ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 534/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 15 octombrie 2005, reclamantul G.I. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Acțiunilor Statului - AVAS, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei să execute contractul sinalagmatic de vânzare a unui număr de 200.009 acțiuni la BCR în cadrul acțiunii de privatizare prin preluarea în plată a titlurilor de valoare nominală emise de Ministerul Finanțelor Publice și, totodată, să-i elibereze certificatul de acționar al BCR SA, pentru acest număr de acțiuni. Prin sentința civilă nr. 97 din 08 februarie 2006, Tribunalul Timiș - Secția Comercială a respins cererea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul nu a urmat procedura prevăzuta de Regulamentul privind restituirea și atribuirea de acțiuni aprobat de președintele AVAS și în condițiile în care s-a constatat că AVAS nu a elaborat ofertă cu societățile comerciale în curs de privatizare, nu s-a adresat instanței pentru obligarea pârâtei la întocmirea acesteia, astfel că, nu poate fi considerat ca perfectat între părți contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni. Apelul declarat de reclamant împotriva sentinței a fost admis în sensul anulării ei și trimiterii cauzei spre soluționare Curții de Apel București, ca primă instanța, prin decizia nr. 182 din 02 octombrie 2006 a Curții de Apel Timișoara - Secția Comercială și de Contencios Administrativ.

Instanța de control a apreciat că în cauză își găsesc aplicarea dispozițiile art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998, potrivit cărora cererile de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu acțiunile bancare preluate de AVAS sunt de competența Curții de Apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau domiciliul pârâtului. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a pronunțat sentința comercială nr. 172 din 14 septembrie 2007 și a respins ca neîntemeiată acțiunea introductivă, astfel cum a fost precizată și cererea de chemare în garanție a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, formulate de reclamant.

Curtea a reținut, în esență, că potrivit Legii nr. 247/2005, prin care a fost modificată și completată Legea nr. 10/2001, singura modalitate de valorificare a titlurilor de valoare nominală emise și nevalorificate până la momentul intrării în vigoare a actului normativ o reprezintă conversia de drept a acestor titluri de valoare nominală în titluri de despăgubiri cu durată limitată de existență și, ulterior, în acțiuni emise de Fondul Proprietatea, entitate destinată realizării plații prin echivalent a despăgubirilor acordate în temeiul Legii nr. 10/2001. Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat recurs, solicitând casarea sentinței și pe fond, admiterea acțiunii introductive astfel cum a fost precizată.

Prin decizia civilă nr. 1580 din 09 mai 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială, s-a admis recursul, s-au casat decizia și sentința pronunțate în cauză și s-a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare în fond a acțiunii, Tribunalului București - Secția Civilă, ca instanță competentă. Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reținut că reclamantul a formulat acțiunea introductivă în calitate de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii statuate prin Legea nr. 10/2001, solicitând, în temeiul art. 34 alin. (5), preschimbarea titlurilor de valoare nominală pe care le deține în acțiuni la BCR SA.

În legitimarea calității de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, reclamantul a depus dispoziția nr. 2420 din 18 noiembrie 2004, emisă de Primarul Municipiului Timișoara, prin care i-au fost acordate atât lui cât și doamnei G.R., despăgubiri sub formă de titluri de valoare nominală de 2.092.359.379 lei pentru construcția demolată din str. Mircea cel Bătrân, din Timișoara. Potrivit art. 24 si 31 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 10/2001, competența de soluționare a litigiilor izvorâte din aplicarea dispozițiilor privitoare la măsurile reparatorii cuvenite persoanelor îndreptățite, aparține secției civile a tribunalului în a cărei circumscripție teritorială se află sediul persoanei juridice notificate.

Prin urmare, competența de soluționare a cauzei de față, fondată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, este cea instituită de legea specială, dispozițiile menționate având un caracter imperativ. S-a apreciat, totodată că dispozițiile art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 nu-si găsesc incidența în cauză, deoarece litigiul de față nu privește drepturi și obligații în legătură cu activele bancare neperformante, ci valorificarea titlurilor de valoare nominală emise în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost completată și modificată, referitoare la măsurile reparatorii din cuprinsul său. Dosarul a fost înaintat Tribunalului București, cauza fiind înregistrată sub nr. 23601/3/2008, pe rolul Secției a IV-a Civilă, la data de 17 iunie 2008. Prin sentința civilă nr. 1868 din 16 decembrie 2008, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins cererea formulată de reclamantul G.I.

în contradictoriu cu pârâta AVAS și chematul în garanție Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiată și s-a respins cererea de chemare în garanție ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu AVAS, în temeiul art. 34 alin. (5), preschimbarea titlurilor de valoare nominală, emise de Ministerul Finanțelor, în acțiuni la BCR SA, sens în care a trimis scrisoarea de intenție nr. DJ/2894 din 21 iunie 2005; a mai solicitat eliberarea certificatului de acționar la BCR SA pentru un număr de 200.009 acțiuni, obligarea AVAS la plata dividendelor aferente anilor 2005-2008 și obligarea la plata penalităților de întârziere.

Reclamantul a formulat cerere de chemare în garanție a Statului Român prin Ministerul Finanțelor, întrucât titlurile de valoare nominală, folosite exclusiv în procesul de privatizare, sunt garantate de stat. Tribunalul a reținut că, prin Dispoziția nr. 2420 din 17 noiembrie 2004, emisă de Primăria Municipiului Timișoara, reclamantului și soției sale, li s-a propus acordarea de despăgubiri în sumă de 2.092.359.379 lei, pentru imobilul din Timișoara. În urma cererii formulate, Ministerul Finanțelor a eliberat reclamantului și soției sale, titluri de valoare nominală în sumă de 209.235,94 Ron. În data de 21 iunie 2005, acesta a depus la AVAS scrisoarea de intenție nr. DJ/2894, prin care își manifesta opțiunea de a cumpăra acțiuni la BCR SA, contra titlurilor de valoare emise de Ministerul Finanțelor.

AVAS a refuzat solicitarea reclamantului, motivând refuzul față de reglementarea legală incidentă cu privire la privatizarea BCR SA ca și față de faptul că nu sunt incidente dispozițiile art. 34 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Tribunalul nu a reținut susținerile AVAS, în sensul că sunt incidente textele legale din Legea nr. 247/2005, care prevăd că puterea de circulație a titlurilor de valoare nominală, nevalorificate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, a încetat, deoarece reclamantul a depus diligente la data de 21 iunie 2005, exprimându-si clar intenția de a cumpăra acțiuni, de a da în schimbul acestora titlurile de valoare nominală în sumă de 2.092.359.379 lei (ROL). Tribunalul a apreciat că în speță, reclamantul a îndeplinit procedura prevăzuta de Legea nr. 10/2001 privind schimbarea titlurilor de valoare nominală în acțiuni, însă nu a ținut cont de cerințele impuse în cadrul privatizării BCR SA.

La momentul înaintării scrisorii de intenție către AVAS, BCR se afla înscrisa în Programul Oferta de privatizare a societarilor comerciale pe anul 2005, existând în acest sens, Anunțul pentru privatizarea BCR SA, AVAS fiind entitatea implicată în privatizarea BCR SA. Prima instanță a mai constatat că prevederile art. 26 alin. (2) din Cap. VII al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, potrivit cu care entitatea implicată în privatizare este obligată să procedeze la atribuirea sau alocarea acțiunilor și eliberarea certificatului de acționar, nu sunt incidente în cauză, întrucât reclamantul nu îndeplinea condițiile impuse în Anunțul privind privatizarea BCR SA. AVAS nu s-a conformat dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Cap. VII din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, invocând în mod corect că nu se poate elibera certificat de acționar la BCR.

Din anunțul privind privatizarea BCR SA, s-a reținut că acțiunile vor fi vândute către un investitor strategic, instituție financiar bancară internațională, reputată sau grup-consorțiu de investitori dintre care cel puțin unul trebuie să fie instituție financiar bancară internațională reputată, prin negociere, bazată pe selecția de oferte. Tribunalul a apreciat că AVAS este în culpă doar pentru neelaborarea ofertei cu societățile comerciale în curs de privatizare la care să fie primite în plată titlurile de valoare nominală, aspect la care AVAS putea fi obligat prin intermediul instanțelor judecătorești. Chiar dacă AVAS nu a elaborat oferta sus menționată și nu a adus la cunoștința publicului care erau societățile comerciale în curs de privatizare, Tribunalul a apreciat că notorietatea privatizării BCR SA a făcut ca acest impediment să fie acoperit, reclamantul luând la cunoștință de privatizarea BCR SA prin intermediul mijloacelor de informare în masă.

Privatizarea BCR rezultă din cadrul Programului Oferta de Privatizare a societăților comerciale pe anul 2005 în care se menționează și valoarea unei acțiuni, respectiv o acțiune BCR era egală cu 10.000 ROL. Tribunalul a mai apreciat că nu este perfectat contractul încheiat între părți, nefiind aplicabil art. 35 C. com., chiar dacă acesta are un caracter special derivat din asumarea răspunderii Statului Român de acordarea unor compensații bănești pentru imobilele preluate cu titlu abuziv, întrucât oferta înaintată de reclamant nu duce automat la încheierea contractului, față de neîntrunirea în persoana acestuia a unor condiții menționate în Anunțul pentru privatizarea BCR și față de posibilitatea acordată AVAS de a selecta ofertele înaintate, și ulterior, de a negocia condițiile încheierii operațiunii de cumpărare de acțiuni la BCR SA.

Astfel, înaintarea scrisorii de intenție de către reclamant nu echivalează cu momentul întâlnirii ofertei cu cererea, AVAS putând refuza oferte care nu aduc profit BCR SA. Tribunalul a respins ca neîntemeiată și cererea de obligare la penalități întrucât nu sunt incidente art. 30 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, acest articol referindu-se la penalitățile acordate dacă Ministerul Finanțelor nu eliberează titluri de valoare. Împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat apel reclamantul G.l., solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței apelate, ca netemeinică. Prin decizia civilă nr. 319/A din 20 mai 2009 a Curții de Apel București, Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, apelul a fost respins ca nefondat.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a înlăturat ca nefondat primul motiv de apel referitor la încălcarea dreptului la apărare al intimatului, urmare a necitării sale la termenele de amânare a pronunțării, întrucât în cauză pricina a fost soluționată la data de 18 noiembrie 2008 când apelantul a fost prezent prin mandatar, cauza fiind reținută în vederea soluționării, dată la care dezbaterile erau închise. În cauză pronunțarea a fost amânată în temeiul dispozițiilor art. 260 C. proc. civ., iar după închiderea dezbaterilor nu mai este necesară citarea părților în termenul de amânare a pronunțării, astfel că nu i-a fost încălcat apelantului dreptul la apărare. Cât privește criticile formulate de apelant pe fondul litigiului, curtea a constatat că sunt neîntemeiate pentru următoarele argumente.

Astfel, s-a constatat că prima instanță în mod corect a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 34 alin. (5) din legea nr. 10/2001, anterior modificării prin Legea nr. 247/2005, apelantul reclamant îndeplinind, în termen condițiile impuse de lege pentru preschimbarea titlurilor de valoare nominală emise de Ministerul Finanțelor Publice în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001. Aspectul referitor la neîndeplinirea de către AVAS a obligației sale de a publica oferta cu societățile comerciale în curs de privatizare la care să fie primite în plată titlurile de valoare nominală, s-a apreciat că nu determină, de plano, posibilitatea apelantului reclamant de a perfecta contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni la orice societate comercială, în cazul de față, BCR, în condițiile în care metoda de privatizare a acesteia a fost expres prevăzută prin legea nr. 83/1997, O.U.G.

nr. 18/2004 și Legea nr. 227/2004, nefiind aplicabile în acest caz regulile de drept comun specifice privatizării societăților aflate portofoliul intimatei pârâte. Prin urmare, deși apelantul și-a îndeplinit obligațiile legale și a transmis în termen opțiunea sa de a cumpăra acțiuni la BCR, imposibilitatea perfectării contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni, rezidă din faptul că privatizarea BCR s-a făcut în condiții speciale, stabilite prin acte normative distincte de Legea nr. 10/2001, situație în care în mod corect tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată. În termen legal, împotriva acestei decizii, reclamantul a promovat recurs, susținând că aceasta este neîntemeiată, neargumentată și fără bază legală.

Se arată de recurent prin motivele de recurs că intimata pârâtă AVAS, încă prin prima întâmpinare formulată în cauză a invocat strategii, metode și procedee utilizate la privatizarea BCR, prevăzute de acte normative speciale care conduc la imposibilitatea utilizării titlurilor de valoare nominala pentru achitarea contravalorii acțiunilor BCR dar, nu le-a nominalizat și nu a invocat cadrul juridic. În aceste condiții este de neînțeles cum instanța de apel a putut să își însușească aceasta motivație: deoarece fiecare metoda sau procedeu, a fost utilizat pentru o cota (%) din capitalul social total al BCR. Mai susține recurentul că prezentarea unei metode sau a unui procedeu de privatizare fără a indica cota (%) din capitalul social total al BCR alocată fiecărei metode (procedeu) de privatizare, echivalează cu un adevăr spus pe jumătate.

Actele normative de privatizare a BCR nu conțin prevederi contradictorii cu prevederile Legii nr. 10/2001/2005 - M.O. 279/2005, iar în condițiile în care ar conține prevederi contrare, acestea sunt lovite de nulitate. Recurentul pretinde că susținerea sa se întemeiază pe: a - Prevederile art. 57 din Legea nr. 10/2001, republicată: "La data intrării în vigoare a prezentei legii se abrogă orice alte dispoziții contrare." b. – H.G.

nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, republicată, conferă următorul sens de interpretare a legii: Prevederea art. 57 (fost art. 52) înlătură de la aplicare orice acte normative anterioare contrare legii, prin care fie să fie indisponibilizate bunuri de la restituire, fie se suprapun cu domeniul de aplicare a acestuia sau procedurile stabilite trebuiau sa fie îndeplinite; or, Legea nr. 10/2001, republicată înglobează modificările și completările operate până la această dată, și ca atare, prevederile Legii nr. 83/1977, O.U.G. nr. 18/2004, O.U.G. nr. 28/2003 și Legii nr. 227/2004, devin anterioare republicării Legii nr. 10/2001.

d. - Legea nr. 10/2001 este o lege specială, .prioritară și de aplicabilitate imediată, caracteristici conferite de: - asumarea răspunderii Statului Roman pentru înlăturarea consecințelor preluării abuzive a unor imobile în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989, cu ocazia negocierii aderării României la Uniunea Europeană. - caracterul prioritar și cu aplicare imediată al Legii nr. 10/2001 este prevăzut Capitolul I art. l(f) din H.G. nr. 498/2003 care dispune: "Prevederile legii au caracter de complinire în raport alte acte normative reparatorii speciale anterioare și, în măsura în care acestea din urmă conțin alte măsuri, prevederile legii se aplică cu prioritate în raport cu respectivele masuri.

De asemenea, măsurile reparatorii prevăzute de lege prevalează asupra altor proceduri care tind să înlăture de la restituirea în natură bunuri care fac obiectul acesteia." Capitolul 1 art. 2 din H.G. nr. 498/2003 prevede: "Persoanele și entitățile implicate în executarea legii avea în vedere respectarea reglementarilor referitoare la proprietate cuprinse în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalelor adiționale la această convenție, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994.

Prezintă relevanță deosebită pentru domeniul aplicare al Legii nr. 10/2001 respectarea exigentelor art. 1 din Primul protocol adițional la Convenție Caracterul special prioritar și cu aplicabilitate imediată este confirmat și prin Decizia nr. 33 din 09 iunie 2008 adoptată de Plenul Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație si Justiție., prin care s-a stabilit: "concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, chiar daca acesta nu este prevăzut expres in legea speciala." Recurentul mai arată că acțiunile BCR aflate în administrarea (gestionarea) AVAS sunt în proprietatea publică a Statului Roman. Or, diminuarea proprietății publice a Statului Roman prin scoaterea la privatizare a unor cote (%) din capitalul social al BCR se realizează potrivit art. 136 alin. (4) din Constituția României, prin lege organică.

Pentru asigurarea măsurilor reparatorii prevăzute și reglementate de prevederile Legii nr. 10/2001 - lege organică - s-a prevăzut anticipat alocarea unor cote de până la 20% din capitalul social al societăților comerciale în curs de privatizare. Art. 34 alin. (5) prevede: în vederea asigurărilor surselor pentru acordarea masurilor reparatorii în echivalent sub forma de titluri de valoare nominală și prin acțiuni, se rezervă o cotă de până la 20% din capitalul social de la societățile sau companiile naționale rezultate din reorganizărea regiilor autonome." Recurentul prezintă situația capitalului social al BCR SA la data de 21 iunie 2005, data depunerii scrisorii sale de intenție pentru cumpărarea a 200.009 acțiuni pe care să le achite cu titluri de valoare nominală.

a. Capital privatizat. Temei legal: Legea nr. 58/1991 metoda de privatizare: cesiune cu titlu gratuit, pentru acoperirea cupoanelor distribuie gratuit cetățenilor, prin FPP; Legea nr. 227/2004 pentru aprobarea O.U.G. nr. 18/2003; metoda de privatizare: negociere directă către salariați și pensionarii foști salariați ai BCR - 8.0000%; către BDE (12,5%) + IFC(12.5%)- 25,0000°/; scop: reducerea ponderii intervenției statului în economie; condiție - participă alături de AVAS la formarea pachetului majoritar Total capital privatizat - 63,1175% b. - Capital neprivatizat - 36,8825% b.1 - Anunțul de privatizare - H.G. nr. 772/2003 (MO nr. 506/2003), modificată prin H.G.

nr. 467 din 26 mai 2005 (MO nr. 453/2005), valabilitatea anunțului: până la 07 iulie 2005, metoda de privatizare: negociere, cu selecție de oferte, procedura de selecție: transparentă, deschisă și competitivă către un grup de investitori strategici din care sa facă parte cel puțin o instituție financiar bancară internațională reputată. Cota de capital scoasa la privatizare: cel puțin 50% plus o acțiune și este formată din: cotele deținute de BDE (12.5%) + IFC (12.5%), adică, 25,00%; cota BCR SA de 25% plus o acțiune. - O.U.G. nr. 28/2003 art. 3 alin. (2) ș i (3)- elementele esențiale ale contractului de vânzare - cumpărare de pachete de acțiuni ale BCR SA cât și prețul de vânzare prin negociere directă vor fi supuse aprobării Guvernului.

b.2. - Capital disponibil (la data de 21 iunie 2005) - 11,8825%. Legea nr. 227/2004 (MO nr. 484/2004) aprobă O.U.G. nr. 18/2004 cu următoarea modificare "art. 2 d) data privatizării băncii - data la care are loc cumpărarea pachetului majoritar de acțiuni al băncii de către un investitor strategic, așa cum este definit În documentele tranzacției, dată la care APAPS, singură sau împreună cu orice entitate publică, nu poate să dețină acțiuni sau dreptul de vot în adunările generale ale acționarilor băncii, care sa reprezinte mai mult de 11,8825% din capitalul socialul băncii și nicio autoritate publică nu deține, direct sau indirect, puterea de a impune direcția conducerii și politicilor băncii." Parlamentul României prin adoptarea Legii nr. 227/2004 și modificarea prevederilor art. 2 din O.U.G.

nr. 18/2004 procedează la concretizare cotei de capital, din capitalul total al BCR SA prevăzută și reglementată de art. 34 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, la nivelul cotei de cel mult 11.8825% a cotei rezervate pentru acordarea măsurilor reparatorii sub forma de titluri de valoare nominală și acțiuni.

Art. 34 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 nu prevede nicio excepție, iar art. 34 alin. (3) prevede o condiționare, astfel: Instituțiile publice implicate în privatizare, precum și AVAS sunt obligate să primească în plată titlurile de valoare nominală prevăzute de alin. (2) pentru cumpărarea de acțiuni și civile ale societăților comerciale în curs de privatizare." Noțiunea de capital disponibil este reglementata de art. 32.7 pct. 6 și art. 3 din Ordinul AVAS nr. 4380/2005 și reprezintă acea parte de capitalul social deținută de stat sau de altă entitate implicată în procesul de privatizare la o societate comercială neprivatizată în tot sau în parte care nu este afectată de alte drepturi izvorând din contracte de privatizare încheiate deja în baza legilor de privatizare.

Metoda de privatizare a cotei de capital disponibil de cel mult 11.8825% din capitalul social total al BCR SA este prevăzuta de pct. 4 din H.G. nr. 467 din 26 mai 2005 care modifica H.G. nr. 772/2003. În temeiul prevederilor H.G. nr. 498/2003 M.O. nr. 324/2003, art. 34.3 pct. 14 alin. (2) "acordarea de acțiuni în schimbul titlurilor de valoare nominală se va face potrivit procedurii stabilite pentru privatizarea prin restituire, care se aplică în mod corespunzător." 2. - Titlurile de valoare nominală sunt titluri financiare/titluri de credit care incorporează datoria publică guvernamentală a Statului Român și care nu poate fi descărcat de obligație decât prin transferul de proprietate asupra 200.009 acțiuni BCR SA proprietatea Statului Român în proprietatea deținătorului titlurilor de valoare nominală ca urmare a opțiunii prezentate prin înregistrarea la AVAS a scrisorii de intenție pentru cumpărarea acestora.

3. – Recurentul mai arată că deși instanța de apel retine că și-a îndeplinit în termen obligații legale, pentru conversia Titlurilor de valoare nominală emise de MFP în numele Statului Roman, în acțiuni ale Statului Roman la BCR SA - societate comercială în curs de privatizare, în mod nejustificat și fără a nicio bază legală, nu dispune punerea în executare a contractului sinalagmatic de vânzare cumpărare a celor 200.009 acțiuni ale Statului Roman la BCR SA. 4. Recurentul susține în dezvoltarea acestei critici prin cere afirmă că a fost discriminat că atât el cât și salariații și pensionarii BCR SA au avut un drept recunoscut legal de a cumpăra acțiuni ale Statului Roman la BCR SA, prin legi diferite.

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului fără niciun drept, l-a discriminat prin vânzarea de acțiuni BCR, doar salariaților BCR. Fata de motivele expuse și a prevederilor legale invocate, recurentul solicită: admiterea recursului, casarea deciziei recurate, să se dispună eliminarea consecințelor discriminării prin punerea în executare a contractului sinalagmatic pentru vânzare-cumpărarea 200.009 acțiuni ale Statului Roman la BCR SA, pentru care AVAS București să primească în plată titlurile de valoare nominală emise de Ministerul Finanțelor Publice în numele Statului Roman, în valoare de 2.000.090.000 (ROL), iar decizia instanței de recurs să țină loc de contract de vânzare - cumpărare cu executare imediată; să se dispună obligarea AVAS sa emită certificatul de acționar pe numele recurentului pentru un număr de 200.009.

la BCR SA și pe care să îl comunice către Oficiul Național al Registrului Comerțului; să se dispună obligarea AVAS la plata (fructelor) dividendelor încasate în numele Statului Roman de la BCR SA în suma de 317.422 lei (RON) aferente anilor 2005-2008, de care am fost privat ca și la plata penalităților de întârziere în suma de 248.400 lei (RON) cu titlu de daune interese cominatorii. La termenul de azi, în ședință publică, Înalta Curte a pus în discuția părților prezente, problema neîncadrării criticilor dezvoltate de recurent cu titlu de motive de recurs, întrucât prin acestea nu sunt antamate aspecte de nelegalitate a deciziei recurate.

Astfel, prin cele anterior redate, rezultă că recuretul cercetează dispoziții din legea specială, Legea nr. 10/2001, dispoziții din alte acte normative, fără a le pune în relație sau a le proiecta asupra soluțiilor pronunțate în cauză de instanțele de fond, soluția instanței de apel, fiind în mod necesar, conform regulilor generale de procedură, obiect al criticilor ce se susțin prin motivele de recurs. Înalta Curte apreciază că recursul formulat, astfel cum a fost motivat, este nul, față de prevederile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., întrucât cele dezvoltate cu titlu de motivele de recurs, nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (indicate în mod explicit de recurent), după cum nu este posibilă încadrarea lor în alte teze de nelegalitate dintre cele prevăzute strict și limitativ de art. 304 pct. 1-9 C. proc.

civ., demers din oficiu la care obligă prevederile art. 306 alin. (3) C. proc. civ. Față de obiectul cererii de chemare în judecată, în raport de soluția primei instanțe, menținută prin decizia pronunțată în apel, prin care aceasta a fost confirmată, urmare a respingerii apelului ca nefondat, pentru considerentele prezentate în expozeul prezentei decizii, se poate constata că prin motivele de recurs recurentul nu aduce critici concrete la adresa deciziei ce face obiectul căii de atac.

Considerațiile sale rămân într-un plan mult prea general și nicio susținere din motivele de recurs nu are în vedere esența motivării instanțelor anterioare, astfel cum au fost redate, întrucât recurentul face o analiză a unor acte normative adiacente cauzei și în baza cărora instanța de apel a constatat că a operat privatizarea BCR SA, astfel că referirile la acestea, exced soluției pronunțate în cauză Cum prin motivele de recurs, partea nemulțumită de soluția pe care o atacă, este ținută a-și conforma conduita procesuală la normele imperative ale art. 304 pct. 1-9 C. proc.

civ., fiind astfel îndrituită la a susține numai critici de nelegalitate care se încadrează sau pot fi încadrate în tezele instituite prin textul invocat, critici prin care se combat argumentele expuse de instanță prin considerentele deciziei ce face obiectul recursului, Înalta Curte constată că recurentul și-a încălcat aceste obligații procedurale, astfel că devine incidentă sancțiunea nulității căii de atac, reglementată de art. 306 alin. (3) C. proc. civ., sens în care se va dispune, niciun motiv de ordine publică nefiind incident în speță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul G.I. împotriva deciziei civile nr. 319/A din 20 mai 2009 a Curții de Apel București, Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2010.