ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1103/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 18.11.2016 pe rolul Judecătoriei Șimleu Silvaniei, revizuenții A. și B. au solicitat revizuirea sentinței civile nr. 1070 din 19.08.1998, pronunțată în dosarul nr. x/1998 al Judecătoriei Șimleu Silvaniei.

Prin sentința civilă nr. 592 din 5 septembrie 2017, Judecătoria Șimleu Silvaniei a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței civile nr. 1070 din 19.08.1998 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei.

Prin decizia nr. 1197/2017 din 14 decembrie 2017, Tribunalul Sălaj, secția civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuenții-apelanți A. și B. împotriva sentmței civile nr. 592/05.09.2017 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs revizuenții A. și B., dosarul fiind înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 5 februarie 2018, de către Tribunalul Sălaj, pentru soluționarea cererii de recurs.

În ședința publică din data de 28 martie 2018, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului, ce se impune a fi analizată cu prioritate, în raport de dispozițiile art. 137 C. proc. civ.:

Revizuenții A. și B. au declarat recurs împotriva deciziei nr. 1197/2017 din 14 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Sălaj.

Potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 3 C. proc. civ., curțile de apel judecă "ca instanțe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunțate în prima instanță de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum și în orice alte cazuri expres prevăzute de lege."

Totodată, conform prevederilor art. 4 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă "recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege."

Art. 21 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară stabilește competența Secțiilor I civilă, a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție de a judeca recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel.

Din aceste dispoziții legale rezultă că judecata căilor de atac se face prin luarea în considerare a organizării ierarhice a instanțelor de judecată, învestirea instanțelor de control judiciar făcându-se din treaptă în treaptă, Iară a se trece peste o instanță de la un nivel intermediar.

Totodată, organizarea ierarhică a instanțelor într-un sistem piramidal rezultă în mod evident atât din dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, dar și din cele ale art. 1-4 din C. proc. civ. și presupune că instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac pot infirma soluțiile pronunțate, realizând astfel controlul judiciar.

Din interpretarea sistematică și logică a textelor legale menționate și a principiilor dreptului procesual civil și ale organizării judiciare, rezultă fără echivoc că, în speță, recursul declarat împotriva hotărârii pronunțate de tribunal în apel nu poate ft analizat decât de instanța ierarhic superioară celei care a judecat apelul, respectiv curtea de apel.

Având în vedere considerentele reținute, competența de soluționare în cauză a recursului declarat împotriva hotărârii pronunțate în apel de către Tribunalul Sălaj revine instanței ierarhic superioare, respectiv Curții de Apel Cluj, instanță în favoarea căreia Înalta Curte urmează a declina competența de soluționare a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină în favoarea Curții de Apel Cluj competența de soluționare a recursului declarat de revizuenții A. și B. împotriva deciziei nr. 1197/2017 din data de 14 decembrie 2017 a Tribunalului Sălaj, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 martie 2018.