ÎCCJ — Fonduri nerambursabile. Caracterul neeligibil al unei cheltuieli efectuate cu încălcarea prevederilor legislației naționale și europene în materia dreptului muncii

Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal, la data de 1.06.2016, reclamantul Inspectoratul Școlar Județean X a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Organism Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane din cadrul Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice, anularea Deciziei nr. OI/932/ES/27.04.2016, emisă de OIPOSDRU-MENCS, prin care a fost respinsă contestația privind proiectul POSDRU/87/1.3/S/62150, cod SMIS-21836, formulata împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență, precum și anularea procesului-verbal nr. OI/1550/SJCSN/19.02.2016 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență. 1.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr.170/2016 din 6 octombrie 2016 a Curții de Apel Iași -Secția contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea reclamantului Inspectoratul Școlar Județean X, ca nefondată. 1.

Cererea de recurs Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul Inspectoratul Școlar Județean X, criticând hotărârea atacată pentru motivul de casare prevăzut de dispozițiile art.488 alin.(1) pct.8 din Codul de procedură civilă În motivarea cererii de recurs a arătat că este neîntemeiată și abuzivă interpretarea legislației în materie, în ceea ce privește declararea ca neeligibilă a sumei totale de 44.797,74 lei: pentru liderul de parteneriat Inspectoratul Școlar Județean X, suma de 5055 lei aferentă salarii și contribuțiile aferente pentru doamna A; pentru partenerul Casa Corpului Didactic X, suma de 51.651 lei reprezentând salarii și contribuțiile aferente pentru doamna B, motivat de faptul că persoanele respective aveau la data semnării contractelor de muncă, calitatea de ordonator de credite în cadrul instituției publice, plățile fiind efectuate în baza angajamentelor legale semnate de aceste persoane, atât în calitate de angajat, cât și în calitate de reprezentant legal și ordonator de credite al angajatorului. Calitatea de reprezentant legal al Inspectoratului Școlar Județean X, respectiv funcția de inspector școlar general, este reglementată de Legea nr. 1/2011 și Ordinul nr. 5530/2011 privind aprobarea Regulamentului-cadru de organizare și funcționare a inspectoratelor școlare. Inspectorul școlar general are calitatea de reprezentant legal al Inspectoratului Școlar Județean, ordonator de credite, iar conform Legii nr. 53/2003 privind Codul muncii are și calitatea de angajator. Inspectorul școlar general semnează toate contractele individuale de muncă, în baza legii. Statutul reprezentantului legal al Casei Corpului Didactic este reglementat de dispozițiile Ordinului nr. 5554 din 7 octombrie 2011 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a casei corpului didactic - art. 19 alin. (1) care stabilește atribuțiile directorului în exercitarea funcției de conducere și art. 22 referitor la atribuțiile directorului în calitatea de angajator. Susține recurentul reclamant că, având în vedere atribuțiile prevăzute în legislația specială ce reglementează activitatea și conducerea Caselor Corpului Didactic, directorul unității este singura persoană abilitată care poate să semneze contractele individuale de muncă la care se face referire în Procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare. Apreciază că prin semnarea contractelor individuale de muncă în discutie nu s-a încălcat nicio dispoziție expresă a legii, persoanele nominalizate, respectiv prof. A și prof. B fiind singurele persoane care aveau calitatea legală de a semna aceste contracte individuale de muncă. În legislația indicată în Procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, respectiv: prevederile contractului de finanțare POSDRU/87/1.3/S/63671; art. 126 alin. 2 lit. c și f din Regulamentul nr. 966/2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al UE; art. 22 alin. 2 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, modificată și completată; prevederile OMFP nr. 1792/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice, precum și organizarea, evidența și raportarea angajamentelor bugetare și legale, modificată și completată; art. 10 din Legea nr. 53/2003, modificată și completată; art. 2 alin. 1 lit. c și d din H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, cu modificările și completările ulterioare, nu este prevăzută în mod expres și explicit interdicția de a semna contracte de munca în situația reținută ca nelegală în acest Proces verbal. Interpretarea situației analizate de instanța de fond este nelegală, motivarea fiind lapidară, fără să se precizeze în mod explicit ce articole de lege s-au încălcat. Apreciază recurentul reclamant că instanța de fond s-a rezumat doar la o interpretare generală, fără a avea în vedere legislația specială care reglementează sistemul de învățământ preuniversitar. Având în vedere faptul că sumele propuse a fi declarate neeligibile au fost verificate, certificate de către auditorii externi ai proiectului, coroborat cu faptul că cererile de rambursare ce conțineau și sumele în dispută au fost validate de către OIPOSDRU, primind viză de legalitate în acest sens, consideră ca fiind abuzivă și nelegală sentința recurată. 1.

Apărările intimatului Intimatul pârât a formulat întampinare prin care a solicitat respingerea recursului prezentând situatia de fapt și invocând disp. art. 1270 Cod Civil conform cărora acordul de voință al părților, liber exprimat în condiții de legalitate și concretizat prin contractul semnat de acestea, are putere de lege între părțile contractante. Nerespectarea obligațiilor contractuale asumate prin semnarea contractului înseamnă o încălcare a principiului forței obligatorii a acestuia, fapt care activează atât clauzele sancționatorii din contract, cât și prevederile legale care reglementează materia contractului. Părțile au definit prin contractul de finanțare, la art. 11, conflictul de interese, așa cum l-au înțeles prin acordul comun și liber exprimat, iar situațiile care se încadrează în prevederile acestui articol, prin voința părților, determină aplicarea și a normelor cu caracter de lege care, prin economia contractului, nu au fost exprimate. Au fost invocate disp. art.11 1 alin. l si 2 din contractul de finanțare POSDRU/87/1.3/S/63671, art. 4 lit. d și e din Legea nr.477/2004 care definesc noțiunea de interes personal, precum și noțiunea de conflict de interese. S-a constatat, în ceea ce privește contractul individual de muncă încheiat sub nr. 352/10.01.2012 între I.S.J. X, în calitate de angajator, și doamna prof. A, în calitate de angajat, că este semnat, atât la angajator, cât și la angajat, de aceeași persoană. Prin faptul că managerul de proiect este cel care stabilește condițiile de recrutare și angajare a membrilor echipei de proiect, cazurile în care acesta este și angajat ca expert în cadrul proiectului exclud calitatea de angajator, în caz contrar ajungându-se în situații absurde: managerul de proiect, după ce-și stabilește fișa postului, salarizarea etc. în urma negocierii cu sineși, se și angajează, dacă managerul de proiect activează în același timp atât în echipa de management, trasându-și sarcinile de îndeplinit, urmează să se și autoaprecieze referitor la modul cum și-a îndeplinit sarcinile, cât și în echipa de implementare cu statut de expert angajat, pune în practică ce și-a trasat ca manager de proiect. Art.10 din Codul muncii subliniază una din trăsăturile fundamentale ale raportului juridic de muncă, respectiv principiul subordonării angajatului față de angajator, manifestat inclusiv prin posibilitatea angajatorului de a atrage răspunderea disciplinară a angajatului. Tocmai faptul că doamna prof. A, în calitate de reprezentant al I.S.J. X, a semnat contractul de finanțare ca reprezentant al beneficiarului finanțării - ordonator de credite în proiect, prin semnarea CIM încheiat sub nr. 352/10.01.2012 între I.S.J. X, în calitate de reprezentant angajator (angajator = ordonator de credite) și în calitate de angajat ca expert pe termen scurt în echipa de implementare a proiectului aferent contractului de finanțare, a cumulate trei calități care se exclud unele pe altele: reprezentant al beneficiarului proiectului - angajator - ordonator de credite, manager proiect sau membru al echipei manageriale și expert. A semnat CIM încheiat sub nr. 352/10.01.2012 între I.S.J. X, în calitate de angajator = ordonator de credite, și în calitate de angajat ca expert pe termen scurt în echipa de implementare a proiectului aferent contractului de finanțare POSDRU/87/1.3/S/63671, activând astfel aplicabilitatea ipotezelor prevăzute în art.11 ind. 1 din contractul de finanțare intitulat “Conflictul de interese”. Contractul individual de muncă încheiat sub nr.17/22.07.2011 între Casa Corpului Didactic (C.C.D.) X, în calitate de angajator, și doamna prof. B, în calitate de angajat coordonator proiect, este semnat, atât la angajator, cât și la angajat, de aceeași persoană. Conform art. l, coroborat cu art. 5 lit.c și art.7 lit.d din Anexa 3 a OMECTS nr.5530/05.10.2011, angajații inspectoratului școlar sunt obligați să nu se lase influențați de interese personale, trebuind să-și desfășoare activitatea în condiții de transparență, imparțialitate, eficiență și să evite conflictele de interese în exercitarea profesiei. Confuziunea intervenită între doamna prof. B, în calitate de angajat coordonator proiect și de reprezentant al angajatorului C.C.D. X, nu poate înlătura cadrul adecvat de manifestare a interesului personal creând astfel un conflict de interese. Prin faptul că părțile contractului de finanțare se obligă să întreprindă toate diligențele necesare pentru a evita orice conflict de interese, iar beneficiarul I.S.J. X se angajează, prin prevederile art. 9 alin.2 și alin.28 din același contract, să preia răspunderea pentru implementarea proiectului atât pentru acțiunile sau inacțiunile sale, cât și ale partenerului/partenerilor, caz în care faptele partenerului/partenerilor devin culpa beneficiarului, angajând răspunderea acestuia, să își asume integral răspunderea pentru prejudiciile cauzate terților din culpa sa pe parcursul implementării proiectului, C.C.D. X are calitatea de beneficiar al finanțării și lider de parteneriat în cadrul proiectului, angajându-și astfel pe cale contractuală răspunderea și pentru faptele care intră sub incidența art.11, art.11 ind.1 din contractul de finanțare. Instanța de fond în mod corect a dispus respingerea acțiunii, întrucât reclamantul avea obligația să se abțină de la a se antrena într-o situație care determină sau este susceptibilă a fi încadrată ca un conflict de interese, atât timp cât prin încheierea contractelor de muncă prin aceeași persoană, care are calitatea de angajat și de angajator, în același timp, se încalcă principiile care guvernează contractul de muncă și raportul juridic de muncă. De asemenea, se încalcă prevederile contractuale care obligă părțile contractante la o atitudine obiectivă și imparțială, neafectată de interese economice sau de altă natură, precum și legislația internă în materia încheierii contractelor de muncă. Apărările recurentei privind art. 21 și art. 22 din Ordinul comun nr. 5554/07.10.2011 nu pot constitui temei legal pentru susținerea înlăturării răspunderii contractuale în ceea ce privește încălcarea prevederilor art.11, art.11 ind.1 din contractul de finanțare și prin sintagma "și de alte dispoziții legale aplicabile" din finalul art.4 din contractul de finanțare. Dacă instanța ar accepta susținerile recurentei s-ar încalca principiul: nemo auditur propriam turpitudinem allegans, pacta sunt servanta, contractu lex parti est, ajungându-se în situațiile absurde anterior menționate. 1.

Raspunsul la intampinare Recurentul reclamant a formulat răspuns la întampinare prin care a solicitat admiterea recursului pentru argumentele expuse în cererea de recurs. 2. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând sentința recurată prin prisma motivului de recurs invocat și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, față de următoarele considerente: Prin contractul de finanțare POSDRU/87/1.3./S/63671 din 28.09.2010, încheiat între Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial „Dezvoltarea Resurselor Umane” și Inspectoratul Școlar Județean X s-a acordat finanțare nerambursabilă de către AMPOSDRU pentru implementarea proiectului intitulat „Formarea continuă a profesorilor de matematică în societatea cunoașterii”, valoarea totală eligibilă fiind estimată la 20.898.635,02 lei (fără TVA). Prin procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență din data de 20.01.2016 au fost verificate aspectele menționate în suspiciunea de neregulă înregistrată la OIPOSDRU-MENCTS sub nr. 10319/SYCSM/15.10.2015, privind cheltuielile cu resursa umană plătite în cadrul proiectului. S-a constatat că au fost solicitate cheltuieli neeligibile reprezentând salariile și contribuțiile aferente pentru persoane care au semnat contractele de muncă atât în calitate de angajator, cât și de angajat și care, în plus, aveau calitatea de ordonatori de credite la momentul semnării contractelor de muncă, respectiv: d-na A a semnat contractul individual de muncă nr. 352/10.01.2012 ca reprezentant legal al Inspectoratului Școlar Județean X, dar și ca angajat în funcția de expert pe termen scurt; d-na B a semnat contractul individual de muncă nr. 17/22.07.2011 în calitate de reprezentant legal al Casei Corpului Didactic X, cât și ca angajat în funcția de coordonator de proiect, ambele primind salarii pe respectivele funcții. S-a stabilit o creanță bugetară în sarcina debitorului I.S.J. X în cuantum de 44.797,74 lei reprezentând creanțe bugetare rezultate din nereguli. I.S.J. X a formulat contestație administrativă împotriva acestui proces verbal, care a fost respinsă prin Decizia nr. OI/932/ES/27.04.2016, emisă de OI POSDRU MECS. În mod corect prima instanță a apreciat că sunt legale actele administrative contestate, fiind identificată o neregulă în înțelesul art. 2 alin. 1 lit. a din OUG nr. 66/2011 conform căruia neregula reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beficiarului ori a autorității cu competențe in gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici naționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit. Astfel, prin încheierea contractelor de muncă între două părți reprezentate de aceeași persoană și prin semnarea acestora atât în calitate de angajator, cât și ca angajat, de cele două persoane din cadrul Inspectoratului Școlar Județean X și Casei Corpului Didactic X au fost încălcate atât dispozițiile legislației interne în materia încheierii contractelor individuale de muncă, cât și principiile care impun o atitudine obiectivă și imparțială, neafectată de interese economice sau de altă natură, cum în mod corect a reținut instanța de fond. În consecință, remunerațiile primite de cele două persoane care s-au angajat pe ele însele în funcțiile menționate în contractele de muncă reprezintă sume neeligibile cheltuite în derularea proiectului. Se invocă în cererea de recurs dispozițiile art. 256 pct. 2 secțiunea 5 din Legea nr. 1/2011 conform cărora funcțiile de conducere din inspectoratele școlare sunt: inspector școlar general și inspector școlar general adjunct, dar si prevederile art. 13 lit. p din Ordinul nr. 5330/2011 privind aprobarea Regulamentului-cadru de organizare și funcționare a inspectoratelor școlare, care stabilesc că inspectorul școlar general recrutează, selectează și promovează personalul din cadrul inspectoratului școlar în conformitate cu legislația în vigoare. Inspectorul școlar general are calitatea de reprezentant legal al Inspectoratului Școlar Judetean X, ordonator de credite, iar potrivit Codului muncii are și calitatea de angajator, semnând toate contractele individuale de muncă. De asemenea, au fost invocate disp. art. 19 alin. 1 din Ordinul nr. 5554/2011 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a casei corpului didactic conform cărora directorul casei corpului didactic este echivalentul inspectorului școlar general adjunct din inspectoratul școlar județean și exercită conducerea executivă a casei corpului didactic, în conformitate cu atribuțiile conferite de lege, cu hotărârile consiliului de administrație al casei corpului didactic, precum și cu alte reglementări legale. Unele dintre atribuțiile directorului, în calitate de angajator, sunt cele reglementate de art. 22 lit. a si b din același ordin, respectiv încadrează personal la casa corpului didactic, în conformitate cu posturile prevăzute în statul de funcții propriu al instituției, avizat de inspectorul școlar general și aprobat de Direcția generală management, resurse umane și rețea școlară din cadrul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și încheie contracte individuale de muncă cu personalul angajat și aprobă programarea și efectuarea concediilor de odihnă ale personalului didactic, didactic auxiliar și nedidactic, în conformitate cu prevederile legislative în vigoare din sistemul bugetar. Astfel, recurentul reclamant insistă asupra faptului că cele două persoane angajate în derularea proiectului erau singurele persoane abilitate să semneze contractele individuale de muncă, iar prin semnarea acestora nu s-a încălcat nicio dispoziție expresă a legii. Înalta Curte reține că recurentul reclamant nu are în vedere, pe de o parte, chiar definiția pe care art. 10 din Codul muncii o dă contractului individual de muncă, acesta fiind contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu. Or, din moment ce aceeași persoană semnează contractul individual de muncă pentru angajat, dar și pentru angajator, nu se poate vorbi despre prestarea muncii sub autoritatea celui care angajează. Pe de altă parte, nu are în vedere nici împrejurarea că cele două contracte individuale de muncă au fost încheiate pentru realizarea unui proiect finanțat din fonduri nerambursabile, în temeiul unui contract de finanțare care conține clauze foarte clare, printre acestea și cea referitoare la evitarea conflictului de interese care este reglementat în termeni preciși, ce nu lasă loc unor interpretari echivoce. Art. 11 1 alin. 1 din contractul de finanțare definește conflictul de interese ca fiind orice situație care împiedică părțile contractante de a avea o atitudine profesionistă, obiectivă și imparțială sau care le împiedică să execute activitățile prevăzute în prezentul contract într-o manieră profesionistă, obiectivă și imparțială, din motive referitoare la familie, viață personală, afinități politice sau naționale, interese economice sau orice alte interese. Interesele anterior menționate includ orice avantaj pentru persoana în cauză, soțul/soția, rude ori afini, până la gradul 4 inclusiv. Conform alin. 2 al aceluiasi articol, părțile contractante se obligă să întreprindă toate diligențele necesare pentru a evita orice conflict de interese și să se informeze reciproc, cu celeritate, în legătură cu orice situație care dă naștere sau este posibil să dea naștere unui astfel de conflict. Aceste prevederi con tractuale sunt în acord cu disp. art. 4 lit. d și e din Legea nr. 477/2004 care definesc noțiunea de interes personal ca fiind orice avantaj material sau de altă natură, urmărit ori obținut, în mod direct sau indirect, pentru sine ori pentru alții, de către personalul contractual prin folosirea reputației, influenței, facilităților, relațiilor, informațiilor la care are acces, ca urmare a exercitării atribuțiilor funcției, precum și notiunea de conflict de interese ca fiind acea situație sau împrejurare în care interesul personal, direct ori indirect al angajatului contractual contravine interesului public, astfel încât afectează sau ar putea afecta independența și imparțialitatea sa în luarea deciziilor ori îndeplinirea la timp și cu obiectivitate a îndatoririlor care îi revin în exercitarea funcției deținute. În cauză s-a ajuns în situația ca prin încheierea celor două contracte individuale de muncă, aceeași persoană să cumuleze calitatea de ordonator de credite, pe cea de reprezentant al angajatorului cu cea de coordonator al proiectului, respectiv expert pe termen scurt în cadrul proiectului, ceea ce pune sub semnul îndoielii existența unei atitudini profesioniste, obiective și imparțiale la momentul evaluării activității desfașurate în cadrul proiectului și validării activității în calitate de ordonator de credite, atitudine impusă de art. 11 ind. 1 din contractul de finanțare, Este evidentă încălcarea prevederilor contractuale sus mentionate, în conditiile în care CIM nr. 352/2012 a fost încheiat între Inspectoratul Școlar Județean X, în calitate de angajator, și doamna profesor A, în calitate de angajat ca expert pe termen scurt în echipa de implementare a proiectului aferent contractului de finanțare, aceasta semnând contractul atât la angajator, cât și la angajat. De asemenea, CIM nr. 17/2011 a fost încheiat între Casa Corpului Didactic X, în calitate de angajator, și doamna profesor B, în calitate de angajat în funcția de coordonator proiect, aceasta semnând contractul atât la angajator, cât și la angajat. Astfel, au cumulat mai multe calități: de angajat, de reprezentant și ordonator principal de credite al angajatorului, cumul de natură să atragă incidența prevederilor contractuale referitoare la conflictul de interese. Susține recurentul reclamant că în legislația indicată în procesul verbal contestat nu este prevazută în mod expres și explicit interdicția de a semna contracte de muncă în situația reținută ca nelegală. Este nefondată această susținere, întrucât interdicția la care se referă recurentul reclamant rezultă din coroborarea dispozițiilor legale incidente în materia acordării finanțării nerambursabile cu prevederile contractului de finanțare. Așa cum s-a arătat, părțile contractante și-au asumat obligația de a întreprinde toate diligențele pentru a evita conflictul de interese, iar potrivit art. 4 din contractul de finanțare, cheltuielile angajate pe perioada de implementare a proiectului sunt eligibile în condițiile stabilite de: HG 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, cu modificările și completările ulterioare, de Ordinul comun al ministrului muncii, familiei și egalității de sanse și de ministrul economiei si finanțelor nr. 3/185/2008 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operațiunilor finanțate prin POSDRU, cu modificările si completarile ulterioare, de Ghidul Solicitantului, de prezentul contract, de instrucțiunile AMPOSDRU, precum și de alte dispoziții legale aplicabile. În conformitate cu disp. art. 2 alin. 1 lit. c și d din HG 759/2007, pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiții printre care: c) să fie în conformitate cu prevederile deciziei/ordinului de finanțare sau ale contractului de finanțare, încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru si în numele acesteia, pentru aprobarea operațiunii, cu respectarea art. 54 alin. (5) și art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006; d) să fie conformă cu prevederile legislației naționale și comunitare. Or, nu se poate considera că sunt eligibile cheltuielile reprezentând salariile și contribuțiile aferente pentru cele două persoane care au semnat contractele de muncă atât în calitate de angajator, cât și de angajat și care, în plus, aveau calitatea de ordonatori de credite la momentul semnării contractelor de muncă, întrucât nu sunt în conformitate cu prevederile contractului de finanțare, dar nici cu legislația națională aplicabilă în domeniul finanțării nerambursabile. Plățile pentru cele două persoane au fost efectuate în baza angajamentelor legale semnate de acestea, atat în calitate de angajat, cât și în calitatea de reprezentant legal și ordonator de credite al angajatorului. Relevanță prezintă în cauză și art.52 alin. 1 din Regulamentul CE 1605/2002 conform căruia tuturor actorilor financiari și oricărei persoane implicate în execuția, gestionarea, auditarea sau controlul bugetului le este interzis să ia măsuri care pot genera un conflict între propriile lor interese și cele ale Comunității. Dacă survine un astfel de caz, persoana în cauză trebuie să se abțină de la astfel de măsuri și să prezinte situația autorităților competente. Alin. 2 al aceluiași articol prevede că un conflict de interese survine în cazul în care exercitarea imparțială și obiectivă a funcțiilor unui actor financiar sau ale unei alte persoane menționate la alin. 1 este compromisă din motive care implică familia, viața sentimentală, afinitățile politice sau naționale, interesul economic sau orice alt interes comun cu cel al beneficiarului. Or, exercitarea imparțială și obiectivă a activității desfășurate de cele două persoane în cadrul proiectului finanțat din fonduri nerambursabile este compromisă din motive care implică interesul economic, astfel că nu pot avea caracter eligibil, în înțelesul art. 2 alin. 1 lit. c și d din HG 759/2007, cheltuielile reprezentând salariile și contribuțiile aferente pentru aceste persoane. Sentința este criticată și sub aspectul interpretării nelegale de către instanța de fond a situației analizate și motivării lapidare a sentinței, fără a se preciza în mod explicit ce articole de lege s-au încălcat și fără a se avea în vedere legislația care reglementează sistemul de învățământ preuniversitar. Critica este în mod vădit nefondată, întrucât în considerentele sentinței sunt menționate atât dispozitiile legale, cât și prevederile contractuale incidente în speță, aceastea fiind în mod corect interpretate de instanța de fond care din coroborarea lor a reținut existența unei nereguli, în sensul art. 2 alin. 1 lit. a din OUG 66/2011. Pentru considerentele expuse, constatând că sentința este legală, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă invocat de recurent, în temeiul art.496 din Codul de procedură civilă, Înalta Curte a respins recursul ca nefondat.