ÎCCJ, Decizia nr. 139/2019

Asupra admisibilității căii de atac,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 65 din 22 februarie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2015, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 11 din data de 27 ianuarie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2014.

Pentru a decide astfel, în esență, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, a apreciat că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele legale pentru a fi admisă în principiu contestația în anulare formulată, întrucât motivele concrete invocate de către condamnat nu se încadrează în cazurile de contestație prevăzute de art. 426 C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii condamnatul A. a formulat contestație în anulare, solicitând admiterea în principiu și fixarea unui termen în vederea judecării pe fond a căii extraordinare de atac.

În motivarea contestației în anulare condamnatul a arătat că din perspectiva dispozițiilor art. 431 rap la art. 426 C. proc. pen., sunt îndeplinite cumulativ cele 5 condiții, pentru a fi admisibilă în principiu contestația în anulare formulată.

Astfel, a arătat că Decizia penală nr. 65 din data de 22.02.2016 pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2015, care face obiectul prezentei căi de atac este definitivă, intrată în puterea lucrului judecat, contestatorul a avut calitatea procesuală de contestator în dosarul penal nr. x/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, fiind titularul căii de atac formulate împotriva Deciziei penale nr. 11/27.01.2015, calea extraordinară de atac a fost promovată la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere conform dispozițiile art. 429 alin. (1) C. proc. pen. cu respectarea termenului prev. de lege. A subliniat faptul că potrivit dispozițiilor art. 426 lit. d) C. proc. pen., contestația în anulare poate fi introdusă împotriva hotărârii instanței de apel, fără a se distinge după obiectul cauzei sau după soluția pronunțată în apel.

De asemenea a precizat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 427 alin. (2) rap. la art. 426 lit. a) și d) teza I C. proc. pen., contestația în anulare fiind întemeiată în drept și motivată.

Cu privire la cazul prev. de art. 426 lit. a) C. proc. pen., a susținut că nu a fost citat legal, în sensul că citarea la ușa instanței pentru termenul de judecata din data de 22.02.2016, când cauza a fost soluționată în lipsa contestatorului, nu poate fi apreciată ca procedură legal îndeplinită, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, întrucât instanța de judecata nu a încercat în niciun fel să se asigure că a fost informat cu privire la termenele ședințelor de judecată și că putea să participe la procesele care priveau drepturile lor civile. În acest sens a invocat hotărârea Timar și alții c. României.

În ceea ce privește cel de al doilea caz invocat, art. 426 lit. d) C. proc. pen., în motivele scrise, contestatorul condamnat a precizat că decizia ce face obiectul prezentei contestații în anulare a fost pronunțată de un complet nelegal constituit, întrucât unul din cei cinci membri nu a desemnat prin tragere la sorți.

Prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 685/07.11.2018, s-a constatat nelegalitatea compunerii tuturor completurilor de 5 judecători din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, începând de la data de 01.02.2014 și până la data Deciziei Curții Constituționale a României, astfel că, raportat la circumstanțele concrete ale prezentei cauze, Decizia nr. 65/2016 este lovită de nulitate absolută fiind pronunțată de un complet de judecată nelegal constituit.

Examinând calea de atac cu care a fost învestită, prin raportare la motivele invocate în scris și la dispozițiile legale care guvernează contestația în anulare, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători - Penal 2-2019 constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Admisibilitatea căii de atac a contestației în anulare este condiționată de exercitarea acestei căi de atac potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost stabilite hotărârile susceptibile a fi supuse acestei proceduri, termenul de declarare a căii de atac și motivele pentru care se poate formula contestația în anulare.

Potrivit dispozițiilor art. 426 C. proc. pen., contestația în anulare se poate formula împotriva hotărârilor penale definitive, în cazurile anume prevăzute de acest text de lege.

Verificând actele și lucrările dosarului se constată că prin Sentința penală nr. 1081 din 03 decembrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2009, în temeiul dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, cu reținerea art. 74 alin. (2) C. pen. - art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., cetățean ceh, la pedeapsa principală de 4 ani și 10 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. pe o durată de 5 ani, conform art. 66 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat cu caracter transnațional.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. conform art. 71 C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În temeiul dispozițiilor art. 26 C. pen. raportat la art. 159 C. pen. cu referire la art. 157 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu reținerea art. 74 alin. (2) C. pen. - art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa principală de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. pe o durată de 5 ani, conform art. 66 C. pen., pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de spionaj.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. conform art. 71 C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În temeiul dispozițiilor art. 159 C. pen. raportat la art. 157 alin. (2) C. pen., cu reținerea art. 74 alin. (2) C. pen. - art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa principală de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. pe o durată de 5 ani, conform art. 66 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de spionaj.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. conform art. 71 C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În temeiul dispozițiilor art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) și art. 35 (3) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. pe o durată de 5 ani, conform art. 66 C. pen.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. conform art. 71 C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel și inculpatul A., care a fost admis prin Decizia penală nr. 11 din data de 27 ianuarie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători Penal 1 în Dosarul nr. x/2014, a fost desființată, în parte hotărârea apelată și în rejudecare:

În baza dispozițiilor art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

A fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. conform art. 65 C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza dispozițiilor art. 48 raportat la art. 304 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și cu referire la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de divulgare a informațiilor secrete de serviciu sau nepublice în formă continuată.

În baza dispozițiilor art. 38, 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 4 ani și 8 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen.

A fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. conform art. 65 C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Împotriva acestei decizii a formulat contestația în anulare condamnatul A., contestație respinsă prin Decizia penală nr. 65 din 22 februarie 2016, decizie care face obiectul prezentei căi extraordinare de atac.

Din economia cazurilor de contestație în anulare prevăzute de art. 426 C. proc. pen. rezultă că această cale de atac extraordinară poate fi exercită exclusiv împotriva hotărârilor definitive care evocă fondul (hotărâri pronunțate în apel, hotărâri de condamnare a inculpatului deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal sau hotărâri definitive pronunțate împotriva aceleiași persoane, pentru aceeași faptă).

Or, în speță, contestatorul condamnat a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 65/2016, hotărâre pronunțată în cadrul judecării admisibilității în principiu a unei alte contestații în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 430 C. proc. pen. prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 11 din data de 27 ianuarie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2014.

O asemenea decizie, deși definitivă, nu este susceptibilă a fi supusă căii extraordinare de atac a contestației în anulare, nefiind o hotărâre dintre cele menționate de dispozițiile art. 426 C. proc. pen., care să evoce fondul cauzei.

Prin urmare, având în vedere că în cauză, condamnatul A. a formulat contestația în anulare împotriva unei hotărâri definitive, dar nesusceptibile a fi retractată prin promovarea unei astfel de cale de atac, în baza art. 431 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, o va respinge, ca inadmisibilă.

În acest context orice analiză a admisibilității în principiu a contestației în anulare din perspectiva termenului de declarare, a îndeplinirii cerințelor art. 427, art. 426 alin. (1) lit. a) și d) C. proc. pen. este de prisos.

Văzând dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 157 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 65 din 22 februarie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2015.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 157 RON rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 mai 2019.

GGC - GV