ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2633/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2633/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Prin Sentința penală

nr. 340 din 7 mai 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a

penală în Dosarul nr. 47850/3/2005 s-a dispus următoarele:

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost

achitat inculpatul M.T.H. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune,

prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat același

inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215

alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen. și art. 41 alin.

(2) C. pen.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost

achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri

sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost

achitat inculpatul G.V., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune,

prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost

achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune,

prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.

În baza art. 290 C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul G.V. la

o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în

înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 290 C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat

la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în

înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul s-a dispus ca inculpatul G.V. să execute

pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

În baza art. 71 C.

pen. i s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei, exercițiul

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 81 - 82

C. pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare

de 3 ani.

S-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata

suspendării condiționate a executării pedepsei.

Pe latură civilă, au

fost respinse ca fiind nefondate cererile de despăgubiri civile formulate de

către părțile civile Ministerul Finanțelor Publice prin ANAF, cu sediul în

București, Societatea de Administrare a Investițiilor M.I. SA, SC GMT A. SA și

SC M.M. SRL, cu sediile în București.

A fost ridicat

sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor mobile și imobile ale

inculpatului M.T.H., conform Ordonanței din 26 mai 2005 a Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

A fost ridicat

sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor mobile și imobile ale

inculpatului G.V., conform Ordonanței din 14 iunie 2005 a Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

A fost obligat

inculpatul G.V. la plata către stat a sumei de 1.200 RON reprezentând

cheltuieli judiciare.

A fost obligată

fiecare parte civilă la plata către stat a câte 5.000 RON reprezentând

cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța

astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 135/P/2005 din

09 decembrie 2005, au fost trimiși în judecată, în stare de libertate,

inculpații M.T.H. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de

art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

instigare la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 31 C.

pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și fals material în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de

art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și G.V. pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și

(5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., înșelăciune prevăzută de

art. 215 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fals

material în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și fals material în înscrisuri sub

semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen.

Prin actul de

sesizare a instanței s-a reținut că la data de 17 februarie 2005, Comisariatul

General al Gărzii Financiare din cadrul Autorității Naționale de Control a

sesizat Secția de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de

pe Înalta Curte de Casație și Justiție despre faptul că în perioada 2001 -

2004, Societatea de Administrare a Investițiilor M.I. SA a cărui președinte și

director general era învinuitul M.T.H., a înregistrat în evidențele contabile

ale societății cheltuieli pe baza unor documente false, în sumă totală de

1.623.858,5 RON.

S-a mai sesizat de

asemenea, că Societatea de Administrare a Investițiilor M.I. S.A., în calitate

de beneficiar, a încheiat un număr de 24 de contracte de prestări servicii cu

societățile comerciale A.I, SRL, SC A.I. SRL și SC C&C C. SRL, contracte

semnate de inculpatul M.T.H., în calitate de președinte al Consiliului de

Administrație și inculpatului G.V., în calitate de prestator, deși în realitate

niciuna din aceste societăți nu a avut relații comerciale, nu a emis facturi și

nu a încasat vreo sumă de bani de la Societatea de Administrare a Investițiilor

M.I. SA.

S-a mai reținut că

mai mult, așa cum rezultă din Adresa nr. 34382 din 13 iunie 2005 a Oficiului

Național al Registrului Comerțului, Societatea Comercială A.I. SRL nici nu

există.

De asemenea, s-a

constatat că facturile fiscale pe baza cărora s-au realizat înregistrările sunt

false și că acestea nu aparțin și nu au fost emise de reprezentanții legali ai

societăților comerciale amintite mai sus, că acestea nu au fost achiziționate

de la un furnizor autorizat de Imprimeria Națională și că suma de 1.623.858,50

RON (16.238.585.000 ROL) a fost încasată prin casieria societății fără a se

depăși plafonul maxim prevăzut de lege.

Instanța de fond a

mai constat că la data de 16 mai 2005, SC GMT A. SA și SC M.M. SRL societăți

afiliate G.F.M., au formulat de asemenea plângeri penale împotriva inculpaților

M.T.H. și G.V., solicitând de asemenea tragerea la răspundere penală a acestora

pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, faptă prevăzută de art. 215

alin. (1), (2) și (5) C. pen., menționând că în perioada 2001 - 2002 inculpatul

M.T.H., în calitate de președinte director general al Societății de

Administrare a Investițiilor (S.A.I.) M.I. SA, a prezentat numitei M.Z.A.,

director general al SC GMT A. SA, respectiv administrator unic la SC M.M. SRL,

un număr de șapte contracte de prestări servicii deja semnate și ștampilate la

rubrica „Furnizor" (furnizorul serviciilor fiind reprezentat de către

aceleași societăți comerciale, respectiv SC A.I. SRL, SC A.I. SRL și SC C&C

C. SRL) și sub motivația oportunității și necesității executării unor

activități de reconfigurare a sistemului informatic aferent celor două

societăți. Inculpatul M.T.H. a determinat-o pe numita M.Z.A. să semneze

contractele, împrejurare prin care SC GMT A. SA și SC M.M. SRL, au fost

prejudiciate cu sumele de 19.470 RON și respectiv 66.694 RON totalizând 86.164

RON.

Situația de fapt

reținută prin rechizitoriu a fost probată cu declarații inculpați, declarații

martori, rapoarte de expertiză întocmite în cauză, înscrisuri.

În timpul urmăririi

penale, s-a precizat că inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptelor.

Instanța de fond a

mai reținut că în timpul urmăririi penale Ministerul Finanțelor Publice, SC

G.F.M. SA, SC A. SA și SC M.M. SRL s-au constituit părți civile în cauză.

Pe parcursul

cercetării judecătorești, Societatea de Administrare a Investițiilor M.I. SA

și-a precizat constituirea de parte civilă la suma de 601.945,92 RON

reprezentând contravaloarea impozitului pe profit suplimentar, dobânzi și

penalități aferente.

La termenul de

judecată din 03 martie 2006 SC M.M. SRL s-a constituit parte civilă în cauză cu

suma de 35.763 RON reprezentând impozit pe profit, dobânzi și penalități de

întârziere, TVA suplimentar și dobânzi și penalități de întârziere TVA

suplimentar.

La același termen de

judecată, Statul Român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală s-a

constituit parte civilă în cauză cu suma de 405.964,625 RON, reprezentând

prejudiciul cauzat bugetului de stat și obligații fiscale accesorii.

La termenul de

judecată din data de 31 martie 2006, partea civilă SC G.F.M. SA, prin Adresa

nr. 234 din 31 martie 2006 a învederat că nu își mai menține constituirea de

parte civilă.

La termenul de

judecată din data de 28 aprilie 2006 GMT A. SA a depus la dosar o cerere de

constituire de parte civilă pentru suma de 168.594 RON reprezentând contravaloarea

impozitului pe profit, dobânzi și penalități pentru plata cu întârziere a

acestuia, TVA și dobânzi și penalități pentru plata cu întârziere a acestuia.

În faza de cercetare

judecătorească, instanța a procedat la audierea inculpaților și a martorilor din

acte.

De asemenea, s-a

încuviințat și efectuat și un raport de expertiză contabilă în cauză.

Analizând întregul

material probator administrat în cauză, instanța de fond a constatat că în

privința infracțiunilor de înșelăciune, respectiv, instigare la înșelăciune și

fals în înscrisuri sub semnătură privată (pentru inculpatul M.T.H.), respectiv

infracțiunile de înșelăciune (pentru inculpatul G.V.) nu sunt întrunite

elementele de conținut constitutiv ale infracțiunilor, lipsind vinovăția.

Pentru a reține astfel,

instanța de judecată a apreciat că este necesar, în primul rând, clarificarea

obiectului contractelor încheiate de către inculpații M.T.H. și G.V. și de a

vedea dacă astfel de contracte erau sau nu utile, desfășurării activității SC

M.I. și SC GMT A. SA.

S-a mai reținut că

inculpatul M.T.H. a susținut constant că toate contractele care fac obiectul

cauzei deduse judecății au respectat în totalitate procedurile privind

înregistrarea în contabilitate și anume:

- aprobarea

încheierii contractelor a fost dată de președintele-director general al S.A.I.

M.I. SA, în baza propunerilor venite de la Biroul de Control, Verificare și

Recuperare Creanțe.

- forma contractelor

a fost redactată de firmele reprezentate de G.V. și au fost aduse cu semnătura

și ștampila acestora pentru a fi semnate și ștampilate și de S.A.I. M.I. SA.

- contractele au fost

înregistrate în Registrul de intrare/ieșire al S.A.I. M.I. SA.

- contractele au fost

predate la SC GMT A. SA, iar din verificarea registrului rezultă că semnăturile

de primire a contractelor sunt ale directorului general al SC GMT A. SA,

M.Z.A., sau a înlocuitorilor de drept al acestuia.

- după realizarea

serviciilor în conformitate cu prevederile contractuale, cele trei firme au

întocmit procesele-verbale de predare a lucrărilor și au emis facturile

aferente, pe care le-au trimis, prin intermediul lui G.V., la S.A.I. M.I. SA.

- după recepția

serviciilor și semnarea procesului-verbal de către S.A.I. M.I. SA și înscrierea

pe factură a mențiunii "Bun de plată", aceste două documente au ajuns

la SC GMT A. SA.

- SC GMT A. SA a

stabilit modalitatea de plată și contul bancar al S.A.I. M.I. SA de unde se

luau banii necesari efectuării plății. Aceste decizii au fost luate de către

Directorul general al acestei societăți.

- SC GMT A. SA a

întocmit documentele de plată, care au fost semnate de contabilul care le-a

completat și de Directorul general al societății

- documentele de

plată au fost apoi trimise la S.A.I. M.I. SA pentru semnarea lor de către

Directorul general al acestei societăți.

- Documentele de

plată au fost apoi preluate de SC GMT A. SA, care s-a ocupat de realizarea

efectivă a plăților.

- Plățile s-au făcut

prin casierie, care era un compartiment al SC GMT A. SA în cadrul acestor

operații de casă au fost respectate în totalitate normele specifice.

- După ce a efectuat

plățile SC GMT A. SA a făcut înregistrările aferente acestei operații în

contabilitatea S.A.I. M.I. SA. Toate operațiile contabile aferente au fost

făcute conform legii și ele se regăsesc în rapoartele contabile, analitice și

sintetice, dintre care multe se regăsesc și în dosarul de cercetare penală.

Toate documentele

primare (contracte, documente de aprobare, procese-verbale de recepție,

facturi, chitanțe, ordine de plată, etc), în original, au fost ținute și apoi

arhivate de SC GMT A. SA, unde au fost găsite și verificate de auditul intern,

de auditorul financiar, de echipa de control de la Garda Financiară, de echipa

control de la A.N.A.F. și de cei care au efectuat cercetarea penală.

Potrivit răspunsului la

opiniile separate formulate de către experții contabili numiți de către părți

la raportul de expertiză contabilă judiciară efectuat în timpul cercetării

judecătorești, procedurile descrise de către inculpatul M.T.H. sunt cele

folosite de societate în perioada respectivă, procedură care respectă

legislația financiar-contabilă în vigoare în perioada 2001 - 2004.

Cu același prilej,

expertul a precizat că a verificat procedura descrisă de inculpatul M.T.H. cu

practica reală folosită de S.A.I. M.I. SA în încheierea, derularea și plata

contractelor pe un număr semnificativ de contracte încheiate în perioada 2001 -

2004 și a constatat că pentru contractele încheiate, în nume propriu de S.A.I.

M.I. SA, cele legate de activitatea curentă a societății, s-a folosit aceeași

metodologie aplicată și în contractele care fac obiectul prezentei cauze.

S-a menționat că:

„(..) că pentru contractele încheiate în nume propriu nu era necesară

întocmirea de referate de oportunitate, niciunul dintre contractele încheiate

de S.A.I. M.I. SA în nume propriu neavând atașate astfel de referate.

S-a mai reținut că

așa cum rezultă din dosarul cauzei, aceste referate se făceau doar pentru acele

contracte încheiate în numele SIF M..

În ceea ce privește

încheierea, derularea și plata contractelor derulate pentru activitatea proprie

a S.A.I. M.I. SA (categorie din care fac parte și contractele examinate în

dosar) expertul a constatat în urma verificării dosarului cauzei și a arhivei

S.A.I. M.I. SA (prin sondaj) următoarele:

- decizia de încheiere

a contractelor aparținea Președintelui-Director general. Această competență

rezultă din atribuțiile Președintelui-Director general specificate în Actul

constitutiv și în R.O.F. și din delegarea de către Consiliul de Administrație a

atribuției acestuia de a „aproba încheierea de contracte".

- semnarea

contractului se făcea doar de către Președintele-Director general. Această

atribuție a Președintelui-Director general rezultă din prevederile Legii nr.

31/1990, republicată, ale Actului constitutiv al societății și ale R.O.F.,

conform cărora, Președintele-Director general reprezintă societatea în

relațiile cu terții și este singura persoană care poate angaja patrimonial

societatea.

- toate contractele

examinate (cele ce fac obiectul cauzei ca și alte contracte încheiate de S.A.I.

M.I. SA sunt înregistrate la registratură);

- urmărirea derulării

contractului, întocmai și la timp. Această sarcină revenea compartimentului sau

persoanei care ceruse încheierea contractului. În cazul S.A.I. M.I. SA, pentru

contractele ce fac obiectul cauzei, confirmarea îndeplinirii obligațiilor

contractuale (procese-verbale de recepție) revenea Președintelui-Director

general care a recepționat lucrările;

- primirea

documentului fiscal (factură fiscală), emis de către prestator în sarcina

beneficiarului, conform obiectului și clauzelor contractuale, a prețului

contractului și a proceselor-verbale de recepție finală. Primirea acestui

document se făcea de către firma care asigura serviciile contabile, respectiv

SC GMT A. SA SA;

- avizarea, cu

mențiunea „Bun de plată" pe factură, de către cel care recepționase

lucrarea, și contrasemnarea de către Președintele-Director general.

Această mențiune

reprezenta confirmarea că furnizorul își îndeplinise toate obligațiile

contractuale și că S.A.I. M.I. SA trebuie să plătească prețul contractului.

Mențiunea avea rolul și de dispoziție, către SC GMT A. SA, de a întocmi

documentele de plată;

- trimiterea facturii

fiscale cu avizul de plată dat, însoțită de contract și documentele primare

necesare (notă de intrare-recepție, proces-verbal de recepție), la SC GMT A.

SA, pentru înregistrarea în evidența contabilă și efectuarea plăților;

- întocmirea

documentelor de plată de către contabilul desemnat de la SC GMT A. SA și

semnarea lui de către Președintele-Director general;

- urmărirea

efectuării plății și a primirii documentelor care să ateste această operațiune

era efectuată de către contabilul desemnat de SC GMT A. SA;

- înregistrarea în

contabilitate a acestor operații patrimoniale de către contabilul desemnat de

SC GMT A. SA și arhivarea tuturor documentelor primare pe baza cărora s-a făcut

contarea, în arhiva contabilă a S.A.I. M.I. SA. Operațiunile respective apăreau

în toate materialele de sinteză contabilă, cerute de lege și normele interne

(balanțe analitice, balanțe sintetice, situații financiare (bilanț, cont de

profit și pierdere), documente privind analiza lunară a realizării Bugetului de

Venituri și Cheltuieli) realizate de SC GMT A. SA.

S-a mai reținut că

aceste documente au fost verificate de către cenzori, auditori interni,

auditori financiari și analizate și aprobate de către Consiliul de

Administrație și Adunarea Generală a Acționarilor.

Instanța de fond a

mai constatat că în urma audierii martorilor din lucrări și a verificării

susținerilor expertului care a fost desemnat să efectueze în cauză expertiza

contabilă s-a reținut că cei trei beneficiari, S.A.I. M.I., SC M.M. SRL și

respectiv GMT A. SA nu aveau nicio obligație legală sau în conformitate cu

normele interne de a verifica furnizorii de servicii la încheierea

contractelor.

Analizând fiecare

contract în parte s-a confirmat că toate contractele ce fac obiectul cauzei,

conțineau informații necesare pe baza cărora să fie întocmită factură fiscală

de către prestator, iar la beneficiar factura să fie înregistrată în evidențele

contabile. Clauzele contractuale sunt ferme în ceea ce privește modul de

executare a contractelor, timpul de execuție, modalitatea de recepție a

lucrărilor cât și modalitatea de plată a serviciilor furnizate (..)".

De altfel, și martora

M.Z.A. a susținut constant că în urma acestor contracte de secretizare s-au

văzut îmbunătățiri multiple în activitatea legală de GMT, SIF M., SC M.M. SRL

și S.A.I. M., iar toate informațiile obținute astfel erau altele decât cele

obținute de Direcția de Monitorizare care se ocupa de societățile din

portofoliul SIF și nu de grupurile de interese.

Având în vedere

procesele-verbale de recepție, materialele scrise aferente serviciilor prestate

aflate în volumul XIV dosar de urmărire penală, precum și materialul din Anexa

7 la raportul de expertiză, unde sunt prezentate, în sinteză, serviciile

prestate, modul lor de realizare, necesitatea fiecăruia, modul cum au fost

utilizate de societățile beneficiare și beneficiile utilizării acestor servicii

pentru societățile beneficiare, expertul desemnat în cauză și-a însușit punctul

de vedere al expertului contabil parte, reprezentând pe inculpatul M.T.H.,

conform căruia există suficiente argumente și dovezi în evidențele contabile și

în dosarul cauzei că serviciile care fac obiectul contractelor analizate au

fost necesare, au fost utile și au fost executate.

Instanța de fond a

mai apreciat că atâta timp cât organele de conducere respectiv, Adunarea

Generală a Acționarilor și Consiliul de Administrație și Control ale celor trei

firme beneficiare, în toată perioada derulării contractelor ce fac obiectul

acestui dosar, au aprobat sumele bugetare pentru aceste contracte, au aprobat,

fără nicio rezervă, situațiile financiare care cuprindeau și operațiile patrimoniale

aferente acestor contracte și au descărcat de gestiune, în fiecare an, pe

administratorii acestor societăți, inclusiv pentru activitățile legate de

aceste contracte, rezultă că S.A.I. M.I. SA, SC GMT A. SA și SC M.M. SRL nu au

considerat că încheierea, derularea și plata acestor contracte s-ar fi

desfășurat cu încălcarea legii sau a regulamentelor interne, sau că aceste

operațiuni le-ar fi cauzat prejudicii.

În ceea ce privește

plățile făcute în numerar, martora D.M. a arătată că ele respectau întocmai

normele legale privind limita de bani și plafonul de casă maxim admis, iar

martora M.Z.A. care avea calitatea de președinte-director general a precizat la

rândul ei că plata în numerar către inculpatul G.V. era perfect legală,

potrivit O.G. nr. 15/1996 - în limita plafonului maxim de 30 milioane ROL.

S-a mai reținut că de

altfel și expertul M.M. răspunzând la obiecțiunile formulate la expertiza

contabilă a arătat că plățile aferente contractelor care fac obiectul

prezentului dosar, s-au încadrat în prevederile legii și normelor

financiar-contabile.

Modalitatea de plată

folosită de cele trei societăți pentru plățile aferente contractelor (a căror

analiză a constituit-o expertiza contabilă dispusă și efectuată în cauză) s-a

apreciat a fi în concordanță cu legislația financiară iar toate operațiunile

aferente plății contractelor au fost corect emise și, în totalitate,

înregistrate în evidența contabilă a beneficiarului de către GMT A. SA.

În ceea ce privește

infracțiunea de instigare la înșelăciune reținută în sarcina inculpatului

M.T.H., instanța de fond a apreciat că acesta nu avea posibilitatea efectivă de

a o determina pe martora M.Z.A. să încheie cele 7 contracte de prestări

servicii și nici nu a reieșit că ar fi făcut presiuni asupra respectivei martore,

mai mult, că nu putea să-i dea vreun ordin de serviciu în acest sens întrucât

erau societăți diferite, dar asemenea probleme erau discutate în toate

consiliile manageriale, ea însăși fiind convinsă de necesitatea efectuării unor

astfel de operații, ulterior, apreciind că s-au văzut îmbunătățiri multiple din

punct de vedere informatic.

Așa fiind, instanța

de fond a apreciat că faptele inculpaților M.T.H. și G.V. nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzute de art. 215

alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și nici

cea de instigare la săvârșirea acestei infracțiuni reținută numai în sarcina

inculpatului M.T.H. față de martora M.Z.A. și a dispus achitarea ambilor în

baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În sarcina

inculpatului G.V., care în perioada 2001 - 2005 a semnat în fals,

prezentându-se ca reprezentant legal al SC A.I. SRL și SC C&C C. SRL

(societăți care nu cunoșteau că pe numele lor se derulează contracte ca și SC

A.I. SRL - societate care nici nu există) un număr de 24 contracte de prestări

servicii cu S.A.I. M.I. SA, s-a reținut infracțiunea de fals material în

înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută și pedepsită de art. 290 C. pen.,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea și cele

șapte contracte semnate de inculpatul G.V. în perioada 2001 - 2005, în fals,

prezentându-se ca reprezentant legal al SC A.I. SRL, SC C&C C. SRL și SC

A.I. SRL cu SC M.M. SRL, întrunesc elementele constituite ale infracțiunii de

fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută și pedepsită de

art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a mai reținut că

toate contractele semnate în acest fel erau redactate și ștampilate cu ștampila

având impresiuni diferite de cele ale societăților comerciale în numele cărora

se prezenta și oricât a susținut inițial că modelele de contract și

împuternicirile le-ar fi primit de la defunctul C.I., ulterior, când de la

domiciliul său au fost ridicate componente de ștampile aparținând SC A.I. SRL,

SC A.I. SRL și SC C&C C. SRL cu diferențe majore între originale și cele cu

care parafa inculpatul contractele, a recunoscut comiterea faptelor.

Cum aceste

infracțiuni au fost stabilite numai în sarcina inculpatului G.V., prima

instanță a dispus condamnarea acestuia la pedepse individualizate corespunzător

criteriilor instituite de art. 72 C. pen. și în acord cu scopul pe care trebuie

să-l îndeplinească, pronunțând, totodată achitarea inculpatului M.T.H. în

temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C.

proc. pen., reținând că faptele acestuia nu întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În ceea ce privește

latura civilă, instanța de judecată a omologat raportul de expertiză

financiar-contabilă și răspunsul la obiecțiunile formulate și a constatat că

„în perioada 2001 - 2004, toate documentele - contractele, procesele-verbale de

recepție a lucrărilor, facturile fiscale și chitanțele - au fost acceptate de

către toate organele de conducere și de control ale celor trei societăți

beneficiare, și de către firma care le ținea evidența contabilă (SC GMT A. SA),

care le-au considerat documente valabile. Doar în urma controalelor încrucișate

efectuate de Garda Financiară și A.N.A.F., conducerile și organele de control

ale celor trei societăți beneficiare și firma care le ținea evidența contabilă,

au descoperit că documentele fiscale primite de la societățile furnizoare nu

sunt legal valabile pentru a înscrie în contabilitate operațiile respective la

cheltuieli deductibil fiscal. (..) Atâta timp cât organele de conducere

(A.G.A., CA.) și control ale celor trei societăți beneficiare, în toată

perioada derulării contractelor care fac obiectul acestui dosar, au aprobat

sumele bugetate pentru aceste contracte, au aprobat, fără nicio rezervă,

situațiile financiare care cuprindeau și operațiile patrimoniale aferente

acestor contracte și au descărcat de gestiune, în fiecare an, pe

administratorii acestor societăți, inclusiv pentru activitățile legate de

aceste contracte, rezultând că S.A.I. M.I. SA, SC GMT A. SA și SC M.M. SRL nu

au considerat că încheierea, derularea și plata acestor contracte s-ar fi

desfășurat cu încălcarea legii sau a regulamentelor interne, sau că aceste

operații le-ar fi cauzat prejudicii.

S-a mai reținut că

expertul a verificat bugetul de venituri și cheltuieli și execuția acestuia în

cadrul S.A.I. M.I. SA și a constatat că suma acestor contracte se regăsește în

capitolul de cheltuieli bugetate, încadrându-se în cuantumul aprobat de către

Adunarea Generală a Acționarilor.

În ceea ce privește

SC G.F.M. SA a considerat că aceasta nu a suferit un prejudiciu în urma

încheierii, derulării și plății contractelor care fac obiectul acestui dosar,

întrucât ea nu a fost parte contractantă, iar invocarea calității de acționar

în cele trei societăți beneficiare contravine Legii nr. 31/1990, care prevede

că acționarii unei societăți comerciale nu se pot constitui parte prejudiciată

de către un terț care are relații comerciale cu aceasta.

De asemenea, s-a mai

constat că Ministerul Finanțelor Publice, prin A.N.A.F., nu a suferit niciun

prejudiciu deoarece la data constituirii ca parte civilă, aceasta încasase

toate sumele datorate de S.A.I. M.I. SA, SC GMT A. SA și SC M.M. SRL.

S-a mai reținut că

S.A.I. M.I. SA, SC GMT A. SA și SC M.M. SRL nu trebuiau să plătească sumele

impuse de A.N.A.F., dar atâta timp cât cele trei societăți au semnat fără

obiecțiuni rapoartele rezultate în urma controlului A.N.A.F., și au plătit

imediat sumele pretinse, înseamnă că și-au însușit în totalitate concluziile

acestor rapoarte.

Sumele pentru care

s-au constituit ca fiind prejudicii suferite de S.A.I. M.I. SA, SC GMT A. SA

S.A sau SC M.M. SRL, sunt sumele plătite la A.N.A.F. acestea fiind rezultatul

controalelor efectuate la cele trei societăți, în anul 2005.

De asemenea, prima

instanța a apreciat că la S.A.I. M.I. SA, prin Procesul-verbal nr. 1413 din 28

martie 2005, A.NA.F. a stabilit un prejudiciu total de 7.031.392.513 ROL, compus

din impozit pe profit în sumă de 4.665.881.002 ROL, T.V.A. în sumă de

183.791.556 ROL, dobânzi și penalități de întârziere în sumă de 2.181.719.955

ROL

S-a mai constatat că

diferența dintre suma invocată de către S.A.I. M.I. SA de 6.019.459.200 ROL și

cea stabilită de către A.N.A.F. de 7.031.392.513 ROL se referă la alte

operațiuni care nu au legătură cu obiectul cauzei și pe care A.N.A.F. Ie-a

considerat ca fiind datorii la buget, iar sumele stabilite de această

instituție ca debite și penalități au fost achitate.

Conform raportului

A.N.A.F. acest prejudiciu s-a creat în urma înregistrării unor documente

primare de către firma de contabilitate, care nu îndeplineau calitatea de

documente justificative legal întocmite.

Așa cum s-a precizat

în raportul inițial, expertul și-a însușit punctul de vedere al A.N.A.F., și a

considerat că responsabilitatea pentru aceste plăți suplimentare aparține SC

GMT A. SA, societate care se ocupa de înregistrările contabile ale S.A.I. M.I.

SA, SC GMT A. SA și SC M.M. SRL, care a înregistrat plățile efectuate în cadrul

acestor contracte drept cheltuieli deductibile fiscal, în loc să le

înregistreze drept cheltuieli nedeductibile fiscal.

Prima instanță a mai

reținut că A.N.A.F. a specificat în Procesul-verbal nr. 1413 din 28 martie

2005: - responsabilitatea înregistrării, drept cheltuieli deductibile, în

contabilitatea S.A.I. M.I. SA, a unor documente care nu îndeplineau calitatea

de documente justificative legal întocmite, revine S.C. GMT A. SA, în

conformitate cu prevederile Contractului de prestări servicii nr. A din 26

iulie 2001 și ale pct 9.11 din H.G. 859/2002 pentru aprobarea Instrucțiunilor

elaborate în aplicarea Legii nr. 414/2002.

Dacă SC GMT A. SA ar

fi făcut de la început corect aceste înregistrări, cele trei societăți nu ar fi

avut nimic de plătit suplimentar și nu ar fi avut niciun prejudiciu.

De altfel, A.N.A.F.

nu a aplicat nicio sancțiune, deoarece a considerat că greșelile de

înregistrare contabilă nu au fost voluntare, ci s-au datorat lipsei de

informații.

Rezultatele

controlului A.N.A.F. au fost însușite de către societățile verificate, acestea

nu au făcut obiecțiuni, mai mult, acestea au achitat integral sumele imputate

de A.N.A.F., deci confirmând culpa privind înregistrările în evidența contabilă

pe cheltuieli deductibil fiscal".

Având în vedere

concluziile raporturilor de expertiză financiar contabilă, prima instanță a

respins, ca nefondate, cererile de despăgubiri materiale solicitate în cauză

și, pe cale de consecință, în baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. a

dispus ridicarea sechestrului asigurător dispus.

A obligat pe

inculpatul G.V. la cheltuieli judiciare statului.

Împotriva acestor

hotărâri, au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul

București și părțile civile SC M.M. SA, M.I. SA, SC GMT A. SA și A.N.A.F.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie după cum urmează:

- Parchetul de pe

lângă Tribunalul București, pe aspectul achitării greșite a inculpaților pentru

infracțiunile de înșelăciune și respectiv, fals în înscrisuri sub semnătură

privată (privitor la inculpatul M.T.H.), omisiunea de a dispune desființarea

înscrisurilor falsificate susținând că faptele inculpaților există și au fost

dovedite de contractele încheiate cu nerespectarea condițiilor legale (Regulamentul

de Organizare și Funcționare) ceea ce a făcut posibil ca inculpatul G.V. să

încaseze suma totală de 18 miliarde ROL; nu s-a verificat competența

profesională și experiența în domeniul IT, nu s-a verificat autorizația privind

asistența de specialitate în reconfigurarea rețelei de calculatoare și

securizare a informațiilor încălcându-se astfel prevederile Legii nr. 82/1991

de către inculpatul M.T.H.

Mai mult și

executarea activității financiare a S.A.I. M.I. SA în favoarea firmei SC GMT A.

SA prin intermediul căreia s-au încheiat contracte cu prestatorii este o formă

de eludare a legii permițându-se astfel ca printr-un număr de 677 chitanțe

(pentru a nu se depăși plafonul de casă maxim admis) să se încaseze de către

inculpatul G.V. suma de bani arătată.

Partea civilă, S.A.I.

M.I. SA, a criticat numai latura civilă a cauzei arătând că raportul de

expertiză efectuat în cauză se contrazice cu suplimentul ce cuprinde răspunsul

la obiecțiunile părților iar prima instanță prin omologarea ambelor lucrări

deși a confirmat prejudiciul, în final, a respins, ca nefondate, cererile de

despăgubiri formulate în cauză.

Prin Decizia penală

nr. 254/A din 26 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală și pentru cauze cu minori și de familie au fost admise apelurile

declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și părțile civile SC

M.M. SRL, Societatea de Administrare a Investițiilor M.I. SA, SC GMT A. SA și

Agenția Națională de Administrare Fiscală.

A fost desființată,

în parte, sentința penală apelată și rejudecând în fond:

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a

fost achitat inculpatul M.T.H., pentru fiecare dintre infracțiunile prevăzute

de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 31 alin. (2) C.

pen. și art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a

fost achitat același inculpat, pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a

fost achitat inculpatul G.V., pentru fiecare dintre infracțiunile prevăzute de

art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 348 C.

proc. pen. s-a dispus desființarea, în totalitate, a înscrisurilor falsificate,

respectiv, un număr de 26 de facturi fiscale emise pe numele cumpărătorului

Societatea de Administrare a Investițiilor M.I. SA, cu numerele "X"

din 02 septembrie 2002, "X1" din 28 noiembrie 2001, "X2"

din 20 iunie 2002, "X3" din 15 iulie 2003, "X4" din 24 mai

2004, "X5" din 18 martie 2002, "X6" din 24 octombrie 2002,

"X7" din 16 iunie 2003, "X8" din 29 martie 2004,

"X8" din 08 mai 2002, "X9" din 17 februarie 2003,

"X10" din 26 septembrie 2003, "X11" din 09 august 2004,

"X12" din 13 mai 2002, "X13" din 12 decembrie 2002,

"X14" din 25 august 2003, "X15" din 31 mai 2004,

"X15" din 05 decembrie 2002, "X16" din 24 aprilie 2003,

"X17" din 17 decembrie 2003, "X18" din 29 septembrie 2004,

"X19" din 26 august 2002, "X20" din 24 martie 2003,

"X22" din 13 noiembrie 2003, "X22" din 02 august 2004 și

"X23" din 27 februarie 2004; 24 de contracte de prestări servicii

încheiate cu Societatea de Administrare a Investițiilor M.I. SA, în calitate de

beneficiar, dosar de urmărire penală, cu numerele "Y1" din 23 august

2002, "Y2" din 27 mai 2002, "Y3" din 02 noiembrie 2001,

"Y4" din 03 aprilie 2002, "Y5" din 28 octombrie 2002,

"Y6" din 12 februarie 2003, "Y7" din 18 aprilie 2003,

"Y8" din 08 iulie 2003, "Y9" din 24 septembrie 2003,

"Y10" din 09 decembrie 2003, "Y11" din 22 aprilie 2004,

"Y12" din 04 august 2004 - și Actele adiționale nr. 4880 din 02

noiembrie 2004 și nr. 3868 din 06 septembrie 2004, 808 din 01 martie 2002, 1913

din 07 mai 2002, 2741 din 26 iunie 2002, 4206 din 27 septembrie 2002, 5241 din

03 decembrie 2002, 1156 din 18 martie 2003, 2393 din 05 iunie 2003, 3333 din 14

august 2003, 4435 din 30 octombrie 2003, 1009 din 09 martie 2004, 2369 din 27

mai 2004 - și Actul adițional nr. 2862 din 30 iunie 2004 -, 278 din 27 ianuarie

2004; 5 contracte de prestări servicii încheiate cu SC GMT A. SA, în calitate

de beneficiar, din 07 decembrie 2001, din 20 martie 2002, din 07 mai 2002, din

04 decembrie 2002, din 23 septembrie 2002 și 5 facturi fiscale emise pe numele

cumpărătorului SC GMT A. SA, din 06 decembrie 2002, din 27 septembrie 2002, din

30 mai 2002, din 21 martie 2002, din 17 decembrie 2001; două contracte de

prestări servicii încheiate cu SC M.M. SRL, cu numerele 424 din 28 decembrie

2001, 183 din 09 iulie 2002 și 2 facturi fiscale emise pe numele cumpărătorului

SC M.M. SRL, din 16 iulie 2002 și din 21 decembrie 2001.

În baza art. 346

alin. (4) C. proc. pen. au fost lăsate nesoluționate acțiunile civile formulate

de părțile civile SC M.M. SRL, Societatea de Administrare a Investițiilor M.I.

SA, SC GMT A. SA și Agenția Națională de Administrare Fiscală.

S-a dispus

înlăturarea obligării părților civile la plata cheltuielilor judiciare către

stat ocazionate de judecarea fondului cauzei și, conform art. 192 alin. (3) C.

proc. pen., restul cheltuielilor judiciare au rămas în sarcina statului.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. În baza art. 192 alin. (3)

C. proc. pen., cheltuielile judiciare în apel rămânând în sarcina statului.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:

Cei doi inculpați au

fost audiați de instanță și în această fază procesuală.

În sarcina

inculpaților M.T.H. și G.V. s-a reținut săvârșirea infracțiunilor de

înșelăciune și instigare la înșelăciune (numai inculpatul M.T.H.) prev. de art.

215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. și respectiv, fals în înscrisuri sub

semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. constând în aceea că, în perioada

2001 - 2005, prin folosirea unor ștampile false, în realizarea aceleiași rezoluții

infracționale, M.T.H. în înțelegere cu inculpatul G.V. au semnat un număr de 24

contracte de prestări servicii privind securizarea datelor informatice de

societățile conduse de inculpatul M.T.H.

Astfel, acest

inculpat în calitate de președinte-director general la S.A.I. M.I. SA și

inculpatul G.V., în calitate de reprezentant al SC A.I. SRL, SC A.I. SRL și SC

C&C C. SRL au prevăzut, în contracte, în amănunt clauzele ce trebuiau

îndeplinite de fiecare parte iar cel din urmă le-a îndeplinit întocmai (prestații,

timp de lucru, plata și modalitatea ei).

Fiecare contract

conținea informațiile necesare pe baza căruia s-a întocmit factura fiscală de

către prestator iar el a fost înregistrat în contabilitatea încredințată firmei

GMT A. SA fiind oglindite în bilanțurile acesteia și făcând dovada până la

proba contrară.

Împrejurarea că

sumele de bani ce i se cuveneau în contul prestațiilor inculpatului G.V. erau

ridicate pe chitanțe din casieria instituției nu face decât să ateste că nu s-a

ocolit calea legală atâta timp cât arătau destinatarul, suma de bani, data și

semnăturile beneficiarului și ale celui care realiza operațiunea, încât apare

plauzibilă apărarea inculpatului M.T.H. că nu cunoștea dacă celălalt inculpat

acționa în numele firmelor pe care le reprezenta, fiind mai presus de orice

îndoială aparența de legalitatea statornicită de mai multă vreme de fostul

director C.I.

Instanța de apel a

apreciat că activitățile lor materiale nu îmbracă forma unor infracțiuni, cei

doi acționând în baza unor contracte scrise, cu clauze legale, îndeplinite de

fiecare parte fără ca pentru inculpatul M.T.H. să fie nevoie de autorizări sau

aprobări ale Consiliului de Administrație al societăților SC M.M. SRL,

Societatea de Administrare a Investițiilor M.I. SA și SC GMT A. SA.

S-a mai apreciat că

în ceea ce privește derularea celor 7 contracte pe care le-a încheiat martora

M.Z.A. nu se poate reține o acțiune de imixtiune sau de presiune în vreo formă

sau alta a inculpatului M.T.H. care să o fi instigat la activitățile ilegale,

aceasta declarând explicit că în urma contractelor de secretizare s-au văzut

îmbunătățiri multiple în activitatea legată de SC GMT A. SA, SIF, M.M. SA din

punct de vedere informatic.

Mai mult, martorii

O.N. și L.C. au relatat cu ocazia depozițiilor luate de instanță că se cunoștea

despre existența contractelor și înregistrarea lor în scriptele contabile iar

valoarea lor era prevăzută în bugetul de venituri și cheltuieli cu sume

aprobate în Consiliul de Administrație al S.A.I. M.I. SA.

Instanța a avut în vedere

și declarația martorei C.C.E. privind cheltuielile ocazionate de cele 24

contracte în cauză arătând că ele au fost discutate cu ocazia analizei

bugetului de cheltuieli în Consiliul de Administrație la S.A.I. M.I. SA și în

cadrul G.F.M.

Martorul O.N. a

declarat în instanță că cele 24 de contracte ce formează obiectul cauzei nu

trebuiau supuse Consiliului de Administrația al S.A.I. M.I. SA întrucât la

elaborarea lor erau consultați juriștii firmei și nu era obligatorie avizarea

lor către direcția juridică.

Conform Regulamentul

de Organizare și Funcționare avizul direcției juridice se solicita numai la

cererea vreunui departament, iar aprobarea Consiliului de Administrație numai

în cazul unor contracte ce vizau sume mai mari de 100 milioane ROL.

Regulamentul de

Organizare și Funcționare a S.A.I. M. nu prevedea nici o obligativitate din

partea directorului general de a solicita avizul direcției judiciare din cadrul

societății sau de a supune avizul Consiliului de Administrație.

Conform

Regulamentului de Organizare și Funcționare intern inculpatul M.T.H. nu avea

obligația de a obține avizul direcției juridice de a încheia diverse contracte

comerciale și nici Consiliului de Administrație.

Consiliul de

Administrație al fiecărei societăți avea dreptul prin lege să încheie contracte

comerciale fără aprobarea G.F.M.

Contractele nu au

fost puse nici în discuția Consiliului de Administrație al G.F.M. neexistând

obligativitatea din partea S.A.I. M.I. SA de a le supune discuțiilor astfel că

sunt tot atâtea probe că validitatea contractelor încheiate de inculpați nu

erau supuse unor condiții de formă ale avizării lor de către un for superior al

societăților.

În ceea ce privesc

susținerile expertului care a întocmit raportul de expertiză

financiar-contabilă efectuat în timpul urmăririi penale, în sensul că au fost

încălcate prevederile Regulamentului de Organizare și Funcționare cu privire la

neaprobarea de către Consiliul de Administrație a celor 24 contracte deduse

judecății, precum și pentru neavizarea acestor contracte pentru legalitate de

Direcția Juridică, instanța de apel a reținut că același expert, audiat în

timpul cercetării judecătorești, a menționat: „(..) afirmația pe care am

făcut-o la acest punct reprezintă interpretarea pe care eu am dat-o

regulamentului de funcționare, în care se specifica, obligativitatea aprobării

încheierii contractelor de către Consiliu de Administrație în mod generic. Cu

privire la vizarea contractelor pentru legalitate de direcția juridică, arăt că

am făcut aceste afirmații pe baza ROF-ului, fără a menționa toate dispozițiile

din acest regulament, deoarece era foarte stufos, iar eu am făcut aceste

trimiteri la acest regulament, urmând ca organul de urmărire penală să îl

aprofundeze (..)".

Instanța de apel a

apreciat că nu poate fi reținut ca probă în dosar, un raport de expertiză în

care expertul recunoaște că nu a analizat în profunzime Regulamentul de

Organizare și Funcționare, nu a recunoscut activitatea specifică desfășurată de

către S.A.I. M.I. SA, s-a mărginit să analizeze modul de încheiere a

contractelor, la modul general, fără nicio legătură cu cauza dedusă judecății,

afirmând că regulamentul era prea stufos pentru a-l studia, urmând ca organul

de urmărire să-l aprofundeze.

S-a mai reținut că de

altfel, în raportul de expertiză întocmit în timpul cercetării judecătorești,

expertul a precizat că fila din ROF-ul atașat rechizitoriului și care a fost

avut în vedere la întocmirea raportului financiar contabil în timpul urmăririi

penale, este o normă internă a unei alte societăți comerciale care nu este

opozabilă S.A.I. M.I. SA, atâta timp cât nu este preluată în normele interne

ale acesteia.

Instanța de prim

control judiciar a constat că deși cei doi inculpați au încheiat contractele în

discuție, în condițiile arătate și au respectat clauzele înscrise, nu se poate

reține că faptele lor au conotații penale astfel că achitarea pentru săvârșirea

infracțiunilor de înșelăciune se va face în condițiile art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. și sub acest aspect vor fi admise

apelurile declarate în cauză.

S-a mai reținut că

inculpatul G.V. a fost corect condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de

fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că dându-se ca

reprezentantul celor trei firme SC A.I. SRL, SC A.I. SRL și SC C&C C. SRL a

încheiat contracte redactate, semnate și ștampilate de el, recunoscând că

niciuna dintre ele nu îi aparține, mai mult, că de la domiciliul său au fost ridicate

componente de ștampile ale acestor firme cu diferențe majore față de originalul

lor iar, după verificări, stabilindu-se că SC A.I. SRL nici nu există.

Totodată, instanța de

apel a apreciat că în mod corect, la individualizarea și dozarea pedepselor

aplicate, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale instituite de

art. 72 C. pen., ale gravității faptelor, gradului de pericol social concret,

limitelor de pedeapsă prevăzute de cod, urmările socialmente periculoase și

timpul relativ mare scurs de la comiterea lor, circumstanțele personale ale

inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, încadrat în muncă, prezent la

fiecare chemare a instanței cu o atitudine corespunzătoare pe parcursul

cercetărilor încât orientarea către mediul cuantumului prevăzut de lege

corespunde scopului educativ-preventiv și de coerciție pe care pedeapsa trebuie

să o îndeplinească.

S-a mai constatat că

instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la desființarea înscrisurilor

falsificate de acest inculpat, iar pe calea apelurilor se impune a se dispune,

în conformitate cu dispozițiile art. 348 C. proc. pen., desființarea, în

totalitate, a facturilor fiscale emise pe numele cumpărătorului S.A.I. M.I. SA

în număr de 26, tot la fel, și al celor 24 contracte de prestării servicii și

unul adițional încheiate cu aceeași societate în calitate de beneficiar, a 5

contracte de prestării servicii încheiate cu SC GMT A. SA și 5 facturi fiscale

pe numele aceleiași societăți în calitate de cumpărător, ca și două contracte

de prestării servicii și două facturi fiscale emise pe numele cumpărătorului SC

M.M. SRL.

Dat fiind că pentru

infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., această instanță a dispus achitarea

inculpaților pentru cazul prevăzut în art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

în conformitate cu dispozițiile art. 346 C. proc. pen. alin. (4) va lăsa

nesoluționată acțiunea civilă formulată de părțile civile SC M.M. SRL, S.A.I.

M.I. SA, SC GMT A. SA și A.N.A.F.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel București și părțile civile SC M.M. SRL București și SC GMT A. SA

București.

În recursul său,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a criticat hotărârile pronunțate

în cauză, pentru cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct 17,

17

2

și 18 C. proc. pen., referitoare la greșita încadrare juridică

dată faptelor și greșita achitare a inculpaților M.T.H. și G.V., sub

următoarele aspecte:

Greșita încadrare

juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților:

M.T.H. în

infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și participație improprie la

infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 31, cu referire la art. 215

alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în loc de

complicitate la aceste infracțiuni, prevăzute de art. 26 raportat la art. 215

alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26

raportat la art. 31, cu referire la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

G.V. în infracțiunile

de înșelăciune, prevăzută de 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și art. 215 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., în loc de infracțiunile de înșelăciune prevăzute d art. 215

alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în

loc de infracțiunile de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și

(5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Greșita achitare a

inculpaților M.T.H. pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215

alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

participație improprie la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 31, cu

referire la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.

290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și G.V. pentru

infracțiunile de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5)

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 215 alin. (1), (2) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a susținut că în ce

privește infracțiunile de înșelăciune prevăzute de art. 215 C. pen., reținute

în sarcina inculpaților, acestea au fost comise cu prilejul încheierii și apoi

a executării contractelor încheiate cu SC S.A.I. M. S.A, respectiv contractelor

încheiate cu SC GMT A. SA și SC M.M. SRL, corecta încadrare juridică impune

incidența și a alin. (3) al art. 215 C. pen., mai ales că dat fiind caracterul

fals al acestor convenții, a fost reținut și alin. (2) al aceluiași articol,

prin modalitatea folosirii acestora ca mijloc fraudulos în comiterea

infracțiunii de înșelăciune.

S-a mai susținut că

în plus, activitatea inculpatului M.T.H. în calitate de președinte al

Consiliului de Administrație al SC S.A.I. M. SA, a constat în înlesnirea

activității infracționale de înșelăciune inculpatului G.V. cu prilejul

încheierii și derulării unui număr de 31 de contracte de prestări servicii

falsificate de acesta din urmă.

În motivarea

recursului parchetului s-a mai arătat că M.T.H., a acceptat î