ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 346/2013

Asupra recursurilor penale de față:

Prin sentința penală nr. 213/30 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. 2518/88/2010 s-au hotărât următoarele:

În conf. cu art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiune prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. - art. 144 din Legea nr. 64/1995, în infracțiune prevăzută de art. 146 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

În temeiul art. 146 din Legea 85/2006 condamnă pe inculpatul R.N.O.,  cetățean englez, la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În temeiul art. 290 C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. condamnă același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În temeiul art. 31 alin. (2) C. pen. - art. 20 C. pen. și art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. condamnă același inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În conf. cu art. 33 lit. a)) și 34 lit. b) C. pen. contopește pedepsele aplicate în cea mai grea de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În conf. cu art. 71 C. pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În conf. cu art. 14 al.3 lit. a)) C. proc. pen. cu referire la art. 348 C. proc. pen. declară false în totalitate următoarele înscrisuri:

- contractul de reparație a Navei „O.” încheiat la 08 decembrie 2000 între S.I.M. Ltd. Reprezentată de R.N.O. și șantierul „Z.” reprezentat de G.S. SA Panama.

- contractul de reparație a Navei „M.” încheiat la 08 decembrie 2000 între S.I.M. Ltd. Reprezentată de R.N.O. și șantierul „Z.” reprezentat de G.S. SA Panama.

- contractul de reparație a Navei „O.X.” încheiat la 08 decembrie 2000 între S.I.M. Ltd. Reprezentată de R.N.O. și șantierul „Z.” reprezentat de G.S. SA Panama.

- contractul de reparație a Navei „P.VIII” încheiat la 08 decembrie 2000 între S.I.M. Ltd. Reprezentată de R.N.O. și șantierul „Z.” reprezentat de G.S. SA Panama.

- Swift-ul bancar din 05 ianuarie 2000 privind achitarea de către firma S.I.M. Ltd. a sumei de 140.000 dolar SUA (fila 18 vol. II dosar urmărire penală) reprezentând contravaloarea serviciilor de remorcare a navelor O., O.X., M. și P.VIII.

- Swift-ul bancar din 15 decembrie 2000 privind achitarea de către firma S.I.M. Ltd. a sumei de 270.000 dolar SUA (fila 20 vol. II dosar urmărire penală) reprezentând contravaloarea materialelor pt. reparația navelor O., O.X., M. și P.VIII.

- Swift-ul bancar din 23 noiembrie 2000 privind achitarea de către firma S.I.M. Ltd. a sumei de 20.000 dolar SUA,reprezentând contravaloarea survey (inspecție) pentru navele O., O.X., M. și P.VIII. (fila 22 vol. II dosar urmărire penală)

- facturile fiscale (invoice) înregistrate astfel:

- nr. 01662 din 09 noiembrie 2000 pt. suma de 5000 dolar SUA;

- nr. 01663 din 11 noiembrie 2000 pt. suma de 5000 dolar SUA;

- nr. 01664 din 12 noiembrie 2000 pt. suma de 5000 dolar SUA;

- nr. 01665 din 19 noiembrie 2000 pt. suma de 5000 dolar SUA;

- nr. 01702 din 11 decembrie 2000 pt. suma de 50.000 dolar SUA;

- nr. 01703 din 11 decembrie 2000 pt. suma de 65.000 dolar SUA;

- nr. 01704 din 11 decembrie 2000 pt. suma de 65.000 dolar SUA;

- nr. 01705 din 11 decembrie 2000 pt. suma de 90.000 dolar SUA;

- nr. 01763 din 15 decembrie 2000 pt. suma de 35.000 dolar SUA;

- nr. 01764 din 17 decembrie 2000 pt. suma de 35.000 dolar SUA;

- nr. 01765 din 18 decembrie 2000 pt. suma de 65.000 dolar SUA;

- nr. 01766 din 22 decembrie 2000 pt. suma de 35.000 dolar SUA;

În conf. cu art. 169 C. proc. pen. desființează poprirea dispusă prin ordonanța din 17 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea, și dispune restituirea sumei de 430.000 dolar SUA către SP B.A. SPRL în calitate de lichidator judiciar al părții vătămate SC C.R.P.O. SA TULCEA.

În conf. cu art. 191 C. proc. pen. obligă pe inculpat la plata sumei de 2000 lei în folosul statului cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că între SC C.R.P.O. SA Tulcea, reprezentată în anul 2000 de A.F. în calitate de director executiv și administrată judiciar de P.L. pe de o parte, și firma din Anglia S.F.I.M. LTD, reprezentată de director R.N.O., pe de altă parte, s-au semnat 4 contracte de închiriere a navelor aparținând SC C.R.P.O. SA Tulcea. Aceste contracte denumite de „bareboat”, au fost înregistrate la registratura SC C.R.P.O. SA Tulcea, astfel:

- nr. 2330 din 12 aprilie 2000 nava „O.”, aflată în Șantierul Midia-Constanța;

- nr. 2331 din 12 aprilie 2000 nava „O.X.”, aflată în Șantierul Brăila;

- nr. 2332 din 14 aprilie 2000 nava „M.”, aflată în Șantierul Brăila;

- nr. 4939 din 30 noiembrie 2000 nava „P.VIII”, aflată în Portul Tulcea, ancorată la estacada SC C.R.P.O. SA Tulcea.

Aceste contracte aveau clauze identice, potrivit cărora, chiriașul avea dreptul de a executa anumite operațiuni de întreținere și reparație a navelor, cu condiția ca reparațiile să fie efectuate,,numai în porturi românești”, iar la bordul navelor „șase folosească doar echipaje românești”.

O altă clauză expresă a acestor contracte era faptul că S.F.I.M. LTD avea obligația de a anunța, prin notificare scrisă, C.R.P.O.. S.A., în prealabil, cu privire la orice fel de cheltuială referitoare la respectivele nave.

În luna iunie 2002 Tribunalul Buzău, a dispus intrarea conform Legii nr. 64/1995 în faliment a SC C.R.P.O. SA Tulcea și a desemnat ca lichidator firma SC E.C.A. SRL Buzău, administrată de B.D. și B.M.

S.F.I.M. LTD a încheiat la data de 08 aprilie 2004 - potrivit încheierii de autentificare nr. 377 de la Biroul Notarului Public „S.L.” - o procură judiciară în baza căreia, SC R. SRL Tulcea (administrată de A.P.W.) să o reprezinte la Tribunalul Buzău, în dosarul nr. 1167/2001, precum și în orice alte cauze civile sau comerciale aflate pe rolul Tribunalului Buzău, sau al oricăror alte instanțe de judecată, în care figurează ca parte.

La data de 24 decembrie 2004, S.F.I.M. LTD prin intermediul SC R. SRL Tulcea, administrată de A.P.W., a adresat o cerere de admitere a unei creanțe, Tribunalului Buzău, secția comercială și de contencios administrativ, pe rolul căruia se afla dosarul de insolvență 1167/2001 vizând debitoarea S.C. C.R.P.O. S.A. Tulcea.

Prin aceasta s-a solicitat înscrierea creditorului S.F.I.M. LTD, în tabelul cuprinzând creanțele împotriva creditoarei, cu suma totală de 589.893 dolar SUA și 1.490.866.397 lei, cu titlu de daune contractuale, întemeiate pe dispozițiile contractelor de bareboat nr. 2330 din 12 aprilie 2000 (cu referire la nava „O.”), nr. 2331 din 12 aprilie 2000 (cu referire la nava „O.X.”), nr. 2332 din 12 aprilie 2000 (cu referire la nava „M.”) și 4339 din 30 noiembrie 2000 (cu referire la nava „P.VIII”).

Din suma totală de 589.893 dolar SUA, s-a arătat că 430.000 dolar SUA reprezintă „plăți în avans către Șantierul Naval Z. din Ucraina pentru inspecție, achiziție materiale și remorcaj a navelor O., O.X., M. și P.VIII.”

În dovedirea cererii a depus copiile celor 3 swift-uri bancare, copiile celor 12 facturi fiscale (invoice) și copiile contractelor de reparații nave încheiate la data de 08 decembrie 2000.

Astfel, din copia contractului încheiat între S.F.I.M. LTD și Șantierul Naval Z. rezultă că contractorul se angajează să efectueze lucrări de andocare și reparații la nava M/V „O.”, durata lucrărilor fiind de 40 zile, exclusiv sărbătorile naționale, costul reparațiilor reprezentând în total 480.689,50 dolar SUA, din care: 65.000 dolar SUA vor fi avansați pentru achiziționarea de materiale, în decurs de 5 zile bancare de la data semnării contractului; 200.000 dolar SUA vor fi remiși în decurs de 5 zile bancare de la data finalizării operațiunii de preluare a corpului exterior; iar diferența va fi remisă în decurs de 5 zile bancare de la re-livrarea navei.

Din copia contractului încheiat între S.F.I.M. LTD și Șantierul Naval Z. rezultă că contractorul se angajează să efectueze lucrări de andocare și reparații la nava M/V „O.”, durata lucrărilor fiind de 40 zile, exclusiv sărbătorile naționale, costul reparațiilor reprezentând în total 506.729,50 dolar SUA, din care : 50.000 dolar SUA vor fi avansați pentru achiziționarea de materiale, în decurs de 5 zile bancare de la data semnării contractului; 250.000 dolar SUA vor fi remiși în decurs de 5 zile bancare de la data finalizării operațiunii de preluare a corpului exterior; iar diferența va fi remisă în decurs de 5 zile bancare de la re-livrarea navei.

Potrivit copiei contractului încheiat între S.F.I.M. LTDA și Șantierul Naval Z., contractorul se angajează să efectueze lucrări de andocare și reparații la nava M/V, „M.”, durata lucrărilor fiind de 44 zile, exclusiv sărbătorile naționale, costul reparațiilor reprezentând în total 521.169,50 dolar SUA, din care: 65.000 dolar SUA vor fi avansați pentru achiziționarea de materiale, în decurs de 5 zile bancare de la data semnării contractului; 200.000 dolar SUA vor fi remiși în decurs de 5 zile bancare de la data finalizării operațiunii de preluare a corpului exterior; iar diferența va fi remisă în decurs de 5 zile bancare de la re-livrarea navei.

Din copia contractului încheiat între S.F.I.M. LTD și Șantierul Naval Z. rezultă că contractorul se angajează să efectueze lucrări de andocare și reparații la nava M/V „P.VIII”, durata lucrărilor fiind de 45 zile, exclusiv sărbătorile naționale, costul reparațiilor reprezentând în total 850.132,50 dolar SUA, din care: 90.000 dolar SUA vor fi avansați pentru achiziționarea de materiale, în decurs de 5 zile bancare de la data semnării contractului; 300.000 dolar SUA vor și remiși în decurs de 5 zile bancare de la data finalizării operațiunii de preluare a corpului exterior; iar diferența va fi remisă în decurs de 5 zile bancare de la re-livrarea navei.

Prin sentința comercială nr. 426 din 16 iunie 2008 din dosarul nr. 1167/2001, Tribunalul Buzău, a admis cererea de înscriere în tabelul creditorilor formulată de creditoarea S.C. S.F.I.M. LTD, cu o creanță de 589.313 dolar SUA și de 22.261,95 lei, dispunând înscrierea acestor sume în tabelul definitiv consolidat al creanțelor ca și creanță garantată, urmând ca distribuirea acestora către creditoare să se efectueze conform art. 121 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

Hotărârea a rămas definitivă, în baza deciziei nr. 1186 din 15 octombrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, care a respins, ca nefondat, recursul declarat de debitoarea S.C. C.R.P.O. S.A Tulcea, prin lichidator SP B.A. SPRL Buzău.

Prin încheierea din data de 23 decembrie 2008 din dosarul nr. 1167/114/2001 al Tribunalului Buzău, s-a admis cererea formulată de creditoarea S.C. S.F.I.M. LTD, dispunând virarea de urgență a sumei de 159.313 dolar SUA, calculată la cursul oficial de schimb leu/dolar la data de 20 iunie 2002 și a sumei de 22.261,95 lei, în contul mandatarului SC S.C. SRL București, urmând ca restul de sumă, în cuantum de 430.000 dolar SUA, să fie distribuit creditoarei după soluționarea sesizării penale ce formează obiectul dosarului nr. 183/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea.

Martorul A.P.W. a susținut că în calitate de mandatar al S.C. S.F.I.M. LTD, a primit în format pdf. atașate la e-mail, fișierele conținând copii scanate după faxurile trimise de către firmă - inclusiv swift-urile bancare - pentru confirmarea plății avansurilor în sumă totală de 430.000 dolar SUA către Șantierul Naval Z. Ucraina.

Declarația martorului A.P.W. se coroborează cu declarația inculpatului care, în cursul cercetărilor penale a arătat că a transmis martorului copiile scanate ale unor acte, pentru a se depune la Tribunalul Buzău.

Martorul S.F. a declarat că este traducător autorizat din anul 1993 și a colaborat cu diverse instituții astfel că, în anul 2006, a lucrat cu Direcția Agricolă, în sensul că a fost solicitat să efectueze traduceri după documente, în limba engleză, necesare formării dosarelor de finanțare ale unor asociații agricole. Unul din aceste documente se intitula „transmisie bancară de tip swift” și reprezenta dovada efectuării unor plăți care se derulau prin Direcția Agricolă sau bănci.

În principiu, primea acele swift-uri în copie xerox și întreba la biroul unde erau depuse documentele în dosar, dacă existau și originalele, iar în urma confirmării acestei situații de fapt, efectua traducerea, făcând mențiunea „conform cu originalul”.

În acest mod a procedat și cu privire la swift-urile bancare primite de la A.P.W., care i-au fost transmise pe suport electronic, respectiv pe adresa e-mail personal, în format PDF, ca fotografie. Având în vedere că documentele aveau ștampila de culoare albastră și fiind scanate color, i s-a întărit convingerea că au fost copiate (fotografiate) după documentele originale.

Pe fondul relațiilor de colaborare pe care le-a avut cu A.P.W., bazate pe încredere și profesionalism, a certificat la finalul traducerii împrejurarea că acestea sunt „conforme cu originalul”.

Au fost audiați numiții B.D. și B.M:- administratori la SP B.A. SPR - desemnați lichidatori ai S.C. C.R.P.O. Tulcea, calitate în care au efectuat toate demersurile pentru reclarificarea averii debitoarei și achitarea masei credale.

A.F. a învederat că în anul 2000 (când se pretinde încheierea contractelor de reparații cu Șantierul Z. din Ucraina) nu a avut „nici o discuție cu R.N.O. cu privire la necesitatea acelor reparații ce vor fi efectuate în portul din Ucraina”, iar după încheierea contractelor de bareboat, a constatat că S.F.I.M. LTD „a tot tergiversat efectuarea unor acțiunii de reparație capitală”, în condițiile în care învinuitul a venit cu propuneri de a duce navele în șantiere din Bulgaria sau Ucraina cu motivația că acolo prețurile sunt mai mici decât în România, considerând că acesta „intenționa să le vândă ca fier vechi”, așa cum s-a întâmplat și în situația altor nave ale C.R.P.O. Tulcea.

Aflând despre încheierea contractelor de reparații și despre efectuarea plăților, A.F. - a susținut că toate acestea nu reprezintă decât niște „falsuri grosolane”, acea relație contractuală cu prestatorul nefiind reală.

Mai mult, martorul a precizat că, ulterior, a purtat o discuție cu R.N.O., ocazie cu care acesta nu numai că a recunoscut că înscrisurile sunt false, dar a precizat că A.P.W. „a aranjat tot, inclusiv la justiție, să primească acei bani”. Totodată, a învederat că în cadrul discuției la care a făcut referire i s-a sugerat să abandoneze demersurile sale în sensul susținerii denunțului pentru că va primi partea sa de „cașcaval”.

Susținerile sale sunt confirmate de depoziția martorului V.V.A. - persoană care a asistat la discuția dintre cei doi și care a asigurat traducerea (având în vedere că A.F. nu este bun cunoscător al limbii engleze) - ce a relatat următoarele în cursul urmăririi penale: „în cursul discuțiilor dintre cei doi, pe care eu le traduceam, R.N.O. l-a rugat pe A.F. să înceteze cu demersurile sale, de contestare a acestei creanțe la instanță și la organele judiciare, propunându-i că va avea partea lui de cașcaval după ce va obține întreaga creanță”.

Împrejurări similare au fost relatate și de numitul P.L., care a îndeplinit funcția de administrator judiciar al C.R.P.O. Tulcea în perioada aprilie 1999-februarie 2001 când, în vederea reorganizării, a încheiat contracte de bareboat pentru 4 nave aflate în proprietatea societății, care urmau a fi puse în funcțiune după repararea lor.

Referitor la reparația acestor nave în Șantierul Z. din Ucraina, invocată de R.N.O., a menționat că până în luna februarie 2001 când a demisionat, navele respective nu au plecat din șantierele românești (fila 159 vol. I dosar urmărire penală).

Din analiza documentelor depuse în dovedirea creanței de 430.000 dolari s-a constatat că referirile făcute de creditor nu sunt constante cu privire la datele de identificare ale agentului comercial care ar fi încasat această sumă, astfel:

- în contractele de reparație se vorbește de Șantierul naval „Z.”, reprezentat prin G.S. S.A (înregistrată în Panama, sub nr. 338930), fără a nominaliza persoana fizică ce a semnat, deși pentru „Clientul” S.F.I.M. L.T.D., acest lucru s-a făcut, fiind indicat R.N.O.;

- facturile (invoice) prezentate sunt emise de „G.S. LTD (nu „S.A.” ca în cazul contractelor și cum rezultă din ștampila aplicată). De aici rezultă că „G.S. LTD emite facturile în calitate de titular și nu de reprezentant al Șantierului naval „Z.”, așa cum rezultă din contracte;

- din swift-uri rezultă că plata a fost făcută către „Șantierul naval G. din Ucraina”;

- în cererea adresată tribunalului la data de 02 noiembrie 2006, se face referire că sumele au fost plătite către „portul Kerch - Ucraina";

- în cererea de creanță din 24 decembrie 2004 se face vorbire de Șantierul naval „Z.”.

Nu au fost oferite lămuriri care să clarifice neconcordantele evidente în actele de spre care se pretindea că dovedesc plata sumelor, deoarece:

- prin invoice nr. 01665 din 19 noiembrie 2000, factură ce a fost achitată prin swift-ul bancar din 23 noiembrie 2000, se face vorbire despre o sumă reprezentând „fonds for survey of the M/V P.”. Or, această navă a intrat sub incidența contractului de bareboat mai târziu, respectiv, la data de 30 noiembrie 2000, așa încât atât întocmirea facturii, cât și efectuarea plății, s-au realizat mai înainte ca nava să fi făcut obiectul contractului de bareboat;

- se observă faptul că cele patru contracte de reparații au fost încheiate la data de 08 decembrie 2000 și, cu toate acestea, facturile fiscale (invoice), 01662 din 09 noiembrie 2000, 01663 din 11 noiembrie 2000, 01664 din 12 noiembrie 2000 și 01665 din 19 noiembrie 2000 și swift-ul bancar din 23 noiembrie 2000 prin care au fost achitate sumele aferente, sunt emise la date ulterioare. Or, este în logica lucrurilor ca ordinea încheierii actelor să fie următoarea: contractele de bareboat, contractele de reparații, facturile și swift-urile bancare.

În raport de aceste constatări, fiind necesar să se verifice dacă acele înscrisuri atestă fapte reale sau, dimpotrivă, sunt false, au fost adresate Cereri de asistență judiciară internațională, autorităților judiciare competente din Ucraina, Danemarca și Panama.

Astfel, autorităților judiciare competente din Ucraina li s-au solicitat să verifice dacă Șantierul Naval din Z. a împuternicit G.S. LTD S.A. să-1 reprezinte în relația contractuală cu S.F.I.M. LTD, pentru a se demonstra dacă a încasat în final suma de 430.000 dolar SUA care îi revenea potrivit contractelor.

În situația în care relația contractuală ar fi fost reală, s-au solicitat înscrisurile care au stat la baza achitării sumei de 430.000 dolar SUA, având în vedere că R.N.O. a declarat că documentele originale i-au fost sustrase și a intrat în posesia copiilor, prin bunăvoința reprezentanților Șantierului din Z.

S-a cerut să se ridice următoarele documente: cele 4 contracte reparații vizând navele M/V, „O.X.” , M/V „O.”, M/V „M.” și M/V „P.VIII”; cele 12 facturi fiscale (invoice) din perioada 09 noiembrie - 22 decembrie 2000; cele 4 swift-uri bancare din perioada 23 noiembrie 2000-05 ianuarie 2001; precum și orice alte înscrisuri care se referă la relația contractuală respectivă.

Totodată, s-a solicitat identificarea și audierea persoanei fizice care a semnat contractele și a întocmit facturile (invoice) sau a oricărei alte persoane care are știință despre faptul că relația contractuală este reală sau nu, precum și administrarea oricărei alte probe ce urma a fi descoperită cu ocazia verificărilor și care să aibă legătură cu cauza.

Materialele rezultate în urma executării cererii de comisie rogatorie privind acordarea de asistență judiciară, au fost trimise - prin intermediul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, de către Procuratura Generală a Republicii Ucraina, la data de 06 octombrie 2009, comunicându-ni-se următoarele:

- Uzina Navală „Z.” S.A. nu a avut legături financiare cu compania S.F.I.M. LTD în baza unor contracte în vederea executării unor lucrări de reparații de către antreprenorul G.S. LTD ( S.A.).

- Nu s-a putut stabili dacă Uzina Navală Z. S.A. a întocmit pe numele G.S. LTD (S.A.) o împuternicire în vederea executării lucrărilor de reparații, ca urmare a expirării termenului de păstrare a unor astfel de documente.

În contul Uzinei Navale Z. S.A. nu a fost virată suma de 430.00 dolar SUA în vederea executării unor lucrări de reparații în baza a 4 contracte din data de 02 decembrie 2000 la motonavele „O.”, „O.X.”, „M.” și „P.VIII”, iar contractele privind executarea de reparații la aceste motonave nu au fost încheiate și nici navele nu s-au aflat pe pontonul uzinei.

- în legătură cu transferurile bancare dintre companiile S.F.I.M. LTD și G.S. LTD, Uzina Navală Z. S.A. nu deține informații, ca parte neimplicată în relațiile financiare dintre aceste companii.

Prin intermediul răspunsului intermediar primit de la Procuratura Generală a Ucrainei s-a stabilit că, „potrivit informațiilor furnizate de Departamentul de Informații și Analiza suportului procedurii fiscale din Administrația Fiscală se Stat a Ucrainei, societatea cunoscută sub numele de G.S. LTD S.A. nu este înregistrată în baza centrală de date a Administrației Fiscale de Stat din Ucraina”.

Autorităților judiciare competente din Danemarca li s-au solicitat să verificarea faptul dacă G.S. LTD.S.A a fost clientul băncii N.B.D. A/S, Denmark și dacă swift-urile prezentate atestă operațiuni reale.

Materialele transmise de instanțele judecătorești din Danemarca au evidențiat faptul că a fost contactat numitul R.H.H. de la N.B.D. A/S, International Branch - care a comunicat următoarele:

- Contul nr. 5986801, deschis la N.B.D. A/S pe numele G.S. LTD S.A. a fost creat pentru prima dată în ianuarie 2002.

- Semnăturile existente pe transferul bancar SWIFT, nu arată ca semnăturile prezentate de către G.S. LTD S.A. la crearea contului.

- Antetul principal care apare pe transferurile bancare SWIFT nu l-a mai văzut niciodată înainte.

- Având în vedere circumstanțele de mai sus, și mai ales contul curent de la N.B.D. A/S ce a fost creat pentru prima dată de către G.S. LTD. S.A. la câțiva ani după data menționată în anexe, R.H.H. a concluzionat că sunt, „transferuri bancare SWIFT false și, ca rezultat, plățile enumerate în mod evident, nu au avut loc”.

Funcție de răspunsurile primite prin intermediul celor două comisii rogatorii, s-a renunțat la cererea de asistență judiciară internațională cu Panama prin care se solicitase să se verifice dacă relația contractuală și încasarea sumelor sunt reale.

În realitate, aceste cheltuieli nu au fost efectuate, situație ce rezultă fără dubiu și din declarațiile martorilor audiați în cauză, din care rezultă intenția directă a inculpatului de a frauda.

Sunt elocvente sub acest aspect, declarațiile martorilor A.F., V.V.A. - amintite în considerentele anterioare - dar și ale martorului A.P.W. care a arătat că toate actele ce atestă situațiile nereale cu privire la reparația navelor și sumele plătite șantierului Z. și care există în dosar - le-a primit de la inculpat, în scopul dovedirii creanței din dosarul de faliment al C.R.P.O. Tulcea.

Astfel, contractele și facturile ce atestă plata sumei de 430.000 dolari, le-a primit în plic, prin poștă, iar cele 3 swift-uri bancare, în format electronic (pdf.) ca atașament la e-mail.

În legătură cu persoana care i-a expediat cele 3 swift-uri bancare, martorul a declarat că acesta este fără nici o îndoială inculpatul R.N.O., deoarece anterior au discutat la telefon despre trimiterea actelor respective.

Toate documentele primite au fost depuse în copie la dosarul de faliment al SC C.R.P.O. SA Tulcea pentru termenul de judecată din 03 noiembrie 2006, după ce au fost traduse, iar actele prezentate organelor judiciare în cursul urmăririi penale, reprezintă cele primite de la inculpat.

Probele analizate în cauză (declarațiile martorilor, materialele primite de la autoritățile judiciare din Ucraina și Danemarca, actele prezentate de A.P.W. care atestă date nereale privind plata sumei de 430.000 dolari, cererea de admitere a creanței, contractele de reparație și de bareboat a navelor O., O.X., M. și P.VIII și celelalte acte existente în dosar) dovedesc vinovăția inculpatului R.N.O.

În drept, fapta inculpatului R.N.O. de a falsifica sub semnătură privată 3 swift-uri bancare, 4 contracte de reparații și 12 facturi fiscale (invoice), prin alterarea conținutului acestora, încredințându-le unei alte persoane, spre folosire la 02 noiembrie 2006,în scopul producerii unei consecințe juridice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, potrivit disp. art. 290 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen.

Din înscrisul existent (fila 17 Voi. II dosar urmărire penală) rezultă că documentele prin care se dorea dovedirea plății sumei de 430.000 dolari SUA către Șantierul Naval „Z.” din Ucraina, au fost depuse la dosarul de faliment al C.R.P.O. Tulcea, la data de 02 noiembrie 2006 aceasta fiind data consumării infracțiunii.

S-a consemnat că fapta aceluiași inculpat de a-l determina pe A.P.W. să inducă în eroare C.R.P.O. prin lichidator și să depună respectivele documente false la Tribunalul Buzău, pentru a induce în eroare autoritățile judiciare, prin prezentarea ca adevărată a unor fapte mincinoase, în scopul de a obține un folos material injust, respectiv o creanță în cuantum de 430.000 dolar SUA - ca urmare a executării unor contracte de bareboat: încheiate de C.R.P.O. Tulcea și SC S.F.I.M. LTD - faptă ce a rămas în fază de tentativă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzute de art. 31 alin. (2) - art. 20 C. pen. cu referire la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., deoarece consecințele vizate de inculpat erau deosebit de grave.

Fapta inculpatului R.N.O. de a-l împuternici pe A.P.W. să depună înscrisurile mai sus menționate în condițiile descrise, solicitând înregistrarea unei cereri de admitere a unei creanțe inexistente asupra averii debitorului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 46 din Legea 85/2006.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului au fost avute în vedere, conform art. 72 C. pen. gradul de pericol social concret al faptelor comise, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Caracterizând profilul socio-moral al inculpatului R.N.O. s-a constatat că acesta este cunoscut în evidențele autorităților Britanice ca având numele S.R.M.,  că a intrat în atenția autorităților în anul 1988 și are condamnări pentru fraudă din mai 1990, fiind cunoscut ca o persoană violentă.

Din copia cazierului judiciar obținut prin intermediul aceleiași instituții rezultă că sus-numitul posedă antecedente penale, fiindu-i aplicate amenzi judiciare pentru săvârșirea mai multor delicte (fraude și tulburarea liniștii publice).

Inculpatul a fost nesincer și nu a dorit să colaboreze cu organele de urmărire penală, susținând că a încheiat contracte de reparații cu Șantierul Naval Z. din Ucraina pentru cele 4 nave românești, că a emis facturi pentru suma de 430.000 dolari și a plătit această sumă prin transfer bancar, fapte nereale, contrazise de probele administrate în cauză.

Împotriva sentinței penale nr. 213 din 30 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr. 2518/88/2010 au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, și inculpatul R.N.O.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, a criticat greșita condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 146 din Legea nr. 85/2006, întrucât s-a împlinit termenul prescripției speciale a răspunderii penale, care este de 4 ani și 6 luni, fapta fiind comisă la data de 02 noiembrie 2006.

Inculpatul R.N.O. a solicitat încetarea procesului penal pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 146 din Legea nr. 85/2006, întrucât s-a împlinit termenul prescripției speciale a răspunderii penale, fără a contesta vinovăția sa în comiterea acestei infracțiuni; a mai solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât nu s-a dovedit cert că inculpat ar fi falsificat înscrisurile originale prin vreuna dintre modalitățile prevăzute de lege, la dosarul cauzei aflându-se doar copii pe baza cărora nu se poate aprecia vinovăția sa. Se susține că existența creanței SC S.F.I.M. LTD a fost confirmată prin sentința civilă nr. 142/2012 a Tribunalului Buzău, care a recunoscut valabilitatea contractelor de bareboat încheiate cu C.R.P.O. Tulcea și calitatea de creditor a SC S.F.I.M. LTD.

Curtea de Apel, a pus în discuție, din oficiu, schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prevăzute de art. 146 din Legea nr. 85/2006 și art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 20 C. pen. și art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. într-o singură infracțiune prevăzute de art. 146 din Legea nr. 85/2006. Inculpatul a fost de acord cu schimbarea încadrării juridice în sensul precizat de curte.

Inculpatul nu a putut fi audiat de instanța de apel, întrucât nu se cunoaște locația unde se află în prezent.

Examinând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate de apelanți, precum și din oficiu, conform art. 378 C. proc. pen., Curtea, a constatat că apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, și inculpatul R.N.O. sunt fondate.

Curtea, constată că prima instanță a realizat o analiză coroborată a mijloacelor de probă administrate în cauză, stabilind corect starea de fapt în cauză, ce demonstrează implicarea inculpatului R.N.O. în activitatea infracțională.

La data de 24 decembrie 2004 SC S.F.I.M. LTD, având nr. de înregistrare 4208597, prin mandatar SC R. SRL Tulcea depune în dosarul nr. 1167/2000 al Tribunalului Buzău, o cerere de admitere a unei creanțe de 589.893 dolar SUA și 1.490.866.397 lei față de SC C.R.P.O. SA Tulcea, cu titlu de daune întemeiate pe dispozițiile contractelor de bareboat încheiate pentru navele O., O.X., M. și P.VIII, urmare a cheltuielilor efectuate pentru aceste nave. Din sumele totale pretinse, suma de 430.000 dolar SUA a fost solicitat distinct pentru pretinse plăți în avans către șantierul Naval Z. din Ucraina pentru inspecție materiale și remorcaj a navelor O., O.X., M. și P.VIII, în baza a 12 facturi anexate cererii ( filele 8-35, 66-85 vol. II urmărire penală ). Aceste înscrisuri au fost anexate cererii de admitere a creanței.

Cererea de admitere a creanței a fost examinată de instanța investită cu soluționarea dosarului de faliment, parcurgând mai multe cicluri procesuale, inclusiv soluțiile pronunțate fiind diferite.

Pentru corecta apreciere a faptelor deduse judecății, inclusiv din perspectiva încadrării juridice, au fost redate de către instanța de apel soluțiile pronunțate de instanțe în legătură cu cererea de admitere a creanței, în vederea înscrierii în masa credală, dar și poziția procesuală a SC C.R.P.O. SA Tulcea și concluziile expertizelor dispuse în cauza comercială.

Prin sentința nr. 115 din 08 septembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Buzău, în dosarul nr. 1167/2001 ( filele 111-116 vol. III dosar urmărire penală) a fost respinsă cererea de înscriere în tabelul creditorilor, formulată de SC S.F.I.M. LTD

În motivarea sentinței se arată că „la data de 12 aprilie 2000, între debitorul SC C.R.P.O. SA Tulcea, în calitate de proprietar și armator, societate comercială aflată și la acea dată sub incidența Legii nr. 64/1995, republicată, în procedura de reorganizare judiciară și firma engleză SC S.F.I.M. LTD, cu sediul în Brookwell, Gloucestershire, England, cu număr de înregistrare fiscală 3776741, în calitate de navlositor, au fost încheiate trei contracte de închiriere standard bareboat „B.89” după cum urmează: cu nr. 2330 din 12 aprilie 2000, pentru nava trawler „ O.” cu nr. 2331 din 12 aprilie 2000 pentru nava trawler „O.X.”; cu nr. 2332 din 12 aprilie 2000 pentru nava trawler „M.”. la data de 30 noiembrie 2000, între aceleași părți, se încheie contractul cu nr. 4939, pentru nava frigorifică de transport „P.VIII”. Primele trei nave au fost preluate de navlositor, conform protocoalelor încheiate la data de 14 noiembrie 2000.

Contractele de navlosire încheiate nu au fost vizate de judecătorul - sindic și nu au fost aprobate de creditorii SC C.R.P.O. SA.

La data de 17 aprilie 2011 firma SC S.F.I.M. LTD, cu care au fost încheiate contractele de navlorire, a fost dizolvată. în aceste condiții, la dat de 12 septembrie 2001, au fost încheiate acte adiționale la contractele de bareboat; aceste acte nu poartă însă semnătura administratorului judiciar, nu au fost vizate de judecătorul - sindic și nu au fost aprobate de creditori. Mai mult decât atât, ele au fost încheiate cu o altă firmă, respectiv SC S.F.I.M. LTD, cu sediul în Cheshire, England, înregistrată la data de 30 aprilie 2011, cu număr de înregistrare fiscală 4208597.

Deși debitorul a solicitat expres ca noua firmă să facă dovada că este succesoarea în drepturi și obligații a firmei cu care au fost încheiate inițial contractele de bareboat, niciun act doveditor nu a fost depus la dosarul cauzei în acest sens. Din certificatul aflat la dosar rezultă că referitor la firma SC S.F.I.M. LTD, înregistrată la data de 30 aprilie 2001, niciun nume anterior nu a fost înregistrat în ultimii 20 de ani, confirmându-se astfel susținerea că este vorba de altă societate decât cea cu care au fost încheiate contractele de bareboat și nu de succesoarea în drepturi și obligații a acesteia.

Cu privire la situația contractelor de bareboat reclamanta este notificată de debitor la data de 28 septembrie 2001 și, respectiv, la data de 24 octombrie 2001, dar nu se întreprind măsuri pentru clarificarea acestei situații de nici una dintre părți. în cauza de față, reclamanta SC S.F.I.M. LTD - Anglia este reprezentată cu procură dată în fața unui notar public din municipiul Tulcea de SC R. SRL Tulcea, al cărei administrator este A.P.W., fost director executiv al SC C.R.P.O. SA Tulcea - societate în faliment.

Ori, la începutul anului 2002, sub semnătura directorului executiv A.P.W., SC C.R.P.O. SA Tulcea a solicitat judecătorului - sindic desemnat de Tribunalul Buzău, în dosarul nr. 1167/2001 să se constate încetarea de drept a contractelor de închiriere a navelor ( de bareboat) de pescuit „O.”, „O.X.” și „M.” și a transportorului frigorific „P.VIII”, tocmai pornind de la împrejurarea că SC S.F.I.M. LTD - Anglia fusese dizolvată la dat de 17 aprilie 2001.

Această poziție a fostului director executiv A.P.W. este de natură să adâncească îndoielile cu privire la existența reală a firmei reclamate și la calitatea acesteia de succesoare în drepturi și obligații a firmei cu care s-au încheiat contractele de bareboat, în lipsa unor documente doveditoare, cerute de judecătorul - sindic, dar neprezentate la dosar.

La data de 20 iunie 2002 se dispune trecerea la procedura falimentului asupra SC C.R.P.O. SA Tulcea.

După intrarea în faliment a debitorului, reclamanta îl notifică în referire la contractele de bareboat abia la data de 14 iulie 2003. în temeiul art. 51 din Legea nr. 64/1995, republicată, lichidatorul și-a manifestat tacit voința de denunțare a contractelor de bareboat, prin necomunicarea unui răspuns la comunicarea reclamantei, în termenul legal de 30 de zile. în aceste condiții, reclamanta avea deschisă calea unei acțiuni pentru a determina întinderea eventualului prejudiciu cauzat și pentru obligarea debitorului de a-1 repara, lucru pe care însă aceasta nu 1-a făcut, preferând să solicite direct înscrierea la masa credală.

Creanța pretinsă de reclamanta SC S.F.I.M. LTD - Anglia, în sumă de 669.000 dolar SUA și 77.000.000 lei nu este însă stabilită printr-un titlu executoriu și este contestată de debitor, iar la dosarul cauzei nu au fost depuse acte doveditoare, însușite de debitor, din care să rezulte cu certitudine existența și întinderea acesteia.”

Prin decizia civilă nr. 1585 din 17 aprilie 2006 a Curții de Apel Ploiești, a fost admis recursul declarat de SC S.F.I.M. LTD, a fost casată sentința nr. 115 din 08 septembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Buzău, în dosarul nr. 1167/2001, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare. Instanța de recurs a stabilit că SC S.F.I.M. LTD înregistrată sub nr. 4208597 este continuatoarea SC S.F.I.M. LTD înregistrată sub nr. 3776741 și a apreciat că se impune efectuarea unei expertize pentru stabilirea creanței.

Prin sentința comercială nr. 426 din 16 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în dosarul nr. 1167/2001, definitivă prin decizia nr. 1186 din 15 octombrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, a fost admisă cererea de înscriere în tabelul creditorilor formulat de creditoarea SC S.F.I.M. LTD cu o creanță de 589.313 dolar SUA și 22.261,95 lei.

În această cauză a fost efectuată o expertiză contabilă, însușită de instanță, care a stabilit un debit de 589.313 dolar SUA și 22.261,95 lei, în care se regăsea și suma de 430.000 dolar SUA pentru plăți către șantierul Naval Z. din Ucraina. Cu privire la acest raport de expertiză, expertul parte al SC „C.R.P.O.” SA Tulcea a susținut în opinia separată că creanța de 430.000 dolar SUA nu a fost demonstrată ca fiind certă, lichidă, exigibilă, întrucât nu s-a făcut dovada plății prin transfer bancar, iar contractele de reparații nu au acordul SC C.R.P.O. SA Tulcea.

Pe tot parcursul procedurii judiciare SC C.R.P.O. SA Tulcea prin lichidator a contestat permanent creanța de 430.000 dolar SUA pretinsă de SC S.F.I.M. LTD cu titlu de plăți în avans către șantierul Naval Z. din Ucraina.

Prin încheierea din 12 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în dosarul nr. 1167/114/2001 ( nr. vechi 1167/2001 ) s-a dispus plata către SC S.F.I.M. LTD a sumei de 589.313 dolar SUA și 22.261,95 lei, însă urmare a intervenției organelor de urmărire penală această sumă a fost indisponibilizată, astfel că nu a mai fost efectiv plătită.

Din înscrisurile aflate în dosarul cauzei, menționate mai sus, dar și din declarațiile martorului A.P.W., inclusiv susținerile inculpatului, este cert că acesta, în calitate de reprezentant al SC S.F.I.M. LTD a formulat cererea de înscriere în tabelul creditorilor SC C.R.P.O. SA Tulcea a sumei de 589.893 dolar SUA și 1.490.866.397 lei, în care era inclusă și suma de 430.000 dolar SUA pretinsă cu titlu de plăți în avans către șantierul Naval Z. din Ucraina.

Cererea a fost depusă în dosarul nr. 1167/2000 al Tribunalului Buzău, ce avea ca obiect procedura falimentului deschisă față de SC C.R.P.O. SA Tulcea, prin intermediul mandatarului său SC R. SRL Tulcea, reprezentată de martorul A.P.W.

Inculpatul R.N.O. a susținut realitatea creanței de 430.000 dolar SUA, pretinsă cu titlu de plăți în avans către șantierul Naval Z. din Ucraina, dând chiar și o declarație autentificată la BNP S.L. (fila 95 vol. I dosar urmărire penală) în care susține că SC S.F.I.M. LTD a plătit prin transfer bancar suma de 430.000 dolar SUA, operațiuni conformate de swifturile bancare din datele de 23 noiembrie 2000, 15 decembrie 2000 și 05 ianuarie 2001, dar pe care nu le-a putut prezenta în original, motivat că i-au fost sustrase.

În declarația olografă din data de 03 iulie 2008 inculpatul R.N.O. a recunoscut că SC S.F.I.M. LTD a formulat cererea de înscriere în tabelul creditorilor a creanței și că a transmis în anul 2006 documentele în original privind plățile către martorul A.P.W., iar swifturile bancare pe cale electronică.

Martorul A.P.W. a declarat că a primit pe cale electronică, în format .pdf atașate la e-mail, fișierele conținând copii scanate după swift-urile bancare ce priveau confirmarea plății avansurilor în sumă totală de 430.000 dolar SUA către Șantierul Naval Z. Ucraina. Aceste înscrisuri au fost printate și traduse, după care ler-a depus în dosarul de faliment.

Martorul S.F., care a efectuat traducerea înscrisurilor primite de martorul A.P.W. de la inculpat, a declarat că a primit swift-urile bancare în copie xerox, iar pe fondul relațiilor de colaborare pe care le-a avut cu A.P.W. a certificat la finalul traducerii împrejurarea că acestea sunt „conforme cu originalul”, deși nu a fost în posesia originalelor.

Celelalte înscrisuri care susțineau cererea de admitere a creanței de 430.000 dolar SUA au fost primite în original de martorul A.P.W. de la inculpat, astfel cum a și declarat martorul, ceea ce a permis ridicarea lor de către organele de urmărire penală, astfel că în volumul II se regăsesc în original contractele reparații încheiate pentru navele O., O.X., M. și P.VIII, care poartă semnătura inculpatului, ce nu a fost contestată de acesta.

Curtea de Apel, mai are în vedere și declarațiile martorilor A.F. (a susținut că a discutat cu inculpatul, care a recunoscut caracterul fals al înscrisurilor, propunându-i să renunțe la demersul său judiciar), V.V.A. (confirmă discuțiile dintre A.F. și inculpat, în calitate de martor ocular), P.L. (care declară că cele 4 nave nu au plecat din șantierele românești până în luna februarie 2001).

Din coroborarea tuturor acestor mijloace de probă rezultă caracterul fals, prin contrafacerea al înscrisurilor, iar autorul acestora este inculpatul R.N.O.

în aprecierea vinovăției inculpatului Curtea, reține că acesta era singura persoană care a fost implicată în efectuarea demersurilor pentru formularea cererii de admitere a creanței în tabelul creditorilor SC C.R.P.O. SA Tulcea, l-a împuternicit în acest sens pe martorul A.P.W., căruia i-a transmis înscrisurile ce atestau creanța pretinsă, a fost prezent în România unde a discutat despre cererea formulată în cadrul procedurii falimentului, a luat cunoștință despre denunțul formulat de A.F. în legătură cu cererea sa de înscriere a creanței, solicitându-i să renunțe. în măsura în care inculpatul era o persoană onestă, dacă nu ar fi fost implicat direct în falsificarea și folosirea înscrisurilor false, atitudinea sa manifestată față de A.F. trebuia să fie alta. De altfel, inculpatul apare ca fiind singura persoană ce reprezenta SC S.F.I.M. LTD, care a încheiat contractele de bareboat pentru cele 4 nave, iar în declarația olografă ( filele 98-99 vol. I Dosar urmărire penală ) a precizat că a achitat personal prin transfer bancar plățile confirmate prin swift-urile bancare, după ce Șantierul Naval din Z. a emis facturile. în niciun moment inculpatul nu a susținut că ar fi primit înscrisurile de la altă persoană, iar pe contractele de reparații (filele 90, 98, 106, 114) se află semnătura inculpatului, așa încât contribuția sa la falsificarea înscrisurilor este evidentă, în condițiile în care contractele de reparații nu au corespondent în realitate.

Sentința nr. 142 din 25 ianuarie 2012 a Tribunalului Buzău, invocată de inculpat ca argument privind realitatea susținerilor sale, este lipsită de relevanță, întrucât creanța înscrisă în tabelul creditorilor SC C.R.P.O. SA Tulcea în baza acestei hotărâri vizează alte prestații ale S.F.I.M. LTD decât cele avute în vedere la invocarea creanței de 430.000 dolar SUA ( se invocă facturi fiscale din perioada 12 aprilie 2000 - 24 iunie 2002, diferite ca serie, număr și dată).

În concluzie, se impune a se reține că inculpatul R.N.O. a formulat, prin mandatar, cererea de înscriere în tabelul creditorilor SC C.R.P.O. SA Tulcea a sumei de 589.893 dolar SUA și 1.490.866.397 lei, în care era inclusă și suma de 430.000 dolar SUA pretinsă cu titlu de plăți în avans către șantierul Naval Z. din Ucraina, falsificând mai multe înscrisuri pentru a justifica creanța de 430.000 euro.

Curtea de Apel, apreciază că încadrarea juridică dată faptelor de prima instanță este greșită, impunându-se schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prevăzute de art. 146 din Legea nr. 85/2006 și art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 20 C. pen. și art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. într-o singură infracțiune prevăzute de art. 146 din Legea nr. 85/2006.

Potrivit art. 146 din Legea nr. 85/2006 constituie infracțiune „fapta persoanei care, in nume propriu sau prin persoane interpuse, solicita înregistrarea unei cereri de admitere a unei creanțe inexistente asupra averii debitorului”.

Potrivit art. 215 alin. (1) C. pen. constituie infracțiune „inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a produs o pagubă”. în alin. (3) este incriminată înșelăciunea în convenții, care constă „inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate”.

În rechizitoriu s-a reținut că fapta inculpatului R.N.O. de a-l determina pe A.P.W. (care a acționat fără vinovăție) să depună înscrisurile falsificate la Tribunalul Buzău, pentru a induce în eroare autoritățile judiciare, în scopul de a obține un folos material injust, respectiv o creanță de 430.0000 dolar SUA, constituie infracțiunea de tentativă la înșelăciune în forma participației improprii.

De asemenea, prima instanță a reținut aceeași infracțiune motivat faptul că inculpatul 1-a determinat pe A.P.W. să inducă în eroare C.R.P.O. prin lichidator și să depună respectivele documente false la Tribunalul Buzău, pentru a induce în eroare autoritățile judiciare, în scopul de a obține un folos material injust, respectiv o creanță în cuantum de 430.000 dolar SUA.

Procurorul a reținut infracțiunea de tentativă la înșelăciune în forma participației improprii în raport de acțiunea de inducere în eroare exercitată față de instanță, în timp ce prima instanță a reținut infracțiunea în raport de acțiunea de inducere în eroare exercitată față de instanță, dar și față de SC C.R.P.O. SA Tulcea, ce ar fi produsă prin depunerea la dosar a înscrisurilor falsificate.

Infracțiunea prevăzute de art. 146 din Legea nr. 85/2006 a fost reținută ca urmare a depunerii cerere de înscriere a creanței în tabelul creditorilor SC C.R.P.O. SA Tulcea.

Atât procurorul, în rechizitoriu, dar și prima instanță au realizat o disociere a activității de depunere a cererii de înscriere a creanței de cea a depunerii înscrisurilor falsificate, însă acestea se întrepătrund, mai mult depunerea unora dintre înscrisurile falsificate, anume facturile (invoice), s-a produs odată cu depunerea cererii, așa cum rezultă din chiar cuprinsul cererii, ulterior fiind depuse contractele de reparații și swift-urile bancare.

Curtea, constată că inculpatul, în calitate de reprezentant al SC S.F.I.M. LTD, a formulat cerere de înscriere a creanței, în cuprinsul căreia a dezvoltat motivele care justifică creanța de 430.000 dolar SUA, făcând trimitere la facturile care atestau că ar fi plătit în avans suma de 430.000 dolar SUA, așa încât depunerea cererii nu poate fi privită distinct de folosirea înscrisurilor falsificate, ce a reprezentat doar modalitatea de susținerii a cererii de înscriere a creanței nereale.

Infracțiunea prevăzute de art. 146 din Legea nr. 85/2006 se comite, sub aspectul laturii obiective, printr-o acțiune de solicitare a înregistrării unei cereri de admitere a unei creanțe inexistente asupra averii debitorului, aflat în procedura insolventei, astfel că infracțiunea se consumă prin simpla depunere a cererii, fără a prezenta relevanță pentru existența infracțiunii dacă cererea este admisă sau nu, fiind posibile ambele variante.

Cererea trebuie să îndeplinească exigențele unei cereri de chemare în judecată, fiind prevăzute dispoziții precise în Legea nr. 64/1995 (a se vedea art. 79 m), dar și în Legea nr. 85/2006 (a se vedea art. 65). Ambele legi prevedeau în mod identic că cererea va cuprinde: numele/denumirea creditorului, domiciliul/sediul, suma datorata, temeiul creanței, precum si mențiuni cu privire la eventualele drepturi de preferință sau garanții, urmând a fi anexate documentele justificative ale creanței și ale actelor de constituire de garanții.

Rezultă că cererea trebuia să cuprindă motivele de fapt și de drept care justificau existența creanței, fiind în prezența unor afirmații asupra realității acesteia.

Ca atare, prin depunerea cererii, titularul acesteia formulează pretenții civile față de societatea aflată în procedura insolventei, totodată prezentând ca reală o situația mincinoasă (în legătura cu existența creanței ). în condițiile în care creanța este inexistență, neavând corespondent în realitate, este evident că acțiunea de depunere a cererii de înscriere a creanței în tabelul creditorilor (care trebuie să aibă un anume conținut) este însoțită de afirmații nereale, care sunt specifice și acțiunii care realizează elementul material al infracțiunii de înșelăciune.

Curtea, reține că infracțiunea prevăzute de art. 146 din Legea nr. 85/2006 nu presupune, sub aspectul laturii subiective, un scop sau mobil special, însă acțiunea făptuitorului urmărește în mod natural obținerea unui titlu privind o creanță care în realitate nu există, deci interesul material există implicit și rezultă din natura pretențiilor formulate prin cerere.

Se constată, așadar, o suprapunere a unora dintre condițiile care permit reținerea infracțiunii prevăzute de art. 146 din Legea nr. 85/2006, respectiv infracțiunea de înșelăciune. Deși cele două texte au un conținut juridic diferit, existând și diferențe evidente, cum ar fi urmarea imediată, întrucât infracțiunea prevăzute de art. 146 din Legea nr. 85/2006 este o infracțiune de pericol și subzistă indiferent de acceptarea creanței pretinse în tabelul creditorilor și producerea unei pagube (infracțiunea se consumă la momentul depunerii cererii), în timp ce infracțiunea de înșelăciune se consumă doar în măsura în care s-a produs o pagubă.

În speță nu s-a produs o urmare materială, chiar dacă a fost admisă creanța, întrucât procurorul a intervenit și a indisponibilizat creanța pretinsă de