ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3989/2015

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu - Direcția Venituri, anularea Deciziei nr. 56 din 22.09.2011 de soluționare a contestației fiscale, anularea Deciziei de impunere nr. 122/79840 din 17.06.2011 și a Raportului de inspecție fiscală nr. x din 17.06.2011, în ceea ce privește obligațiile fiscale stabilite suplimentar, în sumă de 11.685.080 RON.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că face parte din grupul organizat la nivel mondial sub denumirea "A.", acesta fiind lider mondial în producerea și distribuția de produse stratificate pe bază de lemn. În România, A. își desfășoară activitatea în Mun. Sebeș, unde Compania a preluat cele două fabrici existente, devenind cel mai mare producător de plăci aglomerate din România.

În desfășurarea obiectului de activitate, societatea achiziționează de la diverși furnizori deșeuri de lemn, rumeguș și tocătură de lemn, pe care ulterior le introduce în procesul de producție al plăcilor de pal, mdf. și mdf. melaminat, realizând o serie de operațiuni economice specifice.

Dintre acestea, au fost avute în vedere de organele fiscale la emiterea actelor atacate achiziția de masă lemnoasă pe picior, exploatarea și vânzarea masei lemnoase brute, producția și comercializarea formaldehidei, gestionarea anvelopelor achiziționate de pe piața externă și gestionarea deșeurilor de ambalaje.

În vederea desfășurării activității comerciale curente, A. a achiziționat produse ambalate și materii prime de pe piața externă (i.e. hârtie melaminată, diverse piese de schimb, amidor, bisulfit melamină) și, totodată, eliberează în consum produse ambalate din producția proprie (i.e. pal, pal melaminat, mdf și mdf melaminat), punând astfel pe piață ambalaje de hârtie, carton, metal sau lemn.

Începând cu anul 2003, societatea a obținut Autorizația de mediu nr. 478 din 14.04.2003, care a fost revizuită în 2007, în baza căreia societatea a procedat la valorificarea deșeurilor de ambalaje de lemn, carton și hârtie și reintroducerea acestora în producție, fiind reciclate atât deșeurile achiziționate de la furnizori externi, cât și cele puse, respectiv colectate de pe piața națională din producția proprie.

În perioada 26.04.2010-14.06.2011, inspectorii AFM au desfășurat o inspecție fiscală la sediul societății, având ca obiect modul de constituire și de întocmire a declarațiilor lunare privind obligațiile de plată la veniturile Fondului pentru Mediu, precum și verificarea modului de evidențiere, calcul și virare a obligațiilor fiscale ale societății față de bugetul Fondului pentru Mediu pe perioada 01.01.2005 - 31.12.2009.

Reclamanta a arătat că împotriva deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală a formulat contestație fiscală, care a fost respinsă prin decizia de soluționare a acesteia, atât cu privire la situația de fapt specifică Societății (i.e. activitatea de prelucrare lemn, inexistența unor evidențe specifice), cât și cu privire la incidența instituțiilor de drept elementare (i.e. efectele plății, efectele compensării de drept).

În concluzie, reclamanta a susținut nelegalitatea și netemeinicia actelor administrative fiscale de impunere, sumele în discuție fiind stabilite în mod eronat în sarcina societății.

Prin întâmpinare, autoritatea publică pârâtă a solicitat respingerea acțiunii, fiind neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că în urma controlului efectuat în perioada 26.04.2010- 14.06.2011, organele de inspecție fiscală din cadrul Administrației Fondului pentru Mediu- Direcția Venituri au reținut în sarcina reclamantei obligații la Fondul de mediu constând în contribuții/taxe în legătură cu:

- prelucrarea lemnului/achiziții de masă lemnoasă pe picior sau de sortimente de lemn brut obținute în urma exploatării și introducerea acestora într-un proces de prelucrare, respectiv producția și comercializarea substanțelor chimice periculoase;

- introducerea pe piața națională, din producția proprie și din achiziții de pe piața externă, de bunuri ambalate, respectiv introducerea pe piață, din achiziții de pe piața externă, de anvelope noi, destinate consumului propriu.

1.

A. contribuția de 3% pentru prelucrarea lemnului.

B. contribuția de 1% din valoarea de vânzare, datorată de cumpărătorul operator economic care introduce masa lemnoasă într-un proces de prelucrare, în cazul vânzării de către proprietarul sau administratorul pădurii, după caz, a masei lemnoase pe picior sau a sortimentelor de lemn brut obținute în urma exploatării.

C. contribuția de 2% din valoarea formadehidei comercializate de producător.

Organele de inspecție fiscală din cadrul Administrației Fondului pentru Mediu - Direcția Venituri au reținut în esență, prin Raportul de inspecție fiscală nr. x din 17 iunie 2011, că în perioada 30 decembrie 2005 - 10 iunie 2006 societatea reclamantă a desfășurat activități de prelucrare a lemnului în urma cărora a obținut și comercializat produse stratificate pe bază de lemn (plăci MDF și MDF melaminat).

Societatea nu a declarat și nu a virat obligațiile de plată datorate, respectiv cota de 3% din valoarea de vânzare a MDF-ului și MDF-ului melaminat, exclusiv TVA.

Au fost avute în vedere prevederile art. 9 alin. (1) lit. h) din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, în vigoare în perioada 30.12.2005 - 10.05.2006 și nu au beneficiat de norme de aplicare. La data de 11.05.2006 a intrat în vigoare Legea nr. 105/2006 de aprobare a O.U.G. nr. 196/2005, care a abrogat în mod expres art. 9 lit. h).

De asemenea, s-a reținut, în decizia de soluționare a contestației administrative, Ordinul Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor nr. 578/2006, pentru aprobarea Metodologiei de calcul a contribuțiilor și taxelor datorate la Fondul pentru mediu - pct. 16 și pct. 18 din Anexa 1 la metodologie, dispoziții ce au intrat în vigoare la 14.06.2006, data publicării Ordinului în M.Of., ulterior abrogării art. 9 lit. h) din O.U.G. nr. 196/2005.

Prin același raport de inspecție fiscală s-a reținut că în perioada 11 mai 2006 - 31 decembrie 2009, societatea a achiziționat masă lemnoasă pe picior, atât din păduri certificate, cât și din păduri necertificate, pe care a introdus-o într-un proces de prelucrare.

Această activitate generează obligația plății la fondul pentru mediu a unui procent de 1% din valoarea de vânzare a masei lemnoase sau a sortimentelor de lemn brut rezultate în urma exploatării, din pădurile necertificate.

Au fost avute în vedere dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată prin Legea nr. 105/2006, cu modificările și completările ulterioare, pentru perioada 11.05.2006 - 31.12.2009, art. 43 din Ordinul nr. 578/2006.

Prima instanță a reținut că elementele de fapt și de drept pe care reclamanta își bazează raționamentul nu rezultă din probele administrate în cauză și din interpretarea normelor de drept aplicabile.

Societatea reclamantă a desfășurat activități de prelucrare a lemnului, în sensul art. 9 alin. (1) lit. h) din O.U.G. nr. 196/2005 în vigoare în perioada 30.12.2005 - 10.05.2006, în urma cărora a obținut și comercializat produse stratificate pe bază de lemn (MDF și MDF melaminat), respectiv a achiziționat masă lemnoasă pe picior, pe care a introdus-o într-un proces de prelucrare, în sensul art. 9 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 196/2005, aprobată prin Legea nr. 105/2006, cu modificările și completările ulterioare, pentru perioada 11.05.2006 - 31.12.2009.

Din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert C., s-au reținut, în esență, că fabricarea plăcilor de MDF se bazează pe o prelucrare mecanică a lemnului, cu distrugerea legăturii dintre fibre, obținându-se elemente componente (de structură), care servesc la formarea unui covor și ulterior, prin presare, uscare, climatizare, calibrare, șlefuire, etc., duc la formarea unor plăci cu o gamă foarte largă de utilizări. Expertul a descris procesul de producție al plăcilor din fibre, tip MDF și MDF melaminat, etapele parcurse fiind evidențiate în Anexa 7, concluzionând prin a arăta că întreaga tehnologie de fabricație a MDF și MDF melaminat se constituie ca o activitate complexă de prelucrare a lemnului. Defibrarea și reasocierea în plăci constituie o tehnologie de ameliorare, care se bazează pe principiul transformării lemnului în elemente componente, fibre sau mănunchiuri de fibre.

Prin raportul de expertiză judiciară s-a reținut că activitatea de exploatare a masei lemnoase pe picior cuprinde toate operațiile tehnologice prin care se pune în valoare masa lemnoasă dintr-un arbore.

Firma S.C. A. nu este autorizată pentru activitatea de exploatare a lemnului, drept pentru care încheie contracte de prestări servicii cu firme autorizate pentru exploatarea lemnului pe picior.

Un astfel de contract este cel încheiat cu S.C. D. S.R.L. Aiud, Anexa 10.

În calitate de prestator, această societate a exploatat o cantitate de 3052 m3 masă lemnoasă, cantitate obținută la licitație de S.C. A. de la Direcția Silvică Alba Iulia, cu obligația prestatorului să livreze beneficiarului A. o cantitate de 1240 t masă lemnoasă.

Diferența o constituie contravaloarea prestației serviciilor de exploatare și transport la beneficiar.

Din anexa la contractul nr. x din 09 ianuarie 2006 se constată că S.C. A. S.A. recepționează: lemn rotund și despicat fără putregai din speciile rășinoase precum și carpen, frasin, paltin, jugastru cu lungimi de la 0,5 la 3 m.

După recepție, lemnul rotund sau despicat este dirijat către depozitul de sortimente de lemn, urmând fluxul tehnologic descris în anexa 7.

Prima instanță a reținut că potrivit anexei menționate de expert, lemnul pentru MDF este:

"lemn rotund sau despicat, tăiat la ambele capete, fără înfurciri, fără putregai (nu se admit rupturi la capete), cu lungimi între 0,5 și 3 m, se admit speciile: brad, pin, molid, carpen, frasin, paltin, jugastru. Nu se admite sub nicio formă prezența putregaiului".

În facturile fiscale depuse la dosar se menționează "lemn rotund pentru MDF".

Conform mențiunilor din suplimentul la raportul de expertiză tehnică judiciară, expertul C. a constatat, la vizionarea depozitului de materie primă, "existența stivelor de bușteni, a haldelor de tocătură și a benzii transportatoare pentru aprovizionare cu așchii rășinoase din vecinătate, de la S.C. E.".

Cu privire la categoriile de "lemn pentru plăci din așchii și plăci din fibre de lemn" cuprinse în STAS 7149- 86, expertul consilier parte, propus de reclamantă, a arătat că lemnul brut menționat la categoriile A și B (lemn fasonat, respectiv crăci, fusuri subțiri, vârfuri) reprezintă categorii de lemn care nu pot fi industrializate, lemn de calitate inferioară.

Categoriile C, D și E (rămășițe și capete de lemn rezultate în procesul de exploatare și prelucrare a lemnului; așchii, talaș, rumeguș; tocătura de lemn) nu sunt sortimente de lemn brut.

Prima instanță a reținut, din dispozițiile legale, că nu rezultă distincția pe care expertul parte o invocă, aceea că lemnul brut la care se referă STAS 7149- 86 ar fi unul de calitate inferioară, neindustrializabil.

Expertul judiciar a arătat în suplimentul la raportul de expertiză că "termenul de lemn neindustrializabil este din punct de vedere tehnic impropriu".

Astfel cum s-a reținut în raportul de expertiză judiciară, sortimentul de lemn rotund este format din lemnul rezultat sub diferite forme din orice parte a arborelui doborât.

Clasa lemnului de lucru cuprinde lemnul brut, destinat pentru prelucrare industrială pe cale mecanică, manuală și chimică.

Conform pct. 18 din Anexa 1 a Ordinului MMGA nr. 578/2006 pentru aprobarea metodologiei de calcul a contribuțiilor și taxelor datorate la Fondul pentru Mediu, prin "sortiment de lemn brut" se înțelege "lemn rotund sau despicat, rezultat în procesul de exploatare forestieră, care corespunde prevederilor unui document tehnic normativ de calitate".

Susținerile reclamantei în sensul că "apariția termenului de "lemn rotund", alături de alte materii prime specifice procesului de producție al plăcilor de mdf. și mdf. melaminat, respectiv, "deșeuri de lemn", "așchii de lemn" și "rebuturi de plăci" - materiale lemnoase de calitate inferioară, rezultate în urma unui proces de producție anterior, nu poate să conducă decât la concluzia că "lemnul rotund" la care se face referire în cuprinsul autorizației de construire reprezintă, la rândul său, rămășițele de lemn rezultate în urma activității de exploatare a masei lemnoase pe picior și care nu pot fi folosite ca materie primă pentru prelucrarea lemnului, nu se rețin.

Conform STAS 7149-86, rămășițele de lemn rezultate în procesul de exploatare și prelucrare a lemnului sunt menționate la o categorie distinctă (lit. c), față de cele de la lit. a) și b), lemn fasonat, respectiv crăci, fusuri subțiri și vârfuri.

Expertul consilier parte încuviințat la cererea reclamantei a arătat că "Prelucrarea lemnului, în toată documentația de specialitate, se definește ca activitatea care cuprinde totalitatea operațiilor de lucru care duc la schimbarea formei, dimensiunii și aspectului materiei prime lemnoase, dar fără distrugerea legăturii dintre fibre și fără schimbarea însușirii structurii masei lemnoase".

Ca urmare, a susținut că rezultatul finit al activității de prelucrare a lemnului îl constituie tocătura, deoarece numai la obținerea acesteia se modifică forma, dimensiunile și aspectul lemnului, fără distrugerea legăturii între fibre.

Operațiile următoare (defibrarea, încleierea, amestecul fibrelor, formarea și presarea covorului de fibre) sunt operații tehnologice prin care se distrug legăturile dintre fibre și se schimbă însușirile și structura lemnului. Acestea nu mai au caracteristicile operațiilor de prelucrare a lemnului, ci sunt procese speciale de transformare a materialului lemnos în alte materiale.

Prima instanță a reținut că nu rezultă pe ce dispoziții reglementare se bazează această concluzie, nefiind depuse la dosar extrase din lucrări de specialitate cu privire la definirea noțiunii de "prelucrare a lemnului".

Expertul judiciar a arătat că întreaga tehnologie de fabricație a MDF și MDF melaminat se constituie ca o activitate complexă de prelucrare a lemnului.

Defibrarea și reasocierea în plăci constituie o tehnologie de ameliorare, care se bazează pe principiul transformării lemnului în elemente componente, fibre sau mănunchiuri de fibre.

În răspunsul la obiecțiuni, expertul judiciar a arătat că prelucrarea mecanică a lemnului are loc și cu distrugerea legăturii dintre fibre; întreaga masa lemnoasa este fărâmițată prin măcinare și defibrare.

La prelucrarea lemnului prin distrugerea legăturii dintre fibre, se folosește proprietatea acestuia de a fi divizat, ca urmare a structurii lui fibroase. La prelucrarea după acest procedeu, forma și volumul materialului se schimbă ca rezultat al separării una față de alta, a unor părți din material.

Expertul judiciar citează lucrarea "Dinamica mașinilor unelte pentru prelucrarea lemnului"- F., G., Cap. I, pag. 11- Anexa 1 la suplimentul raportului de expertiză.

Acest înscris, fig. 1.2., reprezentând "Metode de prelucrare mecanică a lemnului", face referire la prelucrarea cu distrugerea legăturii dintre fibre (fărâmițare, despicare, tăiere), respectiv prelucrarea fără distrugerea legăturii dintre fibre (presare, ambutisare), iar "prelucrarea mecanică a lemnului" este definită ca "schimbarea formei și a volumului fără schimbarea compoziției chimice".

Activitatea de defibrare și toate fazele tehnologice ulterioare pe flux reprezintă activități de prelucrare a lemnului.

Concluzia expertului judiciar este că întreaga activitate de prelucrare a masei lemnoase (STAS 7149-86 "Lemn pentru placi") se constituie din punct de vedere tehnic ca o activitate de prelucrare a lemnului.

Expertul judiciar a arătat că "Lemnul de lucru" este definit, conform STAS 435-83: Lemn brut destinat prelucrării mecanice, chimice și altor utilizări, exceptând lemnul pentru combustibil.

Reclamanta a arătat că produsul cu individualitate economică inclus în compoziția plăcilor de MDF este tocătura - "primul produs finit rezultat în urma procesului de prelucrare a masei lemnoase, destinat utilizării directe și/sau introducerii în circuitul economic"; producerea acestor plăci nu implică neapărat o prelucrare a masei lemnoase - componenta lemnoasă din structura plăcii de MDF (tocătura) putând fi achiziționată și de la terți; celelalte componente din structura plăcii de MDF (formaldehida) sunt impozabile separat, în condițiile aceluiași act normativ, astfel încât calcularea lor și în conținutul plăcii de MDF ar echivala cu o dublă impunere.

Expertul tehnic judiciar a reținut prin raportul de expertiză efectuat în cauză că standardul român (STAS 7149-86) în vigoare se referă la lemnul utilizat pentru fabricarea plăcilor de PAL și a plăcilor din fibre de lemn (MDF). Tocătura de lemn este menționată la categoria E. Tocătura este un sortiment de material lemnos obținut prin tocare și este utilizată ca materie primă în industria lemnului, conform STAS 435-83 (supliment de raport de expertiză, fila 1216).

Expertul parte arată că STAS 435-83 a fost modificat parțial prin STAS 844-2.

Aceste Standarde nu sunt depuse la dosar.

Expertul parte a arătat că în SR EN 844-2 nu mai apare termenul "tocătură".

Așa fiind, prima instanță a reținut, din probele administrate, că tocătura nu este un produs finit.

Conform Autorizației de mediu nr. 478 din 14 aprilie 2003 revizuită la 28.02.2007, activitatea autorizată este "fabricarea plăcilor din fibră de lemn tip MDF", produsele obținute sunt plăcile din fibră de lemn de medie densitate MDF și plăcile înnobilate, iar obținerea tocăturii este una din principalele faze ale procesului tehnologic ("depozitarea materiilor prime; tocare: pregătire tocătură, decojire lemn rotund; defibrare; încleierea și uscarea fibrei de lemn într-o coloană de uscare; formarea covorului de fibră, presarea covorului de fibră; condiționare plăci; finisare plăci; ambalare plăci; depozitare plăci; livrare."

Chiar dacă reclamanta vinde o parte din cantitatea de tocătură obținută către fabrici producătoare de celuloză, hârtie, etc., aceasta nu înseamnă că în procesul de fabricare al plăcilor de MDF, un prim produs finit obținut este tocătura.

În răspunsul la obiecțiunile formulate la raportul suplimentar de expertiză, expertul judiciar arată că tocătura este un sortiment de material lemnos din categoria E STAS 7149-86 și nu este un produs finit. Expertul citează definiția cuvântului "finit" din Dicționarul limbii române moderne, conform căreia "Finit= care a trecut prin toate fazele de transformare a materiei prime și poate fi întrebuințat în scopul pentru care a fost făcut; terminat".

Reclamanta a invocat prin acțiune Raportul final C 15/206 328/2005 din iunie 2006 - Soluții alternative la fabricarea ambalajelor pentru conformare cu cerințele europene.

Prima instanță a reținut însă că Raportul invocat se referă la valorificarea deșeurilor de ambalaje din lemn (lemn uzat), material ce "implică prelucrarea acestuia, dată fiind diferența semnificativă de calitate față de "lemnul proaspăt".

"Se poate utiliza lemnul uzat pentru fabricarea din placă de așchii (PAL) și plăci din fibre (MDF), dar în prealabil trebuie supus dezagregării în anumite condiții (abur, temperatură ridicată, adaos de substanțe chimice).

Pentru fabricarea plăcilor PAL se pot folosi paleții, tamburii pentru cabluri și toate tipurile de ambalaje din lemn.

"Utilizarea lemnului uzat la fabricarea plăcilor din fibră MDF este de dată mai recentă. În 1999 a intrat în funcțiune în SUA prima fabrică de MDF care utilizează exclusiv lemn uzat ca metrie primă și în perspectivă se vor realiza și alte fabrici în SUA și Olanda în proximitatea zonelor urbane aglomerate. Cerințele de calitate pentru materia primă sunt mai mari decât la fabricarea de PAL, dar se pot folosi cu succes paleții și tamburii pentru cabluri. Pregătirea lemnului uzat presupune într-o primă fază zdrobire, separare magnetică, tocire și sitare. Urmează o nouă separare a impurităților magnetice, separarea impurităților nonmagnetice, separarea fracțiunilor fină și mijlocie și extragerea din fracțiunea mijlocie a unor impurități (precum nisipul) prin cernere în curent de aer. Materialul cernut poate fi utilizat la producție de plăci din așchii (PAL) sau după alte operații la obținerea din placă de fibră (MDF).

Prima instanță a reținut, din probele administrate, că reclamanta utilizează lemn rotund la fabricarea plăcilor de MDF. Acesta nu este deșeu de lemn - lemn uzat.

Conform actului intitulat "Proces de producție MDF" depus de reclamantă la dosar (Anexa 5 a acțiunii, fila 153), "produsul inițial pentru producția plăcilor MDF este în primul rând lemnul rotund, care este decojit printr-o instalație de decojire și într-un final mărunțit în așchii printr-un tocător. De asemenea, sunt folosite pentru producție și așchii livrate extern, deșeuri, rebuturi plăci".

În concluzie, reclamanta a realizat, în perioada 30.12.2005- 10.05.2006, activitatea de "prelucrare a lemnului", contribuția de 3% prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. h) din O.U.G. nr. 196/2005 fiind calculată în mod corect la valoarea de vânzare a produselor obținute: plăcile MDF și MDF melaminat.

De asemenea, în perioada 11.05.2006 - 31.12.2009, reclamanta a "introdus masa lemnoasă într-un proces de prelucrare", în sensul art. 9 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 196/2005.

Conform Metodologiei aprobate prin Ordinul MMGA nr. 516/2006, pct. 16, prin "Proces de prelucrare a masei lemnoase" se înțelege:

"Activitatea desfășurată de operatorul economic, prin care se obțin din lemnul brut obținut în urma exploatării masei lemnoase pe picior produse destinate utilizării directe și/sau introducerii în circuitul economic".

Conform art. 9 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 196/2005, "în cazul vânzării de către proprietarul sau administratorul pădurii, după caz, a masei lemnoase pe picior sau a sortimentelor de lemn brut obținute în urma exploatării, contribuția la Fondul pentru mediu se stabilește prin aplicarea unui procent de 1% la valoarea de vânzare și se achită de cumpărătorul operator economic care introduce masa lemnoasă într-un proces de prelucrare".

Reclamanta achiziționează masă lemnoasă pe picior (arborii din pădure) și încheie contracte pentru exploatarea acesteia cu operatori economici autorizați pentru exploatarea lemnului pe picior.

Unul dintre aceste contracte este cel încheiat cu S.C. D. S.R.L. Aiud.

S.C. D. S.R.L. Aiud, în calitate de prestator, a exploatat 3052 m3 masă lemnoasă, cantitate achiziționată de reclamantă la licitația derulată de către Direcția Silvică Alba Iulia.

Prestatorul se obligă să livreze beneficiarului (reclamanta) 1240 tone de masă lemnoasă, din care 780 tone pentru producția de MDF și 460 tone pentru producția de PAL.

Conform art. 1, obiectul contractului este "exploatarea masei lemnoase, cu prestarea următoarelor servicii: Verificarea cantitativă și calitativă a masei lemnoase conform A.V.P. și autorizației de exploatare, H. material lemnos, Fasonare material lemnos, Scos, Apropiat, Sortare, Recepție și expediere material lemnos. Transport la sediul beneficiarului, Curățarea și reprimirea parchetelor conform normelor tehnice în vigoare".

Din anexa la Contractul nr. x din 09 ianuarie 2006, rezultă că lemnul pentru MDF este:

"lemn rotund sau despicat, tăiat la ambele capete, fără înfurciri, fără putregai (nu se admit rupturi la capete), cu lungimi între 0,5 și 3 m, se admit speciile: brad, pin, molid, carpen, frasin, paltin, jugastru. Nu se admite sub nicio formă prezența putregaiului".

Conform pct. 18 din Anexa 1 a Ordinului MMGA nr. 578/2006, prin "sortiment de lemn brut" se înțelege "lemn rotund sau despicat, rezultat în procesul de exploatare forestieră, care corespunde prevederilor unui document tehnic normativ de calitate".

Prin folosirea lemnului brut în procesul de fabricare a MDF, reclamanta "introduce masa lemnoasă într-un proces de prelucrare", în sensul art. 9 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 196/2005, desfășurând o activitate "prin care se obțin din lemnul brut obținut în urma exploatării masei lemnoase pe picior produse destinate utilizării directe și/sau introducerii în circuitul economic"- pct. 16 din Ordinul MMGA nr. 578/2006.

Conform art. 8 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 73/2000 privind Fondul pentru mediu, modificată prin Legea nr. 333/2004, constituie venit la Fondul pentru mediu "o cotă de 2% din valoarea substanțelor chimice periculoase comercializate de producători și importatori, prevăzute în anexa nr. 3, mai puțin cele utilizate la producerea medicamentelor".

Reclamanta a produs și comercializat formaldehidă în perioada 01.01.2005 - 29.12.2005, perioadă în care această substanță se afla în lista cuprinzând substanțele chimice periculoase.

Reclamanta nu a declarat și nu a virat obligațiile de plată datorate pentru anul 2005, iar această situație de fapt nu este contestată în speță.

Obligațiile de plată suplimentate stabilite la inspecția fiscală sunt în sumă de 922 RON . Au fost calculate accesorii până la data de 14.06.2011.

Reclamanta a invocat plățile efectuate în perioada 2006 - 2009 la bugetul fondului pentru mediu și a susținut că impunerea este nelegală, în condițiile în care a operat de drept compensarea între sumele datorate în 2005 (la datele de 25 ale lunii în curs, conform legii care reglementează exigibilitatea obligației de plată a contribuției respective) și cele plătite de societate în perioada 2006- 2009 fără a fi datorate.

Pe de altă parte, arată că accesoriile sunt stabilite în mod greșit de la data expirării termenului legal de plată (datele de 25 ale lunii următoare pentru care contribuția era datorată, conform art. 44 din Ordinul nr. 578/2006) până la 14.06.2011, deoarece acestea erau datorate doar până la data intervenirii compensării.

La data de 25 ianuarie 2006 au devenit, în mod individual, scadente toate obligațiile de plată aferente anului 2005.

Ca urmare, societatea datora accesorii pentru achitarea cu întârziere a contribuțiilor aferente anului 2005 până la data plății efective.

Aceleași critici sunt invocate de reclamantă și în ceea ce privește achitarea unor sume ce reprezintă plata contribuției de 1% (contribuție analizată la pct. 1B) în luna mai 2007.

Reclamanta a depus o declarație privind contribuția de 1% la Fondul pentru mediu în luna mai 2006, declarând și achitând suma de 624 RON (fișa firmei, fila 145).

În perioada iunie 2006 - aprilie 2007 nu a depus declarații și nu a achitat nicio sumă cu acest titlu.

Organele fiscale au reținut că reclamanta avea obligația de a declara și de a plăti următoarele sume, reprezentând contribuția de 1% (anexa 8 la RIF, fila 131) în sumă de 11.05.2006- 04.2007= 25.546 RON, sumă pentru care organele fiscale au calculat accesorii, până la data de 14.06.2011.

Astfel cum rezultă din declarația privind obligațiile la Fondul pentru mediu, perioada de raportare - luna 05, anul 2007- fila 1381, în luna mai 2007, S.C. A. S.A. a declarat și a plătit suma de 54.149 RON, din care 20 RON pentru "chimice" (contribuția de 2% analizată la pct. 1C), și 54.129 RON pentru "lemn" (contribuția de 1%).

În continuare, reclamanta a declarat și virat până în anul 2009, o cotă de 2% din valoarea formaldehidei comercializate pe piața națională - suma de 512 RON, fără să aibă o obligație legală în acest sens (începând cu data de 30.12.2005, substanța chimică respectivă nu mai era clasificată ca fiind periculoasă pentru mediu în actele normative privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și preparatelor chimice periculoase).

Conform art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 196/2005, sumele prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. f) se declară și se plătesc lunar până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care s-a desfășurat activitatea.

Conform art. 44 din Ordinul MMGA, contribuția prevăzută la art. 9 alin. (1) lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 105/2006, se declară și se plătește lunar până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care operatorul economic a cumpărat masa lemnoasă pe picior și/sau sortimentele de lemn brut obținute în urma exploatării.

În perioada iunie 2006 - aprilie 2007, reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de a declara și plăti contribuția de 1%.

În cauză, au fost avute în vedere și prevederile art. 12 alin. (1)- (3) din O.U.G. nr. 196/2005, art. 79 alin. (1) și (3) din O.G. nr. 92/2003, art. 83 și art. 84 alin. (1) și (6) din O.G. nr. 92/2003.

În condițiile neîndeplinirii obligației legale de a depune declarații lunare/declarații fiscale rectificative, în mod corect organele fiscale au procedat la stabilirea obligațiilor fiscale și la emiterea deciziei de impunere.

Imputația plăților privește executarea obligațiilor stabilite prin titlul de creanță (declarații sau decizie de impunere).

Conform apărărilor formulate de pârâtă, în condițiile în care societatea a declarat și a virat suma de 512 RON ca fiind obligația aferentă perioadei 2007-2009 (contribuția de 2%), iar controlul a stabilit ca nu există obligații de plată pentru această perioadă, suma de 512 RON va fi luată în calcul pentru achitarea altor obligații de plată declarate și neachitate de societate, inclusiv accesoriile aferente acestora. Dacă obligațiile de plată declarate au fost achitate în totalitate, inclusiv accesoriile aferente, sumele virate în plus vor compensa obligații de plată stabilite de control.

Obligațiile de plată la Fondul pentru mediu pentru perioada ianuarie 2005 - decembrie 2005 (contribuția de 2%), respectiv cele suplimentare privind contribuția de 1%, au fost stabilite de organele de control la inspecția fiscală și devin exigibile la data comunicării deciziei de impunere.

Ca urmare, compensarea nu putea opera anterior.

De asemenea, prima instanță a avut în vedere prevederile art. 119 alin. (1) și art. 120 din O.G. nr. 92/2003.

Din coroborarea acestor dispoziții legale rezultă că în mod corect accesoriile au fost calculate începând cu ziua imediat următoare scadenței creanței fiscale pentru care s-a stabilit diferența.

În raportul de inspecție fiscală s-a reținut că în perioada 1 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2009 societatea a introdus pe piața națională pal, pal melaminat, mdf. și mdf. melaminat (din producția proprie) și hârtie melaminată, diverse piese de schimb (cabluri, cuțite, pânza fierăstrău, curele, etc.), amidor, bisulfit, melamină - prin achiziții de pe piața externă.

Aceste bunuri aveau ca ambalaje: saci, cutii individuale sau colective din hârtie carton; saci, big bags-uri, pungi și folie de paletizare din material plastic; butoaie metalice și paleți din lemn ca ambalaj de transport.

Pentru bunurile produse de societate (mdf, mdf melaminat, pal și pal melaminat) ambalajele introduse pe piața națională sunt colțare din carton, plăci de protecție din carton, benzi de legare din metal și traverse din material lemnos pentru susținerea mărfii.

Pentru cantitatea de ambalaje aferentă bunurilor introduse pe piața națională, societatea are obligația de plata la bugetul Fondului pentru mediu a unei sume de 0,5 RON/1 leu/2 RON/kg din greutatea acestora.

La data începerii inspecției fiscale, societatea avea o evidență parțială a cantităților de ambalaje introduse pe piața națională, respectiv doar a ambalajelor aferente bunurilor achiziționate de pe piața externă și o evidență a deșeurilor de ambalaje gestionate.

Societatea nu a declarat și nu a virat obligațiile de plată datorate la bugetul Fondului pentru mediu pentru cantitățile de ambalaje introduse pe piața națională în anii 2005 și 2006.

Începând cu luna mai 2007, societatea declară cantitățile de ambalaje introduse lunar pe piața națională, cât și obligațiile de plată datorate pentru anii 2007, 2008 și 2009, așa cum rezulta și din fișa firmei - anexa nr. 18.

Obligațiile de plată aferente anilor 2007, 2008 și 2009, declarate de societate, au fost achitate, conform fișei firmei - anexa nr. 18.

Societatea a valorificat prin reciclare deșeuri de ambalaje din lemn (paleți) și deșeuri din hârtie carton, prin introducerea lor în procesul de producție.

Societatea a considerat că a valorificat deșeuri de ambalaje din hârtie- carton, material plastic și metal, prin încredințarea acestor deșeuri către S.C. I. S.A., S.C. J. S.A., S.C. K. S.A., S.C. L. S.R.L., S.C. M. S.R.L.

Organele de control au stabilit baza de impunere pentru perioada ianuarie 2005 - decembrie 2009, bază care reprezintă întreaga cantitate de ambalaje introdusă pe piața națională prin bunurile ambalate proprii sau achiziționate de pe piața externă.

La stabilirea cantităților de ambalaje introduse pe piața națională, pe tipuri de material, aferente fiecărui produs in parte, s-au luat în calcul greutățile ambalajelor stabilite prin procesul-verbal de cântărire înregistrat la S.C. A. S.A. cu nr. 17087 din 08 octombrie 2010, Anexa nr. 14 a raportului de nspecție.

Situația centralizată privind greutatea ambalajelor introduse pe piața națională precum și cantitățile valorificate/reciclate sunt prezentate în Anexele nr. 11 și 12 la raportul de inspecție; au fost luate în calcul ca fiind reciclate, în perioada ianuarie 2005 - februarie 2006, deșeurile de ambalaje din lemn (paleți), aferente bunurilor ambalate importate, prin introducerea lor in procesul de producție al plăcilor de mdf și mdf melaminat. Au fost luate in calcul ca fiind reciclate, în perioada martie 2007 - decembrie 2009 deșeurile de ambalaje din hârtie carton și lemn, aferente bunurilor ambalate introduse pe piața națională, deoarece au fost introduse în procesul de producție al plăcilor de pal și pal melaminat. Având în vedere că pentru anii 2005 și 2006 societatea nu a declarat obligațiile de plată datorate, acestea au fost stabilite de organul de control cu titlu de diferențe.

Pentru anii 2007, 2008 și 2009 organele de control au stabilit, pentru cantitatea de ambalaje introdusă pe piața națională, obligații suplimentare de plata de 637.707 RON, 1.378.059 RON și 1.117.510 RON. Aceste obligații suplimentare au rezultat deoarece societatea a luat în considerare, la stabilirea obligațiilor de plata datorate, o cantitate de ambalaje mai mică decât cea efectiv introdusă pe piața națională;

Obligațiile de plată pentru perioada ianuarie 2005 - decembrie 2009, stabilite de organele de control, sunt în total de 3.434.901 RON (din care 372.307 RON obligații declarate de societate și 3,062.594 RON diferențe suplimentare constatate) din care au fost calculate majorări de întârziere și penalități de întârziere pentru obligațiile de plată stabilite cu titlu de diferență, calculate până la data de 14.06.2011.

Prima instanță a reținut că taxele/contribuțiile pentru ambalajele introduse pe piața națională sunt:

Prima instanță a avut în vedere: art. 8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 73/2000 privind Fondul pentru mediu, forma în vigoare la 01.01.2005, precum și H.G. nr. 349/2002, forma în vigoare la data de 01.01.2005 (cu modificările aduse prin H.G. nr. 899/2004) - art. 13, art. 14 și Anexa 4 la H.G. nr. 349/2002, Anexa 1 din H.G. nr. 899/2004 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 349/2002 privind gestionarea ambalajelor și deșeurilor de ambalaje, în care sunt definiți termenii de "reciclare", respectiv "valorificare", Anexa II B a O.U.G. nr. 78/2000 (în vigoare la 01.01.2005), Anexa 1A din O.U.G. nr. 78/2000 (parțial), Anexa 2 din O.U.G. nr. 16/2001 privind gestionarea deșeurilor industriale reciclabile.

Astfel, prima instanță a reținut că taxa prevăzută de art. 8 lit. d) (suma de 5000 RON (rol)/kg din greutatea ambalajelor introduse pe piața națională) nu se datorează în cazul îndeplinirii obiectivelor anuale de valorificare și reciclare.

Faptul că trebuie să fie îndeplinite ambele obiective - atât valorificarea, cât și reciclarea - rezultă fără echivoc din dispozițiile legale.

Împrejurarea că printre operațiunile prevăzute de lege ca reprezentând "valorificare" se numără și operațiuni care presupun "reciclarea" înseamnă că obiectivul de valorificare poate fi atins și prin reciclare.

Obiectivul de valorificare (minim 30% din greutatea deșeurilor de ambalaje) putea fi îndeplinit printr-una sau mai multe operațiuni din cele enumerate în Anexa IIB: utilizarea ca material combustibil sau ca mijloc de producere a energiei; reciclarea; (…) stocarea de deșeuri în scopul de a fi supuse uneia dintre operațiunile menționate la pct. 1 - 12, exclusiv depozitarea temporară înaintea colectării, în zona de producere.

Obiectivul de reciclare (minim 20% din greutatea totală a materialelor de ambalaj) putea fi îndeplinit doar prin reprelucrarea într-un proces de producție a deșeurilor de ambalaje pentru a fi folosite în scopul inițial sau pentru alte scopuri.

Dacă deșeurile din ambalaje au fost încredințate în vederea reciclării, atunci aceste cantități vor fi avute în vedere și la îndeplinirea obiectivului de valorificare (reciclarea fiind una dintre operațiunile de valorificare).

Dacă deșeurile au fost încredințate în vederea valorificării, dacă valorificarea se face printr-una dintre celelalte operațiuni care nu implică reciclarea, atunci cantitățile respective nu pot fi avute în vedere la stabilirea îndeplinirii obiectivului de reciclare.

În cauză, prima instanță a avut în vedere la interpretarea normelor legale și evoluția în timp a reglementării. La data publicării, H.G. nr. 349/2002 privind gestionarea ambalajelor și deșeurilor de ambalaje stabilea obiectivele anuale de recuperare și reciclare.

S-a reținut că procentul obiectivului de recuperare se aplica la greutatea deșeurilor de ambalaje, iar procentul corespunzător reciclării se aplica la greutatea totală a materialelor de ambalare conținute în deșeurile de ambalaje recuperate (cu un procent minim de 15% din greutatea fiecărui tip de material de ambalare).

Astfel, procentul de reciclare se raporta la rezultatul obținut prin aplicarea procentului de recuperare la întreaga cantitate de deșeuri de ambalaje.

În schimb, odată cu intrarea în vigoare a H.G. nr. 899/2004, obiectivele anuale stabilite: valorificarea și reciclarea - se raportează astfel:

Valorificarea - la greutatea deșeurilor de ambalaje, iar reciclarea la "greutatea totală a materialelor de ambalaj conținute în deșeurile de ambalaj, cu un procent minim de 15% din greutatea fiecărui tip de material de ambalaj" (art. 1 pct. 11 al H.G. 899/2004, de modificare a art. 13 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 349/2002).

Deci procentul minim se raportează la greutatea totală a materialelor de ambalaj conținute în deșeurile de ambalaj, și nu la rezultatul obținut prin aplicarea procentului de valorificare la întreaga cantitate de deșeuri de ambalaje.

H.G. nr. 349/2002, modificată prin H.G. nr. 899/2004, a fost abrogată prin H.G. nr. 621/2005, care a intrat în vigoare la 20.07.2005, iar art. 16 din H.G. nr. 621/2005 a fost avut în vedere în forma în vigoare până la 10.01.2007, (data intrării în vigoare a H.G. 1872/2006),

Totodată, au fost avute în vedere prevederile art. 17 alin. (1) și (4) ȘI ART. 31, ANEXA 4 referitoare la etapizarea obiectivelor de valorificare sau incinerare în instalații de incinerare cu recuperare de energie și, respectiv, reciclare pentru operatorii economici prevăzuți la art. 16 alin. (1) pentru perioada 2005 - 2013 și Anexa 1 H.G. n r.621/2005 - pct. 1

Din coroborarea dispozițiilor legale, prima instanță a reținut că trebuie să fie îndeplinite ambele obiective - atât valorificarea, cât și reciclarea.

Cantitatea totală de deșeuri de ambalaje valorificată, respectiv reciclată, în vederea îndeplinirii fiecăruia dintre cele două obiective, se raportează la cantitatea totală de deșeuri de ambalaje generată.

Reciclarea este una dintre operațiunile de valorificare.

Dacă deșeurile au fost încredințate în vederea valorificării, dacă valorificarea se face printr-una dintre operațiunile care nu implică reciclarea, atunci cantitățile respective nu pot fi avute în vedere la stabilirea îndeplinirii obiectivului de reciclare.

Dispozițiile art. 8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 73/2000 privind Fondul pentru mediu au fost abrogate prin O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, care a intrat în vigoare la 30.12.2005.

Conform art. 9 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, (forma inițială), se constituie venit la Fondul pentru mediu: o taxă de 1 leu (RON)/kg din greutatea ambalajelor introduse pe piața națională de către producătorii și importatorii de bunuri ambalate și ambalaje de desfacere.

Conform art. 10 alin. (2):

"Taxele prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. d) (…) se plătesc numai în cazul neîndeplinirii obiectivului de valorificare a deșeurilor de ambalaje(…) prevăzute în legislația în vigoare, plata făcându-se pe diferența dintre obiectivul anual și obiectivul realizat efectiv de către operatorii economici responsabili".

La data de 14.06.2006 a intrat în vigoare Ordinul Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor nr. 578/2006 pentru aprobarea Metodologiei de calcul al contribuțiilor și taxelor datorate la Fondul pentru mediu, avându-se în vedere și art. 33 din ordin.

De asemenea, prima instanță a avut în vedere prevederile 16 alin. (2) din H.G. 621/2005, art. 34 din Ordinul nr. 578/2006, H.G. nr. 1872/2006 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje a intrat în vigoare la 10.01.2007, art. 16 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 621/2005, astfel cum a fost modificat prin H.G. nr. 1872/2006.

H.G. nr. 1872/2006 modifică anexa 4 a H.G. nr. 621/2005 în sensul că etapizarea obiectivelor de valorificare sau incinerare în instalații de incinerare cu recuperare de energie și de valorificare prin reciclare, globale și pe tip de material de ambalare, pentru operatorii economici prevăzuți la art. 16 alin. (1) pentru perioada 2007 - sfârșitul anului 2013.

Prima instanță a avut în vedere și O.G. nr. 25/2008. În cauză, reclamanta a susținut că a realizat efectiv obiectivul anual de valorificare/reciclare pentru perioada supusă controlului.

În vederea realizării acestui obiectiv, reclamanta a valorificat deșeurile de ambalaje prin predarea acestora unor societăți specializate: S.C. I. S.A., S.C. J. S.A., S.C. K. S.A., S.C. L. S.R.L., S.C. M. S.R.L.

Organele de control/de soluționare a contestației administrative au reținut că agenții economici care au preluat deșeurile nu au calitatea de agenți reciclatori - "Societatea a considerat în mod eronat că a valorificat și reciclat deșeuri de ambalaje prin predarea acestora către S.C. I. S.A., S.C. J. S.A., S.C. K. S.A., S.C. L. S.R.L., S.C. M. S.R.L., întrucât o persoană juridică autorizată ca valorificator nu ar fi în mod automat și reciclator".

De asemenea, au reținut că în contractele încheiate cu acești agenți economici nu se menționează că preluarea deșeurilor a fost făcută în scopul îndeplinirii obiectivului anual de valorificare.

Având în vedere considerentele reținute în interpretarea dispozițiilor legale aplicabile, prima instanță a apreciat că în mod corect organele de control au reținut că "toți contribuabilii responsabili față de Fondul pentru Mediu au obligația legală de a-și îndeplini în mod distinct atât obiectivul de valorificare cât șl obiectivul de reciclare".

În raportul de expertiză tehnică judiciară efectuată de expert în Ecologie și protecția mediului N. s-a reținut că din înscrisurile prezentate de reclamantă rezultă că aceasta nu deține evidențe complete cu privire la deșeurile de ambalaje introduse pe piața națională pentru întreaga perioadă supusă controlului.

Conform constatărilor acestuia, reclamanta nu face distincție între obiectivele anuale de gestionare a ambalajelor și a deșeurilor din ambalaje prin reciclare și valorificare, separat pentru fiecare tip de material, făcându-se referire numai la reciclare.

În unele cazuri, se însumează toate cantitățile de deșeuri de ambalaje pe agenți economici și pe ani, fără a se face distincție în funcție de tipul de material (hârtie-carton, lemn, metal sau plastic).

Pe documentele de livrare/recepție a ambalajelor și deșeurilor de ambalaje nu se menționează deloc scopul livrării/preluării acestora la/de la agenții economici valorificatori, și nici metoda de valorificare.

În răspunsurile furnizate de reclamantă nu se regăsesc situațiile eliberate de operatorii economici valorificatori prin care să se evidențieze distinct cantitățile de deșeuri de ambalaje valorificate, pe tip de material, dinte cele preluate de la operatorii economici responsabili, precum și metoda de valorificare, ci doar unele adrese similare ca și conținut, emise de agenții economici valorificatori, toate datate 25.07.2011, deci ulterior finalizării controlului fiscal.

Declarațiile privind obligațiile la Fondul pentru mediu pentru perioada supusă controlului nu respectă cerințele legale în vigoare la acea dată, neconținând cantitățile de ambalaje și deșeuri din ambalaje valorificate lunar și nici metoda de valorificare.

Reclamanta nu a depus declarațiile lunare de impunere fiscală pentru perioada 01.01.2005 - 30.04.2007.

Contractul nr. x din 01.02.2007 încheiat între S.C. M. și reclamanta A. privește "furnizarea de produse"- deșeuri de hârtie și carton, respectiv deșeuri mase plastice, în schimbul prețului convenit, plătibil furnizorului (A.) de către achizitor (S.C. M.).

Din acest contract nu rezultă că furnizarea deșeurilor se realizează de către reclamantă în calitate de operator economic responsabil, către achizitor, în calitatea acestuia de operator economic valorificator; nu rezultă că achizitorul și-ar fi asumat vreo altă obligație în afară de plata prețului.

În actele întocmite în executarea contractului nu este inserată mențiunea că deșeurile sunt încredințate de către operatorul economic responsabil operatorului economic valorificator în scopul îndeplinirii obiectivului anual de valorificare a deșeurilor de ambalaje, conform art. 33 alin. (1) lit. b), alin. (3) și alin. (4) din Ordinul nr. 578/2006.

Conform acestor dispoziții legale, mai sus menționate, în cazul realizării obiectivului anual de valorificare a deșeurilor de ambalaje în mod individual prin încredințarea unui operator economic valorificator, operatorul economic responsabil are anumite obligații: de a întocmi situația privind deșeurile de ambalaje generate și a propriilor ambalaje preluate/colectate de pe piața națională pe tip de material; situația privind valorificarea deșeurilor de ambalaje/contractul încheiat cu un operator economic valorificator, în scopul îndeplinirii obiectivului anual de valorificare a deșeurilor de ambalaje; de a prezenta situația eliberată de către operatorul economic valorificator, prin care să se evidențieze distinct cantitățile de deșeuri de ambalaje valorificate, pe tip de material, dintre cele preluate de la operatorii economici responsabili, precum și metoda de valorificare.

Îndeplinirea acestor obligații asigură dovedirea realizării obiectivului anual de valorificare, constituind "documente justificative" (art. 33 alin. (3).

De asemenea, reclamanta avea obligația de a menționa în documentele de însoțire a deșeurilor de ambalaje dacă încredințarea spre valorificare a acestora se face în scopul îndeplinirii obiectivului anual de valorificare a deșeurilor de ambalaje.

Astfel se asigură o evidență în concret a cantităților de deșeuri de ambalaje care urmează să fie luate în considerare la verificarea îndeplinirii obiectivului anual.

Este adevărat că dispozițiile legale nu impun verificarea de către furnizor a autorizării agentului economic care preia deșeurile în vederea valorificării.

Însă dacă achizitorul își asumă prin contract obligația de valorificare/reciclare în vederea îndeplinirii de către furnizor a obiectivului anual de valorificare/reciclare a deșeurilor de ambalaje, acesta are obligația de a îndeplini toate condițiile legale, inclusiv autorizarea sa, și are în sarcină respectarea obligațiilor pe care legea le impune în cazul încredințării de către operatorii economici responsabili a deșeurilor de ambalaje unui operator economic valorificator, în realizarea de către primii a obiectivului anual de valorificare a deșeurilor de ambalaje.

Conform autorizației de mediu nr. H.G.-372 din 17 octombrie 2006, S.C. M. S.R.L. este autorizată pentru desfășurarea activității de recuperare deșeuri și resturi nemetalice reciclabile.

Conform pct. 4. "deșeurile valorificate", deșeurile de hârtie și carton sunt valorificate prin agenți economici autorizați în reciclarea acestor deșeuri: S.C. O. S.A. Petrești și S.C. P. S.A. Suceava, ia deșeurile din mase plastice prin S.C. Q. S.A. Jebel.

Reclamanta S.C. A. a încheiat cu S.C. L. S.R.L. contractul de vânzare-cumpărare din 01.06.2006 conform căruia reclamanta vinde și S.C. L. cumpără "deșeuri refolosibile, în condițiile legislației în vigoare" (deșeuri fier vechi).

Din contract nu rezultă că vânzarea deș