ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1792/2012

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantele SC F.I.P. SRL și Casa de Insolvență M. IPURL au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Administrația Finanțelor Publice Sector 4 și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, anularea Ordinului nr. 2421 din 2007 și a Ordinului nr. 2222/2006 emise de Ministerul Finanțelor Publice. În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că Ordinul MFP nr. 2421/2007 de modificare a Instrucțiunilor de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operațiunile prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a)-i), art. 143 alin. (2) și art. 144 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și art. 12 alin. (2) din OMFP 2222/2006 prevede că livrările de bunuri efectuate de către comitenți către comisionari nu beneficiază de scutirea de TVA.

Reclamanta susține că Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal prevede scutirea de TVA, iar aceste acte normative date în aplicarea legii contravin prevederilor legale pe care le reglementează, contrar art. 73 (1), (2) și art. 74 din Legea nr. 24/2000, susținând că actele contestate afectează libertatea comerțului și libertatea de voință contractuală pe care o suprimă limitând-o la operațiuni care nu au fost avute în vedere de părți. Prin Sentința nr. 2264 din 23 martie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâte, respingând acțiunea față de pârâtele Administrația Finanțelor Publice sector 4 și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală în cauză.

Prin aceeași sentință, a respins acțiunea ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: În privința excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtele Administrația Finanțelor Publice sector 4 și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, prima instanță a reținut că actul administrativ contestat a fost emis de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, susținerea reclamantei în sensul că a chemat în judecată pârâtele pentru opozabilitatea hotărârii nu poate fi primită în raport de art. 23 din Legea nr. 554/2004 care a reglementat caracterul general obligatoriu al hotărârilor judecătorești irevocabile de anulare a unor acte administrative normative.

Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că prin Ordinul MFP nr. 2421/2007 au fost înlocuite Instrucțiunile de aplicare a scutirii de TVA pentru operațiunile prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a)-i), art. 143 alin. (2) și art. 144 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Ordinul MFP nr. 2222/2006. Prima critică adusă de reclamantă se referă la încălcarea art. 143 din Codul fiscal, prima instanță reținând că, în sens fiscal, o persoană impozabilă este persoana care acționează în nume propriu, dar în contul altei persoane, în calitate de intermediar, într-o livrare de bunuri și care a achiziționat și livrat bunurile respective ea însăși în condițiile stabilite de norme.

Cu privire la TVA, din punct de vedere fiscal, comisionarul este considerat cumpărător și revânzător al bunurilor indiferent dacă acționează în contul vânzătorului sau cumpărătorului concomitent. Scutirea de taxă în accepțiunea Codului Fiscal, a Directivei 2006/112/CEE și a Instrucțiunilor aprobate prin Ordinul MFP nr. 2222/2006, modificat de Ordinul MEF nr. 2421/2007 se aplică pentru livrarea de bunuri efectuată de comisionar indiferent dacă acționează în contul comitentului. Prima instanță a reținut astfel că art. 12 alin. (2) din actul administrativ contestat a fost emis în baza și în executarea art. 143 alin. (1) Cod fiscal și a Directivei Comunitare 2006/112/CEE, așa încât nu pot fi primite susținerile reclamantei în sensul că actul normativ contestat ar încălca Codul civil, art. 405 C. com., Legea nr. 24/2004, sau că afectează libertatea de voință contractuală ori libertatea comerțului.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S.C. F.I.P.

SRL Balotești, susținând că hotărârea atacată este nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, pentru următoarele argumente: - ordinele atacate încalcă legea în temeiul căreia au fost emise, respectiv prevederile art. 143 alin. (1) și (2) C. fisc., care prevăd următoarele: „(1) Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată: a) livrările de bunuri expediate sau transportate în afara țării, de către furnizor sau de către altă persoană în contul său; (2) Prin norme se stabilesc, acolo unde este cazul, documentele necesare pentru a justifica scutirea pe taxa pe valoarea adăugată, pentru operațiunile prevăzute la alin. 1) și, după caz, procedura și condițiile care trebuie îndeplinite pentru aplicarea scutirii de taxa pe valoarea adăugată”; - interpretarea dată de instanță prevederilor legale menționate în sensul că nu beneficiază de scutirea de taxă comisionarii care acționează în nume propriu dar în contul unui comitent din țară, este greșită, deoarece încalcă libertatea de voință a părților, astfel cum este definită de art. 969 C. civ., precum și libertatea comercială, respectiv art. 405 C. com.

privitor la contractul de comision; - ordinele atacate contravin normelor comunitare, respectiv Directivei nr. 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată - art. 146: „(1) Statele membre scutesc următoarele operațiuni: a) livrarea de bunuri expediate sau transportate la o destinație din afara Comunității de către vânzător sau în contul acestuia ; b) livrarea de bunuri expediate sau transportate la o destinație din afara Comunității de către un client nestabilit pe teritoriul lor sau în contul acestuia [… ]”. Criticile formulate se încadrează din punct de vedere procedural în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului de fond precum și motivul de recurs invocat, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică pentru următoarele considerente: Prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 2421/2007 au fost înlocuite Instrucțiunile de aplicare a scutirii de TVA pentru operațiunile prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a)-i), art. 143 alin. (2) și art. 144 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 222/2006. Art. 12 alin. (2) din ordinul menționat prevede: „pentru exportul sau livrările intracomunitare realizate prin comisionari care acționează în nume propriu dar în contul unui comitent din țară, livrările de bunuri realizate după data de 1 ianuarie 2007 de către comitenți către comisionari nu beneficiază de scutire de taxă, acordată în regim tranzitoriu potrivit alin. 1”.

La art. 12 alin. (1) s-a prevăzut scutirea de TVA pentru livrările realizate de comitenți către comisionari până la 31 decembrie 2006, fiind vorba, deci, de un regim tranzitoriu. Prin art. 146 paragraf 1 lit. a) din Directiva nr. 2006/112/CEE s-a reglementat scutirea de TVA numai pentru livrarea de bunuri în afara Comunității, cu condiția expedierii sau transportării bunurilor livrate de către furnizor, fără referire la o altă persoană care intervine în realizarea livrării. Astfel, prin ordinul atacat s-a realizat o definire a sintagmei de „persoană care expediază sau transportă bunuri în afara comunității în contul furnizorului”, ca fiind „persoana care face transportul” (art. 2 alin. (1) din Instrucțiuni).

Această interpretare este legală deoarece comisionarul acționează în nume propriu, chiar dacă în contul altei persoane; achiziționând și livrând bunurile respective acesta beneficiază el însuși de regimul fiscal privitor la TVA, regim stabilit de Codul fiscal, Directiva nr. 2006/112/CEE și instrucțiunile aprobate prin Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 222/2006, modificat de Ordinul Ministerului Economiei și Finanțelor nr. 2421/2007. Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC F.I.P. SRL Balotești prin administrator judiciar F.I. SPRL împotriva Sentinței nr. 2264 din 23 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2012. Procesat de GGC - DG