ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 372/2018

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1441 din 03.07.2017, pronunțată în dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Sălaj, s-a respins ca nefondată contestația formulată de creditoarele A., B. și C. SA, împotriva măsurii cuprinse în raportul din 06.04.2017 întocmit de lichidatorul judiciar ale debitoarei D., prin care s-a dispus scoaterea proiectului "Modernizare rețele termice în municipiul Zalău", din patrimoniul societății, ajustându-se taxa dedusă inițial de 679.860 RON, conform pct. 78 (1) din normele de aplicare ale art. 304 alin. (1) C. fisc. ".

S-a luat act de faptul renunțării la judecata cererii având ca obiect anularea măsurii cuprinse în același raport privind amânarea efectuării plăților conform planului de distribuire din 06.06.2016.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, în speță, contestarea de către creditoarele A., B. și C. SA a raportului de activitate nr. x/6.04.2017 întocmit de lichidatorul judiciar al debitoarei D. vizează anularea a două măsuri prin care s-a dispus amânarea efectuării plăților conform planului de distribuire din 6.06.2016, scoaterea proiectului "Modernizare rețele termice în municipiul Zalău", din patrimoniul societății, ajustându-se taxa dedusă inițial de 679.860 RON, conform pct. 78 (1) din Normele de aplicare ale art. 304 alin. (1) C. fisc.

În ceea ce privește prima măsură contestată, vizând amânarea efectuării plăților, în ședința publică din 19.06.2017 contestatoarea a renunțat la acest petit, astfel că instanța a luat act de renunțarea la judecata acestei cereri.

Cu privire la măsura privind scoaterea proiectului "Modernizare rețele termice în municipiul Zalău", din patrimoniul societății, cu ajustarea taxei deduse, instanța a reținut următoarele:

Proiectul "Modernizare rețele termice în municipiul Zalău", este înscris în patrimoniul debitoarei SC D. SRL în contul 231, imobilizări corporale în curs, cu o valoare de 2.832.750 RON.

Este evident că acest proiect nu mai are nici o utilitate practică în condițiile în care rețeaua termică din Municipiul Zalău a fost desființată, astfel încât scoaterea acestuia din patrimoniul societății este logică.

Ca urmare a scoaterii din patrimoniul societății a acestui bun (proiect) s-a arătat în raportul contestat, se naște obligația curentă de 679.860 RON către bugetul de stat, reprezentând TVA.

Este necontestat în cauză că, în privința acestui TVA, în valoare de 679.860 RON (restituit debitoarei în aprilie 2011), organul fiscal a stabilit ulterior, prin decizia de impunere x din 19 septembrie 2013 că este nedeductibil, stabilind în sarcina debitoarei suma totală de plată de 932.730 RON.

Cu privire la această sumă de 932.730 RON stabilită prin x din 19 septembrie 2013, este real că s-a stabilit cu putere de lucru judecat că este o creanță dinainte de deschiderea procedurii, care nefiind solicitată în termen nu mai poate fi valorificată în prezenta procedură, dar cum ca urmare a scoaterii bunului din patrimoniu, ajustarea TVA-ului se impune și cum această operațiune nu poate fi asimilată cu o recuperare de creanță, s-a respins ca nefondată contestația creditoarelor.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs contestatoarele A., B. și C. SA, solicitând admiterea recursului cu consecința modificării hotărârii atacate, în sensul admiterii contestației recurentelor și anularea următoarei măsuri cuprinse în raportul lichidatorului judiciar nr. x din 6 aprilie 2017: "Având în vedere că proiectul achiziționat "Modernizare rețele termice în municipiul Zalău", nu a fost și nici nu poate fi folosit în vederea desfășurării de activități impozabile din punct de vedere a TVA-ului, implicit nu poate fi folosit nici în scopul obținerii de venituri impozabile, se va proceda la scoaterea lui din patrimoniul societății, ajustându-se taxa dedusă inițial de 679.860 RON, conform pct. 78 (1) din Normele de aplicare ale art. 304 alin. (1) C. fisc. ".

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata J. SPRL a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate.

Analizând recursul declarat de creditoare prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea de apel l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente, ce vor fi redate în rezumat:

Proiectul "Modernizare rețele termice în orașul Zalău" a fost achiziționat de debitoarea SC E. SRL conform contractului din 20 iulie 2010 încheiat între SC G. SRL (actual SC D. SRL) și SC H. SRL cu jud. Harghita și a facturii seria BCM nr. x din 24.01.2011 în valoare de 3.512.610 RON, din care TVA în sumă de 679.860 RON; TVA-ul în sumă de 679.860 RON a fost recuperat de la bugetul de stat în urma unui control fiscal realizat, în luna aprilie 2011.

Probele administrate în cauză evidențiază că înainte ca debitoarea să intre în procedura de insolvență, organul fiscal a început un control fiscal prin care s-a procedat la reverificarea perioadei 2010 - 2011, perioadă în care s-a efectuat și operațiunea de achiziționare a proiectului "Modernizare rețele termice în orașul Zalău", în baza căreia SC D. SRL a recuperat TVA-ul în sumă de 679.860 RON. Ca urmare a controlului efectuat, organele abilitate au stabilit că societatea datorează bugetului de stat suplimentar suma de 932.938 RON, din care TVA - 723.481 RON și accesorii 209.457 RON, din care 679.860 RON reprezintă TVA recuperat de la bugetul de stat în anul 2011, aferent operațiunii de achiziționare a proiectului "Modernizare rețele termice în orașul Zalău". Această creanță, anterioară deschiderii procedurii de insolvență a debitoarei, a fost solicitată de către creditoarea DGRFP, însă, fiind tardiv formulată, cererea a fost respinsă (Sentința civilă 5148 din 11 noiembrie 2013 rămasă irevocabilă prin Decizia civilă a Curții de Apel Cluj nr. 1033 din 4 februarie 2014). Așadar, această sumă nu a fost restituită către bugetul de stat și a rămas în patrimoniul debitoarei dar nu a fost înscrisă în Tabelul creanțelor acesteia.

Înscrisurile depuse în probațiune evidențiază că proiectul pentru modernizarea rețelelor termice din Municipiul Zalău a fost înscris în patrimoniul debitoarei SC D. SRL în contul 231, imobilizări corporale în curs, cu valoarea de 2.832.750 RON, balanța contabilă întocmită confirmând acest fapt.

În îndeplinirea obligațiilor care îi revin în procedura insolvenței debitoarei, prin măsurile adoptate, lichidatorul judiciar a arătat că începând cu bilanțul anului 2011, proiectul a fost trecut pe provizioane, considerându-se depreciat 100% (cont creditor 293) întrucât acest proiect nu mai poate fi utilizat de debitoare și nici valorificat deoarece rețeaua termică din Municipiul Zalău a fost desființată, măsură necontestată de către participanții la procedură. Întrucât proiectul antamat nu a fost realizat, nefiind făcută trecerea acestuia în categoria mijloacelor fixe, proiectul (înregistrat în contul 231), nu reprezintă un bun de capital, în sensul definiției redată la art. 305 alin. (1) Codul fiscal.

Mai mult, întrucât proiectul în litigiu nu a fost și nici nu urmează a fi folosit în vederea desfășurării de activități impozabile în scopuri de TVA, nu va fi folosit nici în scopul obținerii de venituri impozabile, așa încât scoaterea bunului din patrimoniul debitoarei se impune, corelativ cu trecerea acestuia pe costuri și ajustarea taxei recuperată inițial în sumă de 679.860 RON.

În aceste condiții, se naște obligația curentă de plată a sumei de 679.860 RON de către debitoare către bugetul de stat, sumă reprezentând TVA și se impune evidențierea în contabilitatea debitoarei a datoriei curente reprezentând TVA în sumă de 679.860 RON.

Curtea nu a negat că suma care se impune a fi ajustată coincide cu cea stabilită prin decizia de impunere x din 19 septembrie 2013, prin care s-a stabilit că se impune a fi recuperată la bugetul de stat taxa pe valoare adăugată. Împrejurarea că cererea creditoarei DGRFP a fost respinsă ca tardiv formulată, cu consecința neînscrierii creditoarei în Tabelul creanțelor cu TVA în sumă de 679.860 RON, nu echivalează cu restituirea acestei sume de către debitoare bugetului de stat.

Suma de 679.860 RON a fost încasată de către debitoarea SC D. SRL în anul 2011, cu titlu de recuperare TVA aferent achiziției proiectului de modernizare rețele termice în municipiul Zalău și a rămas în patrimoniul acesteia până în prezent, însă, câtă vreme acest bun nu mai poate fi folosit în scopul pentru care a fost achiziționat, taxa pe valoare adăugată recuperată de la bugetul de stat se impune a fi restituită.

Așa fiind, s-a apreciat că judecătorul sindic a procedat corect atunci când a validat măsura lichidatorului judiciar referitoare la creanța curentă a creditorului bugetar pentru suma de 679.860 RON, reținând că bunul a fost scos din evidența contabilă întrucât nu mai poate fi folosit în scopul obținerii de venituri impozabile, susținerile contrare fiind nefondate.

Nefondate au fost apreciate și apărările potrivit cărora soluția adoptată încalcă autoritatea de lucru judecat stabilită de către instanță prin Sentința civilă nr. 5148 din 11 noiembrie 2013 rămasă irevocabilă prin Decizia civilă a Curții de Apel Cluj nr. 1033 din 4 februarie 2014. Curtea de apel a reamintit că, prin hotărârea amintită mai sus, instanța a dispus respingerea ca tardivă a cererii formulate pentru creanța reprezentând obligația de restituire către bugetul de stat a TVA-ului în sumă de 679.860 RON încasat de debitoare în anul 2011, creanța fiind una anterioară deschiderii procedurii de insolvență. Însă, prezenta creanță, care coincide ca sumă, este în fapt o creanță nouă care a luat naștere ca urmare a scoaterii bunului (Proiect privind modernizarea rețelei termice din municipiul Zalău) din patrimoniul debitoarei reținând că acesta nu mai poate fi utilizat conform destinației sale.

Nici apărarea conform căreia nu se impune ajustarea TVA-ului la scoaterea din evidență a Proiectului de modernizare rețele termice în Municipiul Zalău, întrucât nu există TVA de dedus, nu a fost reținută. Astfel, Curtea de apel a reamintit că taxa pe valoare adăugată aferentă proiectului a fost recuperată de către contestatoare (împrejurare recunoscută de parte) de la bugetul de stat și se impune a fi ajustată la momentul scoaterii bunului din patrimoniu.

Nici apărările potrivit cărora Decizia de impunere F-SJ-276 din 19 septembrie 2013, prin care s-a stabilit că TVA-ul aferent contractului din data de 20 iulie 2010 și a facturii din 24 ianuarie 2011, emisă de H. SRL, este nedeductibilă și trebuie restituită organului fiscal, este un act care anulează recuperarea inițială a acestui TVA de către debitoare nu au primit valențele dorite de contestatoare. Astfel, se poate observa că această decizie anulează dreptul de recuperare inițială a taxei pe valoare adăugată de către debitoare cu obligația de restituire, corelativă care, însă, nu s-a realizat, susținerile contrare fiind nefondate.

Nefondate au fost apreciate și apărările conform cărora în speță sunt aplicabile prevederile pct. 67, alin. (17), sec. I, cap. X din H.G. nr. 1/2016, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Codul fiscal.

Probele administrate în cauză evidențiază că Proiectul Modernizare rețele termice în Municipiul Zalău a fost declarat ca depreciat 100% prin bilanțul contabil încheiat la 31.12.2011, în anul achiziționării sale, înainte de rezilierea contractului de delegare a gestiunii, (din iulie 2012) și înainte de deschiderea falimentului, fiind înregistrat pe costuri și trecut pe provizioane, astfel încât în bilanțul contabil este declarat cu valoare 0. De asemenea, în contul de profit și pierdere la data de 31.12.2011, valoarea acestuia este trecută pe "costuri cu ajustarea imobilizărilor corporale" și cu această valoare s-a majorat pierderea contabilă.

Prin urmare, acest bun nu a fost utilizat niciodată de către proprietarul său în vederea desfășurării de activități impozabile, iar scoaterea din patrimoniu nu poate fi calificată ca fiind realizată din motive neimputabile așa încât operațiunea să fie una neimpozabilă.

Nu în ultimul rând, Curtea de apel a apreciat că apărările potrivit cărora bunul trebuia și putea fi valorificat în procedura de insolvență a debitoarei nu pot fi validate. Astfel, probele administrate în cauză evidențiază că proiectul a fost declarat ca depreciat 100% prin bilanțul contabil încheiat la 31.12.2011, în anul achiziționării sale, înainte de rezilierea contractului de delegare a gestiunii, (care a avut loc în iulie 2012) și înainte de deschiderea procedurii debitoarei, așa încât o eventuală valorificare a acestui bun în cadrul procedurii de insolvență este imposibilă.

Pentru toate aceste considerente, Curtea de apela respins recursul.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au formulat cerere de revizuire revizuentele B., A. (fosta I.) și SC C. SA.

Prin Decizia civilă nr. 285 din 7 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, s-a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire a Deciziei nr. 205 din 18 septembrie 2017 în favoarea instanței supreme, fiind admisă excepția de necompetență materială a Curții de Apel Cluj.

S-a reținut că cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se soluționează de către instanța mai mare în grad față de instanțele care au pronunțat hotărârile pretins potrivnice.

Întrucât revizuentele invocă contrarietatea între două decizii pronunțate de Curtea de Apel Cluj, respectiv Decizia civilă nr. 205 din 18 septembrie 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/2012 și Decizia civilă nr. 6713 din 18 septembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/2012 a13, instanța supremă are competența soluționării cererii întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 27.12.2017.

În motivarea cererii, revizuentele au arătat că instanța de recurs nu a ținut seama de Decizia civilă nr. 6713 din 18 septembrie 2014, pronunțată în dosarul nr. x/2012 a13 al Curții de Apel Cluj, deși au invocat excepția autorității de lucru judecat. Prin această decizie, instanța a stabilit în mod irevocabil că organul fiscal este decăzut din dreptul de realizare a creanței direct sau indirect în cadrul procedurii insolvenței și că este vorba despre o creanță anterioară care nu poate fi considerată creanță curentă, născută în timpul procedurii. Or prin decizia ce formează obiectul prezentei cereri de revizuire se stabilește că aceeași creanță poate fi restituită în cadrul procedurii cu titlu de creanță curentă.

Prin decizia evocată ca autoritate de lucru judecat s-a stabilit că creanța nu poate fi valorificată direct sau indirect în cadrul procedurii, sub nicio formă, ceea ce, în opinia revizuentelor, include și ajustarea.

Analizând deciziile din punct de vedere al celor invocate în cererea de revizuire, Înalta Curte reține următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă doar în cazul îndeplinirii anumitor condiții cumulative și anume: identitatea de obiect, cauză și părți, dar și cu condiția ca în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat existența primei hotărâri, ori, chiar dacă a fost invocată, instanța să fi omis să discute excepția autorității de lucru judecat, în sensul de a nu fi soluționat excepția puterii de lucru judecat.

Astfel cum rezulta din cuprinsul reglementării, fundamentul acestui motiv îl reprezintă instituția autorității de lucru judecat, motivul permițând revizuirea în cazul în care se ajunge la situația ca același proces să fie soluționat de două ori, pronunțându-se hotărâri potrivnice.

În speță, aceste condiții nu sunt însă îndeplinite, întrucât în litigiul finalizat cu pronunțarea Deciziei civile nr. 205 din 18 septembrie 2017, instanța s-a pronunțat cu privire la aspectul autorității de lucru judecat prin considerentele deciziei.

Instanța supremă constată că, prin Decizia civilă nr. 6713 din 18 septembrie 2014, au fost anulate măsurile dispuse prin Raportul lichidatorului judiciar nr. x din 29 noiembrie 2013 referitoare la suma de 932.370 RON și a fost obligat lichidatorul să scoată din evidența contabilă a debitoarei suma de 932.730 RON reprezentând creanță constatată în urma inspecției fiscale, constatându-se că această creanță este anterioară deschiderii procedurii, așa cum rezultă din Sentința civilă nr. 5148 din 11 noiembrie 2013, rămasă definitivă și nu a fost declarată în termenul legal în tabelul de creanțe al debitoarei.

Cu privire la această sumă, prin Sentința civilă nr. 1441 din 3 iulie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Sălaj, s-a stabilit că în privința TVA-ului, în valoare de 679.860 RON (restituit debitoarei în aprilie 2011), organul fiscal a stabilit ulterior, prin decizia de impunere F-SJ 276/19.09.2013 că este nedeductibil, stabilind în sarcina debitoarei suma totală de plată de 932.730 RON.

Cu privire la această sumă de 932.730 RON stabilită prin F-SJ 276/19.09.2013, tribunalul a statuat că este real că s-a stabilit cu putere de lucru judecat că este o creanță dinainte de deschiderea procedurii, care nefiind solicitată în termen nu mai poate fi valorificată în prezenta procedură, dar cum ca urmare a scoaterii bunului din patrimoniu, ajustarea TVA-ului se impune și cum această operațiune nu poate fi asimilată cu o recuperare de creanță, s-a respins ca nefondată contestația creditoarelor.

Apărările potrivit cărora soluția adoptată încalcă autoritatea de lucru judecat stabilită de către instanță prin Sentința civilă nr. 5148 din 11 noiembrie 2013 rămasă irevocabilă prin Decizia civilă a Curții de Apel Cluj nr. 1033 din 4 februarie 2014, pe care s-a fundamentat Decizia civilă nr. 6713 din 18 septembrie 2014, au fost apreciate de instanța de recurs ca nefondate. Curtea de apel a reamintit că, prin sentința amintită mai sus, instanța a dispus respingerea ca tardivă a cererii formulate pentru creanța reprezentând obligația de restituire către bugetul de stat a TVA-ului în sumă de 679.860 RON încasat de debitoare în anul 2011, creanța fiind una anterioară deschiderii procedurii de insolvență. Însă Curtea de Apel a reținut că prezenta creanță, care coincide ca sumă, este în fapt o creanță nouă care a luat naștere ca urmare a scoaterii bunului (Proiect privind modernizarea rețelei termice din municipiul Zalău) din patrimoniul debitoarei reținând că acesta nu mai poate fi utilizat conform destinației sale.

În ceea ce privește susținerile revizuentelor că prin decizia menționată s-a stabilit că decăderea din dreptul de realizare a creanței vine în contradicție cu menținerea acestei creanțe în contabilitatea debitoarei și că realitatea juridică impune constatarea imposibilității de realizare a creanței în cursul procedurii, instanța de recurs s-a pronunțat în sensul statuării că prezenta creanță este o creanță nouă, care coincide ca sumă cu cea anterioară.

Pe calea soluționării prezentei cereri de revizuire, instanța supremă nu este în măsură să cenzureze considerentele instanței de recurs și nici nu poate stabili o altă situație de fapt.

Se constată, astfel, că în al doilea proces a fost invocată autoritatea de lucru judecat, iar instanța s-a pronunțat cu privire la acest aspect în considerentele deciziei, chiar dacă nu a fost menționată "in terminis" decizia evocată, ci hotărârea anterioară pe care se fundamentează această decizie.

De altfel, Decizia civilă nr. 6713 din 18 septembrie 2014 nici nu a fost invocată în recurs, ci numai autoritatea de lucru judecat față de faptul că TVA-ul aferent proiectului este o creanță anterioară deschiderii procedurii, care nu mai poate fi valorificată întrucât nu a fost solicitată în termen, indicându-se modalitățile prin care s-a încercat deja recuperarea TVA.

În consecință, cererea de revizuire va fi respinsă de către Înalta Curte de Casație și Justiție ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuentele A., B. și SC C. SA împotriva Deciziei nr. 205/2017 din 18 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2012.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 15 februarie 2018.

Procesat de GGC - CL