ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2633/2011

Prin Sentința penală nr. 340 din 7 mai 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală în Dosarul nr. 47850/3/2005 s-a dispus următoarele: În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul M.T.H. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul G.V., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 290 C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul G.V. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată. În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul s-a dispus ca inculpatul G.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare. În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 81 - 82 C. pen.

s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei. Pe latură civilă, au fost respinse ca fiind nefondate cererile de despăgubiri civile formulate de către părțile civile Ministerul Finanțelor Publice prin ANAF, cu sediul în București, Societatea de Administrare a Investițiilor M.I. SA, SC GMT A. SA și SC M.M. SRL, cu sediile în București. A fost ridicat sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului M.T.H., conform Ordonanței din 26 mai 2005 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

A fost ridicat sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului G.V., conform Ordonanței din 14 iunie 2005 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. A fost obligat inculpatul G.V. la plata către stat a sumei de 1.200 RON reprezentând cheltuieli judiciare. A fost obligată fiecare parte civilă la plata către stat a câte 5.000 RON reprezentând cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 135/P/2005 din 09 decembrie 2005, au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații M.T.H.

pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 31 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și fals material în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și G.V. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fals material în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și fals material în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că la data de 17 februarie 2005, Comisariatul General al Gărzii Financiare din cadrul Autorității Naționale de Control a sesizat Secția de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe Înalta Curte de Casație și Justiție despre faptul că în perioada 2001 - 2004, Societatea de Administrare a Investițiilor M.I. SA a cărui președinte și director general era învinuitul M.T.H., a înregistrat în evidențele contabile ale societății cheltuieli pe baza unor documente false, în sumă totală de 1.623.858,5 RON. S-a mai sesizat de asemenea, că Societatea de Administrare a Investițiilor M.I.

S.A., în calitate de beneficiar, a încheiat un număr de 24 de contracte de prestări servicii cu societățile comerciale A.I, SRL, SC A.I. SRL și SC C&C C. SRL, contracte semnate de inculpatul M.T.H., în calitate de președinte al Consiliului de Administrație și inculpatului G.V., în calitate de prestator, deși în realitate niciuna din aceste societăți nu a avut relații comerciale, nu a emis facturi și nu a încasat vreo sumă de bani de la Societatea de Administrare a Investițiilor M.I. SA. S-a mai reținut că mai mult, așa cum rezultă din Adresa nr. 34382 din 13 iunie 2005 a Oficiului Național al Registrului Comerțului, Societatea Comercială A.I. SRL nici nu există.

De asemenea, s-a constatat că facturile fiscale pe baza cărora s-au realizat înregistrările sunt false și că acestea nu aparțin și nu au fost emise de reprezentanții legali ai societăților comerciale amintite mai sus, că acestea nu au fost achiziționate de la un furnizor autorizat de Imprimeria Națională și că suma de 1.623.858,50 RON (16.238.585.000 ROL) a fost încasată prin casieria societății fără a se depăși plafonul maxim prevăzut de lege. Instanța de fond a mai constat că la data de 16 mai 2005, SC GMT A. SA și SC M.M. SRL societăți afiliate G.F.M., au formulat de asemenea plângeri penale împotriva inculpaților M.T.H. și G.V., solicitând de asemenea tragerea la răspundere penală a acestora pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, faptă prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., menționând că în perioada 2001 - 2002 inculpatul M.T.H., în calitate de președinte director general al Societății de Administrare a Investițiilor (S.A.I.) M.I.

SA, a prezentat numitei M.Z.A., director general al SC GMT A. SA, respectiv administrator unic la SC M.M. SRL, un număr de șapte contracte de prestări servicii deja semnate și ștampilate la rubrica „Furnizor" (furnizorul serviciilor fiind reprezentat de către aceleași societăți comerciale, respectiv SC A.I. SRL, SC A.I. SRL și SC C&C C. SRL) și sub motivația oportunității și necesității executării unor activități de reconfigurare a sistemului informatic aferent celor două societăți. Inculpatul M.T.H. a determinat-o pe numita M.Z.A. să semneze contractele, împrejurare prin care SC GMT A. SA și SC M.M. SRL, au fost prejudiciate cu sumele de 19.470 RON și respectiv 66.694 RON totalizând 86.164 RON.

Situația de fapt reținută prin rechizitoriu a fost probată cu declarații inculpați, declarații martori, rapoarte de expertiză întocmite în cauză, înscrisuri. În timpul urmăririi penale, s-a precizat că inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptelor. Instanța de fond a mai reținut că în timpul urmăririi penale Ministerul Finanțelor Publice, SC G.F.M. SA, SC A. SA și SC M.M. SRL s-au constituit părți civile în cauză. Pe parcursul cercetării judecătorești, Societatea de Administrare a Investițiilor M.I. SA și-a precizat constituirea de parte civilă la suma de 601.945,92 RON reprezentând contravaloarea impozitului pe profit suplimentar, dobânzi și penalități aferente. La termenul de judecată din 03 martie 2006 SC M.M.

SRL s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 35.763 RON reprezentând impozit pe profit, dobânzi și penalități de întârziere, TVA suplimentar și dobânzi și penalități de întârziere TVA suplimentar. La același termen de judecată, Statul Român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 405.964,625 RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat și obligații fiscale accesorii. La termenul de judecată din data de 31 martie 2006, partea civilă SC G.F.M. SA, prin Adresa nr. 234 din 31 martie 2006 a învederat că nu își mai menține constituirea de parte civilă. La termenul de judecată din data de 28 aprilie 2006 GMT A. SA a depus la dosar o cerere de constituire de parte civilă pentru suma de 168.594 RON reprezentând contravaloarea impozitului pe profit, dobânzi și penalități pentru plata cu întârziere a acestuia, TVA și dobânzi și penalități pentru plata cu întârziere a acestuia.

În faza de cercetare judecătorească, instanța a procedat la audierea inculpaților și a martorilor din acte. De asemenea, s-a încuviințat și efectuat și un raport de expertiză contabilă în cauză. Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța de fond a constatat că în privința infracțiunilor de înșelăciune, respectiv, instigare la înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată (pentru inculpatul M.T.H.), respectiv infracțiunile de înșelăciune (pentru inculpatul G.V.) nu sunt întrunite elementele de conținut constitutiv ale infracțiunilor, lipsind vinovăția. Pentru a reține astfel, instanța de judecată a apreciat că este necesar, în primul rând, clarificarea obiectului contractelor încheiate de către inculpații M.T.H.

și G.V. și de a vedea dacă astfel de contracte erau sau nu utile, desfășurării activității SC M.I. și SC GMT A. SA. S-a mai reținut că inculpatul M.T.H. a susținut constant că toate contractele care fac obiectul cauzei deduse judecății au respectat în totalitate procedurile privind înregistrarea în contabilitate și anume: - aprobarea încheierii contractelor a fost dată de președintele-director general al S.A.I. M.I. SA, în baza propunerilor venite de la Biroul de Control, Verificare și Recuperare Creanțe. - forma contractelor a fost redactată de firmele reprezentate de G.V. și au fost aduse cu semnătura și ștampila acestora pentru a fi semnate și ștampilate și de S.A.I. M.I. SA. - contractele au fost înregistrate în Registrul de intrare/ieșire al S.A.I.

M.I. SA. - contractele au fost predate la SC GMT A. SA, iar din verificarea registrului rezultă că semnăturile de primire a contractelor sunt ale directorului general al SC GMT A. SA, M.Z.A., sau a înlocuitorilor de drept al acestuia. - după realizarea serviciilor în conformitate cu prevederile contractuale, cele trei firme au întocmit procesele-verbale de predare a lucrărilor și au emis facturile aferente, pe care le-au trimis, prin intermediul lui G.V., la S.A.I. M.I. SA. - după recepția serviciilor și semnarea procesului-verbal de către S.A.I. M.I. SA și înscrierea pe factură a mențiunii "Bun de plată", aceste două documente au ajuns la SC GMT A. SA. - SC GMT A. SA a stabilit modalitatea de plată și contul bancar al S.A.I.

M.I. SA de unde se luau banii necesari efectuării plății. Aceste decizii au fost luate de către Directorul general al acestei societăți. - SC GMT A. SA a întocmit documentele de plată, care au fost semnate de contabilul care le-a completat și de Directorul general al societății - documentele de plată au fost apoi trimise la S.A.I. M.I. SA pentru semnarea lor de către Directorul general al acestei societăți. - Documentele de plată au fost apoi preluate de SC GMT A. SA, care s-a ocupat de realizarea efectivă a plăților. - Plățile s-au făcut prin casierie, care era un compartiment al SC GMT A. SA în cadrul acestor operații de casă au fost respectate în totalitate normele specifice. - După ce a efectuat plățile SC GMT A. SA a făcut înregistrările aferente acestei operații în contabilitatea S.A.I.

M.I. SA. Toate operațiile contabile aferente au fost făcute conform legii și ele se regăsesc în rapoartele contabile, analitice și sintetice, dintre care multe se regăsesc și în dosarul de cercetare penală. Toate documentele primare (contracte, documente de aprobare, procese-verbale de recepție, facturi, chitanțe, ordine de plată, etc), în original, au fost ținute și apoi arhivate de SC GMT A. SA, unde au fost găsite și verificate de auditul intern, de auditorul financiar, de echipa de control de la Garda Financiară, de echipa control de la A.N.A.F. și de cei care au efectuat cercetarea penală. Potrivit răspunsului la opiniile separate formulate de către experții contabili numiți de către părți la raportul de expertiză contabilă judiciară efectuat în timpul cercetării judecătorești, procedurile descrise de către inculpatul M.T.H.

sunt cele folosite de societate în perioada respectivă, procedură care respectă legislația financiar-contabilă în vigoare în perioada 2001 - 2004. Cu același prilej, expertul a precizat că a verificat procedura descrisă de inculpatul M.T.H. cu practica reală folosită de S.A.I. M.I. SA în încheierea, derularea și plata contractelor pe un număr semnificativ de contracte încheiate în perioada 2001 - 2004 și a constatat că pentru contractele încheiate, în nume propriu de S.A.I. M.I. SA, cele legate de activitatea curentă a societății, s-a folosit aceeași metodologie aplicată și în contractele care fac obiectul prezentei cauze. S-a menționat că: „(..) că pentru contractele încheiate în nume propriu nu era necesară întocmirea de referate de oportunitate, niciunul dintre contractele încheiate de S.A.I.

M.I. SA în nume propriu neavând atașate astfel de referate. S-a mai reținut că așa cum rezultă din dosarul cauzei, aceste referate se făceau doar pentru acele contracte încheiate în numele SIF M.. În ceea ce privește încheierea, derularea și plata contractelor derulate pentru activitatea proprie a S.A.I. M.I. SA (categorie din care fac parte și contractele examinate în dosar) expertul a constatat în urma verificării dosarului cauzei și a arhivei S.A.I. M.I. SA (prin sondaj) următoarele: - decizia de încheiere a contractelor aparținea Președintelui-Director general. Această competență rezultă din atribuțiile Președintelui-Director general specificate în Actul constitutiv și în R.O.F. și din delegarea de către Consiliul de Administrație a atribuției acestuia de a „aproba încheierea de contracte". - semnarea contractului se făcea doar de către Președintele-Director general.

Această atribuție a Președintelui-Director general rezultă din prevederile Legii nr. 31/1990, republicată, ale Actului constitutiv al societății și ale R.O.F., conform cărora, Președintele-Director general reprezintă societatea în relațiile cu terții și este singura persoană care poate angaja patrimonial societatea. - toate contractele examinate (cele ce fac obiectul cauzei ca și alte contracte încheiate de S.A.I. M.I. SA sunt înregistrate la registratură); - urmărirea derulării contractului, întocmai și la timp. Această sarcină revenea compartimentului sau persoanei care ceruse încheierea contractului. În cazul S.A.I. M.I.

SA, pentru contractele ce fac obiectul cauzei, confirmarea îndeplinirii obligațiilor contractuale (procese-verbale de recepție) revenea Președintelui-Director general care a recepționat lucrările; - primirea documentului fiscal (factură fiscală), emis de către prestator în sarcina beneficiarului, conform obiectului și clauzelor contractuale, a prețului contractului și a proceselor-verbale de recepție finală. Primirea acestui document se făcea de către firma care asigura serviciile contabile, respectiv SC GMT A. SA SA; - avizarea, cu mențiunea „Bun de plată" pe factură, de către cel care recepționase lucrarea, și contrasemnarea de către Președintele-Director general. Această mențiune reprezenta confirmarea că furnizorul își îndeplinise toate obligațiile contractuale și că S.A.I.

M.I. SA trebuie să plătească prețul contractului. Mențiunea avea rolul și de dispoziție, către SC GMT A. SA, de a întocmi documentele de plată; - trimiterea facturii fiscale cu avizul de plată dat, însoțită de contract și documentele primare necesare (notă de intrare-recepție, proces-verbal de recepție), la SC GMT A. SA, pentru înregistrarea în evidența contabilă și efectuarea plăților; - întocmirea documentelor de plată de către contabilul desemnat de la SC GMT A. SA și semnarea lui de către Președintele-Director general; - urmărirea efectuării plății și a primirii documentelor care să ateste această operațiune era efectuată de către contabilul desemnat de SC GMT A. SA; - înregistrarea în contabilitate a acestor operații patrimoniale de către contabilul desemnat de SC GMT A. SA și arhivarea tuturor documentelor primare pe baza cărora s-a făcut contarea, în arhiva contabilă a S.A.I.

M.I. SA. Operațiunile respective apăreau în toate materialele de sinteză contabilă, cerute de lege și normele interne (balanțe analitice, balanțe sintetice, situații financiare (bilanț, cont de profit și pierdere), documente privind analiza lunară a realizării Bugetului de Venituri și Cheltuieli) realizate de SC GMT A. SA. S-a mai reținut că aceste documente au fost verificate de către cenzori, auditori interni, auditori financiari și analizate și aprobate de către Consiliul de Administrație și Adunarea Generală a Acționarilor. Instanța de fond a mai constatat că în urma audierii martorilor din lucrări și a verificării susținerilor expertului care a fost desemnat să efectueze în cauză expertiza contabilă s-a reținut că cei trei beneficiari, S.A.I.

M.I., SC M.M. SRL și respectiv GMT A. SA nu aveau nicio obligație legală sau în conformitate cu normele interne de a verifica furnizorii de servicii la încheierea contractelor. Analizând fiecare contract în parte s-a confirmat că toate contractele ce fac obiectul cauzei, conțineau informații necesare pe baza cărora să fie întocmită factură fiscală de către prestator, iar la beneficiar factura să fie înregistrată în evidențele contabile. Clauzele contractuale sunt ferme în ceea ce privește modul de executare a contractelor, timpul de execuție, modalitatea de recepție a lucrărilor cât și modalitatea de plată a serviciilor furnizate (..)". De altfel, și martora M.Z.A. a susținut constant că în urma acestor contracte de secretizare s-au văzut îmbunătățiri multiple în activitatea legală de GMT, SIF M., SC M.M.

SRL și S.A.I. M., iar toate informațiile obținute astfel erau altele decât cele obținute de Direcția de Monitorizare care se ocupa de societățile din portofoliul SIF și nu de grupurile de interese. Având în vedere procesele-verbale de recepție, materialele scrise aferente serviciilor prestate aflate în volumul XIV dosar de urmărire penală, precum și materialul din Anexa 7 la raportul de expertiză, unde sunt prezentate, în sinteză, serviciile prestate, modul lor de realizare, necesitatea fiecăruia, modul cum au fost utilizate de societățile beneficiare și beneficiile utilizării acestor servicii pentru societățile beneficiare, expertul desemnat în cauză și-a însușit punctul de vedere al expertului contabil parte, reprezentând pe inculpatul M.T.H., conform căruia există suficiente argumente și dovezi în evidențele contabile și în dosarul cauzei că serviciile care fac obiectul contractelor analizate au fost necesare, au fost utile și au fost executate.

Instanța de fond a mai apreciat că atâta timp cât organele de conducere respectiv, Adunarea Generală a Acționarilor și Consiliul de Administrație și Control ale celor trei firme beneficiare, în toată perioada derulării contractelor ce fac obiectul acestui dosar, au aprobat sumele bugetare pentru aceste contracte, au aprobat, fără nicio rezervă, situațiile financiare care cuprindeau și operațiile patrimoniale aferente acestor contracte și au descărcat de gestiune, în fiecare an, pe administratorii acestor societăți, inclusiv pentru activitățile legate de aceste contracte, rezultă că S.A.I. M.I. SA, SC GMT A. SA și SC M.M. SRL nu au considerat că încheierea, derularea și plata acestor contracte s-ar fi desfășurat cu încălcarea legii sau a regulamentelor interne, sau că aceste operațiuni le-ar fi cauzat prejudicii.

În ceea ce privește plățile făcute în numerar, martora D.M. a arătată că ele respectau întocmai normele legale privind limita de bani și plafonul de casă maxim admis, iar martora M.Z.A. care avea calitatea de președinte-director general a precizat la rândul ei că plata în numerar către inculpatul G.V. era perfect legală, potrivit O.G. nr. 15/1996 - în limita plafonului maxim de 30 milioane ROL. S-a mai reținut că de altfel și expertul M.M. răspunzând la obiecțiunile formulate la expertiza contabilă a arătat că plățile aferente contractelor care fac obiectul prezentului dosar, s-au încadrat în prevederile legii și normelor financiar-contabile.

Modalitatea de plată folosită de cele trei societăți pentru plățile aferente contractelor (a căror analiză a constituit-o expertiza contabilă dispusă și efectuată în cauză) s-a apreciat a fi în concordanță cu legislația financiară iar toate operațiunile aferente plății contractelor au fost corect emise și, în totalitate, înregistrate în evidența contabilă a beneficiarului de către GMT A. SA. În ceea ce privește infracțiunea de instigare la înșelăciune reținută în sarcina inculpatului M.T.H., instanța de fond a apreciat că acesta nu avea posibilitatea efectivă de a o determina pe martora M.Z.A.

să încheie cele 7 contracte de prestări servicii și nici nu a reieșit că ar fi făcut presiuni asupra respectivei martore, mai mult, că nu putea să-i dea vreun ordin de serviciu în acest sens întrucât erau societăți diferite, dar asemenea probleme erau discutate în toate consiliile manageriale, ea însăși fiind convinsă de necesitatea efectuării unor astfel de operații, ulterior, apreciind că s-au văzut îmbunătățiri multiple din punct de vedere informatic. Așa fiind, instanța de fond a apreciat că faptele inculpaților M.T.H. și G.V. nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și nici cea de instigare la săvârșirea acestei infracțiuni reținută numai în sarcina inculpatului M.T.H.

față de martora M.Z.A. și a dispus achitarea ambilor în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. În sarcina inculpatului G.V., care în perioada 2001 - 2005 a semnat în fals, prezentându-se ca reprezentant legal al SC A.I. SRL și SC C&C C. SRL (societăți care nu cunoșteau că pe numele lor se derulează contracte ca și SC A.I. SRL - societate care nici nu există) un număr de 24 contracte de prestări servicii cu S.A.I. M.I. SA, s-a reținut infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută și pedepsită de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. De asemenea și cele șapte contracte semnate de inculpatul G.V. în perioada 2001 - 2005, în fals, prezentându-se ca reprezentant legal al SC A.I.

SRL, SC C&C C. SRL și SC A.I. SRL cu SC M.M. SRL, întrunesc elementele constituite ale infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută și pedepsită de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a mai reținut că toate contractele semnate în acest fel erau redactate și ștampilate cu ștampila având impresiuni diferite de cele ale societăților comerciale în numele cărora se prezenta și oricât a susținut inițial că modelele de contract și împuternicirile le-ar fi primit de la defunctul C.I., ulterior, când de la domiciliul său au fost ridicate componente de ștampile aparținând SC A.I. SRL, SC A.I. SRL și SC C&C C. SRL cu diferențe majore între originale și cele cu care parafa inculpatul contractele, a recunoscut comiterea faptelor.

Cum aceste infracțiuni au fost stabilite numai în sarcina inculpatului G.V., prima instanță a dispus condamnarea acestuia la pedepse individualizate corespunzător criteriilor instituite de art. 72 C. pen. și în acord cu scopul pe care trebuie să-l îndeplinească, pronunțând, totodată achitarea inculpatului M.T.H. în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., reținând că faptele acestuia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În ceea ce privește latura civilă, instanța de judecată a omologat raportul de expertiză financiar-contabilă și răspunsul la obiecțiunile formulate și a constatat că „în perioada 2001 - 2004, toate documentele - contractele, procesele-verbale de recepție a lucrărilor, facturile fiscale și chitanțele - au fost acceptate de către toate organele de conducere și de control ale celor trei societăți beneficiare, și de către firma care le ținea evidența contabilă (SC GMT A. SA), care le-au considerat documente valabile. Doar în urma controalelor încrucișate efectuate de Garda Financiară și A.N.A.F., conducerile și organele de control ale celor trei societăți beneficiare și firma care le ținea evidența contabilă, au descoperit că documentele fiscale primite de la societățile furnizoare nu sunt legal valabile pentru a înscrie în contabilitate operațiile respective la cheltuieli deductibil fiscal.

(..) Atâta timp cât organele de conducere (A.G.A., CA.) și control ale celor trei societăți beneficiare, în toată perioada derulării contractelor care fac obiectul acestui dosar, au aprobat sumele bugetate pentru aceste contracte, au aprobat, fără nicio rezervă, situațiile financiare care cuprindeau și operațiile patrimoniale aferente acestor contracte și au descărcat de gestiune, în fiecare an, pe administratorii acestor societăți, inclusiv pentru activitățile legate de aceste contracte, rezultând că S.A.I. M.I. SA, SC GMT A. SA și SC M.M. SRL nu au considerat că încheierea, derularea și plata acestor contracte s-ar fi desfășurat cu încălcarea legii sau a regulamentelor interne, sau că aceste operații le-ar fi cauzat prejudicii.

S-a mai reținut că expertul a verificat bugetul de venituri și cheltuieli și execuția acestuia în cadrul S.A.I. M.I. SA și a constatat că suma acestor contracte se regăsește în capitolul de cheltuieli bugetate, încadrându-se în cuantumul aprobat de către Adunarea Generală a Acționarilor. În ceea ce privește SC G.F.M. SA a considerat că aceasta nu a suferit un prejudiciu în urma încheierii, derulării și plății contractelor care fac obiectul acestui dosar, întrucât ea nu a fost parte contractantă, iar invocarea calității de acționar în cele trei societăți beneficiare contravine Legii nr. 31/1990, care prevede că acționarii unei societăți comerciale nu se pot constitui parte prejudiciată de către un terț care are relații comerciale cu aceasta.

De asemenea, s-a mai constat că Ministerul Finanțelor Publice, prin A.N.A.F., nu a suferit niciun prejudiciu deoarece la data constituirii ca parte civilă, aceasta încasase toate sumele datorate de S.A.I. M.I. SA, SC GMT A. SA și SC M.M. SRL. S-a mai reținut că S.A.I. M.I. SA, SC GMT A. SA și SC M.M. SRL nu trebuiau să plătească sumele impuse de A.N.A.F., dar atâta timp cât cele trei societăți au semnat fără obiecțiuni rapoartele rezultate în urma controlului A.N.A.F., și au plătit imediat sumele pretinse, înseamnă că și-au însușit în totalitate concluziile acestor rapoarte. Sumele pentru care s-au constituit ca fiind prejudicii suferite de S.A.I. M.I. SA, SC GMT A. SA S.A sau SC M.M. SRL, sunt sumele plătite la A.N.A.F.

acestea fiind rezultatul controalelor efectuate la cele trei societăți, în anul 2005. De asemenea, prima instanța a apreciat că la S.A.I. M.I. SA, prin Procesul-verbal nr. 1413 din 28 martie 2005, A.NA.F. a stabilit un prejudiciu total de 7.031.392.513 ROL, compus din impozit pe profit în sumă de 4.665.881.002 ROL, T.V.A. în sumă de 183.791.556 ROL, dobânzi și penalități de întârziere în sumă de 2.181.719.955 ROL S-a mai constatat că diferența dintre suma invocată de către S.A.I. M.I. SA de 6.019.459.200 ROL și cea stabilită de către A.N.A.F. de 7.031.392.513 ROL se referă la alte operațiuni care nu au legătură cu obiectul cauzei și pe care A.N.A.F. Ie-a considerat ca fiind datorii la buget, iar sumele stabilite de această instituție ca debite și penalități au fost achitate.

Conform raportului A.N.A.F. acest prejudiciu s-a creat în urma înregistrării unor documente primare de către firma de contabilitate, care nu îndeplineau calitatea de documente justificative legal întocmite. Așa cum s-a precizat în raportul inițial, expertul și-a însușit punctul de vedere al A.N.A.F., și a considerat că responsabilitatea pentru aceste plăți suplimentare aparține SC GMT A. SA, societate care se ocupa de înregistrările contabile ale S.A.I. M.I. SA, SC GMT A. SA și SC M.M. SRL, care a înregistrat plățile efectuate în cadrul acestor contracte drept cheltuieli deductibile fiscal, în loc să le înregistreze drept cheltuieli nedeductibile fiscal. Prima instanță a mai reținut că A.N.A.F.

a specificat în Procesul-verbal nr. 1413 din 28 martie 2005: - responsabilitatea înregistrării, drept cheltuieli deductibile, în contabilitatea S.A.I. M.I. SA, a unor documente care nu îndeplineau calitatea de documente justificative legal întocmite, revine S.C. GMT A. SA, în conformitate cu prevederile Contractului de prestări servicii nr. A din 26 iulie 2001 și ale pct 9.11 din H.G. 859/2002 pentru aprobarea Instrucțiunilor elaborate în aplicarea Legii nr. 414/2002. Dacă SC GMT A. SA ar fi făcut de la început corect aceste înregistrări, cele trei societăți nu ar fi avut nimic de plătit suplimentar și nu ar fi avut niciun prejudiciu. De altfel, A.N.A.F. nu a aplicat nicio sancțiune, deoarece a considerat că greșelile de înregistrare contabilă nu au fost voluntare, ci s-au datorat lipsei de informații.

Rezultatele controlului A.N.A.F. au fost însușite de către societățile verificate, acestea nu au făcut obiecțiuni, mai mult, acestea au achitat integral sumele imputate de A.N.A.F., deci confirmând culpa privind înregistrările în evidența contabilă pe cheltuieli deductibil fiscal". Având în vedere concluziile raporturilor de expertiză financiar contabilă, prima instanță a respins, ca nefondate, cererile de despăgubiri materiale solicitate în cauză și, pe cale de consecință, în baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. a dispus ridicarea sechestrului asigurător dispus. A obligat pe inculpatul G.V. la cheltuieli judiciare statului. Împotriva acestor hotărâri, au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și părțile civile SC M.M.

SA, M.I. SA, SC GMT A. SA și A.N.A.F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie după cum urmează: - Parchetul de pe lângă Tribunalul București, pe aspectul achitării greșite a inculpaților pentru infracțiunile de înșelăciune și respectiv, fals în înscrisuri sub semnătură privată (privitor la inculpatul M.T.H.), omisiunea de a dispune desființarea înscrisurilor falsificate susținând că faptele inculpaților există și au fost dovedite de contractele încheiate cu nerespectarea condițiilor legale (Regulamentul de Organizare și Funcționare) ceea ce a făcut posibil ca inculpatul G.V. să încaseze suma totală de 18 miliarde ROL; nu s-a verificat competența profesională și experiența în domeniul IT, nu s-a verificat autorizația privind asistența de specialitate în reconfigurarea rețelei de calculatoare și securizare a informațiilor încălcându-se astfel prevederile Legii nr. 82/1991 de către inculpatul M.T.H.

Mai mult și executarea activității financiare a S.A.I. M.I. SA în favoarea firmei SC GMT A. SA prin intermediul căreia s-au încheiat contracte cu prestatorii este o formă de eludare a legii permițându-se astfel ca printr-un număr de 677 chitanțe (pentru a nu se depăși plafonul de casă maxim admis) să se încaseze de către inculpatul G.V. suma de bani arătată. Partea civilă, S.A.I. M.I. SA, a criticat numai latura civilă a cauzei arătând că raportul de expertiză efectuat în cauză se contrazice cu suplimentul ce cuprinde răspunsul la obiecțiunile părților iar prima instanță prin omologarea ambelor lucrări deși a confirmat prejudiciul, în final, a respins, ca nefondate, cererile de despăgubiri formulate în cauză.

Prin Decizia penală nr. 254/A din 26 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și părțile civile SC M.M. SRL, Societatea de Administrare a Investițiilor M.I. SA, SC GMT A. SA și Agenția Națională de Administrare Fiscală. A fost desființată, în parte, sentința penală apelată și rejudecând în fond: În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul M.T.H., pentru fiecare dintre infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen.

și art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a fost achitat același inculpat, pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul G.V., pentru fiecare dintre infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus desființarea, în totalitate, a înscrisurilor falsificate, respectiv, un număr de 26 de facturi fiscale emise pe numele cumpărătorului Societatea de Administrare a Investițiilor M.I.

SA, cu numerele "X" din 02 septembrie 2002, "X1" din 28 noiembrie 2001, "X2" din 20 iunie 2002, "X3" din 15 iulie 2003, "X4" din 24 mai 2004, "X5" din 18 martie 2002, "X6" din 24 octombrie 2002, "X7" din 16 iunie 2003, "X8" din 29 martie 2004, "X8" din 08 mai 2002, "X9" din 17 februarie 2003, "X10" din 26 septembrie 2003, "X11" din 09 august 2004, "X12" din 13 mai 2002, "X13" din 12 decembrie 2002, "X14" din 25 august 2003, "X15" din 31 mai 2004, "X15" din 05 decembrie 2002, "X16" din 24 aprilie 2003, "X17" din 17 decembrie 2003, "X18" din 29 septembrie 2004, "X19" din 26 august 2002, "X20" din 24 martie 2003, "X22" din 13 noiembrie 2003, "X22" din 02 august 2004 și "X23" din 27 februarie 2004; 24 de contracte de prestări servicii încheiate cu Societatea de Administrare a Investițiilor M.I.

SA, în calitate de beneficiar, dosar de urmărire penală, cu numerele "Y1" din 23 august 2002, "Y2" din 27 mai 2002, "Y3" din 02 noiembrie 2001, "Y4" din 03 aprilie 2002, "Y5" din 28 octombrie 2002, "Y6" din 12 februarie 2003, "Y7" din 18 aprilie 2003, "Y8" din 08 iulie 2003, "Y9" din 24 septembrie 2003, "Y10" din 09 decembrie 2003, "Y11" din 22 aprilie 2004, "Y12" din 04 august 2004 - și Actele adiționale nr. 4880 din 02 noiembrie 2004 și nr. 3868 din 06 septembrie 2004, 808 din 01 martie 2002, 1913 din 07 mai 2002, 2741 din 26 iunie 2002, 4206 din 27 septembrie 2002, 5241 din 03 decembrie 2002, 1156 din 18 martie 2003, 2393 din 05 iunie 2003, 3333 din 14 august 2003, 4435 din 30 octombrie 2003, 1009 din 09 martie 2004, 2369 din 27 mai 2004 - și Actul adițional nr. 2862 din 30 iunie 2004 -, 278 din 27 ianuarie 2004; 5 contracte de prestări servicii încheiate cu SC GMT A. SA, în calitate de beneficiar, din 07 decembrie 2001, din 20 martie 2002, din 07 mai 2002, din 04 decembrie 2002, din 23 septembrie 2002 și 5 facturi fiscale emise pe numele cumpărătorului SC GMT A. SA, din 06 decembrie 2002, din 27 septembrie 2002, din 30 mai 2002, din 21 martie 2002, din 17 decembrie 2001; două contracte de prestări servicii încheiate cu SC M.M.

SRL, cu numerele 424 din 28 decembrie 2001, 183 din 09 iulie 2002 și 2 facturi fiscale emise pe numele cumpărătorului SC M.M. SRL, din 16 iulie 2002 și din 21 decembrie 2001. În baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen. au fost lăsate nesoluționate acțiunile civile formulate de părțile civile SC M.M. SRL, Societatea de Administrare a Investițiilor M.I. SA, SC GMT A. SA și Agenția Națională de Administrare Fiscală. S-a dispus înlăturarea obligării părților civile la plata cheltuielilor judiciare către stat ocazionate de judecarea fondului cauzei și, conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare au rămas în sarcina statului. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în apel rămânând în sarcina statului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele: Cei doi inculpați au fost audiați de instanță și în această fază procesuală. În sarcina inculpaților M.T.H. și G.V. s-a reținut săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și instigare la înșelăciune (numai inculpatul M.T.H.) prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. și respectiv, fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. constând în aceea că, în perioada 2001 - 2005, prin folosirea unor ștampile false, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, M.T.H. în înțelegere cu inculpatul G.V.

au semnat un număr de 24 contracte de prestări servicii privind securizarea datelor informatice de societățile conduse de inculpatul M.T.H. Astfel, acest inculpat în calitate de președinte-director general la S.A.I. M.I. SA și inculpatul G.V., în calitate de reprezentant al SC A.I. SRL, SC A.I. SRL și SC C&C C. SRL au prevăzut, în contracte, în amănunt clauzele ce trebuiau îndeplinite de fiecare parte iar cel din urmă le-a îndeplinit întocmai (prestații, timp de lucru, plata și modalitatea ei). Fiecare contract conținea informațiile necesare pe baza căruia s-a întocmit factura fiscală de către prestator iar el a fost înregistrat în contabilitatea încredințată firmei GMT A. SA fiind oglindite în bilanțurile acesteia și făcând dovada până la proba contrară.

Împrejurarea că sumele de bani ce i se cuveneau în contul prestațiilor inculpatului G.V. erau ridicate pe chitanțe din casieria instituției nu face decât să ateste că nu s-a ocolit calea legală atâta timp cât arătau destinatarul, suma de bani, data și semnăturile beneficiarului și ale celui care realiza operațiunea, încât apare plauzibilă apărarea inculpatului M.T.H. că nu cunoștea dacă celălalt inculpat acționa în numele firmelor pe care le reprezenta, fiind mai presus de orice îndoială aparența de legalitatea statornicită de mai multă vreme de fostul director C.I. Instanța de apel a apreciat că activitățile lor materiale nu îmbracă forma unor infracțiuni, cei doi acționând în baza unor contracte scrise, cu clauze legale, îndeplinite de fiecare parte fără ca pentru inculpatul M.T.H.

să fie nevoie de autorizări sau aprobări ale Consiliului de Administrație al societăților SC M.M. SRL, Societatea de Administrare a Investițiilor M.I. SA și SC GMT A. SA. S-a mai apreciat că în ceea ce privește derularea celor 7 contracte pe care le-a încheiat martora M.Z.A. nu se poate reține o acțiune de imixtiune sau de presiune în vreo formă sau alta a inculpatului M.T.H. care să o fi instigat la activitățile ilegale, aceasta declarând explicit că în urma contractelor de secretizare s-au văzut îmbunătățiri multiple în activitatea legată de SC GMT A. SA, SIF, M.M. SA din punct de vedere informatic. Mai mult, martorii O.N. și L.C. au relatat cu ocazia depozițiilor luate de instanță că se cunoștea despre existența contractelor și înregistrarea lor în scriptele contabile iar valoarea lor era prevăzută în bugetul de venituri și cheltuieli cu sume aprobate în Consiliul de Administrație al S.A.I.

M.I. SA. Instanța a avut în vedere și declarația martorei C.C.E. privind cheltuielile ocazionate de cele 24 contracte în cauză arătând că ele au fost discutate cu ocazia analizei bugetului de cheltuieli în Consiliul de Administrație la S.A.I. M.I. SA și în cadrul G.F.M. Martorul O.N. a declarat în instanță că cele 24 de contracte ce formează obiectul cauzei nu trebuiau supuse Consiliului de Administrația al S.A.I. M.I. SA întrucât la elaborarea lor erau consultați juriștii firmei și nu era obligatorie avizarea lor către direcția juridică. Conform Regulamentul de Organizare și Funcționare avizul direcției juridice se solicita numai la cererea vreunui departament, iar aprobarea Consiliului de Administrație numai în cazul unor contracte ce vizau sume mai mari de 100 milioane ROL.

Regulamentul de Organizare și Funcționare a S.A.I. M. nu prevedea nici o obligativitate din partea directorului general de a solicita avizul direcției judiciare din cadrul societății sau de a supune avizul Consiliului de Administrație. Conform Regulamentului de Organizare și Funcționare intern inculpatul M.T.H. nu avea obligația de a obține avizul direcției juridice de a încheia diverse contracte comerciale și nici Consiliului de Administrație. Consiliul de Administrație al fiecărei societăți avea dreptul prin lege să încheie contracte comerciale fără aprobarea G.F.M. Contractele nu au fost puse nici în discuția Consiliului de Administrație al G.F.M. neexistând obligativitatea din partea S.A.I.

M.I. SA de a le supune discuțiilor astfel că sunt tot atâtea probe că validitatea contractelor încheiate de inculpați nu erau supuse unor condiții de formă ale avizării lor de către un for superior al societăților. În ceea ce privesc susținerile expertului care a întocmit raportul de expertiză financiar-contabilă efectuat în timpul urmăririi penale, în sensul că au fost încălcate prevederile Regulamentului de Organizare și Funcționare cu privire la neaprobarea de către Consiliul de Administrație a celor 24 contracte deduse judecății, precum și pentru neavizarea acestor contracte pentru legalitate de Direcția Juridică, instanța de apel a reținut că același expert, audiat în timpul cercetării judecătorești, a menționat: „(..) afirmația pe care am făcut-o la acest punct reprezintă interpretarea pe care eu am dat-o regulamentului de funcționare, în care se specifica, obligativitatea aprobării încheierii contractelor de către Consiliu de Administrație în mod generic.

Cu privire la vizarea contractelor pentru legalitate de direcția juridică, arăt că am făcut aceste afirmații pe baza ROF-ului, fără a menționa toate dispozițiile din acest regulament, deoarece era foarte stufos, iar eu am făcut aceste trimiteri la acest regulament, urmând ca organul de urmărire penală să îl aprofundeze (..)". Instanța de apel a apreciat că nu poate fi reținut ca probă în dosar, un raport de expertiză în care expertul recunoaște că nu a analizat în profunzime Regulamentul de Organizare și Funcționare, nu a recunoscut activitatea specifică desfășurată de către S.A.I. M.I. SA, s-a mărginit să analizeze modul de încheiere a contractelor, la modul general, fără nicio legătură cu cauza dedusă judecății, afirmând că regulamentul era prea stufos pentru a-l studia, urmând ca organul de urmărire să-l aprofundeze.

S-a mai reținut că de altfel, în raportul de expertiză întocmit în timpul cercetării judecătorești, expertul a precizat că fila din ROF-ul atașat rechizitoriului și care a fost avut în vedere la întocmirea raportului financiar contabil în timpul urmăririi penale, este o normă internă a unei alte societăți comerciale care nu este opozabilă S.A.I. M.I. SA, atâta timp cât nu este preluată în normele interne ale acesteia. Instanța de prim control judiciar a constat că deși cei doi inculpați au încheiat contractele în discuție, în condițiile arătate și au respectat clauzele înscrise, nu se poate reține că faptele lor au conotații penale astfel că achitarea pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune se va face în condițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc.

pen. și sub acest aspect vor fi admise apelurile declarate în cauză. S-a mai reținut că inculpatul G.V. a fost corect condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că dându-se ca reprezentantul celor trei firme SC A.I. SRL, SC A.I. SRL și SC C&C C. SRL a încheiat contracte redactate, semnate și ștampilate de el, recunoscând că niciuna dintre ele nu îi aparține, mai mult, că de la domiciliul său au fost ridicate componente de ștampile ale acestor firme cu diferențe majore față de originalul lor iar, după verificări, stabilindu-se că SC A.I. SRL nici nu există.

Totodată, instanța de apel a apreciat că în mod corect, la individualizarea și dozarea pedepselor aplicate, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale instituite de art. 72 C. pen., ale gravității faptelor, gradului de pericol social concret, limitelor de pedeapsă prevăzute de cod, urmările socialmente periculoase și timpul relativ mare scurs de la comiterea lor, circumstanțele personale ale inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, încadrat în muncă, prezent la fiecare chemare a instanței cu o atitudine corespunzătoare pe parcursul cercetărilor încât orientarea către mediul cuantumului prevăzut de lege corespunde scopului educativ-preventiv și de coerciție pe care pedeapsa trebuie să o îndeplinească.

S-a mai constatat că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la desființarea înscrisurilor falsificate de acest inculpat, iar pe calea apelurilor se impune a se dispune, în conformitate cu dispozițiile art. 348 C. proc. pen., desființarea, în totalitate, a facturilor fiscale emise pe numele cumpărătorului S.A.I. M.I. SA în număr de 26, tot la fel, și al celor 24 contracte de prestării servicii și unul adițional încheiate cu aceeași societate în calitate de beneficiar, a 5 contracte de prestării servicii încheiate cu SC GMT A. SA și 5 facturi fiscale pe numele aceleiași societăți în calitate de cumpărător, ca și două contracte de prestării servicii și două facturi fiscale emise pe numele cumpărătorului SC M.M.

SRL. Dat fiind că pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., această instanță a dispus achitarea inculpaților pentru cazul prevăzut în art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. în conformitate cu dispozițiile art. 346 C. proc. pen. alin. (4) va lăsa nesoluționată acțiunea civilă formulată de părțile civile SC M.M. SRL, S.A.I. M.I. SA, SC GMT A. SA și A.N.A.F. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și părțile civile SC M.M. SRL București și SC GMT A. SA București. În recursul său, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a criticat hotărârile pronunțate în cauză, pentru cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct 17, 17 2 și 18 C. proc.

pen., referitoare la greșita încadrare juridică dată faptelor și greșita achitare a inculpaților M.T.H. și G.V., sub următoarele aspecte: Greșita încadrare juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților: M.T.H. în infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și participație improprie la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 31, cu referire la art. 215 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în loc de complicitate la aceste infracțiuni, prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 raportat la art. 31, cu referire la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; G.V.

în infracțiunile de înșelăciune, prevăzută de 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 215 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în loc de infracțiunile de înșelăciune prevăzute d art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în loc de infracțiunile de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Greșita achitare a inculpaților M.T.H. pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și participație improprie la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 31, cu referire la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și G.V. pentru infracțiunile de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 215 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a susținut că în ce privește infracțiunile de înșelăciune prevăzute de art. 215 C. pen., reținute în sarcina inculpaților, acestea au fost comise cu prilejul încheierii și apoi a executării contractelor încheiate cu SC S.A.I. M. S.A, respectiv contractelor încheiate cu SC GMT A. SA și SC M.M. SRL, corecta încadrare juridică impune incidența și a alin. (3) al art. 215 C. pen., mai ales că dat fiind caracterul fals al acestor convenții, a fost reținut și alin. (2) al aceluiași articol, prin modalitatea folosirii acestora ca mijloc fraudulos în comiterea infracțiunii de înșelăciune.

S-a mai susținut că în plus, activitatea inculpatului M.T.H. în calitate de președinte al Consiliului de Administrație al SC S.A.I. M. SA, a constat în înlesnirea activității infracționale de înșelăciune inculpatului G.V. cu prilejul încheierii și derulării unui număr de 31 de contracte de prestări servicii falsificate de acesta din urmă. În motivarea recursului parchetului s-a mai arătat că M.T.H., a acceptat î