ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor de față,constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 17/F din data de 29 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 281 alin. (1) lit. b), alin. (2) și (3) C. proc. pen. s-a constatat nulitatea absolută a încheierii de ședință din data de 31 august 2017 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția penală, în dosarul x/2017, prin care, în temeiul art. 459 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus admiterea în principiu a cererii de revizuire formulată de revizuientul condamnat A.

În temeiul art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul condamnat A. cu privire la Sentința penală nr. 380/F din data de 06 septembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2013.

A fost obligat revizuientul la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:

La data de 25.07.2017 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secția penală, sub nr. x/93/2017 cererea de revizuire formulată de condamnatul A. care a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 380 din 06.09.2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2013, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 18 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.

În esență, revizuentul a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 380 din 06.09.2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 18 ani închisoare.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 380/F pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, la data de 06.09.2013, în dosarul nr. x/2013, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și s-a recunoscut sentința din 26.01.2011 pronunțată de Tribunalul Regal Manchester, modificată prin sentința pronunțată la 20.07.2011 de către Curtea Regală de Apel Londra și în baza art. 159 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 s-a convertit pedeapsa nedeterminată cu închisoarea aplicată condamnatului A. prin sentința penală recunoscută în pedeapsa închisorii în cuantum de 18 ani.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei de 18 ani închisoare.

S-a dedus din durata pedepsei perioada executată din 26.01.2011 la zi, precum și cele 519 zile de arest preventiv.

Prin încheierea de ședință din data de 31 august 2017, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția penală, în temeiul art. 459 alin. (4) C. proc. pen. a fost admisă în principiu cererea de revizuire formulată de revizuentul - condamnat A.

Prin sentința penală nr. 339 din data de 9 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția penală, în temeiul art. 456 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 458 C. proc. pen., a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Ilfov, iar în temeiul art. 50 C. proc. pen., a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind cererea de revizuire formulată de condamnatul A., în favoarea Curții de Apel București.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de dispozițiile art. 452 și urm. C. proc. pen., Curtea a constatat că nu există date pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire, din următoarele considerente:

Așadar, s-a reținut că, în ceea ce privește motivul de revizuire vizând împrejurarea că pedeapsa de 18 ani închisoare care a fost aplicată condamnatului A. prin hotărârea a cărei revizuire o solicită ca urmare a recunoașterii sentinței din 26.01.2011 pronunțată de Tribunalul Regal Manchester, modificată prin sentința pronunțată la 20.07.2011 de către Curtea Regală de Apel Londra și a conversiunii pedepsei nedeterminate stabilită prin sentința recunoscută, nu ar avea suport legal în prevederile noii reglementări penale intrată în vigoare începând cu data de 01 februarie 2014, dincolo de faptul că acest aspect nu se circumscrie nici unuia dintre cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. pen., Curtea a reținut că, chestiunea în discuție, sub diverse calificări juridice, a făcut obiectul și al unor alte cauze, deja soluționate cu autoritate de lucru judecat de către instanțele competente sau, după caz, aflate încă pe rolul instanțelor judecătorești.

De altfel, s-a reținut că o altă cerere similară, având ca obiect alte modificări ale pedepsei conform art. 585 C. proc. pen., se afla pendinte la data pronunțării prezentei sentințe pe rolul Tribunalului Ilfov, secția penală, fiind ulterior soluționată în primă instanță prin sentința penală nr. 35 din 08.02.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Ilfov, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată cererea formulată de petentul - condamnat A.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel revizuentul A.

Prin concluziile orale, apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și în rejudecare, admiterea cererii de revizuire, precizând că se referă la cazul de revizuire prevăzut de art. 453 lit. f) C. proc. pen. având drept consecință reducerea pedepsei de la 18 ani închisoare la 12 ani închisoare.

Examinând calea de atac promovată de revizuientul condamnat A., atât din prisma motivelor invocate cât și sub toate aspectele, Înalta Curte constată că apelul formulat este nefondat pentru motivele arătate în continuare.

Potrivit art. 452 alin. (1) C. proc. pen., sunt supuse căii extraordinare de atac a revizuirii hotărârile judecătorești definitive, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă, iar, potrivit art. 453 C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;

b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;

f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

În conformitate cu dispozițiile art. 459 alin. (3) C. proc. pen., instanța, în vederea stabilirii admisibilității în principiu, examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455; b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3); c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4).

Art. 459 alin. (5) C. proc. pen. precizează expres că dacă instanța constată neîndeplinirea condițiilor impuse la alin. (3) (care implică și existența unuia dintre cazurile de revizuire permise de art. 453 C. proc. pen.), dispune prin sentință respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

Examinând actele dosarului, Înalta Curte reține că condamnatul revizuent A. a invocat în prezentul dosar cazul de revizuire prevăzut de art. 453 lit. f) C. proc. pen.:

" hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate".

Astfel, s-a invocat Decizia nr. 377 din 21 iulie 2017, prin care, a fost admisă o obiecție de neconstituționalitate, și s-a constatat că prevederile art. II și III din Legea privind aprobarea O.U.G. nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene, precum și pentru instituirea unor măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor dispoziții din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. sunt neconstituționale.

Totodată, analizând motivele invocate de revizuient în cererea introductivă la instanță și reiterate în calea de atac, Înalta Curte constată că susținerile acestuia în sensul reducerii pedepsei rezultante în cuantum de 18 ani închisoare, nu se încadrează în niciunul dintre cazurile expres prevăzute de art. 453 C. proc. pen.

Așadar, și sub acest aspect cererea de revizuire formulată de condamnatul A. este inadmisibilă.

Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele impuse cumulativ de art. 452 C. proc. pen. și art. 459 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că în mod corect instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul A.

Pentru considerentele arătate anterior, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul A. împotriva sentinței penale nr. 17/F din data de 29 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligată apelantul revizuent la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 420 lei, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 17/F din data de 29 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 420 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 09 mai 2018.