celălalt se află în concediu medical,astfel încât asistența sa juridică nu este asigurată.

Față de lipsa de apărare a inculpatei s-a dispus acordarea unui nou termen în cauză.

În ședința publică din 7 decembrie 2010, termen la care s-a dat cuvântul inculpaților și reprezentantului Parchetului pentru a propune probe, instanța a încuviințat inculpatului C.I. administrarea probei cu înscrisuri constând în biletul olograf scris de soția inculpatului, copii de pe actele medicale privind starea de sănătate a inculpatului și a soției sale, extrasul de cont emis de BCR -

Filiala

Iași și documente care atestă cumpărarea sumei de 7140 euro.

Totodată, prin aceeași încheiere a fost respinsă cererea de înaintare a documentației care a stat la baza întocmirii notelor de supraveghere operativă, respectiv a autorizațiilor de interceptare, Curtea apreciind că aceasta este neîntemeiată, în condițiile în care la dosar există autorizațiile emise de judecător, iar cenzurarea actelor care le-au justificat nu face obiectul cauzei.

Instanța a respins, de asemenea, solicitarea de depunere a dosarului nr. 184/P/2006, modul de soluționare a cauzei respective fiind apreciat ca lipsit de relevanță în cauză.

Curtea a apreciat ca nefiind utilă cauzei și solicitarea de atașare a urmei dosarului de urmărire penală instanța reținând că eventualele apărări pe care inculpatul și le-a făcut în faza de urmărire penală, inclusiv solicitarea de probe, pot fi reiterate în faza de judecată.

Instanța a încuviințat administrarea probei cu acte privind traseul profesional al inculpatului, motiv pentru care a dispus efectuarea unei adrese în acest sens la CSM.

A fost încuviințată, totodată, proba testimonială solicitată de inculpatul C.I., respectiv, audierea în calitate de martor a numiților Z.M., C.C., C.R. și D.I.

A fost încuviințată efectuarea unei expertize a vocii și vorbirii solicitată de inculpatul C.I., având ca obiectiv verificarea autenticității înregistrărilor.

Prin aceeași încheiere a fost prorogată discutarea probei cu expertiză tehnică de autentificare a interceptărilor și înregistrărilor audio-video a convorbirilor tehnice și a înregistrărilor în mediul ambiental solicitată de ambii inculpați după ascultarea și vizionarea acestor înregistrări în ședință publică.

A fost respinsă solicitarea inculpatului de reaudiere a martorilor I.A. și N.D., instanța constatând că proba nu este utilă și concludentă cauzei.

Totodată, prin aceeași încheiere a fost respinsă proba cu martori, înscrisuri și expertiză grafică solicitată de inculpata I.M.

Instanța luat act că inculpata I.M. a renunțat la susținerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 134/2005.

În ședința publică din 10 ianuarie 2011 au fost audiați martorii pe situație de fapt propuși de inculpați, respectiv: B.D. ( fila 147,vol.II) și Z.M. ( fila 149, vol.II) ale căror declarații au fost consemnate și atașate la dosar.

În ședința publică din 4 februarie 2011 au fost audiați martorii pe situația de fapt propuși de inculpați, respectiv: C.C. ( fila 204, vol. II), D.M. ( fila 205, vol. II) și R.G. (fila 206,vol. II).

În ședința publică din 1 martie 2011 au fost audiați martorii pe situația de fapt propuși de inculpați, respectiv: C.R.E. ( fila 247,vol.II) și D.L. ( fila. 250, vol.II).

La același termen inculpata I.M. a solicitat o suplimentare a probatoriului constând în audierea martorului V.A., șeful direct, la data săvârșirii faptei, a inculpatului C.I.

Apărătorul inculpatului C.I. a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, constând în plângerile formulate în anul 2006 împotriva lui P.A., copii ale declarațiilor din ancheta I.S. - P.A., procesul verbal de redare în formă scrisă a dialogului dintre N.D. și inculpata I.M., precum și actele care au stat la baza autorizării interceptărilor, acestea pentru a dovedi că nu a existat o implicare personală a inculpatului.

Înalta Curte, Secția Penală a constat că, pe de o parte că prin încheieri anterioare s-a pronunțat asupra probatoriului, iar pe de altă parte, că probele suplimentare cerute la acest termen de judecată nu sunt concludente și utile prin raportare la faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată.

Referitor la expertiza vocii și a vorbirii dispusă în cauză, respectiv cea de verificare a autenticității înregistrărilor solicitate anterior de către inculpați, a pus în vedere inculpaților să se prezinte la sediul instanței pentru a face copii ale înregistrărilor aflate la dosar, pe care să le asculte până la termenul următor și să precizeze pe care dintre acestea doresc să le asculte nemijlocit în ședința publică, urmând ca, în funcție de ceea ce se va audia, și de precizările inculpaților să se dispună asupra înregistrărilor ce vor fi expertizate. S-a pus, de asemenea, în vedere inculpaților să se prezinte la INEC pentru prelevarea eșantioanelor de voce, conform programării fixate de acea instituție.

La termenul din 19 aprilie 2011 inculpatul C.I., prin avocat, a invocat excepția nulității absolute a autorizațiilor de interceptare și înregistrare a convorbirilor precum și a nulității proceselor-verbale de transcriere a acestor înregistrări care au fost efectuate cu încălcarea dispozițiilor legale relative la competența după calitatea persoanei.

În acest sens, a susținut că, potrivit prevederilor art. 91

1

alin. (1)

C. proc. pen., autorizațiile de interceptare puteau fi emise doar de președintele instanței, însă în cauză au fost emise de trei magistrați care nu aveau această calitate.

Curtea, deliberând asupra acestei excepții, a apreciat că se invocă chestiuni care țin de fondul cauzei, urmând a se pronunța cu privire la acestea odată cu deliberările pe fondul cauzei.

Inculpata I.M. a învederat instanței că a ascultat integral înregistrările, că nu își contestă vocea, motiv pentru care a renunțat să se mai prezinte pentru prelevarea eșantionului de voce la INEC, deoarece renunță la cererea de efectuare a expertizei vocii și vorbirii, precizând totodată că nu dorește ascultarea înregistrărilor audio și video în ședință publică. A susținut însă că solicită încuviințarea efectuării unei expertiza cu privire la autenticitatea tuturor înregistrărilor pe baza suporților originali.

Deliberând asupra probei solicitate, instanța a încuviințat efectuarea expertizei de verificare a autenticității tuturor înregistrărilor audio-video solicitată de inculpații C.I. și I.M. având ca obiective:

- să se stabilească dacă înregistrările sunt autentice;

- dacă înregistrările sunt identice cu stenogramele depuse la dosarul de urmărire penală;

- dacă înregistrările prezintă continuitate sau întreruperi, eliminări de text sau adăugiri la text prin intercalarea de cuvinte, fraze sau alte elemente de contrafacere;

- dacă s-a intervenit prin mijloace electronice asupra materialului înregistrat și, dacă prin această modalitate au fost operate modificări asupra textului original.

La termenul din 23 mai 2011 s-a pus în vedere inculpaților să achite onorariile de expertiză.

În ședința publică din 9 iunie 2011 s-a dispus efectuarea unei adrese la INEC prin care să se comunice că au fost achitate ambele expertize, cu precizarea că urmează a lua legătura cu DNA pentru a-i fi puse la dispoziție echipamentele folosite pentru efectuarea înregistrărilor și că, urmare a precizărilor acestei instituții, vor fi modificate obiectivele stabilite inițial, în sensul că INEC va răspunde la 3 din cele 4 obiective stabilite pentru expertiză.

S-a dispus, de asemenea, efectuarea unei adrese la DNA pentru a pune la dispoziția INEC echipamentele folosite pentru efectuarea înregistrărilor.

În ședința publică din 6 octombrie 2011, unul din apărătorii inculpatei I.M. a solicitat clonarea suporturilor originale pe CD-uri, care să fie trimise expertului - parte, întrucât copierea s-a făcut pe un stik, iar expertul-parte nu poate utiliza această copie la efectuarea expertizei.

Instanța de fond a respins cererea de efectuare a unei noi copii, având în vedere că din inițiativa Curții, inculpaților li s-a acordat posibilitatea de a copia toate înregistrările în dosarul cauzei.

Totodată, prin aceeași încheiere s-a pus în vedere inculpatului C.I. să se prezinte la 10 noiembrie 2011, termen fixat de INEC, pentru prelevarea eșantioanelor de voce și vorbire, în caz contrar urmând a se reveni asupra probei.

În ședința publică din 26 octombrie 2011 inculpatul C.I. a susținut oral cererile formulate în scris și depuse la dosarul cauzei, în sensul că INEC a trimis o adresă prin care comunică faptul că DNA a trimis cei 40 de suporți originali, însă a apreciat că firesc era ca mai întâi INEC să facă expertiza cu privire la autenticitatea suporților și apoi să se pronunțe asupra faptului dacă sunt sau nu originali.

Cu privire la modalitatea de efectuare a expertizei autenticității a arătat că a depus înscrisuri din care rezultă că expertul nu se poate pronunța în lipsa echipamentului original, motiv pentru care a solicitat ca la efectuarea expertizei expertul să aibă la dispoziție echipamentele originale cu care s-a făcut înregistrarea.

A mai solicitat efectuarea unei adrese la DNA sau INEC pentru a trimite protocolul încheiat între cele două instituții cu privire la procedurile de urmat în cadrul efectuării expertizelor privind autenticitatea înregistrărilor.

Apărătorul inculpatei I.M. a învederat că instanța a interpretat greșit cererea formulată, în sensul că a considerat că e vorba de o nouă cerere de copiere a suporților aflați la dosar.

În realitate, s-a arătat că, era vorba de o cerere de copiere a suporților pe care DNA i-a considerat originali și i-a înaintat la INEC, pentru că ce au primit inculpații sunt doar copii ale unor copii aflate la doar și ca atare expertiza efectuată de expertul parte nu va purta asupra unor clone ale suporților originali, ca expertiza făcută de INEC.

Înalta Curte, Secția Penală a constatat că, parte din cererile formulate de inculpatul C.I. reprezintă o suplimentare a obiectivelor deja încuviințate pentru efectuarea expertizei, astfel încât a apreciat că se impune respingerea cererii sub acest aspect. Totodată, instanța de fond a dispus prorogarea discutării oportunității atașării Protocolului intervenit între INEC și DNA după depunerea rapoartelor de expertiză.

La termenul din 17 noiembrie 2011, ca urmare a comunicării de către expertul P.G. că, din cauza stării emoționale a inculpatului C.I., nu s-au putut preleva eșantioane de voce, instanța a pus în vedere inculpatului să se prezinte la INEC pentru a da eșantioane de voce, deoarece, în caz contrar, se va comunica expertului să realizeze expertiza pe baza eșantioanelor pe care le are la dispoziție.

La 7 decembrie 2011 a fost depus la dosar raportul de expertiză criminalistică 212 din 5 decembrie 2011 al INEC.

În ședința publică din 12 ianuarie 2012, unul din apărătorii inculpatei I.M., respectiv avocat C.I. a depus la dosarul cauzei o cerere de amânare a cauzei învederând că este în imposibilitate de prezentare întrucât asigură asistență în altă cauză aflată pe rolul Curții de Apel Brașov, iar celălalt apărător al inculpatei I.M., avocat A.D. a depus la dosar o cerere de amânare a cauzei, însoțită de un act medical învederând instanței că este în imposibilitate de prezentare.

În aceste condiții instanța a dispus amendarea celui dintâi avocat al inculpatei l.M. și a dispus efectuarea unei adrese la Baroul București în vederea desemnării unui apărător din oficiu și a acordat termen la 20 ianuarie 2012.

La termenul din 20 ianuarie 2012 cauza a fost amânată având în vedere imposibilitatea constituirii completului de judecată, pentru respectarea principiului continuității completului de judecată.

La termenul din 15 februarie 2012, cauza a fost amânată având în vedere imposibilitatea de prezentare a inculpatului C.I. din cauza condițiilor meteo.

În ședință publică s-a procedat la vizionarea celor două mini casete video inscripționate „Dosar penal 122/P/2006. Momente operative intrare și ieșire N.D. în Parchetul General, 5 iulie 2006 14.17" și „1161884 din 23 octombrie 2006".'

Apărătorul inculpatei I.M., a formulat obiecțiuni cu privire la expertiza depusă și anume că expertul parte nu a avut la dispoziție decât 17 din cei 47 de suporți magnetici puși la dispoziție de DNA - INEC-ului, adică cei care se află la dosarul instanței și pentru acest motiv a solicitat acordarea posibilității de copiere a celor 40 de suporți optici.

La întrebarea instanței, dacă își menține dreptul la tăcere, inculpata I.M. a arătat că se află într-un disconfort psihic major și nu poate da declarație.

Inculpata I.M. a formulat o cerere de suplimentare a probei cu înscrisuri.

Instanța a respins cererea de punere la dispoziția inculpaților a celor 40 de suporți magnetici înaintați de DNA către INEC, a încuviințat proba cu înscrisuri inculpatei I.M. și a luat act că aceasta nu mai are de solicitat alte probe.

În ședința din 27 martie 2012 a fost reiterată și de inculpatul C.I. cererea privind copierea celor 40 de suporți aflați la DNA, cerere care a fost respinsă cu motivarea că expertul parte a avut la îndemână cei 17 suporți depuși la dosarul cauzei, iar ceilalți suporți au înregistrări ce nu au legătură cu cauza și reprezintă aspecte din viața privată a inculpaților.

Inculpații au fost întrebați și la acest

ultim

termen dacă doresc să dea declarație în cauză iar aceștia au învederat instanței că nu doresc să dea declarație.

Inculpatul C.I. a solicitat instanței să se pronunțe în legătură cu audierea martorului I.A., a solicitat audierea martorului P.I., atașarea sesizării Ligii Democratice pentru Dreptate, precum și a dosarului nr. 6/2006 și depunerea protocolului încheiat între DNA și INEC. A învederat de asemenea că nu a fost prezent la vizionarea minicasetelor.

Instanța a respins cererile formulate cu motivarea că nu s-a făcut dovada existenței unui protocol încheiat între DNA și INEC.

Totodată, audierea martorului P.I. a fost apreciată ca fiind nepertinentă și neconcludentă, iar reaudierea martorului I.A. și atașarea sesizării Ligii Democratice pentru Dreptate și a dosarului nr. 6/2006 au fost apreciate ca nefiind necesare pentru soluționarea cauzei.

La acest termen a fost declarată terminată cercetarea judecătorească.

Astfel cum rezultă din cele mai sus prezentate, inculpații C.I. și I.M. au înțeles să se prevaleze de dreptul la tăcere, manifestându-și această poziție la termenele din 26 octombrie 2009, 15 februarie 2012 și 27 martie 2012.

Examinând întregul material probatoriu administrat în cauză în faza de urmărire penală și în faza de judecată, prima instanță a reținut ca fiind dovedită următoarea situație de fapt:

La

26 iunie 2006 numitul N.D. a formulat un denunț împotriva numitei I.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de corupție, trafic de influență și dare de mită și împotriva numitului C.I., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită și a altor infracțiuni de corupție (fila 1, vol. I dosar urmărire penală).

În aceeași zi a fost luată o declarație denunțătorului (fila 38, vol. I dosar urmărire penală), urmată de luarea altei declarații la 28 august 2006 (fila 57, vol.I dosar urmărire penală) în care se arată cu lux de amănunte modalitatea în care fusese folosit de numita I.M. în încercarea de a construi un dosar omului de afaceri P.A.

În urma acestor denunțuri și a altor lucrări efectuate în faza actelor premergătoare, la 2 octombrie 2006 s-a dispus începerea urmăririi penale față de C.I. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și față de I.M. pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

Astfel, s-a reținut că martorul denunțător N.D. a fost evacuat din locuințele A. SA Bârlad asupra cărora exista un titlu executoriu, de către una din firmele aparținând numitului P.A. Denunțătorul a fost contactat de către numitul C.M., director al ziarului Monitorul de Vaslui, deținut de inculpata I.M. și i s-a promis că va fi ajutat dacă va merge la București. A fost condus la București de un ziarist de la ziarul Monitorul de Vaslui și a fost cazat aici 60 zile, pe cheltuiala inculpatei I.M. pe care a cunoscut-o cu acest prilej (declarațiile martorului denunțătorului vol. I dosar urmărire penală, filele 1-7, 12-25, 26-29, 38-46, 51-52, 55-62, 91-92; dosarul instanței, vol.I, filele 43-49; 50).

În septembrie 2006 martorul a semnat o sesizare făcută de inculpată către Ministerul Agriculturii privind achiziționarea nelegală a societății A., aparținând numitului A.P. La două săptămâni de la depunerea memoriului la Ministerul Agriculturii, martorul denunțător a primit o comunicare prin care era înștiințat că memoriul depus a fost trimis la DNA.

Denunțătorul a fost trimis la DNA - Structura Centrală de către inculpată pentru a depune un set de documente, însă aici i s-a comunicat că dosarul nu se află la structura din București.

La 12 decembrie 2006 denunțătorul a revenit în București la solicitarea inculpatei I.M., care i-a cerut să se prezinte la DNA și să depună un set de acte. Denunțătorul a depus aceste acte la registratura Parchetului. La aproximativ două săptămâni a primit o înștiințare la Bârlad că actele au fost depuse la dosarul nr. 52/P/2005 care se află în lucru la D.N.A. - Iași.

Întrucât cercetările în dosarul aflat la DNA - Iași nu înaintau în sensul dorit de inculpata I.M., aceasta l-a pus în legătură pe denunțătorul N.D. cu martorul B.D., ofițer superior în cadrul Direcției de Siguranță Militară a Ministerului Apărării, pentru a-i facilita o audiență la prim-adjunctul Procurorului General al României.

Numitul B.D. a cunoscut-o pe inculpata I.M. prin intermediul generalului mr. G.G., care fusese coleg cu aceasta la cursurile Colegiului Național de Apărare.

Inculpata I.M. și-a exprimat temerea față de martorul B.D. cu privire la faptul că pe plan local numitul P.A. ar putea influența cercetările și de aceea e de dorit ca dosarul să ajungă la procurorul C.I., care nu poate fi influențat.

Inculpata i-a mai spus martorului că plângerea urmează să fie făcută de o cunoștință a sa, N.D., întrucât se teme de repercusiuni din partea lui P.

La 23 februarie 2006, martorul B.D. s-a întâlnit cu denunțătorul N.D. și inculpata I.M. în parcarea situată în fața Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, după care a intrat în clădirea Parchetului însoțit de denunțător.

Martorul B.D. a intrat singur în biroul adjunctului Procurorului General, M.S., și i-a spus acestuia că „I.M. are încredere în procurorul C.I., astfel că ar dori ca dosarul care urma să se formeze să fie repartizat în lucru acestui procuror" (declarația martorului B.D., dată în faza de urmărire penală, vol. II, pag.38).

Așa cum rezultă din declarațiile denunțătorului date în faza de urmărire penală și în faza de judecată, dar și din declarația martorului B.D., Procurorul General Adjunct a fost de acord să repartizeze dosarul procurorului C.I., punând pe documentele predate un bilețel galben pe care a scris numele acestui procuror.

Tot prin intermediul lui G.G. inculpata I.M. l-a cunoscut pe martorul C.A., general M.Ap.N., în vara anului 2005. Inculpata i-a relatat că P.A. era implicat într-o serie de afaceri prin intermediul cărora se diminuase rezerva de stat la grâu și că a câștigat în mod nelegal mai multe licitații.

Martorul C.A. i-a promis că o va ajuta, stabilindu-i o audiență la ministrul B.

În ziua stabilită pentru audiență, I.M. i-a cerut denunțătorului N.D. să meargă la I.G.P.R. și l-a condus cu mașina până la sediul I.G.P.R. (declarația martorului C.A., pg. 44 dosar urmărire penală ).

După o scurtă discuție pe care martorul C. a avut-o cu generalul F., acesta din urmă l-a chemat de acasă pe ofițerul S.P. pentru a sta de vorbă cu N.D. și pentru a-i înregistra denunțul.

După câteva zile, ofițerul de poliție i-a comunicat lui N.D. că sesizarea a fost trimisă la Serviciul de Investigare a Fraudelor din cadrul I.G.P.R.

În faza de urmărire penală, martora E.C.D., angajată la SC P.I. SA, societate aparținând inculpatei I.M., a declarat că I.M. i-a dictat denunțurile și sesizările formulate de N.D. împotriva martorului P.A. (filele 8-17, dosar urmărire penală, vol. II), deși în fața instanței a arătat că nu-și mai amintește dacă a scris astfel de sesizări (filele 95-98 vol. I, dos. instanței).

La 23 februarie 2006 cauza privindu-l pe A.P. a fost repartizată procurorului C.I.

Din interceptările discuțiilor ambientale purtate între inculpata I.M. și inculpatul C.I. a rezultat că inculpata îi dădea indicații procurorului C.I. despre modul cum trebuie să-și organizeze și să-și conducă ancheta și despre ce alte instituții de control trebuie implicate (vol. III, dosar urmărire penală, filele 136-152).

Pentru urgentarea soluționării cauzei inculpatul C.I., în calitate de procuror a solicitat delegarea unor ofițeri de poliție pentru ridicarea de documente de la firmele administrate de P.A. A luat, de asemenea, legătura cu directorul Agenției Naționale de Administrare Fiscală și cu șeful Gărzii Financiare Centrale și le-a solicitat să facă verificări la firmele administrate de P.A.

Inculpatul C.I. s-a preocupat de soluționarea într-un termen scurt a dosarului privindu-l pe P.A., dar a atras atenția lucrătorilor de poliție să lucreze în mod discret (declarația dată în faza de judecată de D.A., fila 231, vol. I, P.C., fila 267, vol. I, declarațiile martorilor B.D., C.A., date în faza de urmărire penală, vol.II, dosar urmărire penală, filele 91-96).

Pentru soluționarea cauzei privindu-l pe A.P., inculpatul C.I. a primit în repetate rânduri foloase materiale de la inculpata I.M., utilizate în mare parte pentru transportul și tratamentul soției inculpatului, care suferea de o boală incurabilă. Astfel:

S-a reținut că fapta este confirmată de transcrierea convorbirilor telefonice purtate de inculpata I. în zilele de 12 iulie 2006, precum și de declarațiile martorului I.A. date în faza de urmărire penală.

S-a reținut că fapta este confirmată atât de transcrierea convorbirilor telefonice purtate de inculpata I.M. cu I.A., de inculpatul C.I. cu fiul său C.V. (care relevă modul cum s-au transmis acești bani, alegerea oficiului poștal și faptul că trebuia ca ei să ajungă la C.I.), cât și de declarațiile date în faza de urmărire penală (vol.I, filele 183-187 dosar urmărire penală), dar și în fața instanței (fila 83 vol.I) de martora I.I. angajată la Oficiul Poștal nr. 1 Iași, unde a fost primită și respectiv expediată suma de bani.

Suma a fost remisă la 31 iulie 2006 prin intermediul martorului D.L.

S-a reținut că fapta este dovedită de transcrierea convorbirilor telefonice purtate de inculpații I.M. și C.I.

Așa cum rezultă din convorbirile telefonice purtate între C.R., fiica inculpatului C.I. și inculpata I.M., aceasta din urmă a insistat ca cele două să se cazeze la un hotel și nu în spital.

Din extrasul de cont de la Banca R. Bank SA rezultă că a fost alimentat cârdul martorei cu suma de 2.700 RON și a fost debitat cu suma de 3.000 RON. Conform proceselor-verbale de supraveghere operativă din 12 iulie 2006 rezultă că inculpata I. s-a deplasat împreună cu martora E.C.D. pentru a scoate banii de la un bancomat R., iar după aceea s-a întâlnit cu inculpatul C.I.

Cei doi au mers împreună la o casă de schimb valutar unde inculpata I.M. a cumpărat suma de 750 euro (conform declarației martorei P.D.F., vol. I, filele 141-147 dosar urmărire penală), iar apoi au mers la Agenția de Turism CMB Travel, unde inculpata I. a cumpărat 2 bilete de avion pe ruta București - Budapesta pe numele C.E. și C.R., plătind 745 euro (conform facturii fiscale BVEJ, depusă în copie la dosarul de urmărire penală și a declarației martorei P.D.F. , angajată la CMB Travel, vol.I, filele 135-137, dosar urmărire penală).

A fost de asemenea plătită de inculpată suma de 70 RON pentru asigurarea medicală a persoanelor pe numele cărora fusese emis biletul de avion.

Aceasta rezultă din factura fiscală aflată în copie la dosar și din declarația martorei P.M.E., angajată a CMB Travel (vol. I, filele 148-155, dosar urmărire penală).

Tot inculpata a fost cea care a asigurat plata traducerii unor acte medicale în limba engleză, necesare numitei C.E., în valoare de 160 RON, așa cum rezultă din declarațiile martorei E.C.D. și din facturi.

Înalta Curte, Secția Penală, a reținut că,

în drept,

faptele inculpatului C.I. de a primi foloase materiale de la inculpata I.M. pentru a instrumenta un dosar penal în care să fie cercetat P.A., concurent în afaceri în zona Vaslui al inculpatei I.M. (prin instrumentare înțelegând inclusiv pronunțarea unei soluții de declinare a dosarului la D.N.A.) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Totodată, instanța de fond a reținut că, fapta inculpatei I.M. de a oferi avantaje materiale inculpatului C.I. care avea calitatea de procuror (bani, folosința unui autoturism pentru transportarea soției acestuia, folosirea unui telefon mobil), inițial pentru ca acesta să instrumenteze un dosar penal privindu-l pe P.A. și ulterior pentru ca acesta să adopte soluția de declinare a cauzei la D.N.A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

Cu privire la latura obiectivă a infracțiunilor de dare, respectiv luare de mită reținute în cauză prima instanță a constatat că sunt întrunite toate condițiile cerute de lege, modalitatea concretă de săvârșire a elementului material fiind cea dare, respectiv de primire de bani și alte foloase.

În acest context instanța de fond a reținut că întreg probatoriul administrat în cauză demonstrează că inculpatul C.I. a primit de la inculpata I.M. sume de bani și foloase materiale în modalitatea arătată în situația de fapt.

Astfel, instanța de fond a apreciat ca fiind elocvente declarațiile martorilor C.R.E., fiica inculpatului C. și D. L., fratele inculpatei I.M. (filele 247-251 vol.II,dosarul instanței).

Înalta Curte, Secția Penală, cu referire la întrunirea elementelor constitutive ale laturii subiective a celor două infracțiuni reținute în sarcina inculpaților, a apreciat că trebuie demonstrat că banii și foloasele erau date, respectiv primite, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu ale funcționarului sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.

Din denunțul formulat de N.D., dar și din declarațiile date de martorii B.D. (vol.II filele 37-41 dosar urmărire penală), G.G. (vol.2, filele 31-35, dosar urmărire penală), C.A. (vol.II, filele 41-46 dosar urmărire penală) rezultă că inculpata I.M. încerca prin toate modalitățile constituirea unui dosar care să-l vizeze pe P.A., dosar care să fie instrumentat la București și nu în teritoriu, acolo unde erau firmele acestuia.

Scopul imediat al inculpatei era discreditarea omului de afaceri A.P. prin popularizarea faptului că este urmărit penal, existența unui dosar penal fiind, evident, de natură să afecteze credibilitatea acestuia și să aducă atingere relațiilor comerciale pe care le desfășura „după ce începe și-l scoate și.. începerea urmăririi penale și-l scoate pe televizor e un om mort!"

Apărările formulate de inculpați, că dosarul a fost repartizat din întâmplare la inculpatul C.I., neexistând o intervenție a inculpatei I.M. pentru soluționarea într-un anumit fel au fost apreciate ca fiind nefondate, nefiind susținute de probe.

Astfel, Înalta Curte a reținut că declarațiile denunțătorului N.D. și ale martorilor B.D., G.G., C.D., precum și convorbirile telefonice interceptate reflectă interesul și preocuparea constantă a acesteia pentru a se începe urmărirea penală împotriva lui P.A.

De asemenea, s-a constatat că preocuparea inculpatei nu s-a mărginit la formularea unor simple denunțuri cu privire la așa-zisele fapte penale săvârșite de omul de afaceri P.A., drept pe care îl are orice cetățean. Inculpata a încercat prin apelarea la persoane cunoscute, cu o anumită influență, să ajungă la persoane cu funcții importante în sistemul judiciar (adjunctul procurorului general, ministrul de interne) și să determine luarea unor măsuri împotriva lui P.A.

Pe parcursul întregii cercetări judecătorești inculpata a încercat să acrediteze ideea că activitatea lui P.A. se înscria în sfera

ilicitului

penal și că faptul că nu era cercetat se datora doar influenței pe care acesta o avea asupra organelor judiciare din zona Vaslui. Atât inculpata I.M. cât și inculpatul C.I. au arătat că nici în prezent nu este soluționat dosarul penal, privindu-l pe P.A., aflat la D.N.A. în care există probe de vinovăție.

Deși inculpatul în apărările sale a insistat asupra faptului că nu și-a încălcat în nici un mod atribuțiile de serviciu, că a acționat ca în cazul oricărui alt dosar pe care l-a avut de instrumentat, nu trebuie pierdut din vedere că acesta nu a mai apucat să dea o soluție în cauză datorită schimbărilor intervenite în legislația procesual penală care l-au obligat să dea o soluție de declinare.

În ceea ce privește inexistența suportului original (cel realizat simultan cu evenimentele acustice), Înalta Curte, Secția Penală a constatat că metoda de realizare a înregistrărilor audio ca mijloace de probă, constă în înregistrarea interceptărilor în memoria unui computer, urmând ca după această înregistrare să se realizeze clone, acestea din urmă cons