ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1792/2012

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamantele SC F.I.P. SRL și Casa de Insolvență M.

IPURL au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice,

Administrația Finanțelor Publice Sector 4 și Direcția Generală a Finanțelor

Publice a Municipiului București, anularea Ordinului nr. 2421 din 2007 și a

Ordinului nr. 2222/2006 emise de Ministerul Finanțelor Publice.

În motivarea

acțiunii, reclamantele au arătat că Ordinul MFP nr. 2421/2007 de modificare a

Instrucțiunilor de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru

operațiunile prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a)-i), art. 143 alin. (2) și

art. 144 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și art. 12 alin. (2) din

OMFP 2222/2006 prevede că livrările de bunuri efectuate de către comitenți

către comisionari nu beneficiază de scutirea de TVA.

Reclamanta susține că

Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal prevede scutirea de TVA, iar aceste

acte normative date în aplicarea legii contravin prevederilor legale pe care le

reglementează, contrar art. 73 (1), (2) și art. 74 din Legea nr. 24/2000,

susținând că actele contestate afectează libertatea comerțului și libertatea de

voință contractuală pe care o suprimă limitând-o la operațiuni care nu au fost

avute în vedere de părți.

Prin Sentința nr.

2264 din 23 martie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive

invocată de pârâte, respingând acțiunea față de pârâtele Administrația

Finanțelor Publice sector 4 și Direcția Generală a Finanțelor Publice a

Municipiului București ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate

procesuală în cauză.

Prin aceeași

sentință, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

În privința excepției

lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtele Administrația

Finanțelor Publice sector 4 și Direcția Generală a Finanțelor Publice a

Municipiului București, prima instanță a reținut că actul administrativ

contestat a fost emis de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, susținerea

reclamantei în sensul că a chemat în judecată pârâtele pentru opozabilitatea

hotărârii nu poate fi primită în raport de art. 23 din Legea nr. 554/2004 care

a reglementat caracterul general obligatoriu al hotărârilor judecătorești

irevocabile de anulare a unor acte administrative normative.

Pe fondul cauzei,

prima instanță a reținut că prin Ordinul MFP nr. 2421/2007 au fost înlocuite

Instrucțiunile de aplicare a scutirii de TVA pentru operațiunile prevăzute la

art. 143 alin. (1) lit. a)-i), art. 143 alin. (2) și art. 144

1

din

Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Ordinul MFP nr.

2222/2006.

Prima critică adusă

de reclamantă se referă la încălcarea art. 143 din Codul fiscal, prima instanță

reținând că, în sens fiscal, o persoană impozabilă este persoana care

acționează în nume propriu, dar în contul altei persoane, în calitate de

intermediar, într-o livrare de bunuri și care a achiziționat și livrat bunurile

respective ea însăși în condițiile stabilite de norme.

Cu privire la TVA,

din punct de vedere fiscal, comisionarul este considerat cumpărător și

revânzător al bunurilor indiferent dacă acționează în contul vânzătorului sau

cumpărătorului concomitent.

Scutirea de taxă în

accepțiunea Codului Fiscal, a Directivei 2006/112/CEE și a Instrucțiunilor

aprobate prin Ordinul MFP nr. 2222/2006, modificat de Ordinul MEF nr. 2421/2007

se aplică pentru livrarea de bunuri efectuată de comisionar indiferent dacă

acționează în contul comitentului.

Prima instanță a

reținut astfel că art. 12 alin. (2) din actul administrativ contestat a fost

emis în baza și în executarea art. 143 alin. (1) Cod fiscal și a Directivei

Comunitare 2006/112/CEE, așa încât nu pot fi primite susținerile reclamantei în

sensul că actul normativ contestat ar încălca Codul civil, art. 405 C. com.,

Legea nr. 24/2004, sau că afectează libertatea de voință contractuală ori

libertatea comerțului.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta S.C. F.I.P. SRL Balotești, susținând că

hotărârea atacată este nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită

a legii, pentru următoarele argumente:

- ordinele atacate

încalcă legea în temeiul căreia au fost emise, respectiv prevederile art. 143

alin. (1) și (2) C. fisc., care prevăd următoarele: „(1) Sunt scutite de taxa

pe valoarea adăugată: a) livrările de bunuri expediate sau transportate în

afara țării, de către furnizor sau de către altă persoană în contul său; (2)

Prin norme se stabilesc, acolo unde este cazul, documentele necesare pentru a

justifica scutirea pe taxa pe valoarea adăugată, pentru operațiunile prevăzute

la alin. 1) și, după caz, procedura și condițiile care trebuie îndeplinite

pentru aplicarea scutirii de taxa pe valoarea adăugată”;

- interpretarea dată

de instanță prevederilor legale menționate în sensul că nu beneficiază de

scutirea de taxă comisionarii care acționează în nume propriu dar în contul

unui comitent din țară, este greșită, deoarece încalcă libertatea de voință a

părților, astfel cum este definită de art. 969 C. civ., precum și libertatea

comercială, respectiv art. 405 C. com. privitor la contractul de comision;

- ordinele atacate

contravin normelor comunitare, respectiv Directivei nr. 2006/112/CE a Consiliului

din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată -

art. 146: „(1) Statele membre scutesc următoarele operațiuni: a) livrarea de

bunuri expediate sau transportate la o destinație din afara Comunității de

către vânzător sau în contul acestuia ; b) livrarea de bunuri expediate sau

transportate la o destinație din afara Comunității de către un client

nestabilit pe teritoriul lor sau în contul acestuia [… ]”.

Criticile formulate

se încadrează din punct de vedere procedural în prevederile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond precum și motivul de recurs invocat, Înalta Curte

constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică pentru

următoarele considerente:

Prin Ordinul

Ministrului Finanțelor Publice nr. 2421/2007 au fost înlocuite Instrucțiunile

de aplicare a scutirii de TVA pentru operațiunile prevăzute la art. 143 alin.

(1) lit. a)-i), art. 143 alin. (2) și art. 144

1

din Legea nr.

571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Ordinul Ministrului Finanțelor

Publice nr. 222/2006.

Art. 12 alin. (2) din

ordinul menționat prevede: „pentru exportul sau livrările intracomunitare

realizate prin comisionari care acționează în nume propriu dar în contul unui

comitent din țară, livrările de bunuri realizate după data de 1 ianuarie 2007

de către comitenți către comisionari nu beneficiază de scutire de taxă,

acordată în regim tranzitoriu potrivit alin. 1”.

La art. 12 alin. (1)

s-a prevăzut scutirea de TVA pentru livrările realizate de comitenți către

comisionari până la 31 decembrie 2006, fiind vorba, deci, de un regim

tranzitoriu.

Prin art. 146

paragraf 1 lit. a) din Directiva nr. 2006/112/CEE s-a reglementat scutirea de

TVA numai pentru livrarea de bunuri în afara Comunității, cu condiția expedierii

sau transportării bunurilor livrate de către furnizor, fără referire la o altă

persoană care intervine în realizarea livrării.

Astfel, prin ordinul

atacat s-a realizat o definire a sintagmei de „persoană care expediază sau

transportă bunuri în afara comunității în contul furnizorului”, ca fiind

„persoana care face transportul” (art. 2 alin. (1) din Instrucțiuni).

Această interpretare

este legală deoarece comisionarul acționează în nume propriu, chiar dacă în

contul altei persoane; achiziționând și livrând bunurile respective acesta

beneficiază el însuși de regimul fiscal privitor la TVA, regim stabilit de

Codul fiscal, Directiva nr. 2006/112/CEE și instrucțiunile aprobate prin

Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 222/2006, modificat de Ordinul Ministerului

Economiei și Finanțelor nr. 2421/2007.

Pentru considerentele

menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că

hotărârea atacată este legală și temeinică, Înalta Curte va respinge recursul

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC F.I.P. SRL Balotești prin administrator judiciar F.I. SPRL

împotriva Sentinței nr. 2264 din 23 martie 2011 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 aprilie 2012.

Procesat de GGC - DG