ÎCCJ, Decizia nr. 1/2019

Mărturie mincinoasă. Elemente constitutive. Favorizarea făptuitorului

Cuprins pe materii:

Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra înfăptuirii justiției

Indice alfabetic:

Drept penal

-

mărturie mincinoasă

C. pen.,

art. 269, art. 273

Fapta persoanei care, având calitatea de martor într-o cauză penală privind infracțiunea prevăzută în art. 337 C. pen., afirmă în declarațiile date pe parcursul procesului penal, contrar realității, că autoturismul staționa la momentul depistării de către un echipaj al poliției rutiere și că anterior autoturismul nu a fost condus de persoana inculpată pentru refuzul de a se supune prelevării de mostre biologice, ci a fost condus de martor, aspecte esențiale ale cauzei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută în art. 273 alin. (1) C. pen., iar nu ale infracțiunii de favorizare a făptuitorului prevăzută în art. 269 alin. (1) C. pen.

I.C.C.J., Completul de 5 judecători, decizia nr. 137 din 24 septembrie 2018

Notă: A se vedea și Decizia nr. 1/2019 a Completului competent să judece recursul în interesul legii, publicată în M. Of. nr. 187 din 8 martie 2019.

- extras -

[…] Cu referire la critica vizând greșita condamnare a inculpatului A. pentru infracțiunea de favorizare a făptuitorului, faptă prevăzută și pedepsită de art. 269 alin. (1) C. pen., Înalta Curte, Completul de 5 judecători constată că apelul formulat este fondat sub aspectele ce vor fi arătate în continuare:

Făcând trimitere la considerentele sentinței penale atacate, al căror conținut, din perspectiva situației faptice relevate de probatoriu și-l însușește, cu referire la circumstanțele temporale în care au fost comise acțiunile ilicite deduse judecății, la identitatea și contribuția persoanelor implicate în acest demers, Înalta Curte, Completul de 5 judecători constată în totalitate temeinice statuările primei instanțe.

Totodată, raportat la acuzațiile aduse inculpatului A. și constatând că faptele ce se rețin a fi fost săvârșite de către inculpat ar putea întruni elementele constitutive ale altei infracțiuni - în speță infracțiunea de mărturie mincinoasă, instanța de control judiciar, din oficiu, prealabil dezbaterii pe fond a cauzei, a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptei de favorizare a făptuitorului, prevăzută și pedepsită de art. 269 alin. (1) C. pen., reținută în sarcina inculpatului A. prin actul de sesizare, în infracțiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută și pedepsită de art. 273 alin. (1) C. pen.

În acest context se reține că acuzația formulată de parchet și pentru care s-a pronunțat soluția de condamnare în primă instanță a inculpatului A. constă în aceea că, la data de 11 august 2015, cu ocazia audierii, în calitate de martor, în dosarul nr. X. al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov a făcut declarații contrare realității, susținând în mod nereal că în data de 2 mai 2015, în jurul orei 0,10, autoturismul (…) staționa în momentul în care el și inculpatul B. au fost depistați de un echipaj de poliție rutieră, iar anterior autoturismul a fost condus din Piața C. până în strada D. de inculpat, în sarcina sa reținându-se infracțiunea de favorizare a făptuitorului, prevăzută în art. 269 alin. (1) C. pen.

Constatând că, din descrierea faptei reținute în sarcina inculpatului A. prin actul de sesizare, aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută în art. 273 alin. (1) C. pen., Înalta Curte, Completul de 5 judecători urmează a dispune schimbarea încadrării juridice dată faptei reținută în sarcina inculpatului A. din infracțiunea de favorizare a făptuitorului, prevăzută în art. 269 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută în art. 273 alin. (1) C. pen.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători constată că prin recalificarea în drept a faptelor reținute în sarcina inculpatului A. nu se realizează o redimensionare a acuzației adusă acestuia în condițiile în care elementele de fapt avute în vedere sunt aceleași.

În acest context, Înalta Curte, Completul de 5 judecători reține că infracțiunea de favorizare a făptuitorului este incriminată în art. 269 alin. (1) C. pen., ca fiind ajutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală ori executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate.

Infracțiunea de favorizare a făptuitorului urmărește sancționarea oricăror denaturări ale actului de justiție penală, inclusiv în ceea ce privește exercitarea până la capăt a dreptului statului de a pedepsi (

ius puniendi

).

În plan conceptual, favorizarea poate fi asimilată unei complicități posterioare, pe care însă, având în vedere teoria participației din dreptul penal român (care permite ca actul de participație în forma complicității să se realizeze doar anterior sau concomitent comiterii faptei - art. 48 alin. 1 și 2 C. pen.), legiuitorul o sancționează ca un delict distinct, sub denumirea de favorizarea făptuitorului.

Cu referire la scopul în care favorizarea trebuie realizată, se reține că acesta este împiedicarea sau îngreunarea cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii de favorizare a făptuitorului constă în ajutorul dat făptuitorului, fiind vorba despre o favorizare personală. Așa cum reține instanța supremă în jurisprudența sa, „ajutorul poate fi dat în mod direct sau indirect, pe față sau în mod clandestin, poate fi material sau intelectual” (Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, decizia penală nr. 2628/19 septembrie 2014). Ajutorul dat de favorizator făptuitorului poate interveni oricând de la momentul săvârșirii faptei prevăzute de legea penală de către acesta, în timpul urmăririi penale, în timpul judecării cauzei care îl vizează pe cel favorizat, la instanța de fond ori în căile de atac, inclusiv după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Această abordare a naturii juridice a infracțiunii de favorizare produce efecte asupra subiectului activ al acestei infracțiuni. Deși, în principal, infracțiunea este una cu subiect activ general, se opinează că autorul faptei favorizate nu poate fi și autor al favorizării la propria faptă.

Infracțiunea de mărturie mincinoasă sancționează, de asemenea, un ajutor dat făptuitorului, dar în acest caz ajutorul este unul „calificat”, adică oferit de o persoană chemată în proces într-o anumită calitate cerută de lege (martor, expert, interpret).

Mai mult decât atât, infracțiunea se referă și la situațiile în care o astfel de persoană ar putea, urmare a declarațiilor necorespunzătoare adevărului, să influențeze pronunțarea unei hotărâri, chiar în alte cauze decât cele penale. O asemenea reglementare este justificată de importanța acordată de legiuitor probei cu martori, opiniilor experților ori activității de interpretare care se bucură de credibilitate și pot servi la aflarea adevărului în mod esențial.

În ceea ce privește obiectul juridic generic al celor două infracțiuni se constată că acesta este comun, întrucât infracțiunile menționate fac parte din categoria infracțiunilor contra înfăptuirii justiției (Partea specială - Titlul IV), respectiv ansamblul relațiilor sociale care se constituie și se desfășoară în legătură cu asigurarea legalității, independenței, imparțialității și fermității în procesul de înfăptuire a actului de justiție.

Obiectul juridic special al celor două infracțiuni a fost definit de instanța de control constituțional (în Decizia nr. 97 din 1 martie 2018, publicată în M. Of. nr. 540 din 29 iunie 2018), ca fiind reprezentat de activitatea de înfăptuire a justiției sub aspectul administrării mijloacelor de probă, în vederea stabilirii adevărului juridic, ceea ce presupune o participare corectă și loială la acest proces a celor care au informații ce pot conduce la dezlegarea pricinii ori constatării vinovăției sau nevinovăției unei persoane în cazul infracțiunii de mărturie mincinoasă, iar în cazul infracțiunii de favorizare a făptuitorului, de relațiile sociale privitoare la înfăptuirea justiției, pentru a căror rezolvare nestingherită făptuitorii nu trebuie să fie ajutați să se sustragă raportului juridic penal sau raportului juridic de executare a pedepsei sau să beneficieze de anumite rezultate ale infracțiunii.

Subiectul activ al infracțiunii de mărturie mincinoasă în varianta simplă (alin. l) este calificat prin calitatea de martor, calitate pe care o au „numai persoanele ce au o sarcină judiciară (...) care decurge din existența unui raport special în care aceste persoane se găsesc față de organul judiciar” (Vintilă Dongoroz,

Explicații teoretice ale Codului penal român. Partea specială.

Vol. IV, Ediția a II-a, Editura Academiei Române, Editura All Beck, București, 2003, pag. 157).

Calitatea de martor a unei persoane instituie în sarcina acesteia obligația de a depune mărturie ori de câte ori persoana în cauză este citată de către organul judiciar (organ de urmărire penală sau instanța de judecată), în toate etapele procesului penal (faza de urmărire penală, prima instanță ori apel).

Spre deosebire de mărturia mincinoasă, norma penală ce incriminează favorizarea făptuitorului nu cere o condiție specială, astfel încât orice persoană fizică sau juridică, care îndeplinește condițiile legale pentru a răspunde penal, poate fi subiect activ al infracțiunii.

Elementul material al infracțiunii de mărturie mincinoasă se materializează prin acțiune, constând în manifestarea subiectului activ de a face afirmații mincinoase, sau prin omisiune, constând în atitudinea acestuia de a nu spune tot ce știe.

Pentru ca acțiunea de a face afirmații mincinoase sau ca omisiunea de a spune tot ce știe să constituie elementul material al infracțiunii de mărturie mincinoasă, trebuie să îndeplinească anumite condiții, care au caracter de cerințe esențiale: afirmația mincinoasă sau omisiunea de a spune ce știe să privească „fapte sau împrejurări esențiale.”

Particularizând aceste considerații la datele speței, se constată că, în cauză, inculpatul A. a avut calitatea de martor în dosarul nr. X. al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, ceea ce îl plasează în sfera ilicitului penal relativ la nesocotirea obligației de a spune tot ce știe în legătură cu faptele și împrejurările esențiale în raport cu inculpatul B.

Astfel, acțiunile matorului A. materializate în declarații contrare realității, prin care a susținut, în mod nereal, că în data de 2 mai 2015, în jurul orei 0,10, autoturismul (…) staționa în momentul în care el și inculpatul B. au fost depistați de un echipaj de poliție rutieră, iar anterior autoturismul a fost condus din Piața C. până în strada D. de acesta, se circumscriu tipicității infracțiunii de mărturie mincinoasă și nu definesc elementul material al laturii obiective a infracțiunii de favorizare a făptuitorului, în condițiile în care se reține că inculpatul A. nu a comis și alte acțiuni concrete de ajutorare a inculpatului B., de natura celor care constituie elementul material al laturii obiective a infracțiunii de favorizare a făptuitorului. […]

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte în Complet de 5 judecători confirmă valabilitatea argumentelor de fapt și de drept reținute prin actul de inculpare cu privire la acuzațiile care formează obiectul analizei, constatând că prima instanță, pe baza probatoriului administrat, a reținut în mod corect situația de fapt, în speță fiind întrunite cerințele de tipicitate ale infracțiunii de mărturie mincinoasă. […]

Afirmațiile mincinoase ale inculpatului A. se referă la un complex de elemente ce vizează participația penală a inculpatului B., trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută în art. 337 C. pen. Prin urmare, raportat la aceste elemente, se constată că afirmațiile mincinoase ale inculpatului A. privesc aspecte esențiale ale cauzei.

Condiția este îndeplinită în cauză, întrucât prin noțiunea de „împrejurări” se înțeleg, atât faptele principale ale cauzei, cât și circumstanțele în care au avut loc acestea, precum și orice alte date de natură a servi la soluționarea cauzei. În același sens, în literatura de specialitate, noțiunea de „împrejurări esențiale ale cauzei” a fost definită ca referindu-se la toate împrejurările care pot servi la stabilirea adevărului în cauză și la justa soluționare a cauzei (O. Loghin,

Drept penal

- partea specială, pag. 382).

Aspectele relatate de inculpatul A. în cauza în care a avut calitatea de martor au avut un caracter esențial, întrucât au vizat activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatului B., respectiv stabilirea vinovăției acestuia cu privire la infracțiunea prevăzută în art. 337 C. pen. Astfel, din probele administrate în cauza nr. X. a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov și, respectiv, nr. Y. a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală a reieșit, în mod indubitabil, faptul că în data de 2 mai 2015, în jurul orei 0,10, fiind oprit de organele de poliție pe strada D. din municipiul Brașov, în timp ce conducea autoturismul (…), inculpatul B. a refuzat să se supună testării cu aparatul alcooltest și recoltării de mostre biologice.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material rezidă în acțiuni, respectiv depunerea de declarații neconforme realității, în calitate de martor, sub prestare de jurământ, atât în faza urmăririi penale, cât și a judecății.

Așa fiind, inculpatul A., dobândind calitatea de martor în faza de urmărire penală, a conștientizat că urmează să dea declarații pe parcursul procesului penal în fața instanțelor de judecată, conturându-se astfel unicitatea rezoluției infracționale. Procedând în maniera arătată, inculpatul a devenit subiect activ al faptei de mărturie mincinoasă (întrunite fiind elementele ei constitutive, atât sub aspectul laturii obiective, cât și al celei subiective) în forma prevăzută în art. 273 alin. (1) C. pen.

În consecință, Înalta Curte, Completul de 5 judecători reține că, în drept, fapta inculpatului A. constând în aceea că, fiind audiat în calitate de martor în cauza penală privind pe inculpatul B., a făcut declarații mincinoase cu privire la aspecte esențiale cauzei, acestea fiind plăsmuite astfel încât să susțină varianta mincinoasă adoptată în respectiva cauză de inculpatul B., în sensul că la data de 2 mai 2015, ora 0,10, el ar fi condus autovehiculul și nu inculpatul B., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută și pedepsită de art. 273 alin. (1) C. pen. […]