ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2141/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București sub nr. 60982/299/2012 la data de 28 decembrie 2012, reclamanta M.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul I.C., constatarea încălcării drepturilor nepatrimoniale ale reclamantei constând în onoare, reputație și imagine prin acuzațiile mincinoase și prin declarații denigratoare și defăimătoare susținute de către pârât în mod public privitoare la activitatea desfășurată de reclamantă în cadrul Parlamentului European, obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin încălcarea drepturilor nepatrimoniale în valoare de 50.000 euro și obligarea la publicarea hotărârii în cadrul a trei ziare: J.N., R., Ziarul F., precum și în cadrul blog-ului personal aflat la adresa de internet, pe cheltuiala exclusivă a pârâtului, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat că începând cu data de 25 octombrie 2012 pârâtul a susținut conferințe și declarații de presă, intervenții în cadrul unor emisiuni televizate și interviuri pentru editoriale prin care a transmis informații mincinoase opiniei publice privind anchetarea reclamantei de către Comisia de Etică din cadrul Parlamentului European, acuzațiile mincinoase, declarațiile denigratoare și defăimătoare lezând în mod grav drepturile nepatrimoniale ale reclamantei constând în onoare, demnitate, reputație și imagine, drepturi fundamentale exercitării mandatului de membru în Parlamentul European. S-a arătat că pârâtul construiește elemente strategice mincinoase ce pot fi identificate ca părți componente ale unei campanii de denigrare și defăimare a reclamantei.

Reclamanta a arătat că sunt aplicabile dispozițiile art. 30 din Constituția României, art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 252, 253, 1349, 1357 C. civ., fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a pârâtului, fiind produs un prejudiciu prin depășirea limitelor libertății de exprimare și încălcarea normelor constituționale. S-a mai arătat că prin intervenția din cadrul emisiunii "XX" difuzată de postul de televiziune AA în data de 25 octombrie 2012, pârâtul a inițiat campania mincinoasă desfășurată împotriva reclamantei care a culminat cu acuzația falsă, preluată de întreaga mass-media privind anchetarea reclamantei de către Comisia de Etică a Parlamentului European.

În aceeași zi, pârâtul a susținut aceleași declarații mincinoase și printr-o intervenție difuzată de postul de televiziune AA, în cadrul emisiunii de știri și prin publicarea unui post intitulat „M.M., acuzată că i-a mințit pe membrii Parlamentului European" în cadrul blog-ului personal. A mai susținut reclamanta că pârâtul a formulat noi declarații publice în data de 23 noiembrie 2012, declarațiile fiind preluate de întreaga mass-media iar ulterior, pârâtul a publicat consecutiv în data de 24 noiembrie 2012 și 25 noiembrie 2012, articolele: "M.M. - justițiarul de mucava" și „M.M., despre minciună, dezinformare și defăimare" pe blog-ul: http://blog.xx.ro/parlamentul-european-2012/. S-a arătat că denigrarea și defăimarea reclamantei se desfășoară și în cadrul presei scrise prin interviurile acordate de către pârât, în data de 20 noiembrie 2012 declarând pentru ziarul R., iar ulterior acordând un interviu publicației online D.N.

La termenul din 10 iunie 2013, reclamanta a depus cerere precizatoare prin care a arătat că reformulează capetele cererii de chemare în judecată în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 50.000 euro cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat prin încălcarea drepturilor nepatrimoniale constând în onoare, demnitate, reputație și imagine, prin declarațiile denigratoare și defăimătoare susținute de către pârât în mod public privitoare la activitatea desfășurată de reclamantă în cadrul Parlamentului European și obligarea la publicarea hotărârii în cadrul a trei ziare: J.N., R., Ziarul F., precum și în cadrul blog-ului personal aflat la adresa de internet, pe cheltuiala exclusivă a pârâtului.

Totodată s-a arătat că înregistrările în cadrul cărora au fost formulate afirmații mincinoase, denigratoare și defăimătoare sunt: emisiunea „XX" din 25 noiembrie 2012, emisiunile de știri difuzate de AA din 25 noiembrie 2012 și Q. din 19 ianuarie 2013. Pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale prin raportare la dispozițiile art. 5 C. proc. civ., excepția inadmisibilității acțiunii și a solicitat respingerea cererilor ca nelegale și nefondate. Prin sentința civilă nr. 21455/2013 din 4 noiembrie 2013, Judecătoria sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat judecarea cererii formulate în favoarea Judecătoriei lași.

În argumentarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut că faptele ilicite indicate de către reclamantă ca fiind săvârșite de către pârât, denigratoare și defăimătoare la adresa reclamantei au fost săvârșite prin intervențiile pârâtului în emisiuni televizate, prin interviuri acordate unor publicații, prin publicarea unor articole pe internet și prin conferințe de presă. S-a mai reținut că intervențiile pârâtului în emisiuni televizate, interviurile acordate unor publicații și publicarea unor articole pe internet nu pot fi considerate ca fiind efectuate în raza de circumscripție a Judecătoriei sectorul 1 București, nefiind elemente care să determine locul săvârșirii faptei ilicite. Instanța a înlăturat susținerile reclamantei potrivit cărora locul săvârșirii faptelor ilicite este sediul postului de televiziune AA, reținând din transcriptul emisiunii din 25 octombrie 2012 (Anexa 9) că pârâtul a intervenit telefonic în cadrul acestei emisiuni.

Instanța reținând că nu poate fi determinat în mod concret locul săvârșirii tuturor faptelor indicate de către reclamantă cât și faptul că acestea urmează a fi analizate în totalitatea acestora, reclamanta indicând că faptele săvârșite de către pârât se identifică ca părți componente ale unei campanii de denigrare și defăimare a acesteia susținută de către pârât, a apreciat că potrivit dispozițiilor art. 5 C. proc. civ., competența soluționării prezentei cereri aparține instanței de la domiciliul pârâtului, situat în Municipiul lași, str. A.P., jud. lași. Prin sentința civilă nr. 3519 din 10 martie 2014, Judecătoria lași, legal învestită după declinare, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria lași a reținut, în esență, că reclamanții au dreptul, conform art. 159 C. proc. civ. să invoce această excepție, iar C. proc. civ. de la 1865 prevede o competență alternativă în ceea ce privește soluționarea litigiului. Prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat acoperirea prejudiciului produs prin fapta ilicită a pârâtului I.C. constând în despăgubiri rezultate din încălcarea de către acesta a drepturilor nepatrimoniale ale reclamantei constând în onoare, demnitate, reputație și imagine. Reclamanta poate alege între instanța de la domiciliul pârâtului, în condițiile art. 5 C. proc. civ., respectiv Judecătoria lași și cea în a cărei rază teritorială se pretinde a fi fost comise faptele, conform art. 10 pct. 8 C. proc.

civ., respectiv Judecătoria sectorului 1, pe raza cărea se află postul TV AA. Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării acestei cereri în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București, pentru următoarele considerente: Delimitarea atribuțiilor instanțelor, se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială. Sub aspect procesual, competența materială determină, în funcție de obiectul, natura și valoarea litigiului, cauzele ce pot fi soluționate numai de anumite categorii de instanțe.

În ceea ce privește competența teritorială a instanței, C. proc. civ. cuprinde norme cu caracter dispozitiv (art. 5-8) și norme cu caracter imperativ (art. 13-16). În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 13-16 C. proc. civ., care sunt norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică. Astfel, Înalta Curte, constată că, în speță, conform principiului disponibilității, reclamanta M.M.

a învestit Judecătoria sectorului 1 București, solicitând în contradictoriu cu pârâtul I.C., constatarea încălcării drepturilor sale nepatrimoniale constând în onoare, reputație și imagine prin acuzațiile mincinoase și prin declarații denigratoare și defăimătoare susținute de către pârât în mod public privitoare la activitatea desfășurată de reclamantă în cadrul Parlamentului European, obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin încălcarea drepturilor nepatrimoniale în valoare de 50.000 euro și obligarea la publicarea hotărârii în cadrul a trei ziare: J.N., R., Ziarul F., precum și în cadrul blog-ului personal aflat la adresa de internet, pe cheltuiala exclusivă a pârâtului, cu cheltuieli de judecată.

Prevederile art. 5 C. proc. civ. statuează asupra competenței ratione loci a instanței domiciliului pârâtului, iar potrivit art. 10 pct. 8 același cod, în afara domiciliului pârâtului, mai este competentă în cererile ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit, instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit acel fapt. Or, în raport de dispozițiile legale evocate și având în vedere că reclamanta avea posibilitatea de a alege între două instanțe deopotrivă competente, conform art. 12 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază, că, în speță competența de soluționare a cauzei revine instanței inițial învestite, Judecătoria sectorului 1 București, ca fiind instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta ilicită.

În raport de cele mai sus expuse, Înalta Curte, potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei sector 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 iunie 2014.