ÎCCJ, Decizia nr. 134/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1361 din 27 septembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împotriva Sentinței civile nr. 820 din 21.06.2012 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei pronunțată în dosarul nr. x/2011, a Sentinței civile nr. 235 din 18.03.2015 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, pronunțată în dosarul nr. x/2013, a Sentinței civile nr. 753 din 12.11.2015 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei și a Deciziei civile nr. 498 din 05.05.2016 a Tribunalului Sălaj, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2015, precum și a Deciziei civile nr. 371 din 14.04.2016 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosarul nr. x/2015.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de revizuire a reținut, în esență, considerentele arătate în continuare.

Conform art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi exercitată în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Sentința civilă nr. 753 din 12.11.2015 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, pronunțată în dosarul nr. x/2015, a rămas definitivă prin Decizia civilă nr. 498 din 05.05.2016, pronunțată în același dosar de Tribunalul Sălaj, decizie, care la rândul său, face obiectul cererii de revizuire, astfel că, cel mai târziu, termenul pentru exercitarea căii de atac a revizuirii împotriva celor două hotărâri a început să curgă la data de 05.05.2016 și s-a împlinit la 06.06.2016.

Sentința civilă nr. 235 din 18.03.2015 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei a rămas definitivă prin Decizia civilă nr. 371 din 14.04.2016 a Tribunalului Sălaj, astfel că termenul pentru formularea cererii de revizuire a celor două hotărâri a început să curgă de la data de 14.04.2016 și s-a împlinit la data de 16.05.2016.

Sentința civilă nr. 820 din 21.06.2012 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei a rămas definitivă la data de 21.06.2012, prin nerecurare, astfel că termenul pentru exercitarea căii de atac a revizuirii împotriva acestei hotărâri a început să curgă la data de 21.06.2012 și s-a împlinit la data de 23.07.2012.

Cererea de revizuire împotriva hotărârilor judecătorești menționate a fost, însă, formulată peste termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv la data de 07.06.2016, astfel cum rezultă din plicul atașat cererii .

Împotriva deciziei menționate la pct. 1 a declarat recurs revizuentul A., în temeiul art. 513 alin. (6) C. proc. civ. invocând motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul-revizuent critică faptul că instanța de revizuire a omis să se pronunțe asupra cererii de repunere în termen formulată în temeiul art. 186 alin. (1) C. proc. civ. și cuprinsă în concluziile scrise depuse pentru termenul de judecată din 27 septembrie 2017.

Precizează recurentul-revizuent că, la cererea respectivă, a anexat documente medicale, care atestă faptul că s-a aflat în imposibilitate medicală o perioadă de timp de peste 20 de zile. Totodată, mai arată recurentul că a primit Decizia nr. 498 din 05.05.2016 la data de 03.06.2016, într-o zi de vineri, și din cauza unor probleme de sănătate nu a reușit să finalizeze cererea de revizuire decât la data de 07.06.2016.

Recursul fiind de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost urmată procedura de pregătire și filtrare a recursului.

Intimații B., C., D. și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sălaj au formulat întâmpinări, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat, iar recurentul A. a formulat răspuns la întâmpinări.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, s-a concluzionat în sensul că, potrivit prevederilor art. 24 din Legea nr. 304/2004 coroborate cu cele ale art. 483 alin. (1) teza finală și art. 513 alin. (6) C. proc. civ., Completului de 5 judecători în materie civilă al Înaltei Curți de Casație și Justiție îi revine competenta de soluționare a recursului ce formează obiectul cauzei, iar recursul, înregistrat la oficiul poștal la data de 30 octombrie 2017, este declarat și motivat cu respectarea termenului de 30 zile de la comunicarea hotărârii (24.10.2017), prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ.

Recurentul-revizuent A. a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei.

Prin Încheierea din camera de consiliu de la 21 mai 2018, Completul de filtru a constatat că recursul îndeplinește cerințele de formă prevăzute de lege, iar motivele de casare invocate și dezvoltarea lor se încadrează în cele prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată pe fond la data de 25 iunie 2018.

Conform art. 499 C. proc. civ., analizând criticile formulate de recurentul-revizuent, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

Întrucât cererea de revizuire a fost formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în mod corect a reținut instanța de revizuire că sunt aplicabile dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform cărora "Art. 511. - (1) Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: 8. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri", iar, raportat la data rămânerii definitive a hotărârilor potențial potrivnice în opinia revizuentului, termenul a început să curgă la data de 5 mai 2016 și s-a împlinit la data de 6 iunie 2016.

În circumstanțele cauzei, astfel cum au fost expuse la pct. 1 și 2 din prezenta decizie, se constată că recurentul nu critică faptul că termenul de revizuire s-a împlinit la data de 6 iunie 2016, iar cererea de revizuirea a fost formulată la data de 7 iunie 2016, astfel cum rezultă din plicul atașat cererii .

Astfel fiind, rezultă cu evidență faptul că cererea de revizuire a fost formulată cu nerespectarea termenului prevăzut de lege.

Susținerile recurentului referitoare la faptul că, prin concluziile scrise depuse la instanță la data de 27.09.2017 a formulat cerere de repunere în termenul de revizuire, asupra căreia instanța de revizuire a omis să se pronunțe, sunt lipsite de veridicitate. Sub acest aspect, Înalta Curte constată că nici prin concluziile scrise înregistrate la dosarul nr. x/2016 și nici prin concluziile formulate la termenul din 27 septembrie 2016, revizuentul nu a formulat cerere de repunere în termenul de revizuire, aspect confirmat de altfel de recurent prin susținerile de la termenul de judecată de astăzi, consemnate în practicaua prezentei hotărâri.

În consecință, Înalta Curte constată că în mod corect, prin hotărârea ce formează obiectul recursului, a fost reținută tardivitatea cererii de revizuire, ca excepție de procedură ce face inutilă expunerea și analiza susținerilor recurentului-revizuent referitoare la caracterul potențial potrivnic al hotărârilor atacate cu revizuire.

Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 513 alin. (1) și (6) coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 1361 din 27 septembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 iunie 2018.