ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 570/2018

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 276/Ap din 4 mai 2018, Curtea de Apel Brașov, secția Penală, printre altele, a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de inculpatul A. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a Capitolului IV, Secțiunea a 6 - a, Titlu IV C. proc. pen.

Cu privire la excepția de neconstituționalitate a Capitolului IV C. proc. pen. - Metode speciale de supraveghere sau cercetare, Curtea de Apel Brașov a constatat următoarele:

În ședința publică din data de 24 aprilie 2018, apărătorul ales al inculpatului A. a menționat că acest Capitol IV din C. proc. pen. încalcă dispozițiile art. 23 alin. (11), art. 53 alin. (1) și (2), art. 131 din Constituția României și încalcă prezumția de nevinovăție și CEDO.

Cu referire la această cerere, curtea a constatat că inculpatul a indicat întreg Capitolul IV din C. proc. pen., în concret art. 53 alin. (1), art. 92 alin. (1) lit. a), art. 101, art. 102, art. 125 și art. 138 alin. (1) lit. g) care încalcă dispozițiile art. 23 alin. (11), art. 53 alin. (1), (2), art. 131 din Constituția României.

Pentru a sesiza Curtea Constituțională cu o excepție de neconstituționalitate, instanța de judecată trebuie să examineze și cerința implicită de admisibilitate ce se deduce din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Or, în speță, inculpatul A. a invocat neconstituționalitatea întregului Capitolului IV C. proc. pen. - Metode speciale de supraveghere sau cercetare, dar și a altor articole fără a prezenta argumente pertinente prin raportare la exigențele Constituției, împrejurări în care curtea a reținut o legătură formală cu soluționarea cauzei a textelor invocate.

S-a menționat că, în acest sens, s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Deciziile penale nr. 355/2017 și nr. 134 din 14 aprilie 2017 "instanța trebuie să verifice și măsura în care excepția de neconstituționalitate tinde, în mod real, la învestirea Curții cu un examen al conformității dintre înțelesul normei legale cu exigențele Constituției, prerogativă recunoscută Curții prin dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. Obligația de a examina și această condiție implicită de admisibilitate rezultă chiar din jurisprudența instanței de contencios constituțional ale cărei decizii au fost, în mod constant, în sensul respingerii, ca inadmisibile, a excepțiilor de neconstituționalitate formulate cu nerespectarea competenței sale expres prevăzute de art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992".

S-a precizat, că art. 146 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale face referire la atribuțiile Curții Constituționale, între care, hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a Capitolului IV, Secțiunea a 6 - a, Titlu IV C. proc. pen. din Decizia penală nr. 276/Ap din 4 mai 2018 a Curții de Apel Brașov, secția Penală, inculpatul A. a declarat recurs.

Examinând încheierea atacată, Înalta Curte constată că, art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, prevede că aceasta trebuie să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanță ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerințele de admisibilitate ale excepției sunt și cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții cu excepția ridicată. În aplicarea acestui text de lege, instanța realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, căci instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

Se constată, așadar, că prin art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, a fost reglementată o formă a controlului de constituționalitate, în sensul soluționării excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești.

În cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, și corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege, pornind de la motivele concrete invocate de parte. În acest sens, este necesar ca autorul excepției să arate atât dispozițiile legale considerate neconstituționale și prevederile constituționale încălcate, cât și motivele pe care se întemeiază contrarietatea dintre cele două, fără cunoașterea acestora neputându-se efectua controlul de constituționalitate.

În acest sens, se observă, că din cuprinsul cererii, nu rezultă cu exactitate care anume dispoziții procedural penale sunt considerate a fi neconstituționale, autorul excepției invocând generic prevederile Capitolului IV, Secțiunea a 6 - a, Titlu IV C. proc. pen. Astfel, deși s-a menționat că acestea încălcă mai multe prevederi constituționale, autorul excepției s-a limitat doar la a le enumera, fără a preciza în concret motivele pe care se întemeiază contrarietatea cu Legea fundamentală.

Or, Curtea Constituțională nu se poate substitui părții în formularea unor critici de neconstituționalitate, întrucât, contrar sistemului nostru constituțional, ar exercita un control din oficiu.

În acest context, se constată că cererea formulată de inculpat nu întrunește toate condițiile cerute de lege pentru admisibilitatea sa, întrucât, ca urmare a nemotivării acesteia și a neindicării exprese a textelor de lege criticate, nu se poate verifica dacă instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra constituționalității acestora și nu se poate examina nici legătura cu soluționarea cauzei deduse judecății.

Pentru aceste motive, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 276/Ap din 4 mai 2018 a Curții de Apel Brașov, secția Penală în ceea ce privește dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a Capitolului IV, Secțiunea a 6 - a, Titlu IV C. proc. pen.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 35 lei, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 276/Ap din 4 mai 2018 a Curții de Apel Brașov, secția Penală în ceea ce privește dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a Capitolului IV, Secțiunea a 6 - a, Titlu IV C. proc. pen.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 35 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 14 iunie 2018.

Procesat de GGC MM