ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 534/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 534/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Timiș la data de 15 octombrie 2005, reclamantul G.I. a chemat în

judecată pe pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Acțiunilor Statului - AVAS,

solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună

obligarea pârâtei să execute contractul sinalagmatic de vânzare a unui număr de

200.009 acțiuni la BCR în cadrul acțiunii de privatizare prin preluarea în

plată a titlurilor de valoare nominală emise de Ministerul Finanțelor Publice

și, totodată, să-i elibereze certificatul de acționar al BCR SA, pentru acest

număr de acțiuni.

Prin sentința civilă

nr. 97 din 08 februarie 2006, Tribunalul Timiș - Secția Comercială a respins

cererea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că reclamantul nu a urmat procedura prevăzuta de

Regulamentul privind restituirea și atribuirea de acțiuni aprobat de

președintele AVAS și în condițiile în care s-a constatat că AVAS nu a elaborat

ofertă cu societățile comerciale în curs de privatizare, nu s-a adresat

instanței pentru obligarea pârâtei la întocmirea acesteia, astfel că, nu poate

fi considerat ca perfectat între părți contractul de vânzare-cumpărare de

acțiuni.

Apelul declarat de

reclamant împotriva sentinței a fost admis în sensul anulării ei și trimiterii

cauzei spre soluționare Curții de Apel București, ca primă instanța, prin

decizia nr. 182 din 02 octombrie 2006 a Curții de Apel Timișoara - Secția

Comercială și de Contencios Administrativ.

Instanța de control a

apreciat că în cauză își găsesc aplicarea dispozițiile art. 45 din O.U.G. nr.

51/1998, potrivit cărora cererile de orice natură privind drepturile și

obligațiile în legătură cu acțiunile bancare preluate de AVAS sunt de

competența Curții de Apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau

domiciliul pârâtului.

Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, a pronunțat sentința comercială nr. 172 din

14 septembrie 2007 și a respins ca neîntemeiată acțiunea introductivă, astfel

cum a fost precizată și cererea de chemare în garanție a Statului Român prin

Ministerul Finanțelor Publice, formulate de reclamant.

Curtea a reținut, în

esență, că potrivit Legii nr. 247/2005, prin care a fost modificată și

completată Legea nr. 10/2001, singura modalitate de valorificare a titlurilor

de valoare nominală emise și nevalorificate până la momentul intrării în

vigoare a actului normativ o reprezintă conversia de drept a acestor titluri de

valoare nominală în titluri de despăgubiri cu durată limitată de existență și,

ulterior, în acțiuni emise de Fondul Proprietatea, entitate destinată

realizării plații prin echivalent a despăgubirilor acordate în temeiul Legii

nr. 10/2001.

Împotriva acestei

sentințe, reclamantul a declarat recurs, solicitând casarea sentinței și pe

fond, admiterea acțiunii introductive astfel cum a fost precizată.

Prin decizia civilă

nr. 1580 din 09 mai 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție -

Secția Comercială, s-a admis recursul, s-au casat decizia și sentința

pronunțate în cauză și s-a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare în fond a

acțiunii, Tribunalului București - Secția Civilă, ca instanță competentă.

Pentru a hotărî

astfel, Înalta Curte a reținut că reclamantul a formulat acțiunea introductivă

în calitate de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii statuate prin

Legea nr. 10/2001, solicitând, în temeiul art. 34 alin. (5), preschimbarea

titlurilor de valoare nominală pe care le deține în acțiuni la BCR SA.

În legitimarea

calității de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea

nr. 10/2001, reclamantul a depus dispoziția nr. 2420 din 18 noiembrie 2004,

emisă de Primarul Municipiului Timișoara, prin care i-au fost acordate atât lui

cât și doamnei G.R., despăgubiri sub formă de titluri de valoare nominală de

2.092.359.379 lei pentru construcția demolată din str. Mircea cel Bătrân, din

Timișoara.

Potrivit art. 24 si

31 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 10/2001, competența de soluționare a

litigiilor izvorâte din aplicarea dispozițiilor privitoare la măsurile

reparatorii cuvenite persoanelor îndreptățite, aparține secției civile a

tribunalului în a cărei circumscripție teritorială se află sediul persoanei

juridice notificate.

Prin urmare,

competența de soluționare a cauzei de față, fondată pe dispozițiile Legii nr.

10/2001, este cea instituită de legea specială, dispozițiile menționate având

un caracter imperativ.

S-a apreciat,

totodată că dispozițiile art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 nu-si găsesc incidența

în cauză, deoarece litigiul de față nu privește drepturi și obligații în

legătură cu activele bancare neperformante, ci valorificarea titlurilor de

valoare nominală emise în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001, astfel cum a

fost completată și modificată, referitoare la măsurile reparatorii din cuprinsul

său.

Dosarul a fost

înaintat Tribunalului București, cauza fiind înregistrată sub nr. 23601/3/2008,

pe rolul Secției a IV-a Civilă, la data de 17 iunie 2008.

Prin sentința civilă

nr. 1868 din 16 decembrie 2008, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a

respins cererea formulată de reclamantul G.I. în contradictoriu cu pârâta AVAS

și chematul în garanție Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca

neîntemeiată și s-a respins cererea de chemare în garanție ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel,

tribunalul a reținut că reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu AVAS, în

temeiul art. 34 alin. (5), preschimbarea titlurilor de valoare nominală, emise

de Ministerul Finanțelor, în acțiuni la BCR SA, sens în care a trimis

scrisoarea de intenție nr. DJ/2894 din 21 iunie 2005; a mai solicitat

eliberarea certificatului de acționar la BCR SA pentru un număr de 200.009

acțiuni, obligarea AVAS la plata dividendelor aferente anilor 2005-2008 și

obligarea la plata penalităților de întârziere.

Reclamantul a

formulat cerere de chemare în garanție a Statului Român prin Ministerul

Finanțelor, întrucât titlurile de valoare nominală, folosite exclusiv în

procesul de privatizare, sunt garantate de stat.

Tribunalul a reținut

că, prin Dispoziția nr. 2420 din 17 noiembrie 2004, emisă de Primăria

Municipiului Timișoara, reclamantului și soției sale, li s-a propus acordarea

de despăgubiri în sumă de 2.092.359.379 lei, pentru imobilul din Timișoara. În

urma cererii formulate, Ministerul Finanțelor a eliberat reclamantului și

soției sale, titluri de valoare nominală în sumă de 209.235,94 Ron.

În data de 21 iunie

2005, acesta a depus la AVAS scrisoarea de intenție nr. DJ/2894, prin care își

manifesta opțiunea de a cumpăra acțiuni la BCR SA, contra titlurilor de valoare

emise de Ministerul Finanțelor.

AVAS a refuzat

solicitarea reclamantului, motivând refuzul față de reglementarea legală

incidentă cu privire la privatizarea BCR SA ca și față de faptul că nu sunt

incidente dispozițiile art. 34 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Tribunalul nu a

reținut susținerile AVAS, în sensul că sunt incidente textele legale din Legea

nr. 247/2005, care prevăd că puterea de circulație a titlurilor de valoare

nominală, nevalorificate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005,

a încetat, deoarece reclamantul a depus diligente la data de 21 iunie 2005,

exprimându-si clar intenția de a cumpăra acțiuni, de a da în schimbul acestora

titlurile de valoare nominală în sumă de 2.092.359.379 lei (ROL).

Tribunalul a apreciat

că în speță, reclamantul a îndeplinit procedura prevăzuta de Legea nr. 10/2001

privind schimbarea titlurilor de valoare nominală în acțiuni, însă nu a ținut

cont de cerințele impuse în cadrul privatizării BCR SA.

La momentul

înaintării scrisorii de intenție către AVAS, BCR se afla înscrisa în Programul

Oferta de privatizare a societarilor comerciale pe anul 2005, existând în acest

sens, Anunțul pentru privatizarea BCR SA, AVAS fiind entitatea implicată în

privatizarea BCR SA.

Prima instanță a mai

constatat că prevederile art. 26 alin. (2) din Cap. VII al Titlului VII din

Legea nr. 247/2005, potrivit cu care entitatea implicată în privatizare este

obligată să procedeze la atribuirea sau alocarea acțiunilor și eliberarea

certificatului de acționar, nu sunt incidente în cauză, întrucât reclamantul nu

îndeplinea condițiile impuse în Anunțul privind privatizarea BCR SA.

AVAS nu s-a conformat

dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Cap. VII din Titlul VII din Legea nr.

247/2005, invocând în mod corect că nu se poate elibera certificat de acționar

la BCR.

Din anunțul privind

privatizarea BCR SA, s-a reținut că acțiunile vor fi vândute către un

investitor strategic, instituție financiar bancară internațională, reputată sau

grup-consorțiu de investitori dintre care cel puțin unul trebuie să fie

instituție financiar bancară internațională reputată, prin negociere, bazată pe

selecția de oferte.

Tribunalul a apreciat

că AVAS este în culpă doar pentru neelaborarea ofertei cu societățile

comerciale în curs de privatizare la care să fie primite în plată titlurile de

valoare nominală, aspect la care AVAS putea fi obligat prin intermediul

instanțelor judecătorești.

Chiar dacă AVAS nu a

elaborat oferta sus menționată și nu a adus la cunoștința publicului care erau

societățile comerciale în curs de privatizare, Tribunalul a apreciat că

notorietatea privatizării BCR SA a făcut ca acest impediment să fie acoperit,

reclamantul luând la cunoștință de privatizarea BCR SA prin intermediul

mijloacelor de informare în masă.

Privatizarea BCR

rezultă din cadrul Programului Oferta de Privatizare a societăților comerciale

pe anul 2005 în care se menționează și valoarea unei acțiuni, respectiv o

acțiune BCR era egală cu 10.000 ROL.

Tribunalul a mai

apreciat că nu este perfectat contractul încheiat între părți, nefiind

aplicabil art. 35 C. com., chiar dacă acesta are un caracter special derivat

din asumarea răspunderii Statului Român de acordarea unor compensații bănești

pentru imobilele preluate cu titlu abuziv, întrucât oferta înaintată de

reclamant nu duce automat la încheierea contractului, față de neîntrunirea în

persoana acestuia a unor condiții menționate în Anunțul pentru privatizarea BCR

și față de posibilitatea acordată AVAS de a selecta ofertele înaintate, și

ulterior, de a negocia condițiile încheierii operațiunii de cumpărare de

acțiuni la BCR SA.

Astfel, înaintarea

scrisorii de intenție de către reclamant nu echivalează cu momentul întâlnirii

ofertei cu cererea, AVAS putând refuza oferte care nu aduc profit BCR SA.

Tribunalul a respins

ca neîntemeiată și cererea de obligare la penalități întrucât nu sunt incidente

art. 30 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, acest articol referindu-se la

penalitățile acordate dacă Ministerul Finanțelor nu eliberează titluri de

valoare.

Împotriva acestei

hotărâri judecătorești a formulat apel reclamantul G.l., solicitând admiterea

apelului, desființarea sentinței apelate, ca netemeinică.

Prin decizia civilă

nr. 319/A din 20 mai 2009 a Curții de Apel București, Secția a III a Civilă și

pentru Cauze cu Minori și de Familie, apelul a fost respins ca nefondat.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a înlăturat ca nefondat primul motiv de apel referitor

la încălcarea dreptului la apărare al intimatului, urmare a necitării sale la

termenele de amânare a pronunțării, întrucât în cauză pricina a fost

soluționată la data de 18 noiembrie 2008 când apelantul a fost prezent prin

mandatar, cauza fiind reținută în vederea soluționării, dată la care

dezbaterile erau închise.

În cauză pronunțarea

a fost amânată în temeiul dispozițiilor art. 260 C. proc. civ., iar după

închiderea dezbaterilor nu mai este necesară citarea părților în termenul de

amânare a pronunțării, astfel că nu i-a fost încălcat apelantului dreptul la

apărare.

Cât privește

criticile formulate de apelant pe fondul litigiului, curtea a constatat că sunt

neîntemeiate pentru următoarele argumente.

Astfel, s-a constatat

că prima instanță în mod corect a reținut că în cauză sunt incidente

dispozițiile art. 34 alin. (5) din legea nr. 10/2001, anterior modificării prin

Legea nr. 247/2005, apelantul reclamant îndeplinind, în termen condițiile

impuse de lege pentru preschimbarea titlurilor de valoare nominală emise de

Ministerul Finanțelor Publice în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Aspectul referitor la

neîndeplinirea de către AVAS a obligației sale de a publica oferta cu

societățile comerciale în curs de privatizare la care să fie primite în plată

titlurile de valoare nominală, s-a apreciat că nu determină, de plano,

posibilitatea apelantului reclamant de a perfecta contractul de vânzare -

cumpărare de acțiuni la orice societate comercială, în cazul de față, BCR, în

condițiile în care metoda de privatizare a acesteia a fost expres prevăzută

prin legea nr. 83/1997, O.U.G. nr. 18/2004 și Legea nr. 227/2004, nefiind

aplicabile în acest caz regulile de drept comun specifice privatizării

societăților aflate portofoliul intimatei pârâte.

Prin urmare, deși

apelantul și-a îndeplinit obligațiile legale și a transmis în termen opțiunea

sa de a cumpăra acțiuni la BCR, imposibilitatea perfectării contractului de

vânzare - cumpărare de acțiuni, rezidă din faptul că privatizarea BCR s-a făcut

în condiții speciale, stabilite prin acte normative distincte de Legea nr.

10/2001, situație în care în mod corect tribunalul a respins acțiunea ca

neîntemeiată.

În termen legal,

împotriva acestei decizii, reclamantul a promovat recurs, susținând că aceasta

este neîntemeiată, neargumentată și fără bază legală.

Se arată de recurent

prin motivele de recurs că intimata pârâtă AVAS, încă prin prima întâmpinare

formulată în cauză a invocat strategii, metode și procedee utilizate la

privatizarea BCR, prevăzute de acte normative speciale care conduc la

imposibilitatea utilizării titlurilor de valoare nominala pentru achitarea

contravalorii acțiunilor BCR dar, nu le-a nominalizat și nu a invocat cadrul

juridic.

În aceste condiții

este de neînțeles cum instanța de apel a putut să își însușească aceasta

motivație: deoarece fiecare metoda sau procedeu, a fost utilizat pentru o cota

(%) din capitalul social total al BCR.

Mai susține

recurentul că prezentarea unei metode sau a unui procedeu de privatizare fără a

indica cota (%) din capitalul social total al BCR alocată fiecărei metode

(procedeu) de privatizare, echivalează cu un adevăr spus pe jumătate.

Actele normative de

privatizare a BCR nu conțin prevederi contradictorii cu prevederile Legii nr.

10/2001/2005 - M.O. 279/2005, iar în condițiile în care ar conține prevederi

contrare, acestea sunt lovite de nulitate. Recurentul pretinde că susținerea sa

se întemeiază pe:

a - Prevederile art.

57 din Legea nr. 10/2001, republicată: "La data intrării în vigoare a

prezentei legii se abrogă orice alte dispoziții contrare."

b. – H.G. nr.

498/2003 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr.

10/2001, republicată, conferă următorul sens de interpretare a legii:

Prevederea art. 57 (fost art. 52) înlătură de la aplicare orice acte normative

anterioare contrare legii, prin care fie să fie indisponibilizate bunuri de la

restituire, fie se suprapun cu domeniul de aplicare a acestuia sau procedurile

stabilite trebuiau sa fie îndeplinite; or, Legea nr. 10/2001, republicată

înglobează modificările și completările operate până la această dată, și ca

atare, prevederile Legii nr. 83/1977, O.U.G. nr. 18/2004, O.U.G. nr. 28/2003 și

Legii nr. 227/2004, devin anterioare republicării Legii nr. 10/2001.

d. - Legea nr.

10/2001 este o lege specială, .prioritară și de aplicabilitate imediată,

caracteristici conferite de:

- asumarea

răspunderii Statului Roman pentru înlăturarea consecințelor preluării abuzive a

unor imobile în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989, cu ocazia negocierii

aderării României la Uniunea Europeană.

- caracterul

prioritar și cu aplicare imediată al Legii nr. 10/2001 este prevăzut Capitolul

I art. l(f) din H.G. nr. 498/2003 care dispune: "Prevederile legii au

caracter de complinire în raport alte acte normative reparatorii speciale

anterioare și, în măsura în care acestea din urmă conțin alte măsuri,

prevederile legii se aplică cu prioritate în raport cu respectivele masuri. De

asemenea, măsurile reparatorii prevăzute de lege prevalează asupra altor

proceduri care tind să înlăture de la restituirea în natură bunuri care fac

obiectul acesteia."

Capitolul 1 art. 2

din H.G. nr. 498/2003 prevede: "Persoanele și entitățile implicate în

executarea legii avea în vedere respectarea reglementarilor referitoare la

proprietate cuprinse în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale și a protocoalelor adiționale la această convenție,

ratificată de România prin Legea nr. 30/1994. Prezintă relevanță deosebită

pentru domeniul aplicare al Legii nr. 10/2001 respectarea exigentelor art. 1

din Primul protocol adițional la Convenție

Caracterul special

prioritar și cu aplicabilitate imediată este confirmat și prin Decizia nr. 33

din 09 iunie 2008 adoptată de Plenul Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de

Casație si Justiție., prin care s-a stabilit: "concursul dintre legea

specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, chiar daca

acesta nu este prevăzut expres in legea speciala."

Recurentul mai arată

că acțiunile BCR aflate în administrarea (gestionarea) AVAS sunt în

proprietatea publică a Statului Roman.

Or, diminuarea

proprietății publice a Statului Roman prin scoaterea la privatizare a unor cote

(%) din capitalul social al BCR se realizează potrivit art. 136 alin. (4) din

Constituția României, prin lege organică.

Pentru asigurarea

măsurilor reparatorii prevăzute și reglementate de prevederile Legii nr.

10/2001 - lege organică - s-a prevăzut anticipat alocarea unor cote de până la

20% din capitalul social al societăților comerciale în curs de privatizare.

Art. 34 alin. (5)

prevede: în vederea asigurărilor surselor pentru acordarea masurilor

reparatorii în echivalent sub forma de titluri de valoare nominală și prin

acțiuni, se rezervă o cotă de până la 20% din capitalul social de la

societățile sau companiile naționale rezultate din reorganizărea regiilor

autonome."

Recurentul prezintă

situația capitalului social al BCR SA la data de 21 iunie 2005, data depunerii

scrisorii sale de intenție pentru cumpărarea a 200.009 acțiuni pe care să le

achite cu titluri de valoare nominală.

a. Capital

privatizat. Temei legal: Legea nr. 58/1991 metoda de privatizare: cesiune cu

titlu gratuit, pentru acoperirea cupoanelor distribuie gratuit cetățenilor,

prin FPP; Legea nr. 227/2004 pentru aprobarea O.U.G. nr. 18/2003; metoda de

privatizare: negociere directă către salariați și pensionarii foști salariați

ai BCR - 8.0000%; către BDE (12,5%) + IFC(12.5%)- 25,0000°/; scop: reducerea

ponderii intervenției statului în economie; condiție - participă alături de

AVAS la formarea pachetului majoritar

Total capital

privatizat - 63,1175%

b. - Capital neprivatizat

- 36,8825%

b.1 - Anunțul de

privatizare

- H.G. nr. 772/2003

(MO nr. 506/2003), modificată prin H.G. nr. 467 din 26 mai 2005 (MO nr.

453/2005), valabilitatea anunțului: până la 07 iulie 2005, metoda de

privatizare: negociere, cu selecție de oferte, procedura de selecție:

transparentă, deschisă și competitivă către un grup de investitori strategici

din care sa facă parte cel puțin o instituție financiar bancară internațională

reputată. Cota de capital scoasa la privatizare: cel puțin 50% plus o acțiune și

este formată din: cotele deținute de BDE (12.5%) + IFC (12.5%), adică, 25,00%;

cota BCR SA de 25% plus o acțiune.

- O.U.G. nr. 28/2003

art. 3 alin. (2)

ș

i (3)- elementele

esențiale ale contractului de vânzare - cumpărare de pachete de acțiuni ale BCR

SA cât și prețul de vânzare prin negociere directă vor fi supuse aprobării

Guvernului.

b.2. - Capital

disponibil (la data de 21 iunie 2005) - 11,8825%.

Legea nr. 227/2004

(MO nr. 484/2004) aprobă O.U.G. nr. 18/2004 cu următoarea modificare "art.

2

d) data privatizării

băncii - data la care are loc cumpărarea pachetului majoritar de acțiuni al

băncii de către un investitor strategic, așa cum este definit În documentele

tranzacției, dată la care APAPS, singură sau împreună cu orice entitate

publică, nu poate să dețină acțiuni sau dreptul de vot în adunările generale

ale acționarilor băncii, care sa reprezinte mai mult de 11,8825% din capitalul

socialul băncii și nicio autoritate publică nu deține, direct sau indirect,

puterea de a impune direcția conducerii și politicilor băncii."

Parlamentul României

prin adoptarea Legii nr. 227/2004 și modificarea prevederilor art. 2 din O.U.G.

nr. 18/2004 procedează la concretizare cotei de capital, din capitalul total al

BCR SA prevăzută și reglementată de art. 34 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, la

nivelul cotei de cel mult 11.8825% a cotei rezervate pentru acordarea măsurilor

reparatorii sub forma de titluri de valoare nominală și acțiuni.

Art. 34 alin. (5) din

Legea nr. 10/2001 nu prevede nicio excepție, iar art. 34 alin. (3) prevede o

condiționare, astfel: Instituțiile publice implicate în privatizare, precum și

AVAS sunt obligate să primească în plată titlurile de valoare nominală

prevăzute de alin. (2) pentru cumpărarea de acțiuni și civile ale societăților

comerciale în curs de privatizare."

Noțiunea de capital

disponibil este reglementata de art. 32.7 pct. 6 și art. 3 din Ordinul AVAS nr.

4380/2005 și reprezintă acea parte de capitalul social deținută de stat sau de

altă entitate implicată în procesul de privatizare la o societate comercială

neprivatizată în tot sau în parte care nu este afectată de alte drepturi

izvorând din contracte de privatizare încheiate deja în baza legilor de

privatizare.

Metoda de privatizare

a cotei de capital disponibil de cel mult 11.8825% din capitalul social total

al BCR SA este prevăzuta de pct. 4 din H.G. nr. 467 din 26 mai 2005 care

modifica H.G. nr. 772/2003.

În temeiul

prevederilor H.G. nr. 498/2003 M.O. nr. 324/2003, art. 34.3 pct. 14 alin. (2)

"acordarea de acțiuni în schimbul titlurilor de valoare nominală se va

face potrivit procedurii stabilite pentru privatizarea prin restituire, care se

aplică în mod corespunzător."

valoare nominală sunt titluri financiare/titluri de credit care incorporează

datoria publică guvernamentală a Statului Român și care nu poate fi descărcat

de obligație decât prin transferul de proprietate asupra 200.009 acțiuni BCR SA

proprietatea Statului Român în proprietatea deținătorului titlurilor de valoare

nominală ca urmare a opțiunii prezentate prin înregistrarea la AVAS a scrisorii

de intenție pentru cumpărarea acestora.

arată că deși instanța de apel retine că și-a îndeplinit în termen obligații

legale, pentru conversia Titlurilor de valoare nominală emise de MFP în numele

Statului Roman, în acțiuni ale Statului Roman la BCR SA - societate comercială

în curs de privatizare, în mod nejustificat și fără a nicio bază legală, nu

dispune punerea în executare a contractului sinalagmatic de vânzare cumpărare a

celor 200.009 acțiuni ale Statului Roman la BCR SA.

în dezvoltarea acestei critici prin cere afirmă că a fost discriminat că atât

el cât și salariații și pensionarii BCR SA au avut un drept recunoscut legal de

a cumpăra acțiuni ale Statului Roman la BCR SA, prin legi diferite.

Autoritatea pentru

Valorificarea Activelor Statului fără niciun drept, l-a discriminat prin

vânzarea de acțiuni BCR, doar salariaților BCR.

Fata de motivele

expuse și a prevederilor legale invocate, recurentul solicită: admiterea recursului,

casarea deciziei recurate, să se dispună eliminarea consecințelor discriminării

prin punerea în executare a contractului sinalagmatic pentru vânzare-cumpărarea

200.009 acțiuni ale Statului Roman la BCR SA, pentru care AVAS București să

primească în plată titlurile de valoare nominală emise de Ministerul Finanțelor

Publice în numele Statului Roman, în valoare de 2.000.090.000 (ROL), iar

decizia instanței de recurs să țină loc de contract de vânzare - cumpărare cu

executare imediată; să se dispună obligarea AVAS sa emită certificatul de

acționar pe numele recurentului pentru un număr de 200.009. la BCR SA și pe

care să îl comunice către Oficiul Național al Registrului Comerțului; să se

dispună obligarea AVAS la plata (fructelor) dividendelor încasate în numele

Statului Roman de la BCR SA în suma de 317.422 lei (RON) aferente anilor

2005-2008, de care am fost privat ca și la plata penalităților de întârziere în

suma de 248.400 lei (RON) cu titlu de daune interese cominatorii.

La termenul de azi,

în ședință publică, Înalta Curte a pus în discuția părților prezente, problema

neîncadrării criticilor dezvoltate de recurent cu titlu de motive de recurs,

întrucât prin acestea nu sunt antamate aspecte de nelegalitate a deciziei

recurate.

Astfel, prin cele

anterior redate, rezultă că recuretul cercetează dispoziții din legea specială,

Legea nr. 10/2001, dispoziții din alte acte normative, fără a le pune în

relație sau a le proiecta asupra soluțiilor pronunțate în cauză de instanțele

de fond, soluția instanței de apel, fiind în mod necesar, conform regulilor

generale de procedură, obiect al criticilor ce se susțin prin motivele de

recurs.

Înalta Curte

apreciază că recursul formulat, astfel cum a fost motivat, este nul, față de

prevederile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., întrucât cele dezvoltate cu titlu

de motivele de recurs, nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. (indicate în mod explicit de recurent), după cum nu este posibilă

încadrarea lor în alte teze de nelegalitate dintre cele prevăzute strict și

limitativ de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., demers din oficiu la care obligă

prevederile art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

Față de obiectul

cererii de chemare în judecată, în raport de soluția primei instanțe, menținută

prin decizia pronunțată în apel, prin care aceasta a fost confirmată, urmare a

respingerii apelului ca nefondat, pentru considerentele prezentate în expozeul

prezentei decizii, se poate constata că prin motivele de recurs recurentul nu

aduce critici concrete la adresa deciziei ce face obiectul căii de atac.

Considerațiile sale

rămân într-un plan mult prea general și nicio susținere din motivele de recurs

nu are în vedere esența motivării instanțelor anterioare, astfel cum au fost

redate, întrucât recurentul face o analiză a unor acte normative adiacente

cauzei și în baza cărora instanța de apel a constatat că a operat privatizarea

BCR SA, astfel că referirile la acestea, exced soluției pronunțate în cauză

Cum prin motivele de

recurs, partea nemulțumită de soluția pe care o atacă, este ținută a-și

conforma conduita procesuală la normele imperative ale art. 304 pct. 1-9 C.

proc. civ., fiind astfel îndrituită la a susține numai critici de nelegalitate

care se încadrează sau pot fi încadrate în tezele instituite prin textul invocat,

critici prin care se combat argumentele expuse de instanță prin considerentele

deciziei ce face obiectul recursului, Înalta Curte constată că recurentul și-a

încălcat aceste obligații procedurale, astfel că devine incidentă sancțiunea

nulității căii de atac, reglementată de art. 306 alin. (3) C. proc. civ., sens

în care se va dispune, niciun motiv de ordine publică nefiind incident în

speță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de reclamantul G.I. împotriva deciziei civile nr. 319/A din 20 mai

2009 a Curții de Apel București, Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu

Minori și de Familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 29 ianuarie 2010.