ÎCCJ, Secția penală

Deliberând, asupra recursurilor în casație de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 117 din 25 aprilie 2016, Judecătoria Buftea a hotărât următoarele:

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen.. a respins cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului A..

În baza art. 194 alin. (1) lit. c) și e) C. pen. cu referire la art. 199 alin. (1) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală săvârșită asupra unui membru de familie.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe perioada executării pedepsei principale.

În baza art. 72 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reținerii și arestării preventive de la data de 19.01.2015 la data de 17.04.2015 și a arestului la domiciliu de la data de 18.04.2015 la data de 05.09.2015.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen.. a menținut măsura controlului judiciar a inculpatului A..

În baza art. 7 alin. (1) și (2) și art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul A. în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

În baza art. 396 alin. (1) și (4) C. proc. pen.. raportat la art. 83 C. pen., a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) C. pen.

În baza art. 83 C. pen. a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen., a dispus ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de probațiune Ilfov la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin. (1) și (2) din C. pen., a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) să se comunice Serviciului de Probațiune Ilfov.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen.. și art. 83 alin. (4) C. pen. a atras atenția inculpatului asupra necesității unei bune conduite viitoare și asupra dispozițiilor art. 88 C. pen. privind revocarea amânării aplicării pedepsei dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere.

În baza art. 72 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B. durata reținerii și arestului la domiciliu de la data de 09.03.2015 la data de 17.03.2015.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen.. rap. la art. 241 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.. a dispus ca măsura preventivă a controlului judiciar în ceea ce îl privește pe inculpatul B. să înceteze de drept.

În baza art. 396 alin. (1) și (4) C. proc. pen.. raportat la art. 83 C. pen., a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) C. pen.

În baza art. 83 C. pen. a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen., a dispus ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de probațiune Ilfov la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin. (1) și (2) din C. pen. a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) să se comunice Serviciului de Probațiune Ilfov.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen.. și art. 83 alin. (4) C. pen. a atras atenția inculpatului asupra necesității unei bune conduite viitoare și asupra dispozițiilor art. 88 C. pen. privind revocarea amânării aplicării pedepsei dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere.

În baza art. 72 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C. durata reținerii și arestului la domiciliu de la data de 9 martie 2015 la data de 17 martie 2015.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen.. rap. la art. 241 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.. a dispus ca măsura preventivă a controlului judiciar în ceea ce îl privește pe inculpatul C. să înceteze de drept.

În baza art. 396 alin. (1) și (4) C. proc. pen.. raportat la art. 83 C. pen., a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) C. pen.

În baza art. 83 C. pen. a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen., a dispus ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de probațiune Ilfov la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin. (1) și (2) din C. pen. a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) să se comunice Serviciului de Probațiune Ilfov.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen.. și art. 83 alin. (4) C. pen. a atras atenția inculpatului asupra necesității unei bune conduite viitoare și asupra dispozițiilor art. 88 C. pen. privind revocarea amânării aplicării pedepsei dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere.

În baza art. 72 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului D. durata reținerii și arestului la domiciliu de la data de 9 martie 2015 la data de 17 martie 2015.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen.. rap. la art. 241 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.. a dispus ca măsura preventivă a controlului judiciar în ceea ce îl privește pe inculpatul D. să înceteze de drept.

În baza art. 19 C. proc. pen.. și art. 397 alin. (1) C. proc. pen.. rap. la art. 1357 si urm. C. civ. a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă E. și l-a obligat pe inculpatul A. la plata către aceasta a sumei de 1.000 RON, reprezentând daune materiale și echivalentul în RON la data plății la cursul BNR a sumei de 50.000 euro, daune morale.

În baza art. 19 C. proc. pen.. rap. la art. 397 alin. (1) din C. proc. pen., art. 1357 din C. civ. și art. 320 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență de Chirurgie Plastică Reparatorie și Arsuri București, și a obligat inculpatul A. la plata sumei de 13.190,09 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare cu partea civilă E..

În baza art. 19 C. proc. pen.. rap. la art. 397 alin. (1) din C. proc. pen., art. 1357 din C. civ. și art. 320 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență București, și a obligat inculpatul A. la plata sumei de 42,89 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare cu partea civilă E..

În baza art. 274 alin. (2) C. proc. pen.. a obligat inculpații să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare astfel, inculpatul A. suma de 3.000 RON (2.000 RON în faza de urmărire penală și 1.000 RON în faza de judecată) și inculpații B., C. și D. câte 1.500 RON fiecare (câte 1.000 RON în faza de urmărire penală și câte 500 RON în faza de judecată).

Analizând ansamblul probator administrat în cauză în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, prin prisma acuzațiilor și a apărărilor formulate și a dispozițiilor legale în materie, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În noaptea de 18 - 19 ianuarie 2015, aflați în locuința lor din oraș Voluntari, str. Revoluției nr. 7, bl. 1, sc. 1, ap. 20, jud. Ilfov, după ora 23:00, după ce cei doi copii minori, în vârstă de 5 și respectiv 9 ani au mers în dormitorul lor la culcare, inculpatul A. și soția sa, persoana vătămată E., au început să se certe, agresându-se reciproc. Datorită zgârieturilor pe care persoana vătămată i le produsese pe mâini, inculpatul A. a mers de mai multe ori pe hol, la dulapul de lângă ușa de la bucătărie și, dintr-o sticlă din plastic de 200 ml în care se afla spirt medicinal, și-a turnat spirt pe ambele brațe pentru a-și dezinfecta rănile.

În jurul orelor 03,00, după ce și-a mai turnat odată spirt medicinal pe mâini, inculpatul a mers cu sticla de spirt în sufragerie și a stropit-o pe persoana vătămată, care se afla în picioare, în mijlocul încăperii, golind sticla. Persoana vătămată s-a întors instinctiv cu spatele pentru a-și feri fața, astfel că inculpatul a stropit-o pe spate, pe umărul stâng și pe păr. Din bucătărie inculpatul a luat o brichetă, a revenit în sufragerie și a dat foc persoanei vătămate.

Inculpatul a luat-o imediat pe persoana vătămată și a dus-o la baie, stingând focul cu apă, suferind și acesta arsuri pe ambele brațe, după care a transportat-o la Spitalul Clinic de Urgență București cu autoturismul de serviciu pe care-l folosea. De aici, cei doi au fost transportați, cu ambulanțe separate la Spitalul Clinic de Urgență Chirurgie Plastică Reparatorie și Arsuri.

Persoana vătămată a fost internată până la data de 09.02.2015 la Spitalul Clinic de Urgență Chirurgie Plastică Reparatorie și Arsuri din mun. București cu diagnosticul "arsuri prin flăcări grad II B - III trunchi posterior, hemifacie stâng, pavilion auricular stâng, parcelar ambele brațe circa 22% și suspiciune de arsuri corneocojunctivale".

Potrivit raportului de expertiză medico-legală x/2015 întocmit de Spitalul Clinic Județean de Urgență Ilfov, Serviciul de Medicină Legală, persoana vătămată prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin arsură prin flacără, ce pot data din 19 ianuarie 2015 și necesită circa 50 zile de îngrijire medicală. De asemenea, raportul de expertiză concluzionează că leziunile traumatice suferite la data de 19 ianuarie 2015 nu i-au pus persoanei vătămate în primejdie viața; din suplimentul de expertiză efectuat în faza cercetării judecătorești a rezultat că "alte aprecieri medico-legale cu privire la vreuna din consecințele prevăzute de dispozițiile art. 194 C. pen. vor putea fi efectuate după epuizarea tuturor mijloacelor de tratament medico-chirurgical". Expertiza și suplimentul au fost avizate de către Comisia de Avizare și Control din cadrul INML "Mina Minovici", prin raportul x/1800/2016 din data de 29 februarie 2016, cu precizarea că gravitatea leziunilor traumatice suferite au fost apreciate prin 75 - 80 zile de îngrijiri medicale.

La data de 19.01.2015, inculpații B. și C. au mers în vizită la spitalul unde era internată persoana vătămată E. și au încercat să o determine să-și schimbe declarația dată inițial sau să renunțe la ea, promițându-i în schimb că apartamentul în care locuia în acel moment cu familia, proprietatea fiicei patronului firmei unde este angajată îi va reveni ei, își va păstra actualul loc de muncă, iar soțul său îi va plăti pensie alimentară.

A doua zi, respectiv 20.01.2015 inculpatul C. a revenit la spital și a discutat cu persoana vătămată, reiterând aceleași aspecte, arătându-i că va merge până îl va scoate nebun pe inculpatul E. și acesta tot va scăpa și va fi rău dacă persoana vătămată nu-și va schimba declarația.

La data de 22.01.2014, inculpatul D. a mers în vizită la spitalul unde era internată persoana vătămată E. și a încercat să o determine să-și schimbe declarația dată inițial sau să renunțe la ea, spunându-i acesteia că este mai bine pentru siguranța sa și a familiei, sugerându-i că soțul său ar putea să-i facă rău când va ieși din închisoare, adică ar putea să o ucidă.

Argumentele judecătorului fondului, care a înlăturat, ca neverosimile, apărările inculpaților, au avut în vedere următoarele aspecte:

În ceea ce privește explicația inculpatului A., cu privire la modalitatea în care partea vătămată E. a fost stropită cu spirt medicinal, judecătorul fondului a considerat că ipoteza susținută de inculpat, că s-a ciocnit cu partea vătămată și în momentul în care a ridicat mâna în mod reflex a lovit în ușă, sticla a căzut din mână, iar conținutul acesteia vărsându-se pe spatele victimei și pe mâna sa dreaptă, necesită două observații:

În primul rând, gestul "reflex" afirmat de inculpat, de a ridica mâna după ce s-a izbit de persoana vătămată este neveridic. Astfel, reflexul presupune o reacție motorie spontană (tradusă în fracțiuni de secundă), inconștientă la un stimul produs de o modificare a mediului. Ori, ridicarea mâinii în care se afla sticla cu spirt de către inculpat după ce s-a izbit de soția sa, elementar (nu este nevoie de expertiză sub acest aspect), este în contradicție cu mecanica gestului reflex; prin ridicarea mâinii expui o zonă mai mare din corp; nu aceasta este reacția spontană, inconștientă, pe care o presupun mecanismele de conservare.

În același timp, este greu de explicat în contextul propus de inculpat, cum după o ciocnire față în față cu victima, acesta a "eliberat" brațul cu care ținea sticla (este de presupus că la o deplasare în față cu sticla în mână, primul lucru cu care a atins-o pe persoana vătămată ar fi fost chiar mâna în care ținea sticla), pentru a declanșa "gestul reflex" de ridicare a mâinii; altfel spus, există o "întârziere" în efectuarea acestei mișcări, incompatibilă cu reacția instantanee ce o presupune reflexul; ar fi fost posibilă o astfel de corelare sub aspectul timpilor de reacție doar în ipoteza în care inculpatul s-ar fi deplasat la "întâlnirea" cu soția sa cu brațul ridicat (ceea ce este iarăși neverosimil); dinamica propusă de inculpat este mult prea "încărcată" și nefirească, pentru a exprima adevărul.

În realitate, inculpatul a avut nevoie să recurgă la această explicație (ridicarea mâinii "în mod reflex"), având în vedere că persoana vătămată a fost stropită cu spirt și pe păr, pe umăr, de la o înălțime inexplicabilă altfel, în lipsa intenției.

În fine, s-a apreciat că nu mai puțin veridică și afirmația inculpatului cu privire la faptul că sticla de spirt a căzut din mână și s-a golit pe spatele persoanei vătămate și pe brațul său drept; sticla nu avea timp să se golească în cădere (contrazice legile fizicii, iarăși, nu este nevoie de expertiză, se poate efectua un test simplu), doar dacă nu conținea o cantitate nesemnificativă de spirt, însă această ipoteză este exclusă, raportat la zona extinsă pe care a fost inițiată combustia persoanei vătămate (potrivit declarației persoanei vătămate din data de 21.01.2015, sticla era plină mai mult de jumătate).

De asemenea, s-a apreciat de judecătorul fondului că Declarațiile inculpatului sunt inconsecvente, în ceea ce privește poziția în care se afla acesta și victima în momentele premergătoare și ulterioare incendierii (în argoul criminologic "nu-și găsește locul").

Astfel, în prima declarație inculpatul se plasează pe hol: "eu eram atunci pe hol, chiar în tocul din dreapta ușii de la sufragerie". În prima variantă de declarație, persoana vătămată a ieșit de la bucătărie "cu focul pe ea", a trecut pe lângă inculpat până în mijlocul sufrageriei. În forma pe care o prezintă în fața instanței (după ce a mai meditat asupra filmului evenimentelor), inculpatul se află în sufragerie, de unde nu a avut timp "să facă doi pași" către baie, când "am văzut-o pe soția mea venind în flăcări".

În prima "variantă" de declarație dată de către inculpat, comportamentul persoanei vătămate apare ca absolut ilogic; doar starea de panică în care aceasta (realmente) s-a aflat nu explică motivul pentru care aceasta iese din bucătărie, trece pe lângă inculpat (care, așa cum a arătat, se afla pe hol), intră în sufragerie, după care este condusă de către acesta, în direcția opusă, către baie. Astfel cum a rezultat din procesul-verbal de cercetare la fața locului, bucătăria și sufrageria se află la un capăt al holului, baia și dormitorul (în care dormeau copiii) se află la celălalt capăt. Prin urmare, drumul cel mai scurt de la bucătărie la baie nu trece prin sufragerie.

S-a arătat că în prima declarație nu este vorba despre un detaliu căruia inculpatul nu îi dă importanța cuvenită; dimpotrivă, a arătat inculpatul că anterior a stins lumina în sufragerie, ori aceasta a presupus cu certitudine faptul că inculpatul ar fi trecut de zona ușii (din procesul-verbal de cercetare la fața locului, s-a observat că întrerupătorul în sufragerie se află plasat pe tocul din dreapta ușii, privind din interior - din păcate fotografiile de panoramare sunt lipsite de un punct focal).

De fapt, din declarațiile inculpatului s-a reținut preocuparea acestuia de a o "introduce" pe persoana vătămată și în sufragerie, unde, astfel cum a rezultat din procesul-verbal de cercetare la fața locului, au fost găsite urme de ardere (păr, cenușă); în realitate (inculpatul este conștient de acest lucru) în sufragerie, în mijlocul încăperii, s-a realizat combustia victimei.

Indiferent de locul în care se afla inculpatul, însă, în varianta de apărare pe care o propune acesta, nu poate fi totuși explicată lipsa urmelor de ardere constatată în bucătărie, astfel cum a rezultat, de asemenea, din procesul-verbal de cercetare la fața locului, în condițiile în care urmele de ardere sunt prezente în sufragerie, pe hol și în baie, practic traseul urmat de victimă.

În acest context instanța a reținut că inculpatul nu oferă o explicație verosimilă nici în ceea ce privește mecanismul de inițiere a combustiei. Astfel, persoana vătămată, arată inculpatul, a mers să-i încălzească cafeaua în bucătărie, ori, în mod normal, partea de expunere la flacără, este de presupus că ar fi fost zona anterioară a corpului, zonă care nu fusese însă stropită cu spirt.

S-a mai arătat (însă coroborat cu ansamblul probator, și nu ca o probă determinantă în sine) și una din explicațiile rechizitoriului cu privire la lipsa de credibilitate a declarației inculpatului, faptul că spirtul medicinal este o substanță extrem de volatilă; în contextul în care, după ce s-a produs stropirea "involuntară" cu spirt, persoana vătămată a mai stat o perioadă de timp cu inculpatul (s-au împăcat, au discutat, întâi pe canapea, apoi pe pat, etc.), era cu atât mai improbabilă declanșarea combustiei în circumstanțele menționate de inculpat.

S-a apreciat că este neveridică și improbabilă declarația inculpatului în ceea ce privește schimbările rapide de atitudine ce au premers incendierii victimei, atât în ceea ce-l privește, cât și în ceea ce o privește pe aceasta din urmă.

Astfel, potrivit declarației inculpatului, după aproximativ patru ore de certuri cu soția sa, se hotărăște să plece în control la agenții de pază din subordine. În acest moment, inculpatul se află pe hol, unde își dezinfectează încă odată rănile produse prin zgâriere de către soția sa. Între cei doi există o stare de tensiune care a atins deja un prag (inculpatul dorește să plece de acasă, frustrat). Soția sa îi spune ceva din sufragerie, inculpatul nu înțelege bine; se îndreaptă către sufragerie; în ușă se ciocnește de soția sa (neviolent), rezultând totuși golirea sticlei de spirt pe spatele și pe părul acesteia; brusc, cei doi se îmbrățișează, se duc în sufragerie, întâi pe canapea, apoi pe pat, după care victima se oferă să-i încălzească cafeaua (ciocnirea involuntară din ușa sufrageriei a avut efectul unei "magii", salvând în mod fericit "seara romantică"). Apoi, suferind un accident casnic, și după ce lucrurile "mergeau bine" (după cum pretinde inculpatul) persoana vătămată preferă să dea vina pe inculpat, afirmând că a incendiat-o cu intenție.

Declarațiile inculpatului cu privire la schimbările inexplicabile de atitudine, atât ale sale cât și, mai ales, ale victimei, au fost apreciate ca neveridice, ieșind din tiparele unei cauzalități psihologice rezonabile.

Inculpatul a arătat că nu-și explică schimbarea de atitudine a soției sale (de fapt, schimbările, trebuie folosit pluralul "... este o întrebare la care meditez de câteva luni ...", arată inculpatul).

În contrapondere, instanța a reținut că declarația persoanei vătămate este absolut coerentă și credibilă și, în acest context, fără sincope comportamentale; de altfel, aceasta relatează și împrejurări de fapt favorabile inculpatului, respectiv, că acesta a dus-o la baie și a stins-o (relatare care a condus și la reținerea instituției împiedicării rezultatului și a schimbării încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat reținută inițial în sarcina inculpatului, în infracțiunea de vătămare corporală).

S-a apreciat că, dacă declarațiile inculpatului ar fi reale, din indiferent ce motive persoana vătămată dorind să-i facă un rău acestuia, declarând mincinos, atunci, din nou, în această perspectivă, ar apărea ca ilogică afirmația acesteia privind caracterul decisiv al acțiunii inculpatului în ceea ce privește stingerea focului. În realitate, pur și simplu, persoana vătămată relatează evenimentele astfel cum s-au desfășurat.

Persoana vătămată a arătat că "la camera de gardă soțul meu a declarat că avem amândoi arsuri pentru că am luat foc de la o lumânare, în timp ce el îmi făcea frecție".

Întrebat în cursul aceleiași zile (19.01.2015) cu privire la ce anume a declarat la camera de gardă, inculpatul a precizat faptul că nu își mai aduce aminte.

Martorul F., audiat la data de 19.01.2015, coleg de serviciu al inculpatului și vecin de palier, a arătat că inculpatul a bătut noaptea la el la ușă și i-a comunicat la acel moment faptul că "și-a turnat niște spirt și când a aprins a luat foc". În fața instanței, martorul F. a arătat că inculpatul "... m-a rugat să am grijă de copii întrucât el s-a ars cu niște spirt și trebuia să plece la spital, nu mi-a spus mai multe. Abia dimineață am aflat că și soția acestuia avea arsuri".

S-a mai arătat că, chiar dacă "omisiunea" inculpatului de a-i comunica vecinului său faptul că de fapt urgența medicală o constituia starea soției sale nu reprezintă neapărat o probă de vinovăție, totuși, în contextul ansamblului probator, inocența inculpatului cu privire la cele întâmplate este marcată negativ de această eschivă de a relata celorlalți "evenimentul casnic dramatic" pe care îl suferise persoana vătămată, astfel cum pretinde inculpatul că au stat lucrurile.

În fine, potrivit raportului de expertiză criminalistică nr. x/27.01.2016 privind detecția comportamentului simulat, s-a concluzionat că răspunsurile inculpatului A. la întrebările relevante (în noaptea de 18/19.01.2015 în sufragerie, i-ai dat foc soției tale E. Răspuns NU; în noaptea de 18/19.01.2015 ai stropit-o cu spirt în mod intenționat pe soția ta E. Răspuns NU; în noaptea de 18/19.01.2015 în sufragerie, soția ta a luat foc în urma unei brichete aprinse de tine lângă aceasta Răspuns NU) au provocat modificări specifice comportamentului simulat.

În privința inculpaților B., C. și D. a considerat că ansamblul probatoriu administrat în cauză demonstrează că aceștia au acționat cu intenție, prin corupere și amenințare, în vederea determinării persoanei vătămate să-și schimbe declarația inițială/să dea declarații favorabile inculpatului A..

S-a apreciat că, într-adevăr, aceștia și-au oferit ajutorul persoanei vătămate cu procurarea de medicamente, alimente, lenjerie, situația copiilor, însă acest ajutor, materializat, de altfel, a constituit doar platforma de pe care inculpații au inițiat demersurile de corupere și intimidare a persoanei vătămate în sensul obținerii de la aceasta a "iertării" soțului/inculpat A..

În acest sens, în cuprinsul hotărârii au fost redate pasaje considerate elocvente în acest sens, purtate în diverse zile, între coinculpați și care atestă că sunt conștienți de faptul că sunt în zona ilicitului penal; inculpatul B. îi spune inculpatului D.: "... adică e în stare să zică că am venit s-o influențăm, că alea, ne mai dă ... ne mai trezim și cu influențarea martorului ...‚"; inculpatul D. îi spune inculpatului B. "... eu i-am spus la avocat ce am vorbit cu ea și mi-a zis "mă, zice, să nu ... că acesta nu e nici un lucru ... dar zice să nu cu amenințări și cu ăstea, ăstea dăunează, să te aducă în fața instanței. Așa că este datorie morală, nu e nicio problemă asta, numai să nu ameninți sau ..." (discuție din 25.01.2015, proces-verbal).

De aceea, judecătorul fondului a opinat că declarația părții vătămate în ceea ce privește săvârșirea faptelor prin care inculpații B., C. și D. au încercat să o determine să-și schimbe declarațiile/să dea declarații favorabile inculpatului A. se coroborează în mod armonios cu celelalte probe administrate în cauză, acordând acestora ponderea adecvată în reținerea situației de fapt.

În legătură cu încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul A., instanța fondului a considerat că acestea întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală săvârșită asupra unui membru al familiei, care a cauzat un prejudiciu estetic grav și permanent și care i-au pus în primejdie viața părții vătămate.

Sub acest aspect, judecătorul fondului a reținut că inculpatul a pus în executare acțiuni apte să conducă la suprimarea vieții persoanei vătămate, acesta având reprezentarea și acceptând producerea rezultatului, acționând deci cu intenție directă. S-a opinat de judecătorul fondului că, deși din concluziile raportului de expertiză medico-legală rezultă că leziunile suferite de persoana vătămată nu au pus în primejdie viața acesteia și au necesitat (în cele din urmă) 75 - 80 de zile de îngrijiri medicale, însă aceasta nu schimbă cu nimic intenția inculpatului raportat la viața victimei.

În speța dedusă judecății, s-a realizat punerea în primejdie a vieții victimei în mod efectiv, real, concret. Actul de împiedicare al producerii rezultatului pe care îl realizează inculpatul nu modifică cu nimic atitudinea subiectivă a acestuia pe care a avut-o față de fapta săvârșită și nici împrejurarea obiectivă că deja la momentul respectiv a fost creat un pericol iminent pentru viața persoanei.

În această perspectivă, aprecierea medico-legală, decisivă, astfel cum s-a arătat doar în ipoteza unei fapte praeterintenționate, devine subsidiară în cauza de față. Punerea în primejdie a vieții persoanei s-a produs în speță în modul cel mai concret. Dacă dispozițiile art. 34 C. pen. îl apără pe inculpat pentru încadrarea juridică de tentativă la omor calificat, actele îndeplinite până la momentul împiedicării producerii rezultatului se califică pentru încadrarea juridică de vătămare corporală în modalitatea punerii în primejdie a vieții persoanei.

Pe de altă parte, judecătorul fondului, constatând amploarea vătămărilor suferite, fiind vorba de o suprafață mare de piele afectată, de faptul că persoana vătămată a suferit arsuri de gradul II și III, care lasă semne permanente (este de notorietate, chiar în ipoteza unor grefe de piele), a reținut că persoana vătămată a suferit un prejudiciu estetic grav și permanent.

Potrivit datelor din actele medicale și medico-legale, persoana vătămată fiind examinată la data de 23.12.2015, (la aproximativ 11 luni după momentul agresiunii, la momentul efectuării suplimentului de expertiză) s-au constatat următoarele: "- toracic posterior bilateral, continuându-se la nivelul brațului postero-intern 1/3 superioară cu 1/3 medie bilateral, lombar și flanc bilateral pe o suprafață de 50/48 cm, zonă cicatricială hiperpigmentată rozată-cafeniu-vișinie, supraiacent cu zone cicatriciale roz-roșietice hipertrofice, indurate de 10/2,5-3 cm (discontinuă) scapular stânga și hemitorace stâng posterior 1/3 medie cu axul mare vertical, toracic superior paravertebral dreapta de 1/0,4 cm, scapular dreapta de 2/1 cm și 3/2 cm, hemitorace drept bazal postero-lateral de 7/2 cm, ușor oblică infero-lateral dreapta (afirmativ cu dureri și jenă la mobilizare la nivelul acesteia); braț drept posterior 1/3 medie zona cicatricială ușor hipertrofică roșcată-vișinie de 5/2 cm, braț stâng postero-intern 1/3 medie cicatrice alb-rozată hipertrofică de 4/1,5 cm, deltoidiană stânga superior zona cicatricială albicios-cafenie de 5/4 cm, hipertrofică, cheloidă;

- coapsa stângă antero-lateral 2 zone cicatriciale roșcate dreptunghiulare cu axul mare vertica de 24/10 cm cea superioară și 10/9 cm cea inferioară (post prelevare grefă tegumentară)".

Fiind vorba de o suprafață extinsă (metoda estetimetrică, unul din criteriile de apreciere a prejudiciului, este cantitativă) aproximativ 22% la nivelul trunchiului posterior, ureche stânga, hemifacies stâng, brațe parcelar, chiar dacă acestea se află în zone acoperite în mod normal de vestimentație, instanța a reținut ca incontestabilă, în mod obiectiv, aprecierea că persoana vătămată a suferit o modificare a aspectului fizic, cu caracter permanent, de natură să producă persoanei vătămate suferințe psihice însemnate (aspectul subiectiv), punând-o pe aceasta într-o poziție de inferioritate față de semenii săi și împiedicând-o pe aceasta să se bucure deplin de participarea la viața socială.

Inculpatul A., prin apărător, a solicitat aplicarea circumstanței atenuante prev. de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., respectiv, provocarea (în ideea că persoana vătămată E. i-a provocat inculpatului intenționat zgârieturi/răni pe brațe și spate).

Instanța a constatat că în cauză nu este incidentă circumstanța atenuantă prev. de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., nefiind întrunite condițiile de aplicare ale acesteia.

Astfel, pentru a fi în domeniul de aplicare al circumstanței provocării trebuie ca victima să aibă un comportament care să fie considerat atât de grav, încât să cauzeze făptuitorului o stare de puternică emoție sau tulburare, sub imperiul căreia acesta să nu fie în stare să se abțină de la ripostă. Probatoriul administrat relevă faptul că zgârieturile au fost produse de către persoana vătămată pentru a se apăra de inculpatul ce dorea să întrețină relații sexuale cu aceasta.

Pe de altă parte, s-a apreciat că, deși legea nu cere ca fapta provocatorului să fie la fel de gravă ca riposta celui provocat, pentru evaluarea puternicei tulburări este necesar ca faptele să aibă totuși o semnificație apropiată. În speță, zgârieturile produse de persoana vătămată (pe lângă cele arătate anterior, zgârieturile fiind produse de persoana vătămată pentru a respinge insistențele sexuale ale inculpatului) nu se califică ca nivel de amplitudine pentru a "justifica" riposta incendierii persoanei vătămate. S-a arătat că nu sunt necesare alte dezvoltări, având în vedere faptul că acțiunile persoanei vătămate nu au fost dovedite ca fiind agresive.

În ceea ce privește solicitarea inculpatului de a se reține ca și circumstanță atenuantă atitudinea anterioară comiterii faptei și eforturile depuse de inculpat pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, instanța a reținut că Noul C. pen. nu mai prevede aceste circumstanțe atenuante (cum o făcea vechiul C. pen., sub art. 74, împrejurări ce pot constitui circumstanțe atenuante), aspectele respective fiind valorificate în cadrul criteriilor generale de individualizare ale pedepsei.

La individualizarea sancțiunilor și proporționalizarea acestora, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 74 C. pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 74 C. pen., instanța a avut în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care vor fi evaluate după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, precum și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului.

La stabilirea în concret a cuantumului pedepsei ce a fost aplicat inculpatului A., instanța a avut astfel în vedere gravitatea extrem de mare a faptei săvârșită de către acesta, rezultată din împrejurările și modul de comitere.

Astfel cum a rezultat din probatoriul administrat, inculpatul a pus în executare acte de natură să suprime viața soției sale, de o manieră ce relevă cruzime; de asemenea, împrejurările și modul de comitere a faptei de către inculpat poartă marca unei mentalități în care valorile sunt percepute printr-o grilă personală, inadecvată social; este credibilă declarația persoanei vătămate care arată că în seara săvârșirii faptei, comentând o știre la televizor, inculpatul i-a spus fiului cel mare "femeia trebuie bătută, să știe de frică"; de asemenea, a arătat persoana vătămată faptul că începând cu anul 2007 - 2008, după ce relațiile dintre soți au început să se deterioreze, inculpatul o bătea "cel puțin odată pe lună"; la data de 18/19.01.2015, după mai multe ore de agresiuni fizice și psihice asupra soției sale, având ca punct de pornire refuzul acesteia de a întreține relații sexuale cu el, inculpatul aplică corecția necesară, incendiind-o.

Astfel, valoarea socială lezată, viața și integritatea fizică ale victimei, soția sa, sunt bunuri de care inculpatul a apreciat că poate dispune după cum dorește.

În ceea ce privește circumstanțele personale, instanța a reținut că inculpatul este în vârstă de 38 de ani, are studii medii, căsătorit (procesul de divorț este pendinte la Judecătoria Buftea), 2 copii minori. În favoarea inculpatului instanța a reținut lipsa antecedentelor penale, faptul că este bine integrat social, faptul că desfășoară o muncă apreciată de colegi și de șefi (astfel cum a rezultat din declarațiile coinculpaților, a martorilor și din înscrisurile depuse la dosar. În altă ordine de idei, instanța nu exclude nici posibilitatea chiar ca natura muncii, la o agenție de pază, unde violența fizică este valorizată într-un alt registru, să fi creat niște distorsiuni în sistemul de valori ale inculpatului; a rezultat din convorbirile interceptate ale coinculpaților referirea în termeni tehnici la procedee de lupte).

În același timp, instanța a avut în vedere și atitudinea inculpatului, ulterior săvârșirii faptei, conducând-o imediat pe victimă la spital, și contribuind în mod activ la diminuarea/limitarea consecințelor faptei sale. În ceea ce privește împiedicarea rezultatului, faptul că inculpatul a stins-o cu apă pe victimă ulterior declanșării combustiei (solicitată de către inculpat ca circumstanță atenuantă), această împrejurare, astfel cum s-a arătat, a fost deja valorificată, efectul acesteia exprimându-se prin limitele de pedeapsă mai mici ale infracțiunii de vătămare corporală, raportat la limitele de pedeapsă în cazul tentativei la omor calificat.

În final, atitudinea inculpatului de negare a faptei, până în punctul în care (fără totuși să o spună în mod direct) sugerează că este vorba de o înscenare a victimei, sunt expresia unei slabe înțelegeri din partea acestuia a gravității faptei săvârșite și a vinovăției, a slabei internalizări a unor valori etice elementare, aspect ce face necesar ca și represiunea penală să fie ajustată în mod adecvat.

Punând în balanță ansamblul acestor considerente, instanța apreciază că pentru săvârșirea de către inculpatul A. a infracțiunii de vătămare corporală asupra unui membru de familie, o pedeapsă de 3 ani închisoare, în regim de detenție, este în măsură să asigure scopul preventiv și punitiv al sancțiunilor penale.

În ceea ce-i privește pe inculpații B., C. și D., s-a apreciat că faptele acestora prezintă un grad de pericol social relativ ridicat, având în vedere că în concret, starea de pericol pentru valoarea socială ocrotită a fost una ridicată. Din materialul probator a rezultat faptul că persoana vătămată a fost pe punctul de a accepta oferta formulată de inculpați, situație în care exista posibilitatea concretă, reală, ca tragerea la răspundere a inculpatului A. să fie îngreunată (sau chiar înlăturată).

Deși aparent inculpații au afișat expresia compasiunii și a grijii prietenești, totuși acțiunile lor au vizat un singur aspect, obținerea de la persoana vătămată a unor declarații favorabile inculpatului A.. De altfel, așa cum a rezultat din interceptările convorbirilor telefonice purtate de inculpați, aceștia vorbeau foarte urât la adresa persoanei vătămate. Nu mai puțin, persoana vătămată a perceput foarte puternic acțiunile inculpaților, care au mobilizat energie și resurse pentru atingerea obiectivului propus.

Inculpații nu au recunoscut nici un moment săvârșirea faptelor.

Aceștia sunt bine integrați social și nu au antecedente penale. Inculpatul B. este în vârstă de 35 de ani, este căsătorit, are doi copii minori, studii medii. Inculpatul C. este în vârstă de 35 de ani, căsătorit, un copil minor, studii superioare. Inculpatul D. este în vârstă de 36 ani, este căsătorit, un copil minor, studii medii. Toți inculpații dețin (au deținut) funcții de conducere în cadrul SC G. SRL.

Punând în balanță ansamblul acestor considerente, având în vedere și posibilitățile de îndreptare ale inculpaților, instanța a apreciat că pentru săvârșirea de către inculpații B., C. și D. a infracțiunilor de influențarea declarațiilor, prev. de art. 272 alin. (1) C. pen., o pedeapsă de 1 an închisoare (la minimul special), este în măsură să asigure scopul preventiv și punitiv al sancțiunilor penale.

În ceea ce privește aplicarea pedepsei, în raport de criteriile anterior menționate, instanța a apreciat, în special față de circumstanțele personale ale inculpaților, astfel cum acestea au fost arătate anterior, că scopul pedepsei va putea fi atins chiar fără privarea de libertate a acestora.

Astfel, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 83 alin. (1) și alin. (2) C. pen., respectiv, pedeapsa stabilită este închisoarea de cel mult 2 ani, infractorul nu a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii, inculpatul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității și a cooperat cu organele judiciare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită nu este mai mare de 7 ani, instanța a amânat aplicarea pedepselor de 1 an închisoare pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, în condițiile art. 84 C. pen.

Prin Decizia penală nr. 568/A din data de 10 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/94/2015* (2001/2016) în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelanții-inculpați A., B. și C. împotriva Sentinței penale nr. 117 din 25 aprilie 2016 pronunțată de Judecătoria Buftea, în dosarul nr. x/94/2015*.

A fost obligat fiecare apelant-inculpat la câte 1.000 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a apreciat că soluția de condamnare a inculpaților A., B., C. și D. pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, aceasta acordând semnificația cuvenită tuturor datelor relevate de actele dosarului și printr-o interpretare obiectivă și exhaustivă a întregului material probator administrat a reținut și a stabilit corect atât situația de fapt dedusă judecății, cât și vinovăția tuturor inculpaților trimiși în judecată, precum și încadrările juridice a faptelor supuse judecății în raport de dispozițiile legale incidente în cauză.

S-a apreciat că hotărârea instanței de fond este temeinic și amplu motivată în fapt și în drept, judecătorul fondului dând dovadă de rol activ, fiind administrate în cursul cercetării judecătorești toate probele necesare justei soluționări a cauzei și aflării adevărului, iar materialul probator existent este în măsură să justifice și să susțină soluția de condamnare pronunțată în fond.

Veridicitatea situației de fapt reținută de instanța fondului este susținută și de caracterul convingător și logic al argumentelor invocate de judecătorul fondului care înlătură apărările neveridice și improbabile ale inculpaților.

Instanța de apel a complinit motivarea primei instanțe sub următoarele aspecte:

Pe parcursul procesului penal inculpatul A. a oferit mai multe variante cu privire la împrejurările comiterii faptei, dorind să inducă fie ideea că soția sa s-a autoincendiat pentru a-i face rău, amenințându-l că "o să vezi ce zi de luni o să ai tu mâine", fie că aceasta și-a dat foc accidental, când încerca să-i încălzească cafeaua. Ambele ipoteze sunt lipsite de orice logică și suport faptic, în prima variantă pentru că inculpatul a declarat că după ce s-a zgâriat el și soția s-au împăcat, iar a doua variantă nu s-a putut produce în bucătărie pentru că acolo nu s-a evidențiat nicio urmă de foc sau funingine și nici la cercetările la fața locului și din planșele fotografice nu au fost găsite cești sau recipiente care să conțină cafea.

Această ultimă variantă, îmbrățișată pe parcursul cercetării judecătorești de către inculpat, a suferit și ea modificări și adaptări (odată sticla de spirt s-a vărsat datorită îmbrâncelii sale cu victima, altă dată conținutul sticlei s-a vărsat involuntar pe victimă), este neverosimilă indiferent de locul unde inculpatul încearcă să plaseze acțiunea - intrarea în sufragerie sau bucătărie - pentru că nu este posibil ca tot conținutul acesteia să se fi vărsat pe spatele victimei, în condițiile în care atunci când doi oameni se îmbrâncesc stau față în față.

De altfel, varianta îmbrâncelii a fost abandonată de inculpatul A., urmare a motivării instanței de judecată investită cu soluționarea propunerii de arest preventiv, care i-a demontat această apărare.

Nici ipoteza că victima a luat foc involuntar în bucătărie de la aragaz, în timp ce-i încălzea inculpatului o cafea nu este veridică, deoarece poziția acesteia trebuia să fie cu fața la aragaz. Or, victima a luat foc în zona spatelui și a părului, adică exact zonele anatomice neexpuse către aragaz.

Prin urmare, susținerea avocatului inculpatului A., de nemotivare a hotărârii primei instanțe este neîntemeiată, apărările acestuia fiind analizate succesiv, funcție de modificările și excplicațiile date incidentului de acesta. În acest sens, judecătorul fondului a răspuns argumentat, pertinent și convingător la fiecare din variantele propuse de inculpat, într-o manieră exhaustivă și amănunțită. De altfel, optica CEDO, sub acest aspect, expusă în cauză este aceea că instanțele de judecată nu au obligația de a răspunde tuturor argumentelor invocate de parte, chiar dacă acestea apreciază că sunt fundamentale pentru argumentația sa, instanțele putând să nu răspundă decât celor care sunt pertinente, adică susceptibile de a influența soluția (a se vedea în acest sens cauza Van de Hurk contra Țările de Jos, decizia din 19 aprilie 1994). Mai mult, Curtea Europeană subliniază că, garanția care decurge din principiul unui proces echitabil în domeniul motivării hotărârea se limitează la exigența unei clarități suficiente a motivelor pe care se întemeiază judecătorii (cauza Hadjianastasion contra Greciei, hotărârea din 16 decembrie 1992).

În opinia instanței de apel este inexplicabilă și ilogică varianta deplasării inculpatului A. cu sticla de spirt de pe holul luminat unde tocmai "mi-am dat cu spirt pe mâini și în zonele afectate de zgârieturi înspre sufragerie unde lumina era stinsă".

În plus, declarațiile victimei puternic traumatizată fizic și psihic, cu un grad de educație mediu sunt constante și concordante cu celelalte mijloace de probă administrate și care nu lasă loc de îndoială că urmele de ardere (păr și cenușă) au fost evidențiate în sufragerie, pe hol și în baie, exact traseul descris de aceasta.

Declarațiile victimei, în sensul că inculpații B., C. și D. au încercat să o determine să-și schimbe declarațiile sau să și le nuanțeze în așa fel încât să-l disculpe pe inculpatul A., se coroborează cu conținutul convorbirilor telefonice purtate de aceștia, a sms-urilor și a înregistrărilor audio în mediul ambiental, care exclud conotațiile date de aceștia demersurilor lor "că au avut în vedere doar sfaturi prietenești și binele ambilor soți". Acțiunile acestor inculpați nu au fost făcute nici în scopul medierii conflictului dintre soții A., ci au vizat exclusiv doar scăparea colegului lor, lucru demonstrat și de aprecierile făcute vis-a-vis de partea vătămată și de suferințele sale, demonstrând lipsa oricărei empatii și o desconsiderare profundă și deloc măgulitoare la adresa acesteia. Aprecierea judecătorului fondului, că aceștia au acționat cu intenție indirectă și nu directă așa cum era corect, nu înlătură caracterul ilicit penal al manifestărilor lor.

Conchizând sub acest aspect, instanța de apel a considerat că inculpații A., B. și C. nu au adus argumente valide, pertinente și convingătoare care să înlăture și să demonstreze lipsa de suport real sau precaritatea probelor de vinovăție administrate pe parcursul procesului penal și care sunt apte să convingă mai presus de orice îndoială că aceștia au săvârșit faptele imputate. Astfel că, este exclusă soluția de achitare clamată de aceștia, prin avocații lor aleși.

În privința încadrării juridice dată faptelor săvârșite de inculpatul A., s-a considerat chiar dacă raportul de nouă expertiză medico-legală efectuat în faza de apel conchide că sechelele cicatriceale tegumentare nu se pot încadra în noțiunea de "prejudiciu estetic grav și permanent", în sensul art. 194 C. pen., părții vătămate fiindu-i necesare cca. 100 zile de îngrijiri medicale, că este validă încadrarea juridică prevăzută de art. 194 alin. (1) lit. c) și e) C. pen. cu referire la art. 199 alin. (1) C. pen., în considerarea următoarelor argumente.

Sub aspectul incidenței lit. e) art. 194 C. pen., s-a apreciat că, sub aspectul juridic, numărul de îngrijiri medicale și aprecierea strict din punct de vedere medical, că leziunile suferite de partea vătămată E. nu i-au pus în primejdie viața, nu au relevanță câtă vreme întregul context infracțional pledează către concluzia că acțiunile inculpatului A. au fost apte, reale și concrete că conducă la suprimarea vieții acesteia, desistarea acestuia făcând ca acțiunea să nu aibă rezultatul dorit și acceptat de el. Astfel, s-a considerat, similar judecătorului fondului, că împiedicarea producerii acestui rezultat nu a înlăturat pericolul eminent pentru viața părții vătămate, care deja era preexistent. Tot ce s-a întâmplat ulterior a depins pe de-o parte de intervenția medicală, iar pe de altă parte, de constituția părții vătămate, respectiv de capacitatea organismului său de a răspunde la intervențiile chirurgicale și tratamentele la care a fost supusă.

Legat de incidența lit. c) a art. 194 C. pen. "prejudiciul estetic grav și permanent" în accepțiunea instanței de apel, înfățișarea fizică a persoanei se constituie într-un drept subiectiv care a fost atins, lezat și consumat când s-a comis fapta asupra sa, iar când repararea nu mai poate avea loc pe cale naturală, avem de-a face cu prejudiciul estetic. Cu alte cuvinte, ori de câte ori există o modificare morfologică sau estetică a aspectului fizic natural al persoanei de natură a-i crea un prejudiciu fizic real și evident independent de posibilitatea lipsită de certitudine de ameliorare prin metode chirurgicale sau tratament și de durată există un prejudiciu estetic grav și permanent.

Or, după săvârșirea faptei suprafața afectată era de aproximativ 22% la nivelul trunchiului posterior, ureche stânga, hemifacies stâng și brațe și de arsuri de gr. II și III.

În concret, influențează funcționarea pielii și afectarea unei zone mai mici, deci inclusiv cea estetică, chiar dacă ea s-a putut corija, atenua și ameliora prin intervenții chirurgicale de grefare de piele, s-a înlocuit în mod artificial organul natural lezat. Prin urmare, în cauză nu este vorba de un prejudiciu estetic temporar ce s-a remediat de la sine, pe cale naturală, după cum poziționarea sechelelor cicatriciale predominant la fața posterioară a trunchiului (toraco-lombar bilateral) și a brațelor (parcelar) și morfologia acestora nu s-a realizat printr-un proces de vindecare normală și totală și nici nu a condus la o restabilire integrală și armonioasă a regiunii anatomice traumatizate, nerealizând un proces de vindecare ireversibil. Astfel că, nu are relevanță sub aspectul încadrării juridice împrejurarea că partea vătămată E., în urma grefei de piele și a tratamentelor prelungite, care au condus la ameliorarea semnelor cicatriceale, dată fiind "morfologia și topografia acestora" poate recurge la anumite artificii vestimentare pentru ascunderea acestora, cu atât m