ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelurilor penale de față, constată și reține următoarele:

Prin Sentința penală nr. 249/F din 22 decembrie 2017 a Curții de Apel București, secția I penală s-a dispus:

În temeiul art. 386 C. proc. pen. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A., formulată, prin apărătorul ales, de părțile civile B. și C., reprezentată legal de mama sa B.

În temeiul art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 273 alin. (2) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 2 ani și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la mărturie mincinoasă.

În temeiul art. 67 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani.

În temeiul art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 287 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești.

În temeiul art. 67 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. inculpatul A. urmează să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 8 luni închisoare, sporită cu 4 luni închisoare, respectiv pedeapsa principală de 3 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În art. 45 alin. (5) C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 19 și urm. C. proc. pen. s-a admis, în parte, acțiunea civilă exercitată de părțile civile B. și C., reprezentată legal de mama sa B. și a fost obligat inculpatul A.:

- la plata sumei de 100.000 euro, în echivalentul în RON la cursul BNR de la data plății, reprezentând daune morale, către partea civilă B.;

- la plata sumei de 100.000 euro, în echivalentul în RON la cursul BNR de la data plății, reprezentând daune morale, către partea civilă C., reprezentată legal de mama sa B.

În temeiul art. 397 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 249 alin. (5) C. proc. pen. s-a menținut măsura asigurătorie a sechestrului, asupra bunurilor imobile ale inculpatului A., până la concurența sumelor acordate, dispusă prin Ordonanța nr. xx/P/2011 din data de 2 iunie 2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în vederea garantării reparării pagubei și a executării cheltuielilor judiciare.

În temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus desființarea Raportului de expertiză medico-legală - examen ADN nr. A15/73 din 11 mai 2011 întocmit de experții din cadrul Institutului Național de Medicină Legală Mina Minovici București.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 17.500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În temeiul art. 276 alin. (1), (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 12.470 RON către partea civilă B., reprezentând cheltuieli judiciare.

S-a admis cererea formulată de martorii D. și E.

În temeiul art. 273 C. proc. pen. cheltuielile de transport prilejuite de chemarea martorilor D. și E. în fața instanței de judecată, în cuantum de 595 RON și 44,98 GBP, în echivalentul în RON la cursul BNR de la data plății, s-a dispus a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:

I. Cu privire la infracțiunea de participație improprie la mărturie mincinoasă:

La data de 4 iunie 2009, pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București s-a înregistrat, sub nr. y/4/2009, cererea formulată de B., în calitate de reclamantă în această cauză, în contradictoriu cu A., în calitate de pârât, prin care a solicitat să se constate că este tatăl minorei C., să se dispună încredințarea minorei spre creștere și educare reclamantei, să se încuviințeze ca minora să poarte numele pârâtului și să fie obligat acesta la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei.

Prin Încheierea din data de 24 noiembrie 2010, pronunțată în Dosarul x/2009 al Judecătoriei Sector 4 București, s-a dispus efectuarea unei expertize în cadrul Institutului Național de Medicină Legală Mina Minovici București, pentru a se stabili dacă pârâtul este tatăl minorei.

Prin Încheierea nr. 2158 din data de 9 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus strămutarea cauzei sus-menționate de la Judecătoria Sectorului 4 București la Judecătoria Târgu Secuiesc, cu păstrarea actelor de procedură efectuate.

În vederea efectuării expertizei sus-menționate dispuse, la data de 16 mai 2011, în cadrul Laboratorului de Genetică al Institutului Național de Medicină Legală Mina Minovici București, au fost prelevate probe biologice de la B., C. și A.

La data de 6 iunie 2011 s-a depus la Dosarul nr. x/2009 al Judecătoriei Târgu Secuiesc, prin serviciul registratură al instanței, Raportul de expertiză medico-legală examen ADN nr. A15/73 din 11 mai 2011 întocmit de Institutul Național de Medicină Legală Mina Minovici București, care a concluzionat că analiza comparativă a profilelor ADN determinate pornind de la eșantioanele de salivă aparținând numiților B., C. și A. exclude de la paternitate pe numitul A. în ce privește pe minora C. la nivelul locilor ADN D3S1358, TH01, D18S51, Penta_E, D16S539, Penta_D, VWA, D8S1179 și TPOX și că numitul A. nu este tatăl biologic al minorei C.

S-a constatat că studiul comparativ al celor trei genotipuri evidențiate, respectiv DN44, DN45 și DN46 indică faptul că pentru următorii loci ADN D3S1358, TH01, D18S51, Penta_E, D16S539, Penta_D, VWA, D8S1179 și TPOX alela paternă din profilul minorei C. nu poate proveni de la numitul A., investigat în calitate de prezumtiv tată biologic, fiind astfel exclus la filiația biologică a minorei.

Judecătoria Târgu Secuiesc prin Sentința civilă nr. 876 din data de 27 iunie 2011, pronunțată în Dosarul nr. x/2009 s-a admis cererea formulată de reclamanta B. împotriva pârâtului A.

A stabilit paternitatea minorei C., născută la 23 martie 2009, în București - sectorul 5, cu nașterea înregistrată sub nr. xxx din 24 martie 2009 în Registrul Stării Civile al Primăriei Sectorului 5 București și a constatat că pârâtul A. este tatăl minorei.

A încuviințat ca minora C. să poarte în viitor numele "BB." în loc de "CC.".

S-a dispus efectuarea cuvenitele mențiuni pe marginea Actului de naștere nr. xxx din 24 martie 2009 din Registrul Stării Civile al Primăriei Sectorului 5 București.

A încredințat spre creștere și educare mamei reclamante, pe minora C., născută la 23 martie 2009.

A stabilit în sarcina pârâtului și în favoarea minorei C., născută la 23 martie 2009, o pensie lunară de întreținere de 262 RON și a obligat pârâtul să plătească această pensie de întreținere lunar în favoarea minorei, începând cu data introducerii prezentei și până la majoratul lui C. sau până la noi dispoziții ale instanței de judecată.

A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 536 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

În motivarea acestei hotărâri, printre altele, s-a menționat că s-a depus raportul de expertiză medico-legală - examen ADN, iar reclamanta a solicitat anularea acestuia deoarece probele au fost recoltate în prezența expertului parte F., dar au fost prelucrate în lipsa acesteia, deși ea a fost acceptată de instanță.

Instanța a constatat că expertul parte a fost acceptat deja de instanță și reclamanta a stăruit pentru participarea sa, astfel a dispus efectuarea unei noi expertize ADN în prezența expertului parte al reclamantei.

Pârâtul a arătat că el nu se va mai prezenta pentru o nouă recoltare.

Instanța nu a avut în vedere raportul de expertiză medico-legală - examen ADN efectuat în lipsa expertului parte încuviințat pentru reclamantă, acest raport fiind anulat. Pârâtul nu a solicitat o nouă probă cu expertiza ADN, a arătat expres că dacă s-ar mai dispune una nu s-ar prezenta, condiții în care reclamanta a solicitat să se anuleze raportul de expertiză și să se țină seama doar de probele deja existente la dosar.

Prin Decizia civilă nr. 8/A/2013 din data de 31 ianuarie 2013, Tribunalul Covasna, secția Civilă, a admis apelul declarat de reclamanta B. împotriva Sentinței penale nr. 876 din 27 iunie 2011 a Judecătoriei Târgu Secuiesc, pe care a schimbat-o în parte, în sensul majorării cuantumului cheltuielilor de judecată pe care a fost obligat pârâtul A. să le plătească reclamantei în fond, de la suma de 536 RON la cea de 4.674,50 RON.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul A. împotriva aceleiași sentințe.

A obligat apelantul pârât să plătească apelantei reclamante suma de 1.650,65 RON cheltuieli de judecată în apel.

Cu ocazia judecării căilor de atac exercitate, apelantul pârât, în baza art. 23 și art. 27 alin. (3) din O.G. nr. 1/2000 a solicitat avizarea raportului de expertiză medico-legală de către Comisia Superioară Medico-Legală care funcționează pe lângă Institutul Național de Medicină Legală "Mina Minovici" București, menționând că o eventuală refacere a lucrării trebuie să se realizeze asupra probelor biologice deja recoltate și care nu au fost supuse analizei, fiind conservate în laborator, așa numitele probe-martor.

Apelanta reclamantă a învederat că este necesar a se reface expertiza ADN, a se efectua în paralel o contraexpertiză la un laborator acreditat din europa după standardele ISO 17025, motivând că expertiza ADN întocmită conține un rezultat contrar naturii, fiind imposibil ca o femeie să aibă relații intime cu un singur bărbat în perioada concepției unui copil și acesta să fie exclus de la paternitate, că expertul parte nu a fost de față atunci când probele biologice au fost deschise și duse în laborator pentru analiză, ceea ce îi creează o puternică incertitudine asupra modului în care s-au analizat probele, în condițiile în care pârâtul i-a comunicat că va interveni asupra probelor.

În etapa apelului s-a procedat la avizarea expertizei medico-legale prin examen ADN nr. A15/73 din 27 mai 2011 de către Comisia Superioară de Medicină Legală "Mina Minovici", după care s-a încuviințat apelantei reclamante efectuarea unei noi expertize medico-legale de către Laboratorul de Genetică Medico-Legală din cadrul Institutului de Medicină Legală Iași, cu recoltarea de probe de sânge.

După acordarea a două termene de judecată în apel pentru ca pârâtul să se supună cerințelor efectuării noii expertize medico-legale, inclusiv după amendarea sa pentru neprezentarea la sediul Institutului de Medicină Legală Iași (în condițiile în care reclamanta și minora C. s-au deplasat în două rânduri la acest institut), s-a constatat că apelantul pârât refuză să colaboreze în ceea ce privește efectuarea noii expertize și, pe cale de consecință, imposibilitatea îndeplinirii acesteia.

În ceea ce privește forța avizului dat de Comisia Superioară de Medicină Legală asupra expertizei anulate, instanța de apel a reținut în considerentele hotărârii sus-menționate că un act nul (expertiza medico-legală) nu își poate asana cauza de nulitate prin emiterea unui act ulterior (avizul) care nu a analizat motivul de nulitate anterior reținut de prima instanță și care nu a răspuns situațiilor de falsă excludere de la paternitate înfățișate de expertul consilier, de observat fiind că acest aviz pare a avea un caracter general și formal, neexplicând pe larg sau cel puțin într-un mod rezumativ care sunt considerentele proprii pe care se sprijină, trimițând în final la verificarea realității concluziilor expertizei avizate, pe calea unei examinări distincte în cadrul unui alt laborator prin urmare este cert că un astfel de aviz nu este un act de ultimă judecată profesională medico-legală din moment ce deschide calea unei noi examinări într-un laborator de genetică. Sub acest aspect s-a observat că avizarea expertizei, potrivit cuprinsului avizului, nu exclude verificarea realității concluziilor expertizei de către un alt laborator de genetică acreditat în acest scop, avizarea privind strict neconstatarea unor abateri de la normele de prelevare, păstrare și prelucrare a probelor recoltate.

Astfel, la adoptarea soluției, Tribunalul Covasna a avut în vedere că, în lipsa unei testări complexe pornind de la proba de sânge, sunt însă incontestabile nașterea unui copil pe fondul unei relații de conviețuire dintre părți și voința pârâtului de a nu mai colabora la efectuarea unei alte expertize, zădărnicind astfel posibilitatea reală de a se extinde cercetarea și la alți markeri genetici, toate acestea pe fondul anulării primului raport de expertiză pentru neimplicarea expertului parte în toate fazele lucrării medico-legale, raport care în ciuda unor concluzii relativ ferme să dea în continuare îndoială asupra justeței concluziilor sale.

Curtea de Apel Brașov, secția civilă pentru cauze cu minori și familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 1231/R din data de 13 iunie 2013, pronunțată în Dosarul nr. x/2011, a admis recursul declarat de pârâtul A. împotriva Deciziei civile nr. 8/A din 31 ianuarie 2013 pronunțată în Dosarul nr. x/2009 al Tribunalului Covasna, secția civilă, pe care a modificat-o în tot, în sensul că:

A respins apelul declarat de reclamanta B. împotriva Sentinței civile nr. 876 din 27 iunie 2011 a Judecătoriei Târgu Secuiesc.

A admis apelul declarat de pârâtul A. împotriva aceleiași sentințe, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că:

A respins acțiunea formulată de reclamanta B. împotriva pârâtului A., pentru stabilirea paternității minorei C., născută la data de 23 martie 2009.

A obligat pe intimata B. să plătească recurentului A. suma de 4.690,15 RON, cheltuieli de judecată în apel și recurs.

Curtea de Apel Brașov a apreciat că nu existau temeiuri pentru ca instanțele anterioare să dispună anularea raportului de expertiză medico-legal, nu există temei pentru efectuarea altor noi expertize medico-legale, cât timp contestarea de către reclamantă a rezultatelor științifice nu echivalează că apariția unor "date noi medicale sau de anchetă", singurele care în accepțiunea art. 28 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 774/2000 ar fi permis instanțelor să dispună efectuarea altor expertize medico-legale în condițiile în care deja cea existentă a fost avizată de Comisia Superioară Medico-Legală.

De asemenea, a considerat că forța probantă a Expertizei medico-legale A15/73 din 11 mai 2011, care exclude de la paternitate pe numitul A., în ce privește minora C., nu poate fi înlăturată decât printr-un alt mijloc de probă de o valoare științifică egală, ea neputând fi înlăturată prin depozițiile unor martori. Astfel, rațiunile instanței fondului și ale celei de apel sunt criticabile, simplul fapt al relațiilor intime dintre pretinsul tată și mama minorei nefiind suficiente pentru a determina, în mod concret și neechivoc, că acesta este tatăl minorei.

Urmare întocmirii raportului de expertiză medico-legală examen ADN nr. A15/73 din 11 mai 2011 în cadrul Institutului de Medicină Legală Mina Minovici București, înainte de soluționarea căilor de atac în cauza civilă sus-menționată, la data de 4 iulie 2011, persoana vătămată B. s-a adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București cu o plângere penală, prin care solicita efectuarea de cercetări față de A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 259 alin. (1) C. pen., înregistrată sub numărul xx/P/2011. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin Rezoluția nr. xx/P/2011 din data de 29 noiembrie 2011, în baza dispozițiilor art. 228 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., art. 34 C. proc. pen., art. 35 C. proc. pen. și art. 45 alin. (1) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul A., avocat în cadrul Baroului București, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 C. pen., art. 291 C. pen., art. 259 C. pen. și art. 272 C. pen., neînceperea urmăririi penale față de persoanele din cadrul Institutului Național de Medicină Legală Mina Minovici București, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 289 C. pen. și art. 272 C. pen. și neînceperea urmăririi penale față de numitul G., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 289 C. pen.

Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale emisă în cauză a formulat plângere persoana vătămată B.

Prin Ordonanța nr. 3727/II-2/2011 din data de 5 ianuarie 2012, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul dispozițiilor art. 278 alin. (3) C. proc. pen., a admis, în parte, plângerea formulată de persoana vătămată B. împotriva Rezolutei nr. xx/P/2011 din data de 29 noiembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a infirmat soluția de neîncepere a urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 289 C. pen., respectiv art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 C. pen. și a dispus reluarea cercetărilor sub acest aspect.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin Ordonanța nr. xx/P/2011 din data de 19 mai 2014, în temeiul dispozițiilor art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a dispus clasarea cauzei privind comiterea infracțiunii de instigare la fals intelectual, prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și a infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., deoarece faptele nu există.

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin Ordonanța nr. 2133/II-2/2014 din 29 iulie 2014 a respins plângerea formulată de persoana vătămată B. împotriva acestei soluții de clasare.

Persoana vătămată B. s-a adresat cu plângere instanței de judecată, fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală sub nr. 5246/2/2014 (3047/2014).

Judecătorul de cameră preliminară, prin încheierea din data de 30 septembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/2014 (.../2014) al Curții de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 341 alin. (6) lit. b) C. proc. pen., a admis plângerea formulată de petenta B. împotriva Ordonanței nr. xx/P/2011 din data de 19 mai 2014 și Ordonanței nr. 2133/II/2/2014 din data de 29 iulie 2014, emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a desființat soluția de clasare și a trimis cauza la procuror pentru completarea urmăririi penale.

La adoptarea acestei soluții s-a avut în vedere că nu au fost strânse toate probele necesare aflării adevărului, apreciindu-se că față de specificul obiectului probațiunii, stabilirea paternității pe baza unei expertize medico -legale a profilului genetic ADN, falsificarea ori nu a acestei expertize, nu se putea stabili, decât, având ca punct de plecare, o altă expertiză, efectuată la un alt laborator medico-legal din țară și că se impune administrarea de probe suplimentare, precum efectuarea unei noi expertize medico-legale, reaudierea unora dintre persoanele angajate la INML, stabilirea persoanelor care au avut la acces la codul numeric atribuit persoanelor, cu atât mai mult cu cât, persoana cercetată a refuzat o a doua expertiză medico-legală în procesul civil.

În cauză, la data de 14 ianuarie 2015, a fost începută urmărirea penală cu privire la infracțiunea de participație improprie la mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 273 alin. (2) lit. c) C. pen.

Prin Ordonanța nr. xx/P/2011 din data de 23 ianuarie 2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul dispozițiilor art. 305 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus ca urmărirea penală să fie efectuată în continuare față de suspectul A., cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 273 alin. (2) lit. c) C. pen.

La data de 20 februarie 2015, suspectul A. a menționat că refuză să fie examinat fizic în vederea prelevării de probe biologice pentru determinarea profilului ADN și efectuarea unei expertize criminalistice în cauză în cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Institutul Național de Criminalistică.

Prin Ordonanța nr. xx/P/2011 din data de 19 mai 2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul dispozițiilor art. 190 C. proc. pen., art. 191 C. proc. pen., art. 5 C. proc. pen., art. 98 C. proc. pen., art. 99 C. proc. pen., art. 100 alin. (1) și (3) C. proc. pen., art. 172 și urm. C. proc. pen., art. 38 alin. (1) lit. c) și d) C. proc. pen. și art. 56 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus:

- dacă profilele genetice ale numiților B.,C. și A. stabilite la pct. 2 sunt identice/concordante cu cele stabilite în cadrul expertizei medico-legale - examen ADN - nr. A15/73 din 27 mai 2011 întocmită de către Institutul Național de Medicină Legală Mina Minovici București;

- dacă numita B. și numitul A. pot fi mama, respectiv tatăl biologic al minorei C.

La data de 29 mai 2015, inculpatul A., asistat de apărătorul ales, a refuzat examinarea sa fizică pentru prelevarea de probe biologice prin metode noninvazive de către personalul de specialitate din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Institutul Național de Criminalistică, necesare pentru efectuarea expertizei genetice judiciare arătând că îi este încălcat dreptul la viață intimă, privată, iar această procedură contravine normelor CEDO.

Judecătorul de drepturi și libertăți, prin încheierea din camera de consiliu din data de 5 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel București, secția a II-a penală, a admis cererea formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, privind examinarea fizică a suspectului A., cercetat în Dosarul penal nr. x/2011, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 52 alin. (3) raportat la art. 273 alin. (2) lit. c) C. pen., în vederea prelevării de probe biologice prin metode noninvazive de către personalul de specialitate al IGPR - Institutul Național de Criminalistică, pentru stabilirea profilului genetic al acestuia în cadrul expertizei genetice judiciare dispuse prin Ordonanța nr. xx/P/2011 din 19 mai 2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

La data de 17 iulie 2015 au fost prelevate probe biologice de la B., C. și A., în vederea efectuării expertizei genetice judiciare dispuse prin Ordonanța nr. xx/P/2011 din data de 19 mai 2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Prin Raportul de expertiză nr. 758399 din data de 28 iulie 2015 întocmit în cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Institutul Național de Criminalistică - Serviciul de Biocriminalistică s-au concluzionat următoarele:

Conform International Society of Forensic Genetics privind raportarea rezultatelor paternităților/maternităților aceasta specifică următoarele:

- 99,99998% din persoanele de sex feminin din populația românească nu pot fi mama biologică a minorei C., în afara numitei B.

Conform International Society of Forensic Genetics privind raportarea rezultatelor paternităților/maternităților aceasta specifică următoarele:

- 99,99996% din indivizii de sex masculin din populația românească nu pot fi tatăl minorei C., în afara numitului A.

Prin Ordonanța nr. xx/P/2011 din data de 7 septembrie 2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul dispozițiilor art. 191 C. proc. pen., art. 5 C. proc. pen., art. 98 C. proc. pen., art. 99 C. proc. pen., art. 100 alin. (1) C. proc. pen., art. 172 și urm. C. proc. pen., art. 38 alin. (1) lit. c) și d) C. proc. pen. și art. 56 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus efectuarea unei expertize genetice judiciare pentru stabilirea profilelor genetice pe baza probelor biologice neepuizate în examenul ADN, concretizat în Raportul de expertiză medico-legală nr. A15/73 din 27 mai 2011 al Institutului de Medicină Legală Mina Minovici București ridicate de către organele de cercetare penală ale poliției judiciare din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția Investigații Criminale, experții urmând să răspundă la următoarele întrebări:

- dacă profilele genetice astfel stabilite sunt identice/concordante cu cele stabilite în cadrul expertizei medico-legale examen ADN nr. A15/73 din 27 mai 2011 al Institutului de Medicină Legală Mina Minovici București;

- dacă profilele genetice astfel stabilite sunt identice/concordante cu cele stabilite prin raportul de expertiză sus-menționat al Inspectoratului General al Poliției Române - Institutul Național de Criminalistică - Serviciul de Biocriminalistică, urmare a examinării fizice a numiților B., C. și A.

Prin Raportul de expertiză nr. 758673 din data de 19 octombrie 2015 întocmit în cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Institutul Național de Criminalistică - Serviciul de Biocriminalistică s-au concluzionat următoarele:

- este identic cu profilul genetic notat DN44 în Raport de Expertiză Medico-Legală - Examen ADN nr. A15/73 din 27 mai 2011;

- este identic cu profilul genetic notat cu REF0032210 obținut din proba biologică recoltată de la numita B. în Raport de Expertiză nr. x din 28 iulie 2015 întocmit în cauză de către I.G.P.R. - I.N.C. Serviciul de Biocriminalistică.

- este identic cu profilul genetic notat DN44 în Raport de Expertiză Medico-Legală - Examen ADN nr. A15/73 din 27 mai 2011;

- este identic cu profilul genetic notat cu REF0032210 obținut din proba biologică recoltată de la numita B. în Raport de expertiză nr. 758399 din 28 iulie 2015 întocmit în cauză de către I.G.P.R. - I.N.C. - Serviciul de Biocriminalistică.

- este identic cu profilul genetic notat DN44 în Raport de Expertiză Medico-Legală - Examen ADN nr. A15/73 din 27 mai 2011;

- este identic cu profilul genetic notat cu REF0032210 obținut din proba biologică recoltată de la numita B. în Raport de expertiză nr. 758399 din 28 iulie 2015 întocmit în cauză de către I.G.P.R. - I.N.C. - Serviciul de Biocriminalistică.

- este identic cu profilul genetic notat DN45 în Raport de Expertiză Medico-Legală - Examen ADN nr. Al 5/73 din 27 mai 2011;

- este identic cu profilul genetic notat cu REF0032212 obținut din proba Biologică recoltată de la numita C. în Raport de Expertiză nr. x din 28 iulie 2015 întocmit în cauză de către I.G.P.R. - I.N.C. - Serviciul de Biocriminalistică.

- este identic cu profilul genetic notat DN45 în Raport de Expertiză Medico-Legală - Examen ADN nr. A15/73 din 27 mai 2011;

- este identic cu profilul genetic notat cu REF0032212 obținut din proba biologică recoltată de la numita C. în Raport de Expertiză nr. x din 28 iulie 2015 întocmit în cauză de către I.G.P.R. - I.N.C. - Serviciul de biocriminalistică.

- este identic cu profilul genetic notat DN45 în Raport de Expertiză Medico-Legală - Examen ADN nr. A15/73 din 27 mai 2011;

- este identic cu profilul genetic notat cu REf0032212 obținut din proba biologica recoltata de la numita C. în Raport de Expertiză nr. x din 28 iulie 2015 întocmit în cauză de către I.G.P.R. - I.N.C. - Serviciul de Criminalistică.

- este identic cu profilul genetic notat DN46 în Raport de Expertiză Medico-Legală - Examen ADN nr. A15/73 din 27 mai 2011;

- este diferit de profilul genetic notat cu REF0032211 obținut din proba biologică recoltată de la numitul A. în Raport de Expertiză nr. x din 28 iulie 2015 întocmit în cauză de către I.G.P.R. - I.N.C. - Serviciul de Biocriminalistică.

- este identic cu profilul genetic notat DN46 în Raport de Expertiză Medico-Legală - Examen ADN nr. A15/73 din 27 mai 2011;

- este diferit de profilul genetic notat cu REF0032211 obținut din proba logică recoltată de la numitul A. în Raport de Expertiză nr. x din 28 iulie 2015 întocmit în cauză de către I.G.P.R. - I.N.C. - Servilul de Biocriminalistică.

- este identic cu profilul genetic notat DN46 în Raport de Expertiză Medico-Legală - Examen ADN nr. A15/73 din 27 mai 2011;

- este diferit de profilul genetic notat cu REF0032211 obținut din proba biologică recoltată de la numitul A. în Raport de Expertiză nr. x din 28 iulie 2015 întocmit în cauză de către I.G.P.R. - I.N.C. - Serviciul de Biocriminalistică.

Este evident, în contextul celor arătate, că în cadrul Institutului Național de Medicină Legală Mina Minovici București, probele biologice, prelevate de la inculpatul A. la data de 16 mai 2011, au fost înlocuite de persoane neidentificate cu probele biologice ale unei persoane necunoscute, astfel încât expertiza a fost realizată pe baza probelor biologice aparținând altei persoane, ceea ce a condus la întocmirea raportului de expertiză medico-legală examen ADN nr. A15/73 din 27 mai 2011, ce conține afirmații mincinoase, neconforme cu realitatea cu privire la paternitatea minorei C.

Inculpatul A. nu a recunoscut comiterea acestei fapte, precizând, în esență, că din punctul său de vedere rezultatul raportului de expertiză medico-legală examen ADN întocmit în cadrul Institutului Național de Medicină Legală Mina Minovici București este corect, întrucât nu a avut relații intime cu persoana vătămată în perioada de concepție.

În opinia Curții, din probele administrate în cauză rezultă fără dubiu că inculpatul A. este cel care, prin demersurile pe care în mod evident le-a efectuat, a determinat substituirea probelor biologice, cu scopul de a fi exclus de la paternitatea minorei C. și, pe cale de consecință, la realizarea de către experții din cadrul Institutului Național de Medicină Legală Mina Minovici București a unui raport de expertiză medico-legală examen ADN, în care sunt astfel consemnate concluzii ce nu reflectă realitatea, fiind mincinoase.

Curtea a avut în vedere în acest sens plângerea și declarațiile părții civile B. din care rezultă că ulterior introducerii acțiunii în stabilirea paternității și dispunerii de către instanță a efectuării expertizei medico-legale examen ADN, a fost abordată de inculpat care i-a spus că nu o să iasă tatăl fetiței și că rezultatul va fi unul diferit față de realitate, că anterior începerii ședinței de judecată în care a fost depus raportul de expertiză inculpatul i-a spus ceva de genul că va vedea că nu o să rezolve, precizând că o să facă toată justiția să râdă de ea, că a fost șocată în momentul în care a văzut concluziile raportului de expertiză medico-legală, întrucât era imposibil ca o altă persoană să fie tatăl copilului, în afara unei intervenții ilegale, fiind imposibil ca rezultatul să fie cel consemnat în acest raport.

De asemenea, din declarațiile martorei H. rezultă că, în cadrul unei discuții telefonice din anul 2008, inculpatul A. a amenințat-o atât pe ea cât și pe partea civilă că le va distruge pe amândouă și i-a spus că are relații în tot sistemul și că partea civilă nu va dovedi niciodată că este tatăl copilului, că i-a spus inculpatului că acest lucru se poate dovedi printr-o expertiză ADN, însă inculpatul a afirmat că are relații și nu se va dovedi niciodată că acest copil este al lui.

Totodată, martora I. a arătat că are cunoștință din relatările persoanei vătămate că inculpatul i-a spus că nu va fi dumnealui tatăl copilului, că a discutat cu persoana vătămată, în acest context, dacă este posibil să intervină asupra rezultatului, apreciind că acest lucru nu este posibil, precizând că a perceput personal faptul că persoana vătămată a fost afectată de toate evenimentele, de strămutarea procesului, de publicarea articolului pe site-ul DD., fiind publicate inclusiv poze, că a văzut personal articolul de pe site-ul DD.

Relevante, în opinia Curții, sunt și declarațiile martorilor J., K., F., L., D., M., N. și O., angajați în cadrul Institutului Național de Medicină Legală Mina Minovici București - Laboratorul de Genetică, inclusiv experții ce au întocmit raportul de expertiză medico-legală - examen ADN nr. A15/73 din 27 mai 2011.

Astfel, martora J., medic legist care a participat la efectuarea raportului, a declarat că își explică diferența dintre constatările și concluziile raportului de expertiză întocmit inițial în anul 2011 și cel întocmit ulterior cu privire la inculpat, prin aceea că au fost substituite probele recoltate inițial, substituire care nu se putea realiza decât între momentul recoltării efective și momentul analizării efective a acestora, deoarece probele inculpatului nu au fost înlocuite în mod accidental cu probe din același lot, întrucât s-au efectuat verificări, că în cadrul laboratorului aveau acces atât persoanele care efectuau analizele, cât și alte persoane din cadrul institutului.

Martora K. a menționat că la acest moment își explică diferențele dintre cele două expertize prin înlocuirea probelor, că la acea vreme tot personalul din institut avea acces la camera unde se țineau probele.

Martora F., expertul parte încuviințat persoanei vătămate B. de instanța civilă pentru efectuarea raportului de expertiză medico-legală - examen ADN nr. A15/73 din 27 mai 2011, a precizat ca are cunoștință despre faptul că persoana vătămată a fost șocată când a aflat rezultatul expertizei genetice.

Martora L. a declarat, de asemenea, că în cursul anului 2011 nu era restricționat accesul în laborator, astfel încât puteau avea acces și alte persoane în afara persoanelor care își desfășurau activitatea în mod normal în laborator, aspect confirmat și de martorii D. și O.

Și martora M. a menționat că, în cursul anului 2011, în cadrul Laboratorului de Genetică era posibil accesul și a altor persoane în afara celor care își desfășurau acolo activitatea, precizând că din punctul său de vedere se puteau înlocui probele supuse expertizării, având în vedere că era permis accesul oricărei persoane.

Martora N. a declarat că, în anul 2011, toți medicii legiști și persoanele din conducerea institutului aveau o cartelă de acces cu ajutorul căreia puteau intra în toate laboratoarele, inclusiv laboratorul de genetică, apreciind că practic se puteau înlocui probele biologice din cadrul laboratorului de genetică.

În opinia Curții, în dovedirea vinovăției inculpatului A. și a săvârșirii faptei pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată este mai mult decât elocventă atitudinea acestuia.

Curtea a avut în vedere în acest sens că inculpatul A., pe parcursul soluționării cauzei civile a refuzat constant efectuarea unei noi expertize medico-legale, pe baza prelevării unor noi probe biologice, iar în prezenta cauză s-a opus cu înverșunare recoltării probele biologice în vederea realizării expertizei medico-legale dispuse de procuror, împotrivindu-se la punerea în executare a unei hotărâri judecătorești, împrejurare ce formează obiectul celei de a doua fapte deduse judecății.

În mod normal, într-o astfel de situație, pentru a-și dovedi nevinovăția sau împrejurarea că nu este tatăl biologic al copilului, orice persoană de bună credință, de bunăvoie, s-ar fi supus efectuării unei noi astfel de expertize medico-legale examen ADN.

Este evident că întregul comportament al inculpatului se datorează împrejurării că acesta cunoștea foarte bine că în situația realizării unei noi astfel de expertize rezultatul ar fi diferit decât cel stabilit prin raportul de expertiză medico-legală - examen ADN nr. A15/73 din 27 mai 2011 întocmit de Institutul Național de Medicină Legală Mina Minovici București.

În drept: Fapta inculpatului A., constând în aceea că a determinat cu intenție experții din cadrul Institutului Național de Medicină Legală Mina Minovici - București, să întocmească, fără vinovăție, Raportul de expertiză medico-legală nr. A15/73 din 11 mai 2011,ce conține afirmații mincinoase, în sensul că analiza comparativă a profilelor ADN determinate pornind de la eșantioanele de salivă aparținând numiților B., C. și A. exclude de la paternitate pe numitul A. în ce privește pe minora C. la nivelul locilor ADN D3S1358, TH01, D18S51, Penta_E, D16S539, Penta_D,VWA, D8S1179 și TPOX și că numitul A. nu este tatăl biologic al minorei C., ca urmare a înlocuirii de către o persoană rămasă neidentificată a probelor biologice ce îi aparțineau, în scopul denaturării rezultatului examenului ADN, proba dispusă în Dosarul nr. x/2009 al Judecătoriei Târgu Secuiesc și depus în această cauză la data de 6 iunie 2011, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de participație improprie la mărturie mincinoasă prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 273 alin. (2) lit. c) C. pen.

Având în vedere că de la data săvârșirii faptei deduse judecății și până la judecarea cauzei a intervenit o lege nouă, respectiv un nou C. pen. ce a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014, Curtea a avut în vedere, potrivit dispozițiilor art. 5 C. pen., determinarea și aplicarea legii penale mai favorabile.

În vederea stabilirii și aplicării legii penale mai favorabile, în doctrina penală și practica judiciară s-au stabilit criterii de determinare a legii penale mai favorabile în raport de situația juridică concretă a fiecărui inculpat, criterii ce vizează condițiile de tragere la răspundere penală a inculpatului și regimul sancționator și care se aplică ținând cont de toate instituțiile de drept penal incidente într-o cauză, care concură la stabilirea tratamentului juridic aplicabil într-o cauză.

În prezenta cauză, regimul sancționator este același, întrucât fapta sus-menționată dedusă judecății are corespondent în dispozițiile art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969 raportat la art. 260 alin. (1), (3) C. pen. din anul 1969, pedeapsa prevăzută fiind tot închisoarea de la 1 la 5 ani.

Având în vedere că cea de-a doua faptă, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, a fost comisă la data de 17 iulie 2015, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 din Legea nr. 187/2012, conform cu care tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă.

În acest context, în raport de principiul fundamental de drept "mitior lex" și dispozițiilor legale aplicabile în ceea ce-l privește pe inculpatul A. din ambele coduri penale, Curtea a constatat că se impune aplicarea C. pen. în vigoare ca lege penală mai favorabilă.

Referitor la încadrarea juridică a acestei fapte, părțile civile B. și C., reprezentată legal de mama sa B. au solicitat schimbarea încadrării juridice, în sensul reținerii în sarcina inculpatului și a infracțiunii de participație improprie sub forma instigării mediate la fals intelectual, prevăzută de art. 52 alin. (3) raportat la art. 321 C. pen., în concurs ideal cu infracțiunea prevăzută de art. 52 alin. (3) raportat la art. 273 alin. (2) lit. c) C. pen.

Curtea a constatat că încadrarea juridică corectă a faptei comise de inculpat, anterior descrisă întrunește numai elementele constitutive ale infracțiunii de participație improprie la mărturie mincinoasă prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 273 alin. (2) lit. c) C. pen.

Potrivit art. 273 alin. (1), alin. (2) lit. c) C. pen. fapta martorului care, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură în care se ascultă martori, face afirmații mincinoase ori nu spune tot ce știe în legătură cu faptele sau împrejurările esențiale cu privire la care este întrebat se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Mărturia mincinoasă săvârșită de o persoană care întocmește un raport de expertiză ori de un interpret se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Curtea a avut în vedere, în sensul celor arătate, că în literatura de specialitate și practica judiciară s-a arătat că latura obiectivă a infracțiunii de mărturie mincinoasă, sub aspectul elementului material, se realizează prin două modalități alternative, fie printr-o acțiune respectiv, situația în care martorul, interpretul sau expertul fac afirmații mincinoase sau situația în care nu se spune tot ceea ce se știe cu privire la împrejurările esențiale ale unei cauze judiciare, ambele de natură să inducă în eroare organele judiciare.

În varianta agravată (art. 273 alin. (2) lit. c) C. pen.) mărturia mincinoasă se săvârșește tot printr-o denaturare a adevărului, existând anumite particularități specifice activității desfășurate de interpret sau expert.

În cazul expertului este vorba de o acțiune prin care se efectuează o expertiză mincinoasă, existând o neconcordanță între constatările și concluziile expertului materializate în raportul de expertiză și realitate.

Subiectul activ (autor) al infracțiunii de mărturie mincinoasă este calificat, în sensul că nu poate fi decât cel care are calitatea de martor, martor cu identitate protejată ori aflat în Programul de protecție a martorilor, investigator sub acoperire, expert sau interpret.

Expertul este specialistul într-un anumit domeniu de activitate, calitate în care este solicitat într-o anumită cauză judiciară, pentru a contribui prin cunoștințele sale de specialitate la lămurirea unor aspecte ce țin de soluționarea respectivei cauze, sarcină care decurge din existența unui raport special în care expertul se află față de organul judiciar.

Subiect al infracțiunii de mărturie mincinoasă poate fi atât expertul numit de organul de urmărire penală sau instanța de judecată, cât și persoana care efectuează o expertiză în cadrul unui serviciu medico-legal, laborator de expertiză criminalistică sau orice institut de specialitate către care s-a adresat organul judiciar pentru efectuarea expertizei.

În cazul infracțiunii de mărturie mincinoasă este posibil coautoratul în situația experților care în comun pot redacta un raport de expertiză, necesar în activitatea organului de urmărire penală sau a instanțelor de judecată.

Infracțiunea de mărturie mincinoasă se consumă în cazul expertului nu după întocmirea raportului de expertiză și semnarea lui, ci în momentul în care raportul a fost depus la organul judiciar care a cerut efectuarea expertizei, întrucât numai din acest moment el poate să influențeze soluția în cauza respectivă, în prezenta cauză la data de 6 iunie 2011.

Prin urmare, Curtea a constatat că fapta expertului care în cuprinsul unui raport de expertiză face afirmații mincinoase, prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă și nu ale infracțiunilor de mărturie mincinoasă și fals intelectual (care constă în falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări), în concurs ideal.

Ca atare, Curtea, în temeiul art. 386 C. proc. pen., a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A., formulată, prin apărătorul ales, de părțile civile B. și C., reprezentată legal de mama sa B.

În temeiul art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 273 alin. (2) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa principală de 2 ani și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la mărturie mincinoasă.

În temeiul art. 67 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani.

În temeiul art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

II. Cu privire la infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești prevăzută de art. 287 alin. (1) lit. a) C. pen.:

Prin Ordonanța nr. xx/P/2011 din data de 19 mai 2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul disp. art. 190 C. proc. pen. și art. 191 C. proc. pen., art. 5 C. proc. pen., art. 98 C. proc. pen., art. 99 C. proc. pen., art. 100 alin. (1) și (3) C. proc. pen., art. 172 și următoarele C. proc. pen., art. 38 alin. (1) lit. c) și d) C. proc. pen. și art. 56 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., s-au dispus următoarele:

- dacă profilele genetice ale numiților B., C. și A. stabilite la pct. 2 sunt identice/concordante cu cele stabilite în cadrul expertizei medico-legale - examen ADN - nr. A 15/73 din 27 mai 2011 întocmită de către Institutul Național de Medicină Legală "MINA MINOVICI" București;

- dacă numita B. și numitul A. pot fi mama, respectiv tatăl biologic al minorei C.

Prin Referatul nr. xx/P/2011 din data de 3 iunie 2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul dispozițiilor art. 190 alin. (2) C. proc. pen., art. 38 alin. (1) lit. c) și d) C. proc. pen. și art. 56 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., văzând și dispozițiile art. 53 din Constituția României și paragraful 2 al art. 8 din Convenția europeană a Drepturilor Omului, s-a solicitat încuviințarea judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel București a efectuării examinării fizice a suspectului A., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la mărturie mincinoasă, prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 273 alin. (2) lit. c) C. pen., în vederea prelevării de probe biologice prin metode noninvazive de către personalul de specialitate al Inspectoratului General al Poliției Române - Institutul Național de Criminalistică, pentru stabilirea profilului genetic al acestuia în cadrul expertizei genetice judiciare dispusă în cauză prin Ordonanța nr. xx/P/2011 din 19 mai 2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

În motivarea acestui referat s-a arătat, în esență, că pentru soluționarea legală a cauzei și stabilirea dacă raportul de expertiză medico-legală - examen ADN - nr. A15/73 din 27 mai 2011, întocmit de către experții din cadrul Institutului Național de Medicină Legală Mina Minovici București și folosit în Dosar civil nr. x/2009 al Judecătoriei Târgu Secuiesc, corespunde sau nu realității și, în raport de dispozițiile Curții de Apel București, s-a dispus prin Ordonanța nr. xx/P/2011 din 19 mai 2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, efectuarea unei expertize genetice judiciare de către Inspectoratul General al Poliției Române - Institutul Național de Criminalistică, acreditat în acest tip de analiză.

Având în vedere că pentru realizarea acest