ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3186/2017

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 17.12.2015, reclamanții Centrul Național de Formare Profesională a Personalului Propriu din cadrul ANOFM, în calitate de Beneficiar și Lider de Parteneriat, A. S.R.L. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane și Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - Organismul Intermediar POSDRU:

- anularea în parte a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/RI din 05.05.2015 emis de OIPOSDRU, aferent Cererii de rambursare nr. 2 versiunea 1 din 10 iulie 2014, în ceea ce privește nevalidarea la rambursare a sumei de 13.716 RON, astfel: 5.264 RON pentru Partenerul 1 A. S.R.L., reprezentând cheltuieli cu venitul net, impozitul, contribuțiile datorate de angajat și angajator aferente lunii Martie 2014 pentru experții C., D. și E., și 8.452 RON pentru Partenerul 2 B., reprezentând cheltuieli cu venitul net, impozitul, contribuțiile datorate de angajat și angajator aferente lunii Februarie 2014 și Martie 2014 pentru experții F. și G., pentru motivul că s-a depășit tariful orar din bugetul detaliat aprobat, aferent cheltuielilor cu resursa umană;

- anularea Deciziei nr. 1750 din 25 iunie 2015 privind soluționarea contestației formulate de Beneficiarul finanțării CNFPPP Râșnov împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. x/RI din 05.05.2015;

- constatarea caracterului eligibil al tuturor cheltuielilor solicitate la rambursare prin Cererea de rambursare nr. 2 versiunea 1 din 10.07.2014, reprezentând cheltuieli efectuate în legătură cu salariile experților Partenerului 1 și Partenerul 2 implicați în Proiect pentru luna Februarie 2014 și Martie 2014.

- obligarea pârâților la rambursarea și plata către Beneficiar a sumei de 13.716 RON, din care 5.264 RON reprezentând cheltuieli eligibile efectuate în cadrul Proiectului POSDRU/124/4.2/S/129837 - "Formare profesională continuă - Calitate în SPO", aferente salariului net, impozitului și contribuțiilor salariale pentru experții Partenerului 1 implicați în activitățile Proiectului în luna Martie 2014 și 8.452 RON reprezentând cheltuieli eligibile efectuate în cadrul Proiectului POSDRU/124/4.2/S/129837 - "Formare profesională continuă - calitate în SPO", aferente salariului net, impozitului și contribuțiilor salariale pentru experții Partenerului 2 implicați în activitățile Proiectului în luna Februarie 2014 și cheltuieli eligibile efectuate pentru experții Partenerului 2 implicați în activitățile Proiectului, aferente salariului net Martie 2014.

- obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente sumei de 13.716,00 RON, calculată de la data emiterii Procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. x/RI din 05.05.2015 și până la data plății efective a sumelor reprezentând cheltuieli eligibile refuzate în mod nelegal la rambursare.

Prin sentința nr. 43 din 23 martie 2016, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile inadmisibilității, lipsei calității procesuale pasive și prematurității acțiunii, invocate de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene.

A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții Centrul Național de Formare Profesională a Personalului Propriu din cadrul Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, A. S.R.L. și B., a anulat în parte Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/RI din 05.05.2015, aferent Cererii de rambursare nr. 2 versiunea 1 din 10 iulie 2014, în ceea ce privește nevalidarea la rambursare a sumei de 13.716 RON, a anulat în tot Decizia nr. 1750 din 25 iunie 2015 privind soluționarea contestației administrative și a constatat caracterul eligibil al sumei solicitate la rambursare prin cererea de rambursare nr. 2 versiunea 1 și a obligat pârâții Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Ministerul Fondurilor Europene la plata sumei de 13.716,00 RON.

A respins cererea de obligare a pârâților la plata dobânzii aferente sumei de 13.716,00 RON și a obligat pârâții la plata sumei de 420 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin Contractul de finanțare POSDRU/124/4.2/S/129837 înregistrat sub nr. x din 30 decembrie 2013, s-a acordat reclamantului Centrul Național de Formare Profesională a Personalului Propriu din cadrul ANOFM, de către OIPOSDRU Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, finanțare nerambursabilă pentru implementarea de către parteneriatul format din Centrul Național de Formare Profesională a Personalului Propriu din cadrul ANOFM, A. S.R.L. și B., a proiectului "Formare profesională continuă - Calitate în SPO"

Organismul Intermediar a procedat la efectuarea unei verificări documentare și faptice cu privire la încălcarea prevederilor Ghidul Solicitantului Condiții Generale 2013, echipa de control constatând faptul că, pentru experții partenerilor A. S.R.L. și Asociația "B." s-a depășit tariful orar stabilit în bugetul detaliat aprobat, aferent cheltuielilor cu resursa umană solicitate la rambursare în CR2 versiunea 1 din 10 iulie 2014.

Pentru experții partenerilor A. S.R.L. și Asociația "B." s-a avut în vedere că activitatea zilnică este efectuată parțial.

Dacă activitatea zilnică a experților este efectuată parțial, decontarea se determină în baza retribuției echivalente pe oră, luând ca punct de referință ziua de lucru de opt ore și o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună.

S-a arătat în Procesul-verbal nr. x/RI din 05.05.2015 emis de pârâtul MMFPSPV OIPOSDRU că cheltuielile cu personalul implicat în implementarea proiectului trebuie să îndeplinească cumulativ cerințele menționate în: Ghidul Solicitantului Condiții Generale -2013, subcapitolul 3.1.4 Plafoanele maxime de referință ale cheltuielilor cu personalul, Bugetul detaliat al proiectului anexă la contractul de finanțare POSDRU/124/4.2/S/129837 și Contractul individual de muncă, pentru determinarea retribuției echivalentă pe oră, pentru activitatea zilnică.

Ca temei de drept al neregulii constatate prin procesul-verbal au fost reținute următoarele:

- Ghidul Solicitantului Condiții Generale 2013, capitolul 3.1.4 Plafoanele maxime de referință ale cheltuielilor cu personalul

- H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, cu modificările și completările ulterioare, art. 2 alin. (1), lit. c)

- Ordinul comun al Ministrului muncii, familiei și protecției sociale și al Ministrului finanțelor publice nr. 1117/2170/2010 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate și al listei cheltuielilor eligibile în cadrul operațiunilor finanțate prin POSDRU 2007-2013, cu modificările și completările ulterioare

- Contractul de finanțare POSDRU/124/4.2/S/129837, art. 4 - Eligibilitatea cheltuielilor.

Prin Decizia nr. 1750 din 25 iunie 2015 (fl. 81-84), a fost respinsă contestația Centrului Național de Formare Profesională.

Analizând excepțiile invocate de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, instanța le-a considerat neîntemeiate, reținând că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile față de emitentul actului atacat, alternativă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Fondurilor Europene, chiar dacă nu este emitentul actului contestat și nici organ ierarhic superior, calitatea lui procesuală rezidă în rolul de Autoritate de management conferit de O.U.G. nr. 9/2014 acestui minister pentru Programul operațional sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, având responsabilitatea gestionării și implementării asistenței financiare nerambursabile;

Cât despre prematuritatea capătului de cerere privind rambursarea și plata sumei de 13.716 RON respinse la rambursare, constând în aceea că rambursarea oricăror sume este condiționată de acordul prealabil al Organismului Intermediar, care nu a fost emis încă, acestea sunt aspecte administrative, fiecare dintre cele două autorități urmând ca, în cazul admiterii acțiunii, să-și îndeplinească obligațiile stabilite prin lege.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că în Bugetul proiectului sintetic și detaliat nu este specificată norma zilnică de lucru, ci doar costul lunar, ceea ce înseamnă că evaluarea muncii expertului nu se face raportat la orele prestate zilnic, ci acestuia i se cuvine o sumă globală pentru realizarea normei lunare. De altfel, specificul activității nu permite stabilirea unui program de lucru de 8 ore, acesta fiind, conform contractelor individuale de muncă, inegal și flexibil, în funcție de graficul de implementare a activităților proiectului și realizarea efectivă a activităților.

A considerat instanța că această interpretare este susținută chiar de conduita autorității pârâte care, în Ghidul solicitantului Condiții Generale 2014, subcapitolul 3.1.4, introduce precizarea suplimentară: "(…) în cazul în care activitatea zilnică este efectuată parțial, decontarea se va determina în baza retribuției echivalente pe oră, luând ca punct de referință ziua de lucru de opt ore și o medie de 21 de zile lucrătoare pe luna, astfel că remunerația lunară se calculează proporțional în raport cu timpul lucrat".

Plata experților trebuie să se încadreze în nivelurile maximale ale remunerării lunare pentru personalul din cadrul echipei de implementare și a personalului auxiliar/administrativ, condiție care a fost îndeplinită, nici unul dintre experți nefiind remunerat cu depășirea lor plafonului maxim de decontare.

În ceea ce privește cererea de obligare a pârâților la plata dobânzii legale aferente sumei de 13.716 RON, instanța a reținut că dispozițiile O.G. nr. 9/2000 și ale O.G. nr. 13/2011, care reglementează dobânda legală și, respectiv, dobânda legală remuneratorie, nu sunt incidente în cauză, față de prevederile cu caracter special aplicabile în materie fiscală, prin urmare reclamanții nu sunt îndreptățiți la dobânda legală.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâtul Ministerul Muncii și Justiției Sociale (fost Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - OIPOSDRU), pentru următoarele motive de casare:

- Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei - art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.:

A arătat recurentul că motivarea sentinței este insuficientă, nu cuprinde o expunere amănunțită a motivelor de fapt și de drept care au condus la adoptarea soluției și a aspectelor din cerere sau mijloacele de apărare ale părților care s-au înlăturat, deși obligativitatea motivării hotărârii judecătorești constituie o condiție pentru un proces echitabil, exigență prevăzută de art. 21, alin. (3) din Constituția României și art. 6, alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Instanța nu a motivat admiterea capătului de cerere referitor la constatarea caracterului eligibil al tuturor cheltuielilor eligibile solicitate la rambursare prin cererea de rambursare nr. 2 (versiunea 1), astfel că sentința nu cuprinde niciun temei concret care să ducă la concluzia că instanței de judecată îi este permisă o astfel de constatare a caracterului eligibil.

În baza Ordinului nr. 600/2008 pentru aprobarea unor acorduri de delegare de funcții privind implementarea Programului Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013" și a prevederilor actelor adiționale la aceste acorduri, Direcția OI din cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice are competența și atribuțiile de a se pronunța cu privire la eligibilitatea cheltuielilor aferente proiectelor gestionate.

Instanța de judecată, investită fiind în acest cadru procesual, trebuia să analizeze legalitatea eligibilității/neeligibilității sumelor aferente cererii de rambursare nr. 2 versiunea 1, ținând cont de cadrul legal și limitele investirii, și nu să constate caracterul eligibil al cheltuielilor efectuate.

- Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material - art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.:

Un prim aspect de aplicare greșită a legii îl reprezintă modul de interpretare a aspectelor specifice punctului 1.3 din Ghidul Solicitantului, Condiții Generale 2013.

Prin sentință, instanța interpretează în mod eronat că: "Ipoteza avută în vedere de textul legal este aceea a unui expert angajat cu normă întreagă (8 ore pe zi/21 de zile pe lună), care efectuează numai parțial activitatea zilnică, remunerația ce i se cuvine fiind calculată proporțional cu timpul lucrat".

O astfel de opinie conduce la eludarea punctului 1.3. din Ghidul Solicitantului - Condiții Generale 2013.

Un al doilea aspect privind aplicarea greșită a legii este acela că instanța a precizat că,, evaluarea muncii expertului nu se face raportat la orele prestate zilnic, ci acestuia i se cuvine o sumă globală pentru realizarea normei lunare", interpretare ce conduce la încălcarea prevederilor Ordinului nr. 1069/2013, prin care a fost aprobat Ghidul Solicitantului Condiții Generale 2013.

De asemenea, în ordin se prevede că "Pentru persoanele angajate (raporturi de muncă sau raporturi de serviciu) sunt eligibile inclusiv cheltuielile cu concediul de odihnă al salariaților implicați, corespunzător timpului efectiv lucrat pentru angajator în implementarea proiectului cu respectarea prevederilor Codului Muncii și a legislației naționale aplicabile".

În același timp, se menționează că, pentru decontarea cheltuielilor, trebuie să se țină cont de orele prestate zilnic de un expert, și anume:

"Limita zilnică maximă care poate fi decontată per expert trebuie să se încadreze în limita maximă de 12 ore/zi, 60 ore/săptămână reprezentând remunerația netă și contribuțiile/taxele aferente (fără contribuții)".

Tocmai de aceea, punctul 1.3 din Ghidul Solicitantului Condiții Generale 2013 este cel în cuprinsul căruia legiuitorul s-a referit:

- la o "activitate zilnică efectuată parțial", fără a se face distincție între un contract individual de muncă cu timp parțial și un contract individual de muncă cu normă întreagă;

- că decontarea acestei activități parțiale de pe parcursul unei zile implică calcularea unei,, retribuții echivalente pe oră", respectiv un tarif orar;

- că acest tarif orar trebuie calculat "luând ca punct de referință ziua de lucru de opt ore și o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună";

Prin urmare, pct. 1.3. din Ghidul Solicitantului Condiții Generale 2013 este cel care menționează expres, ca în cazul unei activități ca fracție de normă, decontarea să fie stabilită tot prin raportare la o normă întreagă de lucru (8 ore/zi, 21 de zile lucrătoare/lună).

Sensul pct. 1.3 din Ghidul Solicitantului Condiții Generale 2013 este cel referitor la o decontare care presupune aceleași cerințe, atât pentru un timp de lucru cu normă parțială, cât și pentru un timp de lucru cu normă întreagă: un tarif orar calculat,, luând ca punct de referință ziua de lucru de opt ore și o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună".

Totodată, instanța a admis acțiunea fără a lua în considerare că abaterea constatată de Organismul Intermediar este de natură a prejudicia bugetul Uniunii Europene, prin obligarea pârâților la plata unor cheltuieli care nu corespund prevederilor legale naționale și comunitare.

Pentru a fi considerate eligibile, costurile solicitate de beneficiar la rambursare trebuie să fie prevăzute în bugetul proiectului și să fie detaliate suficient în buget.

Art. 4 din contractul de finanțare prevede actele care stabilesc condițiile de eligibilitate a cheltuielilor (H.G. nr. 759/2007; Ordinul comun al Ministrului Muncii, familiei și protecției sociale și al Ministrului Finanțelor Publice nr. 1117/2170/2010; Ghidul Solicitantului - Condiții Generale și Ghidul Solicitantului - Condiții Specifice; contractul de finanțare; legislația națională și comunitară în vigoare; Instrucțiunile și deciziile AMPOSDRU; alte dispoziții legale aplicabile).

Întrucât cheltuielile efectuate de reclamanți nu au fost în conformitate cu prevederile contractului de finanțare și ale Ordinului nr. 1069/2013 privind Ghidul Solicitantului - Condiții Generale 2013, Secțiunea 3.1.3 Eligibilitatea cheltuielilor, Subsecțiunea Reguli generale de eligibilitate a cheltuielilor, aceste cheltuieli nu pot fi apreciate drept eligibile.

Pentru aplicarea unitară, la nivelul tuturor Organismelor Intermediare, a Ordinului nr. 1069/2013 - Ghidul Solicitantului Condiții Generale 2013, a fost emisă și Adresa AMPOSDRU nr. 23442 din 04.11.2014, prin care s-a dispus respectarea întocmai a Ghidului Solicitantului Condiții Generale 2013, punctul 1.3, precizând u-se că: "(...) În cazul unui Contract Individual de muncă (CIM) cu timp parțial, costul orar rezultat prin împărțirea sumei prevăzute în bugetul detaliat la 168 de orei lună, va fi înmulțit cu norma de lucru prevăzută (în) CIM".

Relevant în acest context este și art. 6 Drepturile și obligațiile părților, lit. A). Drepturile și obligațiile Beneficiarului, alin. (2) din contractul de finanțare, care stabilește ca obligație în sarcina Beneficiarului:,, de a solicita în scris punctul de vedere oficial al AMPOSDRU/OI POSDRU ANOFM cu privire la orice aspect survenit în implementarea Proiectului de natură să afecteze buna implementare a acestuia, precum și în orice situație în care apar neclarități cu privire la clauzele prezentului contract."

Întrucât reclamanții au cunoscut prevederile punctului 1.3 Ghidul Solicitantului Condiții Generale 2013 și nu au solicitat un punct de vedere de la Organismul Intermediar, așa cum prevede contractul de finanțare, acesta reprezintă un alt motiv pentru care nu se putea proceda la admiterea acțiunii.

Împotriva sentinței nr. 43 din 23 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs și pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ.

A susținut recurentul că instanța, sub circumstanțele unor motive contradictorii a pronunțat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material incidente în cauză.

În speță, instanța reține că intimata reclamantă nu a înțeles să îndeplinească procedura prealabilă față de Ministerul Fondurilor Europene, acestei instituții nefiindu-i respectat dreptul de a evalua conformitatea actului administrativ contestat cu dispozițiile de sediu sub imperiul cărora a fost emis.

În consecință, demersul procesual întrunește condițiile de admisibilitate din perspectiva exigențelor prealabile îndeplinite față de emitent însă, contrar considerentelor sentinței, nu și ale admisibilității chemării în judecată a Ministerului Fondurilor Europene.

Într-o continuă inconsecvență de rațiuni, instanța de fond, admite în fundamentarea soluției date excepției prematurității pretențiilor pecuniare faptul că recunoașterea acestora rămâne tributară procedurilor administrative, sub imperiul cărora urmează a fi valorificată această etapă a raportului juridic dedus judecății, deși apreciază excepția neîntemeiată.

Pe componenta pecuniară a pretențiilor afirmate în speță, ceea a încuviințat instanța de fond reprezintă o veritabilă imixtiune în exercițiul prerogativelor de putere publică premergător oricărei manifestări voliționale de sorginte administrativă.

S-a abandonat astfel în primul grad de jurisdicție principiul de drept în virtutea căruia, primordial oricărui control de legalitate a activității autorităților publice, există manifestare de voință administrativă clar exprimată și neechivocă, în lipsa căreia instanța de judecată nu poate dispune.

Mai mult decât atât, în condițiile de expunere a raționamentului instanței de fond pentru motivarea soluțiilor pronunțate asupra excepțiilor invocate de Ministerul Fondurilor Europene, luând în considerare faptul că nu au fost încuviințate accesorii pentru pretențiile pecuniare principale, context de alienare a oricărei culpe de remitere cu întârziere a sumei de bani evidențiată prin actele administrative ca fiind neeligibile, se susține implicit, și contrar rațiunilor ce au justificat respingerea inadmisibilității acțiunii față de Ministerul Fondurilor Europene pentru neîndeplinirea procedurii prealabile și a lipsei calității sale procesuale, lipsa oricărei manifestări voliționale în regim de putere publică a acestei autorități.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Intimata reclamantă A. S.R.L. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor formulate de pârâți ca fiind nefondate.

Recurentul pârât Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice a depus, la rândul său, întâmpinare împotriva recursului formulat de recurentul pârât MDRAPFE (fost MFE - AM POSDRU), precum și răspuns la întâmpinarea formulată de intimata reclamantă A. S.R.L.

Prin încheierea de ședință din 9 mai 2017, pronunțată în condițiile art. 493 din C. proc. civ., recursurile au fost admise în principiu.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul pârâtului Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice este fondat în limitele și pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Potrivit art. 6 lit. B) alin. (4), "AMPOSDRU/OIPOSDRU ANOFM are obligația de a efectua rambursarea cheltuielilor în termen de maximum 20 (douăzeci) de zile lucrătoare de la data înregistrării cererii de rambursare, în condițiile în care este însoțită de toate documentele solicitate" prin contract.

În speță, ca urmare a nerespectării de către intimata reclamantă a unor prevederi din Ghidul Solicitantului - Condiții Generale 2013, Capitolul 3.1.4. "Plafoanele maximale de referință ale cheltuielilor cu personalul", pct. 1.3, în conformitate cu care " (…) în cazul în care activitatea zilnică este efectuată parțial, decontarea se va determina în baza retribuției echivalente pe oră, luând ca punct de referință ziua de lucru de opt ore și o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună", și pct. 4 "Niveluri maximale ale remunerării personalului administrativ și auxiliar" cu privire la tariful orar, recurentul pârât OIPOSDRU a diminuat cheltuielile aferente salariilor experților partenerilor 1 și 2.

În tabelele din cadrul acestei secțiuni a Ghidului Solicitantului este indicată valoarea maximă a remunerației, în raport cu experiența profesională, iar din coroborarea acestora cu regula de la pct. 1.3., conform căreia "în cazul în care activitatea zilnică este efectuată parțial, decontarea se va determina în baza retribuției echivalente pe oră, luând ca punct de referință ziua de lucru de opt ore și o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună", rezultă că nivelul maxim al remunerației este aplicabil în cazul în care și activitatea este prestată integral, cu un contract individual de muncă încheiat pentru 21 de zile lucrătoare pe lună și o zi de lucru de 8 ore.

O altă interpretare ar fi de natură să contravină înseși regulii generale de eligibilitate a cheltuielilor (prevăzute la pct. 3.1.3. din același Ghid), aceea de a fi "în conformitate cu principiile unui management financiar riguros, având în vedere utilizarea eficientă a fondurilor și un raport optim cost-eficiență".

De aceea, contrar apărărilor intimatei reclamante A. S.R.L din întâmpinare, sunt eronate considerentele primei instanțe în sensul că "... în Bugetul proiectului sintetic și detaliat nu este specificată norma zilnică de lucru, ceea ce înseamnă că evaluarea muncii expertului nu se face la orele prestate zilnic, ci acestuia i se cuvine o sumă globală pentru realizarea normei lunare."

Aceste alegații sunt lipsite de temei legal, ca și "argumentul" că în cauză nu pot constitui temei legal pentru stabilirea neeligibilității cheltuielilor în discuție prevederile pct. 1.3 din Ghidul 2013, "întrucât contractele individuale de muncă nu sunt contracte cu normă întreagă, în care activitatea zilnică este efectuată parțial, ci sunt contracte individuale de muncă încheiate ab initio pentru o normă întreagă de lucru de 2 până la 5 sau 6 ore de muncă/zi și în care activitatea desfășurată de experți este efectuată integral în cadrul Proiectului".

În speță, părțile contractante au convenit, în art. 4 al Contractului de finanțare, că eligibilitatea cheltuielilor angajate pe perioada de implementare a proiectului se stabilește, printre altele, în condițiile prevăzute de Ghidul Solicitantului - Condiții Generale și Specifice, iar la art. 14 din contract s-a stabilit că "Prevederile prezentului Contract de finanțare vor fi interpretate, înțelese și aplicate în conformitate cu legislația comunitară și/sau cea națională în vigoare."

În acest context, nu poate fi ignorat faptul că, potrivit dispozițiilor Codului muncii, regula este încheierea unui contract individual de muncă cu normă întreagă.

Astfel, potrivit art. 108 din Codul muncii, "timpul de muncă reprezintă orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află la dispoziția angajatorului și îndeplinește sarcinile și atribuțiile sale, conform prevederilor contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil și/sau ale legislației în vigoare".

De asemenea, în conformitate cu art. 109 alin. (1) din același act normativ:

"Pentru salariații angajați cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână".

Așadar, pentru a stabili modalitatea de interpretare și aplicare a prevederilor alin. (1).3 al paragrafului 3.1.4 din Ghidul Solicitantului - Condiții Generale 2013, ce au fost încorporate în prevederile contractuale, instanța de fond trebuia să aibă în vedere dispozițiile legale ce reglementează raporturile de muncă în ceea ce privește durata timpului de muncă și modul de stabilire a remunerației.

Or, art. 106 din Codul muncii prevede că "(1) Salariatul încadrat cu contract de muncă cu timp parțial se bucură de drepturile salariaților cu normă întreagă, în condițiile prevăzute de lege și de contractele colective de muncă aplicabile. (2) Drepturile salariale se acordă proporțional cu timpul efectiv lucrat, raportat la drepturile stabilite pentru programul normal de lucru."

Prin urmare, alin. (1).3 par. 3.1.4 din Ghidul Solicitantului - Condiții Generale 2013 nu poate fi interpretat decât în sensul că, în situația în care personalul angajat pentru implementarea proiectului desfășoară activitate în baza unui contract individual de muncă cu timp parțial, drepturile sale salariale se calculează prin raportare la drepturile stabilite pentru programul normal de lucru care, potrivit art. 112 alin. (1) din Codul muncii, este de 8 ore pe zi.

Se prezumă că plafoanele maxime ale cheltuielilor cu personalul, stabilite la Capitolul 3.1.4. din Ghidul Solicitantului - Condiții Generale 2013, corespund unei activități cu normă întreagă, elementele de referință fiind zilele și orele de lucru.

Într-o interpretare contrară, s-ar ajunge la situația în care activitatea normală de 8 ore/zi să poată fi împărțită între 2 angajați cu fracțiune de normă de 4 ore/zi, ambii beneficiind însă de plafonul maxim.

Plafonul maxim prevăzut de Ghidul Solicitantului - Condiții Generale 2013 privește costurile per activitate, adică un cost generic al resursei umane pentru implementarea proiectului, astfel că, atunci când activitatea presupune - spre exemplu - un volum de muncă de 2 ore/zi, ar fi excesiv și contrar principiului raportului optim cost-eficiență să se considere că bugetul alocat activității beneficiarului poate rămâne același ca în cazul în care activitatea ar fi impus un volum de muncă de 8 ore/zi.

Greșit a reținut instanța de fond că, la întocmirea bugetului, intimata reclamantă a intenționat să angajeze experți cu norme zilnice de lucru de 2 ore, până la 5 sau 6 ore/zi, în funcție de volumul activității aprobate la finanțare, și prin urmare "sumele bugetate pentru realizarea acestor activități în cadrul proiectului ar fi trebuit împărțite la programul de lucru prevăzut în CIM, iar nu la numărul de ore aferent unei norme întregi."

Opțiunea intimatei reclamante pentru desfășurarea activității cu angajați part-time nu poate determina o altă abordare a modului de calcul al costurilor eligibile. Simpla mențiune în secțiunea "Justificarea bugetului cererii de finanțare" a faptului că majoritatea experților sunt implicați cu timp parțial de lucru nu este de natură a modifica modul de calcul asumat prin raportare la Ghidul Solicitantului - Condiții Generale 2013.

De asemenea, chiar dacă indicarea numărului de ore de muncă/zi în bugetul proiectului sau în cererea de finanțare nu ar fi fost impusă ca atare ca informație obligatorie, așa cum susține intimata reclamantă, existența cerințelor detalierii suficiente a bugetului și respectării bugetului aprobat nu poate fi negată.

Înalta Curte, în dezacord cu judecătorul fondului, constată că autoritatea recurentă a avut în mod corect în vedere faptul că, dacă nu este prevăzută în buget norma de încadrare, se consideră că suma prevăzută în buget (costul/salariul lunar) corespunde unei norme întregi, astfel încât tariful orar cuvenit expertului se va obține prin împărțirea costului lunar din buget la 168 ore (21 zile/8 ore), iar rata orară astfel obținută se va înmulți cu numărul de ore prestate în proiect, de unde rezultă că:

- pentru experții din echipa de implementare, pentru care s-a prevăzut în bugetul detaliat al proiectului norma de lucru, trebuie corelate prevederile din bugetul detaliat al proiectului (norma specificată în Anexa 2, partea integrantă a cererii de finanțare), cu cele din contractul individual de muncă (durata muncii) și cu cele din Ghidul Solicitantului, condiții Generale 2013 (niveluri maximale ale remunerării);

- pentru experții care fac parte din echipa de implementare, pentru care nu a fost precizată norma de lucru în bugetul detaliat al proiectului, trebuie corelate prevederile din cererea de finanțare (respectiv, se ține cont de norma indicată de 2h-5h-6h/zi/21 zile), cu cele din contractul individual de muncă (durata muncii) și cu cele din Ghidul Solicitantului, Condiții Generale 2013 (niveluri maximale ale remunerării).

Contrar opiniei intimatei reclamante, Înalta Curte nu poate reține ca motiv de nelegalitate a actului administrativ contestat faptul că anterior emiterii procesului-verbal au fost validate sau rambursate cheltuieli cu resursa umană, întrucât acțiunea de control finalizată cu întocmirea procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. x/RI din 05.05.2014 s-a derulat de către recurentul pârât OIPOSDRU în exercitarea unor atribuții prevăzute de lege și a celor delegate de autoritatea de management potrivit competențelor sale.

Este pe deplin întemeiată susținerea recurentului pârât OIPOSDRU în sensul că prevederile alin. (1).3 parag. (3).1.4 din Ghidul Solicitantului - Condiții Generale 2013 le erau cunoscute intimatei reclamante încă de la momentul semnării contractului de finanțare, astfel încât nu era necesară o informare distinctă, beneficiarul având în schimb, nu doar posibilitatea, ci chiar obligația contractuală de a solicita lămuriri, dacă aveau neclarități cu privire la clauzele contractuale sau la aspectele financiare ale implementării proiectului.

De asemenea, nu poate fi ignorat faptul că Ghidul Solicitantului - Condiții Generale 2013 prevede expres la Secțiunea 1.5 Contribuția solicitantului că pe tot parcursul implementării contractului, cheltuielile efectuate și considerate neeligibile la verificarea unei cereri de rambursare vor fi suportate de către beneficiar.

Art. 5 pct. D - Rambursarea cheltuielilor (alin. (17) din Contractul de finanțare stipulează, la rândul său, că:

"Pe parcursul implementării proiectului, cheltuielile considerate neeligibile la verificarea cererii de rambursare vor fi suportate exclusiv de către Beneficiar și/sau Partenerii acestuia".

În ceea ce privește "Actul Adițional nr. 4 din 04.05.2015", la care se face referire în concluziile scrise depuse la dosar, Înalta Curte constată că acest act modificator nu a fost invocat nici în cadrul contestației administrative, nici în fața instanței de fond, iar - potrivit art. 11 alin. (7) din Contractul de finanțare - produce efecte de la data semnării de către toate părțile (care, în speță, este ulterioară angajării cheltuielilor în discuție și, respectiv, depunerii Cererii de rambursare nr. 2 versiunea 1 din 10.07.2014) fiind irelevant pentru examinarea legalității procesului-verbal contestat, care - deși înregistrat la 6.05.2015 - vizează o situație de neregulă reală, preexistentă modificării contractului.

Recursul pârâtului MDRAPFE (fost Ministerul Fondurilor Europene - AM POSDRU) este nefondat, atât prin prisma motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., cât și a celui prevăzut la pct. 8 al aceluiași articol.

Nu se poate susține că instanța de fond nu ar fi motivat pertinent și convingător respingerea excepțiilor invocate de pârât sau că argumentarea sa ar fi contradictorie.

Astfel, soluția de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii îndreptate împotriva acestui pârât a fost corect pronunțată pe considerentul că Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ impune adresarea unei plângeri prealabile fie autorității emitente a actului contestat, fie autorității ierarhic superioare.

Acest aspect reiese din art. 2 alin. (1) lit. j), care definește plângerea prealabilă ca fiind "cererea prin care se solicita autorității publice emitente sau celei ierarhic superioare, după caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocării sau modificării acestuia", precum și din cerința reglementată în art. 7 alin. (1): "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".

Și soluția respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive este legală și temeinic motivată, contrar opiniei recurentului pârât, având în vedere că, în Contractul de finanțare POSDRU/124/4.2/S/129837 înregistrat sub nr. x din 30 decembrie 2013, s-a prevăzut la art. 3 alin. (2) că "AMPOSDRU prin OI POSDRU ANOFM acordă o finanțare nerambursabilă în sumă maximă de (…)", iar la art. 6 pct. B alin. (4) că "AMPOSDRU are obligația de a efectua rambursarea cheltuielilor (…)".

Totodată, în Anexa 9 la Ordinul nr. 600/2008 pentru aprobarea unor acorduri de delegare de funcții privind implementarea Programului operațional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013", referitor la AMPOSDRU s-a stipulat expres că "Autoritatea de Management, în continuare AM, desemnează Ministerul Fondurilor Europene, care are responsabilitatea gestionării și implementării asistenței financiare nerambursabile alocate POSDRU" (art. 2.1.4), iar "Organismul Intermediar, în continuare OI, reprezintă organismul public sau privat, care își desfășoară activitatea sub responsabilitatea autorității de management sau care îndeplinește responsabilități în numele autorității de management în relația cu beneficiarii care implementează proiecte." (art. 2.1.20).

În mod temeinic și legal, deci, prima instanță a reținut că actele contestate au fost emise, într-adevăr, de către Organismul Intermediar, dar în executarea atribuțiilor delegate prin Acordul de delegare de funcții aprobat prin Ordinul nr. 600/2008.

Se justifică, prin urmare, în cauză calitatea procesuală pasivă a Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene (fost Ministerul Fondurilor Europene), ca autoritate responsabilă pentru îndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor delegate Organismului Intermediar.

Față de împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a soluționat în mod temeinic și legal excepțiile procesuale care au fost invocate în cauză, dar a făcut o greșită aplicare a prevederilor legale la situația de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care se impune casarea sentinței recurate în ceea ce privește soluția dată fondului acțiunii.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6, 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Muncii și Justiției Sociale, va casa în parte sentința atacată și, pe fond, va respinge acțiunea reclamantilor Centrul Național de Formare Profesională a Personalului Propriu din cadrul Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, în calitate de Beneficiar și Lider de Parteneriat, A. S.R.L și B., ca neîntemeiată.

Totodată, va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva aceleiași sentințe ca nefondat și va menține soluția dată excepțiilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 43 din 23 martie 2016 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Muncii și Justiției Sociale împotriva sentinței civile nr. 43 din 23 martie 2016 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, sentința atacată.

Respinge acțiunea reclamanților Centrul Național de Formare Profesională a Personalului Propriu din cadrul Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, în calitate de Beneficiar și Lider de Parteneriat, A. S.R.L și B., ca neîntemeiată.

Menține soluția dată asupra excepțiilor.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 octombrie 2017.