ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2141/2014

Asupra conflictului

negativ de competență de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei sectorului 1 București sub nr. 60982/299/2012 la data de 28

decembrie 2012, reclamanta M.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul I.C., constatarea

încălcării drepturilor nepatrimoniale ale reclamantei constând în onoare, reputație

și imagine prin acuzațiile mincinoase și prin declarații denigratoare și defăimătoare

susținute de către pârât în mod public privitoare la activitatea desfășurată de

reclamantă în cadrul Parlamentului European, obligarea pârâtului la plata despăgubirilor

pentru prejudiciul cauzat prin încălcarea drepturilor nepatrimoniale în valoare

de 50.000 euro și obligarea la publicarea hotărârii în cadrul a trei ziare: J.N.,

R., Ziarul F., precum și în cadrul blog-ului personal aflat la adresa de internet,

pe cheltuiala exclusivă a pârâtului, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii

s-a arătat că începând cu data de 25 octombrie 2012 pârâtul a susținut conferințe

și declarații de presă, intervenții în cadrul unor emisiuni televizate și interviuri

pentru editoriale prin care a transmis informații mincinoase opiniei publice privind

anchetarea reclamantei de către Comisia de Etică din cadrul Parlamentului European,

acuzațiile mincinoase, declarațiile denigratoare și defăimătoare lezând în mod grav

drepturile nepatrimoniale ale reclamantei constând în onoare, demnitate, reputație

și imagine, drepturi fundamentale exercitării mandatului de membru în Parlamentul

European.

S-a arătat că

pârâtul construiește elemente strategice mincinoase ce pot fi identificate ca părți

componente ale unei campanii de denigrare și defăimare a reclamantei.

Reclamanta a arătat

că sunt aplicabile dispozițiile art. 30 din Constituția României, art. 10 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, art. 252, 253, 1349, 1357 C. civ., fiind îndeplinite

condițiile răspunderii civile delictuale a pârâtului, fiind produs un prejudiciu

prin depășirea limitelor libertății de exprimare și încălcarea normelor constituționale.

S-a mai arătat

că prin intervenția din cadrul emisiunii "XX" difuzată de postul de televiziune

AA în data de 25 octombrie 2012, pârâtul a inițiat campania mincinoasă desfășurată

împotriva reclamantei care a culminat cu acuzația falsă, preluată de întreaga mass-media

privind anchetarea reclamantei de către Comisia de Etică a Parlamentului European.

În aceeași zi, pârâtul a susținut aceleași declarații mincinoase și printr-o intervenție

difuzată de postul de televiziune AA, în cadrul emisiunii de știri și prin publicarea

unui post intitulat „M.M., acuzată că i-a mințit pe membrii Parlamentului European"

în cadrul blog-ului personal.

A mai susținut

reclamanta că pârâtul a formulat noi declarații publice în data de 23 noiembrie

2012, declarațiile fiind preluate de întreaga mass-media iar ulterior, pârâtul a

publicat consecutiv în data de 24 noiembrie 2012 și 25 noiembrie 2012, articolele:

"M.M. - justițiarul de mucava" și „M.M., despre minciună, dezinformare

și defăimare" pe blog-ul: http://blog.xx.ro/parlamentul-european-2012/.

S-a arătat că

denigrarea și defăimarea reclamantei se desfășoară și în cadrul presei scrise prin

interviurile acordate de către pârât, în data de 20 noiembrie 2012 declarând pentru

ziarul R., iar ulterior acordând un interviu publicației online D.N.

La termenul din

10 iunie 2013, reclamanta a depus cerere precizatoare prin care a arătat că reformulează

capetele cererii de chemare în judecată în sensul obligării pârâtului la plata sumei

de 50.000 euro cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat prin încălcarea

drepturilor nepatrimoniale constând în onoare, demnitate, reputație și imagine,

prin declarațiile denigratoare și defăimătoare susținute de către pârât în mod public

privitoare la activitatea desfășurată de reclamantă în cadrul Parlamentului European

și obligarea la publicarea hotărârii în cadrul a trei ziare: J.N., R., Ziarul F.,

precum și în cadrul blog-ului personal aflat la adresa de internet, pe cheltuiala

exclusivă a pârâtului.

Totodată s-a arătat

că înregistrările în cadrul cărora au fost formulate afirmații mincinoase, denigratoare

și defăimătoare sunt: emisiunea „XX" din 25 noiembrie 2012, emisiunile de știri

difuzate de AA din 25 noiembrie 2012 și Q. din 19 ianuarie 2013.

Pârâtul a depus

întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale prin raportare

la dispozițiile art. 5 C. proc. civ., excepția inadmisibilității acțiunii și a solicitat

respingerea cererilor ca nelegale și nefondate.

Prin sentința

civilă nr. 21455/2013 din 4 noiembrie 2013, Judecătoria sectorului 1 București a

admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat judecarea

cererii formulate în favoarea Judecătoriei lași.

În argumentarea

soluției pronunțate, prima instanță a reținut că faptele ilicite indicate de către

reclamantă ca fiind săvârșite de către pârât, denigratoare și defăimătoare la adresa

reclamantei au fost săvârșite prin intervențiile pârâtului în emisiuni televizate,

prin interviuri acordate unor publicații, prin publicarea unor articole pe internet

și prin conferințe de presă.

S-a mai reținut

că intervențiile pârâtului în emisiuni televizate, interviurile acordate unor publicații

și publicarea unor articole pe internet nu pot fi considerate ca fiind efectuate

în raza de circumscripție a Judecătoriei sectorul 1 București, nefiind elemente

care să determine locul săvârșirii faptei ilicite.

Instanța a înlăturat

susținerile reclamantei potrivit cărora locul săvârșirii faptelor ilicite este sediul

postului de televiziune AA, reținând din transcriptul emisiunii din 25

octombrie 2012 (Anexa 9) că pârâtul a intervenit telefonic în cadrul acestei emisiuni.

Instanța reținând

că nu poate fi determinat în mod concret locul săvârșirii tuturor faptelor indicate

de către reclamantă cât și faptul că acestea urmează a fi analizate în totalitatea

acestora, reclamanta indicând că faptele săvârșite de către pârât se identifică

ca părți componente ale unei campanii de denigrare și defăimare a acesteia susținută

de către pârât, a apreciat că potrivit dispozițiilor art. 5 C. proc. civ., competența

soluționării prezentei cereri aparține instanței de la domiciliul pârâtului, situat

în Municipiul lași, str. A.P., jud. lași.

Prin sentința

civilă nr. 3519 din 10 martie 2014, Judecătoria lași, legal învestită după declinare,

a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, a constatat ivit

conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație

și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Judecătoria lași a reținut, în esență, că reclamanții au dreptul,

conform art. 159 C. proc. civ. să invoce această excepție, iar C. proc. civ. de

la 1865 prevede o competență alternativă în ceea ce privește soluționarea litigiului.

Prin acțiunea

introductivă reclamanta a solicitat acoperirea prejudiciului produs prin fapta ilicită

a pârâtului I.C. constând în despăgubiri rezultate din încălcarea de către acesta

a drepturilor nepatrimoniale ale reclamantei constând în onoare, demnitate, reputație

și imagine.

Reclamanta poate

alege între instanța de la domiciliul pârâtului, în condițiile art. 5 C. proc. civ.,

respectiv Judecătoria lași și cea în a cărei rază teritorială se pretinde a fi fost

comise faptele, conform art. 10 pct. 8 C. proc. civ., respectiv Judecătoria sectorului

1, pe raza cărea se află postul TV AA.

Analizând actele

și lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea

cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc.

civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării acestei

cereri în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuțiilor

instanțelor, se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială

și teritorială.

Sub aspect procesual,

competența materială determină, în funcție de obiectul, natura și valoarea litigiului,

cauzele ce pot fi soluționate numai de anumite categorii de instanțe. În ceea ce

privește competența teritorială a instanței, C. proc. civ. cuprinde norme cu caracter

dispozitiv (art. 5-8) și norme cu caracter imperativ (art. 13-16).

În principiu,

normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția

situațiilor prevăzute la art. 13-16 C. proc. civ., care sunt norme de competență

teritorială exclusivă, de ordine publică.

Astfel, Înalta

Curte, constată că, în speță, conform principiului disponibilității, reclamanta

M.M. a învestit Judecătoria sectorului 1 București, solicitând în contradictoriu

cu pârâtul I.C., constatarea încălcării drepturilor sale nepatrimoniale constând

în onoare, reputație și imagine prin acuzațiile mincinoase și prin declarații denigratoare

și defăimătoare susținute de către pârât în mod public privitoare la activitatea

desfășurată de reclamantă în cadrul Parlamentului European, obligarea pârâtului

la plata despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin încălcarea drepturilor nepatrimoniale

în valoare de 50.000 euro și obligarea la publicarea hotărârii în cadrul a trei

ziare: J.N., R., Ziarul F., precum și în cadrul blog-ului personal aflat la adresa

de internet, pe cheltuiala exclusivă a pârâtului, cu cheltuieli de judecată.

Prevederile

art. 5 C. proc. civ. statuează asupra competenței ratione loci a instanței domiciliului

pârâtului, iar potrivit art. 10 pct. 8 același cod, în afara domiciliului pârâtului,

mai este competentă în cererile ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit, instanța în circumscripția

căreia s-a săvârșit acel fapt. Or, în raport de dispozițiile legale evocate și având

în vedere că reclamanta avea posibilitatea de a alege între două instanțe deopotrivă

competente, conform art. 12 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază, că, în speță

competența de soluționare a cauzei revine instanței inițial învestite, Judecătoria

sectorului 1 București, ca fiind instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit

fapta ilicită.

În raport de cele

mai sus expuse, Înalta Curte, potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (5) C. proc.

civ., va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei sector

1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București. Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică astăzi, 10 iunie 2014.