ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 279 din 07 iulie 2016 pronunțată de Tribunalul Timiș, printre altele, a fost condamnat inculpatul A., în baza art. 367 alin. (1) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat, la pedeapsa de 1 an închisoare și pedeapsa complementară prev. de art. 55 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1) C. pen., a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani, conform art. 67 alin. (1), (2) C. pen.

În baza art. 12 lit. b) din Legea 78/2000, a fost condamnat inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de folosirea fără drept de informații care nu sunt destinate publicității, la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care s-a adăugat un spor de 4 luni, reprezentând o treime din totalul celeilalte pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară prev. de art. 55 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1) C. pen., a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani, conform art. 67 alin. (1), (2) C. pen., pedeapsa complementară care se va executa conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1), (3) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare aplicate inculpatului A.

În baza art. 92 C. pen., s-a stabilit termen de supraveghere de 2 ani și 6 luni, pe durata căruia inculpatul trebuie să respecte măsurile de supraveghere și să execute obligațiile ce-i revin în condițiile stabilite de instanță.

În baza art. 93 C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte măsurile de supraveghere prev. de lit. a), b), c), d), e).

În baza art. 93 alin. (2) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute următoarele obligații: a) să urmeze un curs de calificare profesională; b) să frecventeze cel puțin două programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate de acesta în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 90 de zile în locații, puncte de lucru aparținând Direcției de Sănătate Publică Județeană Timiș sau Regiei Autonome de Transport Timișoara.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 96 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și a dispozițiilor art. 97 C. pen., privind anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a constatat că pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 72 C. pen., art. 399 alin. (9) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reținerii din 27.08.2012 și durata arestării preventive din data de 28.08.2012 până la data de 02.11.2012.

În baza art. 386 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului B., din infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen.

În baza art. 386 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului B., din infracțiunea de complicitate la folosirea fără drept de informații care nu sunt destinate publicității, prev. de art. 48 C. pen., rap. la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, în infracțiunea de complicitate la folosirea fără drept de informații care nu sunt destinate publicității, prev. de art. 48 C. pen., rap. la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen.

În baza art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen., art. 43 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul B., pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară prev. de art. 55 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1) C. pen., a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o durată de 2 ani, conform art. 67 alin. (1), (2) C. pen.

În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen., art. 43 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul B. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la folosirea fără drept de informații care nu sunt destinate publicității, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul B. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni reprezentând o treime din cealaltă pedeapsă, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară prev. de art. 55 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1) C. pen., a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o durată de 2 ani, conform art. 67 alin. (1), (2) C. pen., pedeapsă complementară care se va executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

A fost revocată liberarea condiționată privind restul de pedeapsă neexecutat de 1854 zile închisoare din pedeapsa de 18 ani închisoare aplicată inculpatului B. prin sentința penală nr. 556/1999 a Tribunalului Timiș, dosar nr. x/1998.

În baza art. 43 alin. (2) C. pen., s-a adăugat pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani închisoare la restul de pedeapsă rămas neexecutat de 1854 zile închisoare și s-a dispus ca inculpatul B. să execute pedeapsa totală de 2 ani închisoare și restul de pedeapsă de 1854 zile închisoare.

În baza art. 65 alin. (1), (3) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa complementară prev. de art. 55 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1) C. pen., a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani, conform art. 67 alin. (1), (2) C. pen., pedeapsă complementară care se va executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 72 C. pen., art. 399 alin. (9) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B. durata reținerii din 27.08.2012 și durata arestării preventive din data de 28.08.2012 până la data de 02.11.2012.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, în ceea ce privește faptele imputat inculpaților A. și B., că, la data de 15.04.2012, polițiști din cadrul Secției 1 de Poliție, au fost sesizați despre un incident violent care s-a consumat între soții C. și D., din Timișoara, din cauza dispariției unor sume de bani. Sesizarea a fost înregistrată la numărul x din 05.05.2012 și repartizată agentului de poliție F. Prin referatul întocmit ulterior, agentul menționat a propus clasarea lucrării întrucât soți au înțeles să nu formuleze plângere penală.

La data de 10.05.2012, la aceeași unitate de poliție, a fost înregistrată sesizarea lui C., formulată pentru infracțiunea de furt, împotriva unor persoane necunoscute. În sesizare, s-a arătat că, în perioada 26-30 aprilie 2012, au dispărut din locuință suma de 30.000 de euro și bijuterii. Sesizarea a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, primind numărul de înregistrare x/P/2012, aflându-se în curs de cercetare. Ulterior sesizărilor, C. s-a deplasat la Secția 1 de Poliție Timișoara, unde i-a relatat ofițerului de serviciu, G., că a găsit suma de bani reclamată ca fiind furată, pe care a împărțit-o cu soția, lui revenindu-i suma de 9.000 de euro.

În timpul investigațiilor efectuate de către colegii săi, în lucrările menționate, agentul de poliție judiciară A. din cadrul Secției 1 de Poliție a aflat că soții X. dețin în locuință sume de bani. Încălcând prevederile privind secretul profesional și confidențialitatea datelor obținute în timpul anchetei, în luna mai a anului 2012, agentul de poliție a luat legătura cu B., căruia i-a spus că deține informații despre persoane care dețin sume de bani și i-a solicitat să îl pună în legătură cu infractori care pot să sustragă sumele de bani din locuință. Inculpatul B. a fost de acord cu planul propus și a luat legătura cu inculpatul H., care a venit la localul "I." din zona Girocului (local deținut de către inculpatul B.), însoțit de inculpatul J. Cei trei au discutat despre pont și, pentru a afla mai multe detalii, l-au invitat la local pe agentul de poliție A. Contactat telefonic de către inculpatul B., agentul de poliție s-a deplasat în aceeași zi la local unde, încălcând prevederile privind secretul profesional și confidențialitatea datelor obținute în timpul anchetei, le-a dat detalii despre locația soților X. și despre modul în care se putea acționa, convenind ca sumele de bani obținute din sustragere să fie împărțite. În timpul convorbirilor, inculpații H. și J. au spus că "Bă, mai pe scurt, eu am doi băieți care sunt OK, …. Asta e meseria lor! ... Asta e meseria lor, nu a noastră, ei urmăresc tot, ei merg, noi trebuie să le arătăm, acela e apartamentul, acolo trebuie să intri. O întrebare, ești sigur că sunt baniiș să nu meargă oamenii degeaba!" .

Ulterior discuțiilor, H. și J. au verificat locația în care se află apartamentul soților X., fără să mai pună în executare sustragerea din locuință.

La întâlnirile avute cu A. și B., inculpații H. și J. au avut asupra lor un dispozitiv electronic, pe care l-au utilizat la înregistrarea discuțiilor purtate în mediul ambiental.

La data de 14.08.2012, inculpatul J. a formulat un denunț împotriva agentului de poliție A. și a pus la dispoziția anchetatorilor înregistrările menționate .

Din discuțiile purtate în mediul ambiental, redate într-un proces verbal, a rezultat că primele discuții s-au purtat între inculpații B., H. și J. În timpul convorbirilor, inculpatul B. a susținut "…am mers acolo să văd unde este adresa, cu el am mers!", dând astfel de înțeles că a verificat locația împreună cu agentul de poliție. În aceeași discuție, inculpatul B. a susținut că informația privind suma de bani provine de la agentul de poliție, răspunzând afirmativ la întrebarea "el a furat informațiaș". De asemenea, în timpul discuțiilor, inculpatul le-a indicat celor doi interlocutori numele și adresa soților X.. După ce la discuții a apărut inculpatul A., acesta le-a spus că în locuință sunt 60.000 de euro, apoi 90.000 de euro, solicitând plata sumei de 20.000 de euro. Din relatarea agentului de poliție, a rezultat că "pontul e de la un coleg de al meu!," fără să indice despre cine este vorba, menționând la un moment dat "dar eu știu toată situația !" precizând că povestea este cunoscută de toată secția de poliție ("păi știe toată secția!" - vol. 2, fila 265). În timpul discuțiilor, inculpații i-au comunicat polițistului că îi cunosc pe autorii sustragerii din "Cârțan", iar agentul de poliție s-a arătat dispus să le ofere informații din dosar. După întâlnire, inculpații H. și J. au verificat locația în care se afla apartamentul soților X., fără să mai pună în aplicare furtul.

În continuare, instanța de fond a reținut că, în cauză, au fost administrate probe din care s-a reținut că rezultă vinovăția inculpaților după cum urmează:

În denunțul și declarația inculpatului J. acesta a arătat că la începutul lunii mai a anului 2012, s-a dus la localul "I." din zona Girocului din mun. Timișoara, administrat de către inculpatul B., invitat fiind de către cel din urmă. Acolo, s-a prezentat inculpatul A., agent de poliție, care le-a dat "un pont", despre un imobil în care locuiau două persoane în vârstă, care dețineau suma de 60000 de euro, existând posibilitatea să dețină o sumă mai mare. După discuție, inculpatul a arătat că a verificat locația indicată de către agentul de poliție, însă sustragerea nu a mai fost pusă în aplicare deoarece s-au temut că povestea este o provocare. Inculpatul a arătat că discuția purtată în local a fost înregistrată cu un dispozitiv electronic .

Fiind audiat în data de 27.08.2012, inculpatul B. a declarat că, la o întâlnire pe care a avut-o cu inculpatul A., acesta i-a spus că știe pe cineva care deține sume de bani în casă. Ulterior, inculpatul B. a arătat că s-a întâlnit cu inculpatul H. care i-a spus că nu are bani și l-a întrebat dacă deține "un pont!". Inculpatul B., i-a relatat despre discuția avută cu agentul de poliție și la solicitarea inculpatului H., l-a invitat pe inculpatul A. la localul "I.". Ca urmare a invitațiilor, inculpații au venit la localul menționat, inculpatul H. venind însoțit de către coinculpatul J. Potrivit inculpatului B., acesta a asistat la o parte din discuții și a recunoscut discuțiile ambientale înregistrate de către inculpații H. și J. și redate într-un proces verbal. Inculpatul B. a mai precizat că, la rugămintea polițistului, a fost cu acesta la o verificare în teren a locației, "în zona K." . Ulterior audierii, inculpatul a revenit asupra recunoașterii, negând orice implicare în activitatea infracțională.

Inculpatul H. a arătat în declarația din data de 04.10.2012, că împreună cu coinculpații J. și A. au discutat despre un pont, care privea doi soți în vârstă. Inculpatul a mai arătat că au verificat în teren locația fără să mai pună în aplicare furtul .

Inculpatul A. nu a recunoscut că a fost la întâlnirea menționată și nici că a avut discuțiile menționate în procesele verbale de redare a discuțiilor ambientale .

Cu prilejul audierilor efectuate în dosarul de furt menționat, partea civilă L. a confirmat că polițistul A., s-a interesat de dosar și de bunurile sustrase, solicitând fotografii ale acestora.

La dosar, s-au solicitat și au fost depuse copii de pe sesizarea numărul din 05.05.2012, repartizată agentului de poliție F., și de pe dosarul nr. x/2012, aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara. Din ambele lucrări rezultă că soții C. și D., din Timișoara, au sesizat Secția 1 de Poliție în legătură cu dispariția sau furtul unor sume de bani (vol. 2, filele 237 - 252).

Martorul G., agent de poliție în cadrul Secției 1 de Poliție, a declarat că s-a deplasat la locuința soților C. și D., din Timișoara, pentru a verifica împrejurările în care a dispărut suma de 20000 de euro. După verificările efectuate la apartament, C. s-a prezentat la sediul poliției unde a declarat că a găsit banii despre care au crezut că sunt dispăruți, menționând că și-a luat partea de 9000 de euro. Agentul de poliție a arătat că la intrarea în tură, se prelucrează cu prilejul instructajului evenimentele care trebuie avute în atenție, precizând că între colegi se discută detaliile evenimentelor .

Fiind audiată în cauză, agentul de poliție F., din cadrul Secției 1 de Poliție, a arătat că s-a ocupat de lucrarea nr. x din 05.05.2012, privind o situație conflictuală ivită între soții C. și D., din Timișoara, din cauza dispariției unei sume de 30.000 de euro. Potrivit martorului, în timpul investigațiilor, o persoană s-a prezentat la sediul poliției și a declarat că a fost găsită suma de 9000 de lei sau euro .

Din analiza listingurilor convorbirilor telefonice obținute în baza autorizației nr. 609 din 03.09.2012, emisă de către Tribunalul Timiș, a rezultat că în perioada 28.04.2012 - 12.07.2012, între inculpații B. și A. au existat mai multe convorbiri telefonice, confirmându-se astfel legătura dintre aceștia. De asemenea, în aceeași perioadă, au existat convorbiri și între inculpatul B. și H., .

Instanța de fond a mai reținut că, în procesul verbal întocmit la data de 26.10.2012 sunt redate discuțiile din localul "I.", purtate între inculpații B., H., J. și A. Din conținutul acestuia au rezultat următoarele: numele și adresa soților X., locația apartamentului acestora și vecinii, programul acestora, detalii privind amplasamentul banilor în apartament, modul de acțiune, împărțirea sumei de bani care urma să fie sustrasă. Cu prilejul întâlnirii s-au discutat și detalii din cazul privind furtul din Piața Badea Cârțan (faptă prezentată la punctul doi din rechizitoriu), cum sunt: numele părții civile (L.), numele concubinei acestuia (M.), cheile de la autoturismele "N." și "O.", care au fost în seif, faptul că dosarul este instrumentat de către "județul!", adică de către IPJ SIC (înregistrările ambientale se află pe suportul CD, atașat la procesul verbal, vol. 2, fila 268/1).

Referitor la înregistrările ambientale, s-a reținut că acestea au fost supuse unei expertize criminalistice audio, video și de vorbire. Potrivit raportului de expertiză criminalistică nr. 37 din 29.03.2013, emis de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Timișoara, înregistrările audio-video nu conțin elemente de mixaj, iar fișierele nu prezintă intervenții voluntare sau involuntare. În concluziile aceluiași raport, s-a menționat că înregistrările audio-video nu sunt originale, au fost alterate prin scoaterea lor din mediul original și transferate fără acuratețe pe alte suporturi de stocare motiv pentru care nu s-a putut proceda la identificarea vocilor inculpaților.

În timpul cercetărilor, inculpații B. și A., prin apărătorii aleși, au contestat valabilitatea înregistrărilor, solicitând excluderea acestora din probatoriu. În susținerea acestui punct de vedere, s-au invocat obiecțiunile la raportul de expertiză din 29.03.2013, întocmit de către expertul parte, în care s-a arătat că înregistrările conțin urme tipice de editări în sensul intervențiilor computerizate de alterare a conținutului inițial a discuțiilor și imaginilor .

În apărarea inculpatului A., în faza de cercetare judecătorească, s-au invocat aceleași argumente cu privire la înlăturarea acestor înregistrări.

Referitor la aceste înregistrări, instanța de fond a reținut că inculpații J. și B., în declarațiile date, au recunoscut convorbirile înregistrate în mediul ambiental, iar inculpatul H. a precizat că a înregistrat cu un dispozitiv electronic discuțiile ambientale.

De asemenea, s-a constatat că înregistrările conțin detalii care confirmă starea de fapt: numărul 2 în loc de 22 cât a fost inițial în pont, numele victimelor și numele pentru o parte din inculpați, amplasamentul imobilului în care se află apartamentul soților X., detaliul tehnic oferit de B., dacă se pleacă de la K. "ai trecut de barieră, faci dreapta iei pe strada frumos și după aia faci stânga, ai înțeles!", sau "intri pe Cora, faci numai dreapta ... Imediat dreapta, strada aia, al cincilea bloc pe dreapta!".

În apărarea inculpatului B. a fost audiat martorul P., care în declarația de la urmărirea penală a arătat că, în cursul anului 2012, înainte de a fi audiat, inculpatul B. a consumat băuturi alcoolice .

Instanța de fond a reținut însă că declarația martorului P. nu poate duce la înlăturarea declarației inculpatului B. din 27.08.2012, care a fost dată de inculpat în prezența apărătorului ales și în care a susținut că ar fi primit pontul despre bunurile deținute de soții Q. de la inculpatul A., a discutat cu R. despre pontul aflat și, la sugestia acestuia, l-a chemat pe A. la localul său, unde s-au purtat discuții în legătură cu respectiva faptă. În aceeași declarație, inculpatul B. a mai arătat că el, împreună cu A., s-au deplasat să facă verificări la locul unde urma să se comită sustragerea, inculpatul B. precizând că a stat în mașină.

Astfel, instanța de fond a constatat că activitatea infracțională desfășurată de către inculpații H., J., A. și B., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. În acest sens, s-a reținut că informația sau pontul cu privire la bunurile deținute de către C. și D., au fost obținute de către inculpatul A. și verificate în teren, împreună cu inculpatul B.

Detaliile privind sumele de bani, locațiile în care acestea se află, adresa și detaliile din teren ale locației în care urma să se săvârșească sustragerea, au fost discutate de către toți membrii grupului infracțional, cu prilejul întâlnirii de la localul I.. Discuțiile au vizat și modul de împărțire a profitului.

De asemenea, instanța de fond a subliniat că a existat o departajare a rolurilor membrilor grupului infracțional organizat. Astfel, inculpatul A. a obținut pontul și, în cazul în care acesta se confirma, urma să fie răsplătit de către membrii grupului cu o parte din banii sustrași. Fiind organ de poliție judiciară în cadrul Secției 1 de Poliție (structură căreia i-ar fi revenit competența materială și teritorială să investigheze cazul), acesta ar fi asigurat protecție membrilor grupului, prin oferirea de date privind mersul anchetei, posibil prin influențarea unor probe. Inculpații H. și J. urmau să verifice pontul și să săvârșească sustragerea. Inculpatul B. a facilitat contactele la localul pe care îl administra și transmiterea informațiilor către ceilalți membrii ai grupului,.

În timpul discuțiilor, inculpatul H. a susținut "am eu doi băieți!", dând astfel de înțeles că sustragerea va fi săvârșită de către aceștia. Cunoscând acest detaliu, inculpatul A. a spus la un moment dat "să le zici la băieți, eu acum ulterior am aflat că eu tot am mai trecut, pe scară stă un polițist de la economic, are un câine lup!" .

Totodată, instanța de fond a reținut că, în cadrul grupului infracțional organizat, inculpatul A., agent de poliție judiciară din cadrul Secției 1 de Poliție, a desfășurat activități infracționale în sensul că a folosit informațiile care nu erau destinate publicității, prin divulgarea către coinculpați a datelor privind bunurile și valorile deținute de către C. și D. Datele sau informațiile au fost obținute din lucrările și dosarele instrumentate de către colegii din cadrul Secției 1 de Poliție, iar folosirea prin divulgarea acestora s-a făcut de către inculpat în scopul obținerii pentru sine a unor sume de bani care urmau să fie obținute de către coinculpați, prin sustragere.

În legătură cu modul în care inculpatul a ajuns în posesia datelor privind pe soții Q., din declarațiile agenților de poliție G. și F. a rezultat că, la intrarea în turele de serviciu, se discutau evenimentele cu care au fost sesizați lucrătorii. Aceste discuții aveau loc atât oficial, cu prilejul instructajului făcut la intrarea în schimburi, cât și neoficial sau colegial, între cadrele de poliție. Astfel, instanța de fond a reținut că inculpatul A. a aflat informații despre banii deținuți de către cei doi soți și locațiile din apartament în care aceștia erau ascunși din datele obținute cu prilejul instructajelor și din discuțiile avute cu colegii. Soții X. au atras atenția cadrelor secției de poliție prin starea conflictuală repetată, desele reclamații și sesizări făcute la Secția de poliție, precum și nehotărârea în legătură cu furtul sumelor de bani (inițial, au reclamat dispariția acestora, apoi au revenit, susținând că au găsit banii în casă).

Faptul că informațiile despre sumele de bani ale soților Q. au fost aflate de către inculpatul A., cu prilejul exercitării atribuțiilor de serviciu, în cadrul Secției 1 Poliție, a rezultat și din discuțiile ambientale, dintre inculpați, redate în procesul verbal, potrivit căruia, în primele discuții, de la local, purtate în lipsa inculpatului A., inculpatul J., a întrebat "el (adică A., nn.) a furat informațiaș", iar inculpatul B. a răspuns afirmativ, spunând, "da, când moșul s-a plâns, a zis că baba ...!" . În discuțiile purtate după apariția polițistului la local, inculpatul H., l-a întrebat "….pontul e al tău sau e din altă parteș", iar inculpatul A. a răspuns "pontul e de la un coleg de al meu, dar eu știu toată speța!", precizând apoi "păi știe toată secția!" .

Așadar, Tribunalul Timiș a constatat că inculpatul A. a folosit și divulgat informația cu privire la sumele de bani deținute de către soții X. cu scopul de a obține pentru sine sume de bani. Acest fapt a fost confirmat, cu prilejul audierilor, de către inculpatul H., care a spus că polițistul a fost de acord să primească o parte din bani, după sustragere. S-a reținut că declarația inculpatului se coroborează cu înregistrările ambientale, potrivit cărora, la un moment dat, inculpatul H. a susținut "hai să ne înțelegem ca să nu iasă după aia discuții, eu am zis așa, dacă sunt ăia 60.000, ești mulțumit cu 10.000ș". Răspunsul inculpatului A. a fost "cum să nu!". În continuarea discuției, inculpatul H. a spus: "dacă sunt mai puțini scădem, dacă sunt mai mulți adăugăm, oricum tu o să știi ce și cum!". Polițistul a intervenit, precizând că în casă se află suma de 90.000 de euro, la care inculpatul H. a adăugat: "atunci 20 e bineș" și i s-a răspuns afirmativ .

În sentința tribunalului s-a mai reținut că, o altă acțiune desfășurată de către inculpatul A. a constat în aceea că a determinat constituirea grupului infracțional organizat, având inițiativa întrunirii de la bar și a discutării planului de acțiune în vederea săvârșiri sustragerii. De asemenea, însoțit de inculpatul B., a verificat în teren locația în care se afla apartamentul soților Q., pentru a putea adapta planul de acțiune după topografia locului.

În declarația inculpatului B. din data de 27.08.2012, acesta a arătat că "polițistul A." i-a spus de pont, precizând că împreună cu acesta a verificat locația în teren. Instanța de fond a observat că această susținere a inculpatului se coroborează cu înregistrările ambientale, din care rezultă că, la un moment dat, a arătat:

"Ai înțeles numai că nu ți-am dat toate detaliile, că nu a știut nici el, că am mers cu el acolo să văd unde e adresa, cu el am mers!" .

În aceste condiții, instanța de fond a subliniat că, prin folosirea și divulgarea informațiilor, inculpatul A. a încălcat dispozițiile art. 42 lit. a) din Legea nr. 360/2002, privind statutul polițistului, în care se prevede că "polițistul este obligat sa păstreze secretul profesional, precum și confidențialitatea datelor dobândite în timpul desfășurării activității, în condițiile legii, cu excepția cazurilor în care îndeplinirea sarcinilor de serviciu, nevoile justiției sau legea impun dezvăluirea acestora". De asemenea, s-a apreciat că au fost încălcate și dispozițiile de la litera b) ale art. 42 din legea menționată, în care se arată că "polițistul este obligat să manifeste corectitudine în rezolvarea problemelor personale, în așa fel încât să nu beneficieze și nici să nu lase impresia că beneficiază de datele confidențiale obținute în calitatea sa oficială", precum și prevederile art. 41 lit. a) și d) din același act normativ, potrivit cărora, era dator "să fie loial instituției din care face parte, să respecte principiile statului de drept și să apere valorile democrației" și totodată, era dator "să fie disciplinat și să dovedească probitate profesională și morală în întreaga activitate". În plus, conform art. 42 lit. d) din Legea nr. 360/2002, inculpatul A. era obligat "să aibă o conduită corectă, să nu abuzeze de calitatea oficială și să nu compromită, prin activitatea sa publică ori privată, prestigiul funcției sau al instituției din care face parte".

Mai mult, s-a reținut că, potrivit fișei postului, punctul 1.10, inculpatul A. trebuia să culeagă informații despre persoanele aflate în atenție și referitoare la cei care pregătesc sau intenționează să comită fapte antisociale. De asemenea, conform punctului 9.1 din aceeași fișă, inculpatul avea acces la informații clasificate secret de serviciu și avea obligația de a asigura confidențialitatea și protecția acestora .

În continuare, instanța de fond a reținut că, în timpul discuțiilor, coinculpații au considerat că inculpatul A. este de încredere și poate fi cooptat în activitatea grupului infracțional organizat. Astfel la un moment dat, în timpul discuțiilor, inculpatul H. l-a întrebat dacă mai cunoaște cineva cazul și dacă ofițerul de poliție judiciară care instrumentează dosarul este la curent cu inițiativa inculpaților de a comite sustragerea, susținând: "colegul e pe mână cu tineș, știe că tu ai venit la S. și ai vorbit să meargă cinevaș"… ești singur pe felieș (vol. 2, fila 265), susținând apoi "deci e foarte important, dacă se întâmplă ceva știm de unde pleacă buba la băieți!". Față de răspunsul negativ dat de polițist, inculpatul H. a afirmat; "deci dacă se întâmplă ceva, era altcineva, nu băgam mâna în foc, dar pe el (adică pe inculpatul A., nn.) îl știu că e OK!" .

În ceea ce privește activitatea infracțională a inculpatului B., s-a reținut că acesta a facilitat folosirea prin divulgare de către agentul de poliție A., a informațiilor care nu sunt destinate publicității și a contribuit la constituirea grupului infracțional, facilitând întâlnirea dintre coinculpați, din localul "I.", pe care îl administra. De asemenea, împreună cu inculpatul A., a verificat locația în care se afla apartamentul soților Q., pentru a putea adapta planul de acțiune după topografia locului.

Astfel, s-a reținut că implicarea inculpatului a rezultat din recunoașterea faptei, la data de 27.08.2012, când a fost audiat și a arătat că "polițistul A." i-a spus de pont, precizând că împreună cu acesta a verificat locația în teren. Același inculpat a arătat că a transmis informația despre banii deținuți de soții Q. către inculpatul H., care s-a arătat interesat să săvârșească sustragerea. De asemenea, inculpatul a arătat că la localul său s-au întâlnit, pentru discuții despre pont, inculpații H., J. și A. În plus, declarația de recunoaștere a inculpatului B. a fost confirmată de către coinculpații J. și H., care au arătat că în localul lui B. s-au întâlnit cu inculpatul A. și au discutat despre pont.

Mai mult, Tribunalul Timiș a reținut că declarațiile menționate se coroborează cu înregistrările ambientale, în timpul cărora, la un moment dat, inculpatul B. a susținut:

"Ai înțeles numai că nu ți-am dat toate detaliile, că nu a știut nici el, că am mers cu el acolo să văd unde e adresa, cu el am mers!" . Înainte de apariția inculpatului A. la local, B., le-a comunicat inculpaților H. și J. detalii privind amplasamentul apartamentul soților Q. și a locațiilor în care erau ascunși banii.

Ca atare, deși în apărarea inculpatului B. s-a susținut că inculpatul nu ar fi avut nicio contribuție la activitatea grupului infracțional, ci doar o eventuală participare ocazională, instanța de fond a constatat că aceste susțineri sunt contrazise de probele aflate la dosar, probe mai sus analizate. De altfel, împrejurarea că unul dintre martorii audiați în cauză, respectiv martorul T., ar fi susținut că, în discuția avută cu inculpatul J., în timp ce erau transportați la instanță, inculpatul J. ar fi precizat că inculpatul B. nu ar fi avut niciun fel de implicare, nu este, în opinia tribunalului, de natură să ducă la concluzia inexistenței faptei, având în vedere că, în declarația dată la 13.06.2016, inculpatul J. a precizat în mod expres că, deși denunțul inițial a fost făcut pentru inculpatul A., ulterior, în discuțiile cu procurorul, a spus și despre inculpatul B., precizând în mod expres că a fost prezent și B. la discuțiile în bar.

Instanța de apel a mai reținut că inculpații H. și J. au contribuit la constituirea grupului infracțional, participând la întâlnirea din localul "I.", unde s-au discutat detaliile viitorului plan de acțiune și unde inculpații s-au pus de comun acord să acționeze în vedere sustragerii sumelor de bani deținute de către soții Q. Astfel, s-a subliniat că discuțiile de la local conțin detalii tehnice privitoare la locația în care se află apartamentul soților Q., programul acestora, vecinii de bloc, sumele de bani deținute, modul de împărțire al banilor. De asemenea, în cadrul grupului, celor doi inculpați le revenea rolul să pună în aplicare sustragerea din locuință și, ulterior, să îi ofere 20% din sumă inculpatului A.. Planul de acțiune nu a fost pus în aplicare deoarece cei doi inculpați s-au temut că propunerea coinculpatului A. ar putea fi "o cheie", adică o provocare pentru a putea fi prinși în flagrant.

În faza de cercetare judecătorească inculpații J., B. și H. au recunoscut participarea la întâlnirea din localul I. și unele discuții referitoare la pontul oferit de inculpatul A., însă au susținut că nu ar exista fapta de constituire a grupului infracțional organizat. Inculpatul A. nu a făcut declarații în fața instanței de fond, prevalându-se de dreptul la tăcere, iar în declarațiile date la urmărirea penală nu a recunoscut faptele.

Tribunalul Timiș a reținut că fapta inculpaților A., B., H. și J., care în cursul lunilor mai- iunie 2012, au avut mai multe contacte, prin care au hotărât să acționeze, în vederea sustragerii sumelor de bani deținute de către soții C. și D., întrunește elementele infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 C. pen.

Astfel, în ceea ce îl privește pe inculpatul J., pentru infracțiunea prev. de art. 367 C. pen. s-a dispus, prin rechizitoriu, clasarea cauzei, în temeiul art. 16 lit. h) C. proc. pen. și art. 367 alin. (4) C. pen., având în vedere că a denunțat fapta înainte ca aceasta să fie descoperită.

În continuare, instanța de fond a reținut că, în speță, sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 C. pen., reținută în sarcina inculpaților A., B. și H., elementul material al laturii obiective al acestei infracțiuni fiind reprezentat de acțiunile descrise anterior, desfășurate de către fiecare dintre acești inculpați, în scopul comiterii unei sustrageri a sumelor de bani deținute de soții Q.

Sub aspectul laturii subiective, s-a constatat că fapta a fost comisă cu vinovăție sub forma intenției, prev. de art. 16 lit. a) C. pen.

De asemenea, s-a reținut că fapta inculpatului A., agent de poliție, care a folosit și divulgat către ceilalți membrii ai grupului infracțional, informații care nu erau destinate publicității (cuantumul sumelor de bani și locațiile din apartament în care acestea erau ascunse), obținute în timpul serviciului, în legătură cu bunurile deținute de către soții X., în scopul obținerii de sume de bani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de folosirea fără drept de informații care nu sunt destinate publicității, prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Astfel, constituie infracțiunea prev. de art. 12 lit. b) din Legea 78/2000 fapta constând în folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, săvârșită în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.

În speță, tribunalul a reținut că sunt îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, elementul material al laturii obiective fiind realizat de acțiunile inculpatului A. care a divulgat către ceilalți membrii ai grupului infracțional informații obținute în timpul serviciului și care nu erau destinate publicității despre sumele de bani și locațiile unde erau respectivele sume, referitor la soții Q..

Sub aspectul laturii subiective, s-a constatat că fapta a fost comisă cu vinovăție sub forma intenției, prev. de art. 16 lit. a) C. pen.

Totodată, prima instanță a reținut că fapta inculpatului B., care a facilitat folosirea de către agentul de poliție A., a datelor și informațiilor care nu erau destinate publicității, divulgate coinculpaților H. și J., cu prilejul întâlnirii la care s-au pus bazele grupului infracțional, în vederea săvârșirii sustragerii din locuința soților Q., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la infracțiunea de folosirea fără drept de informații care nu sunt destinate publicității, prev. de art. 48 C. pen., rap. la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

În ceea ce privește latura obiectivă, s-a observat că elementul material al acestei infracțiuni este realizat prin acțiunile inculpatului, constând în ajutorul dat pentru divulgarea de către agentul de poliție A. a informațiilor care nu erau destinate publicității, facilitând întâlnirea din localul I. între membrii grupului organizat și verificând împreună cu inculpatul A. locația în care era situat apartamentul soților Q.

Sub aspectul laturii subiective, s-a constatat că fapta a fost comisă cu vinovăție sub forma intenției, prev. de art. 16 lit. a) C. pen.

Referitor la argumentele invocate în apărarea inculpaților A. și B., în sensul achitării, instanța de fond a apreciat că nu pot fi reținute aceste argumente în condițiile în care s-a constatat existența unor probe concludente atât în sensul existenței celor două infracțiuni reținute în sarcina acestor inculpați, cât și a vinovăției pentru respectivele fapte. În acest sens, s-a considerat că sunt relevante probele analizate în detaliu cu privire la aceste fapte, probe din care rezultă inclusiv acțiunile ilicite desfășurate de inculpații A. și B. în cadrul grupului infracțional organizat și care evidențiază inclusiv deplasarea făcută de inculpații A. împreună cu inculpatul B. la efectuarea verificărilor în teren a locației în care era situată locuința soților X.

În ceea ce privește persoana inculpaților, instanța de fond a reținut că inculpatul A. este fără antecedente penale, iar inculpatul B. se află în stare de recidivă, prev. de art. 41 alin. (1) C. pen., fiind condamnat la o pedeapsă de 18 ani de închisoare (prin sentința nr. 556 din 30.08.1999, pronunțată în dosarul nr. x/1998 al Tribunalului Timiș, definitivă prin decizia nr. 556 din 16.12.1999 a Curții de Apel Timișoara și decizia nr. 3697 din 29.09.2000 a Curții Supreme de Justiție), arestat preventiv la 01.04.1995 și liberat condiționat la 04.03.2008 cu un rest de 1854 zile .

Având în vedere faptele mai sus descrise reținute în sarcina fiecărui inculpat, observând limitele de pedeapsă fixate pentru fiecare infracțiune comisă de către aceștia, în raport de criteriile de individualizare judiciară prev. de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările concrete și modalitatea în care fiecare inculpat a comis faptele ce i-au fost reținute în sarcină, natura și gravitatea consecințelor faptelor comise, gradul de implicare a fiecărui inculpat în fiecare faptă comisă, antecedența penală, respectiv starea de recidivă a inculpatului B., atitudinea manifestată de inculpatul B. pe parcursul procesului penal, în sensul recunoașterii parțiale doar a unor împrejurări referitor la faptele comise, atitudinea nesinceră a inculpatului A., care a negat comiterea faptelor, precum și aspectele ce caracterizează persoana fiecărui inculpat, așa după cum rezultă din datele aflate la dosar, prima instanță a condamnat pe fiecare inculpat pentru faptele comise la pedepse care să fie proporționale cu fiecare faptă comisă.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel, prin alții, A. și B.

Prin decizia penală nr. 587 din 09 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, printre altele, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-au respins apelurile declarate de inculpații H., U., A. și B. împotriva sentinței penale nr. 279 din 07.07.2016 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2015.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații A. și B. la plata sumei de câte 1000 lei fiecare cheltuieli judiciare față de stat și s-a dispus plata sumei de 260 lei din fondul Ministerului Justiției către Baroul Avocați Timiș onorariu avocați oficiu.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut, în esență, în ceea ce îi privește pe inculpații A. și B., că inculpatul A. a contestat hotărârea primei instanțe, solicitând a se dispune achitarea, întrucât nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, iar în declarația dată în data de 28.11.2016 în fața curții de apel a arătat că a avut o singură discuție cu inculpatul H., la barul acestuia, iar pe inculpatul B. îl cunoaște doar din vedere. Referitor la informațiile pe care ar fi putut să le furnizeze, inculpatul a arătat că lucrează la compartimentul de pază și ordine și nu instrumentează dosare, neavând acces la dosare, iar referitor la furtul comis la partea civilă L. a arătat că s-a întâlnit întâmplător cu această parte civilă care i-a relatat că i-a fost spartă casa, iar inculpatul A. s-a arătat de acord să se intereseze la case de amanet pentru a încerca să vadă dacă au venit persoane care au dorit să vândă bijuterii.

Curtea de Apel Timișoara a constatat că aceste afirmații ale inculpatului nu se coroborează cu niciuna dintre probele de la dosar, în cauză fiind depuse listinguri ale convorbirilor telefonice purtate între inculpatul A. și inculpatul B. în perioada 28.04.2012 - 12.07.2012, de unde rezultă că au avut loc mai mult discuții telefonice între cei doi inculpați, ceea ce contrazice afirmația inculpatului A. cum că l-ar cunoaște pe inculpatul B. doar din vedere. De asemenea, în aceeași perioadă au existat convorbiri telefonice și între inculpatul B. și inculpatul H., acești din urmă inculpați discutând despre "pontul dat" de către inculpatul A.

În ceea ce privește discuțiile purtate de inculpatul A. cu partea civilă L., Curtea a reținut faptul că inculpatul A., fără a avea atribuții de serviciu în instrumentarea dosarelor, nu s-a limitat la purtarea unei simple discuții cu partea vătămată L., ci s-a și oferit să facă cercetării (la casele de amanet ale cunoștințelor) pentru a vedea dacă au fost persoane care au dorit să vândă obiecte din aur ce ar putea aparține părții vătămate L.

Obiectul de activitate al caselor de amanet este acela de a oferi diferite sume de bani cu titlu de împrumut pentru perioade scurte de timp în schimbul unui comision, iar pentru garantarea restituirii împrumutului sunt lăsate cu titlu de garanție (amanet) diferite obiecte de valoare (în special podoabe din aur), ușor valorificabile, și care depășesc valoarea împrumuturilor acordate. În situația nerestituirii la termen a sumelor de bani împrumutate în baza contractelor încheiate între părți, împrumutătorul devine liber să valorifice bunurile lăsate cu titlu de amanet în vederea recuperării sumelor împrumutate.

Au existat situații în care bunuri sustrase din diferite locații erau înaintate caselor de amanet de către inculpați, care primeau sume de bani (fie ele chiar și modice), după care aceștia nu se mai prezentau pentru a restitui împrumutul luat, mulțumindu-se cu suma primită împrumut (un câștig oricât de mic, însă realizat ușor), lăsând în sarcina împrumutătorului valorificarea respectivelor bunuri.

Această practică este cunoscută atât de către inculpați, cât și de către organele de poliție, însă inculpatul A., neavând atribuții în instrumentarea dosarelor de urmărire penală, nu ar fi trebuit să dea curs cererii părții vătămate L.

Astfel, instanța de apel a apreciat că inculpatul A. s-a întâlnit cu partea vătămată L. nu neapărat pentru a o ajuta pe aceasta să-și recupereze bijuteriile, eventual lăsate la casele de amanet, cât mai mult pentru a obține date legate de bunurile sustrase, de valoarea acestora și, eventual, de derularea anchetei, date pe care urma să le transmită inculpaților H. și J., care i-au solicitat acest lucru și care erau interesați în aflarea mersului anchetei și chiar a valorii reale a bunurilor sustrase, inculpații suspectându-se între ei că nu ar fi adus la masa partajabilă a bunurilor sustrase toate bunurile și banii pe care i-au găsit în apartamentul părții vătămate L.

În ceea ce privește informația obținută de către inculpatul A. referitoare la soții Q., Curtea de Apel Timișoara a constatat că, într-adevăr, inculpatul nu a avut contact direct cu dosarul și nici cu plângerea formulată de soții Q., însă a luat cunoștință despre existența unei relații tensionate dintre soții Q., precum și despre faptul că aceștia dețin o sumă mare de bani în apartamentul lor, suspectându-se unul pe celălalt de sustragerea sau, cel puțin, de folosirea respectivei sume de bani fără acordul celuilalt și, astfel, formulând de-a lungul timpului mai multe sesizări la secția de poliție de domiciliu, la numărul unic de urgență 112 și chiar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara.

Ca urmare a celor mai sus arătate, instanța de apel a apreciat ca fiind nesinceră declarația inculpatului A. și a constatat că aceasta nu se coroborează cu niciuna dintre probele administrate în cauză, motiv pentru care a înlăturat-o.

Mai mult decât atât, Curtea de Apel Timișoara a reținut că, din declarația martorei F. reiese că inculpatul lucra la compartimentul siguranță publică și patrulare din cadrul secției de poliție și este posibil să fi aflat despre discuțiile purtate între soții Q. referitoare la sumele de bani. Astfel, instanța de apel a apreciat că inculpatul, chiar și în situația în care nu a obținut în mod direct informația, cunoștea faptul că este vorba despre sesizări penale și trebuia să se abțină de la divulgarea elementelor din cadrul anchetelor ce se efectuau.

De asemenea, s-a observat că inculpatul a negat existența unor discuții între el și alte persoane (inculpații B., J. sau H.) referitor la existența unor sume de bani în apartamentul soților Q., discuții care însă s-au purtat, astfel cum a rezultat atât din denunțul efectuat de către inculpatul J., cât și din declarația inculpatului B. dată în faza de urmărire penală, precum și din înregistrările efectuate în cauză.

Cu privire la denunț, inculpatul J. a recunoscut că a efectuat denunțul la îndemnul avocatului său de la acel moment, pentru a-și ușura situația juridică, depunând în susținerea denunțului atât înregistrările efectuate, cât și dispozitivul cu care s-a efectuat înregistrarea.

De asemenea, a arătat că, în ceea ce îl privește pe inculpatul B., nu era sută la sută adevărat ceea ce a menționat în denunț, însă la momentul audierii sale (28.11.2016) nu-și mai amintește și nu mai știe ceea ce era sau nu adevărat din cuprinsul denunțului.

Referitor la pontul pe care l-a primit de la inculpatul A., inculpatul J. a arătat cine au fost persoanele care au asistat la discuția purtată cu inculpatul A., precum și faptul că acesta din urmă a indicat nu doar locația și numele persoanelor de la care urmau să fie sustrași banii, ci și faptul că informația o deține de la un coleg de-al său precum și că el (inculpatul A.) solicită pentru informația dată suma de 20.000 euro.

În declarațiile pe care le-a dat atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței, inculpatul J. a arătat cu exactitate de unde a venit propunerea de a efectua spargerea la imobilul soților Q. și cine a fost persoana intermediară, care l-a pus în legătură cu inculpatul A., indicând în acest sens pe numitul "S." (B.).

Totodată, a susținut că furtul nu a fost realizat, însă au fost făcute verificări asupra imobilului soților Q., procedându-se la verificarea locației prin vizualizare, iar nerealizarea furtului s-a datorat faptului că inculpații s-au temut ca, în speță, să nu fie o provocare din partea inculpatului A. pentru a putea fi prinși.

În declarația dată de inculpatul B. la data de 27.08.2012, în prezența apărătorilor aleși, acesta a recunoscut că s-a întâlnit cu polițistul "A." (A.), care i-a spus că știe pe cineva care are bani în casă, astfel că inculpatul B. a discutat cu inculpatul H. pe care l-a pus în legătură cu inculpatul A., iar aceștia au discutat și, la un moment dat, a apărut și inculpatul J., inculpatul B. asistând la o parte din discuțiile purtate de aceștia.

În aceeași declarație, inculpatul B. a arătat că inculpatul H. i-a cerut să îl cheme pe inculpatul A. la local pentru a purta discuțiile, iar după ce inculpatul A. i-a povestit despre persoana care are bani în apartament, cei doi (inculpatul B. și inculpatul A.) au fost împreună la o adresă unde inculpatul A. intenționa să facă verificări.

Din descrierea făcută de inculpatul B. în declarația mai sus arătată, în ceea ce privește zona unde inculpatul A. a făcut verificări, Curtea de Apel Timișoara a constatat că este vorba despre aceeași locație pe care și inculpatul J. a verificat-o, fiind vorba despre locuința soților Q.

Cu privire la această declarație, în fața Curții de Apel, inculpatul B. a arătat că nu și-o mai menține, având în vedere că, deși a fost dată în prezența apărătorului ales, nu corespunde adevărului, fiind dată după ce, în prealabil, cu o seară înainte, a consumat împreună cu alte persoane mai multe cantități de băuturi alcoolice, până dimineață, iar dimineața a fost dus la Parchet unde a fost de acord să dea declarația în modalitatea solicitată fiind încredințat că nu va păți nimic.

Instanța de apel nu a reținut aceste afirmații ale inculpatului B., întrucât declarația dată la data de 27.08.2012 a fost luată în prezența apărătorului ales al inculpatului și a altor avocați din cau