ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 229 din 06 iulie 2016 pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosarul penal nr. x/88/2015, în temeiul art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a fost condamnată inculpata A., născută la data de (...), la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta și a drepturilor prevăzute de art. 66, alin. (1), lit. a) și b) C. pen. (fapta din 24 septembrie 2014).

În temeiul art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta și a drepturilor prevăzute de art. 66, alin. (1), lit. a) și b) C. pen. (fapta din 23 octombrie 2014).

În temeiul art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta și a drepturilor prevăzute de art. 66, alin. (1), lit. a) și b) C. pen. (fapta din 13 noiembrie 2014).

În temeiul art. 39 alin. (1), lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta și a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe care a sporit-o la 5 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta și a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) și (3) C. pen. s-a interzis inculpatei A. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) și b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reținerii, arestării preventive și arestului la domiciliu începând cu data de 2 aprilie 2015 și până la data de 20 iunie 2015.

În temeiul art. 290 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat inculpatul B., născut la data de (...), la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) și (3) C. pen. s-a interzis inculpatului B. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) și b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare pe o durată de 3 ani și 6 luni.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul B. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probațiune Galați, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2), lit. b) C. pen. s-a impus inculpatului B. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de probațiune Galați.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen. pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul B. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității la Primăria mun. Galați sau la AJOFM Galați pe o perioadă de 60 de zile.

S-a atras atenția inculpatului B. asupra consecințelor revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În temeiul art. 290 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat inculpatul C., născut la data de (...), la o pedeapsă de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66, alin. (1), lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) și (3) C. pen. s-a interzice inculpatului C. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) și b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul C. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probațiune Constanța, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2), lit. b) C. pen. s-a impus inculpatului C. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de probațiune Constanța.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen. pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul C. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității la Primăria mun. Constanța sau AJOFM Constanța pe o perioadă de 60 de zile.

S-a atras atenția inculpatului C. asupra consecințelor revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În temeiul art. 290 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a fost condamnată inculpata D., născută la data de (...), la o pedeapsă de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) și (3) C. pen. s-a interzis inculpatei D. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) și b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, inculpata D. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probațiune Ilfov, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2), lit. b) C. pen. s-a impus inculpatei D. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de probațiune Ilfov.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen. pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata D. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității la Primăria orașului Voluntari pe o perioadă de 60 de zile.

S-a atras atenția inculpatei D. asupra consecințelor revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În temeiul art. 289 alin. (3) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpata A. a sumei de 5000 lei, a unei cutii cu 5 parfumuri marca (...) conținând un flacon (...), 7,5 ml, un flacon (...), 5 ml, un flacon (...), 7,5 ml, un flacon (...), 7,5 ml și un flacon (...), 7,5 ml sau contravaloarea acesteia dacă nu se mai găsește, a unui parfum de 50 ml sau contravaloarea acestuia dacă nu se mai găsește și a unei truse de farduri - TESTER, de culoare neagră, marca (...) sau contravaloarea acesteia dacă nu se mai găsește.

S-a menținut măsura sechestrului asiguratoriu dispus prin ordonanța din 05 iunie 2015, în limita sumei de 10.000 lei, asupra a jumătate din imobilul situat în mun. Tulcea, jud. Tulcea, aflat în coproprietatea inculpatei A.

În temeiul art. 274 C. proc. pen. a fost obligată inculpata A. la plata sumei de 3500 lei cheltuieli judiciare către stat.

A fost obligat inculpatul B. la plata sumei de 1500 lei cheltuieli judiciare către stat.

A fost obligat inculpatul C. la plata sumei de 1500 lei cheltuieli judiciare către stat.

A fost obligată inculpata D. la plata sumei de 1500 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că inculpatul B., asociat unic al SC E. SRL, a depus la APIA Tulcea, în luna mai 2014, cerere de subvenții agricole pentru mai multe loturi de teren agricol, în suprafață totală de aproximativ 1.400 ha, situate în unitățile administrativ teritoriale Jijila, Isaccea, Grindu, Luncavița, toate aflate pe raza județului Tulcea.

Din valorificarea mandatelor de supraveghere tehnică emise în cauză a rezultat că, la data de 24 septembrie 2014, în biroul inculpatei A., de director adjunct al Agenției de Plăți și Intervenții în Agricultură (APIA) Tulcea, a intrat inculpatul B., discuția dintre cei doi începând anterior, în anticameră. A. i-a explicat interlocutorului că nu trebuie să lase la dosarul pe care acesta îl depusese la APIA Tulcea contractul de concesiune încheiat cu Administrația Domeniului Statului, deoarece nu se încadrează pentru obținerea de subvenții. Fermierul i-a replicat că are la dosar o adeverință în care emitent figurează Primăria Isaccea, însă nu are ștampilă și număr de înregistrare. La aceste expuneri, A. a replicat prompt, în total dezacord cu funcția de conducere, că nu este nicio problemă, punându-l pe B. să treacă pe loc. un număr de înregistrare pe un act de la dosar ce nu conținea astfel de elemente, iar în ce privește ștampila i-a invocat că se va descurca ea.

Întrevederea dintre cei doi din ziua de 24 septembrie 2014 a continuat cu etalarea de către A. a circumspecției și atenției pe care funcționarii din subordine o au în legătură cu verificările efectuate în vederea autorizărilor pentru plata de subvenții pentru agricultură și i-a repetat că trebuie scos de la dosar contractul de concesiune încheiat cu ADS și că va păstra doar contractele de asociere în participațiune. Inculpata i-a precizat fermierului că în contract este menționat și un luciu de apă pentru care a solicitat subvenții pentru fictiva cultivare agricolă și i-a exprimat convingerea că suprafețele notate în contracte sunt mai mari decât cele reale. A. i-a solicitat conlocutorului să treacă numere pe parte din actele pe care acesta i le-a prezentat spre analiză în scopul aprobării pentru subvenții. Totodată, aceasta l-a asigurat pe B. că în sistemul informatic al APIA nu va introduce datele ce pot duce la refuzarea de plată a subvențiilor. Directorul adjunct APIA Tulcea, dată fiind neconformarea imediată a fermierului de a trece număr de înregistrare pe un act de la dosar, a insistat în realizarea acestui demers, însă B. i-a replicat că nu are ochelarii la el și nu vede să scrie. Cu toate acestea, A. a insistat ca fermierul să treacă un număr (probabil fictiv) pe acel înscris (contract sau adeverință), spunându-i că aprinde lumina în biroul pentru a vedea mai bine. În cele din urmă, B. a trecut pe loc. numere pe înscrisuri ce se aflau la dosarul de subvenții. A. i-a dictat numărul de pe un act din dosar și i-a spus că trebuie să fotocopieze actele. Funcționarul public i-a promis fermierului că va trece pe actele fotocopiate mențiunea conform cu originalul și a continuat cu analizarea înscrisurilor ce i-au fost prezentate. A. a reiterat lipsa unei adeverințe din dosar și a susținut că pe tipizatul neștampilat pot nota numărul de înregistrare indicat pe declarația pe proprie răspundere dată de fermier. Pentru problema referitoare la lipsa de ștampilare a adeverinței, chiar A., într-o manieră vădit infracțională expusă cu mare naturalețe, a învederat: "îi trecem aici numărul, dar nu apare că e Primăria Isaccea, adică cum e ștampila de la primărie aici. Cred că o scot eu din calculator. Apare doar declarația în care Dvs. declarați pe propria răspundere." Referitor la lipsa ștampilei de pe un act ce ar fi trebuit emis de Primăria Isaccea, A. a revenit asupra intenției de folosire a unor mijloace frauduloase de aplicare a ștampilei prin mijloace electronice și s-a angajat față de fermier că va discuta ea cu o persoană pe care o numește F. pentru aplicarea unei ștampile, fără trecerea unui număr de înregistrare din evidențele primăriei, întrucât aceste date de identificare le-au scris ei.

Spre finalul întrevederii, la minutul 02.20 al înregistrării video, A. a primit de la B. un teanc de bancnote de 100 lei. Funcționarul public i-a mulțumit mituitorului, iar acesta i-a replicat: "de unde dai, și D-zeu îți dă". În plus, B. a mai afirmat: "luați că vin alegerile". Imediat, A. i-a promis că o să-l ajute să obțină subvențiile pentru agricultură, date ce reflectă legătura directă a primirii banilor cu atribuțiile de serviciu ale directorului adjunct APIA Tulcea. După ce B. a părăsit încăperea, cu mare naturalețe, A. a numărat banii primiți de la acesta (minutul 02.36), rezultând circa 50 de bancnote de 100 lei. După numărarea banilor, A. i-a introdus în geantă și a plecat.

Remiterea banilor a fost în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu de către A., ce au constat în primirea dosarului spre analiză pentru verificarea condițiilor de eligibilitate referitoare la aprobarea subvențiilor pentru suprafața de teren, neîndeplinirea unui act ce intra în sfera atribuțiilor de serviciu în sensul restituirii dosarului întrucât parte din acte erau incomplete, lipsind numerele de înregistrare, și îndeplinirii de acte contrare atribuțiilor de serviciu în sensul scoaterii de la dosar a unui contract ce ar fi impus respingerea cererii de acordare subvenții.

S-a menționat și faptul că dosarul respectiv fusese solicitat de inculpata A. de la martora G., angajat APIA ce avea dosarul în instrumentare, cu câteva zile înainte, dovadă că inculpata era direct interesată de respectivul dosar.

Predarea și, respectiv, primirea banilor a fost recunoscută de cei doi inculpați, însă aceștia s-au declarat nevinovați, arătând, pe de o parte, că banii respectiv nu au fost primiți de A. pentru îndeplinirea sau neîndeplinirea vreunui act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, iar pe de altă parte că inculpatul B. este o persoană generoasă, care face dese acte caritabile.

Împotriva Sentinței penale nr. 229 din 06 iulie 2016 pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosarul penal nr. x/88/2015 au declarat apel inculpații A., C., D. și B.

Inculpata A. a solicitat excluderea interceptărilor realizate în cauză, invocând nelegalitatea acestora, caz în care nu mai pot fi reținute probe de vinovăție, cu consecința pronunțării unei soluții de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.; s-a mai solicitat, alternativ, achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., întrucât faptele nu au fost săvârșite cu forma de vinovăție cerută de lege și primirea bunurilor nu a avut legătură cu atribuțiile sale de serviciu; de asemenea, s-a mai solicitat achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. sau încetarea procesului penal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., fără a se explicita aceste două solicitări.

Inculpatul B. a solicitat achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. sau art. art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.; se susține, în principal, că remiterea sumei de bani către inculpata A. nu a avut legătură cu atribuțiile de serviciu ale acesteia; se mai solicită înlăturarea interceptărilor realizate în cauză, ca fiind nelegale, condiții în care nu se poate reține existența probelor necesare pentru pronunțarea unei soluții de condamnare.

Inculpata D. a solicitat achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. sau art. art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.; se susține, în principal, că remiterea obiectelor către inculpata A. nu a avut legătură cu atribuțiile de serviciu ale acesteia, ci au fost date în virtutea relației de prietenie, astfel că nu a existat intenția de oferi mită; se mai solicită înlăturarea interceptărilor realizate în cauză, ca fiind nelegale, condiții în care nu se poate reține existența probelor necesare pentru pronunțarea unei soluții de condamnare.

Inculpatul C. a solicitat achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.; se susține, în principal, că remiterea obiectelor către inculpata A. nu a avut legătură cu atribuțiile de serviciu ale acesteia, ci au fost date în virtutea relației de prietenie; se mai solicită înlăturarea interceptărilor realizate în cauză, ca fiind nelegale.

Prin Decizia penală nr. 627/P din data de 8 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B. împotriva Sentinței penale nr. 229 din 06 iulie 2016 pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosarul penal nr. x/88/2015.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-au admis apelurile declarate de inculpații A., C. și D. împotriva Sentinței penale nr. 229 din 06 iulie 2016 pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosarul penal nr. x/88/2015.

În baza art. 423 alin. (2) C. proc. pen. s-a desființat în parte sentința penală apelată, cu privire la inculpații A., C. și D. și, rejudecând:

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitată inculpata A. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (fapta din data de 23 octombrie 2014).

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitată inculpata A. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (fapta din data de 13 noiembrie 2014).

S-a menținut pedeapsa principală de 3 ani și 6 luni închisoare, pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. și a dreptului de a ocupa o funcție publică ori de a exercita profesia sau activitatea în exercitarea căreia a săvârșit fapta și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b C. pen. aplicate inculpatei A. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (fapta din data de 24 septembrie 2014).

Pedeapsa principală de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatei A. se execută în regim de detenție, conform art. 60 C. pen.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatei A. perioada reținerii, arestării preventive și arestului la domiciliu de la data de 02 aprilie 2015 la data de 20 iunie 2015 inclusiv.

S-a menținut măsura sechestrului asiguratoriu dispus prin ordonanța din 05 iunie 2015, în limita sumei de 5.000 lei, asupra a jumătate din imobilul situat în mun. Tulcea, jud. Tulcea, aflat în coproprietatea inculpatei A.

S-au înlăturat dispozițiile privind obligarea inculpaților C. și D. la plata a câte 1.500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul B. la plata sumei de 700 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în apel.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în celelalte apeluri au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că în mod corect prima instanță a limitat acțiunile inculpatei A. la aceste activități, ceea ce a fost greșit reținut fiind doar inacțiunea inculpatei privind nerestituirea dosarului, dat fiind că un caracter incomplet al dosarului nu permitea restituirea acestuia, ci respingerea cererii de plată. Remiterea sumei de 5.000 lei a fost o recompensă a ajutorului dat de inculpata A. în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, constatându-se că remiterea sumei are loc la finalul întâlnirii, după ce inculpata a acționa de o manieră care să securizeze aprobarea cererii de plată formulată de SC E. SRL, care urma să mai fie supusă unor controale pentru aprobarea finală de plată. Așa cum am arătat, abia în data de 15 octombrie 2014 a avut loc. ultimul control administrativ anterior autorizării la plată, astfel că inculpatul B. avea interesul de a câștiga sprijinul inculpatei A., care avea putere de decizie în ceea ce privește verificarea cererilor de plată și autorizarea la plată. Afirmația inculpatului din finalul întâlnirii cu inculpata A., în sensul că vin alegerile, au reprezentat un argument pentru a o determina pe inculpata să accepte suma de bani, în condițiile în care inițial aceasta părea să refuze primirea banilor, dar nicidecum nu semnifică lipsa unei legături între remiterea banilor și atribuțiile de serviciu ale inculpatei. De altfel, inculpata a declarat că nu era implicată în activitatea electorală din toamna anului 2014, când aveau loc. alegerile prezidențiale, astfel că nu poate fi considerată o plată disociată de atribuțiile de serviciu ale inculpatei, aspect recunoscut de inculpatul B. în faza de urmărire penală.

Ca atare, curtea a constatată că inculpata A., în calitate de director adjunct al Agenției de Plăți și Intervenții în Agricultură - Centrul Județean Tulcea, cu intenție, a primit suma de 5.000 lei de la inculpatul B., asociat unic al SC E. SRL, în legătură cu îndeplinirea unor acte ce intrau în îndatoririle sale de serviciu, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000. Corelativ, întemeiat a fost reținută în sarcina inculpatului B. săvârșirea infracțiunii de dare de mită prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În concluzie, este întemeiată soluția de condamnare a inculpatei A. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, comisă în data de 24 septembrie 2014, precum și soluția de condamnare a inculpatului B. pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, comisă în aceeași dată, urmând a înlătura apărările celor doi inculpați prin care solicitau pronunțarea unei soluții de achitare. Relativ la cererea inculpatei de pronunțare a unei soluții de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. sau de încetare a procesului penal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., fără a se explicita aceste două solicitări, curtea nu a identificat motive privind incidența unei cauze justificative ori de neimputabilitate sau a unei cauze de nepedepsire prevăzută de lege.

Prima instanță a reținut că inculpatele A. și D. se fac vinovate de săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, respectiv dare de mită, apreciind că inculpata D. a predat, iar inculpata A. a primit produse cosmetice și un parfum de aproximativ 50 ml, dar a și acceptat promisiunea remiterii a 500 ml parfum marca (...), dintr-o sticlă de 1 litru. Se reține de prima instanță că primirea de bunuri și acceptarea promisiunii formulate de D. s-a realizat în legătură cu îndeplinirea de acte ce intrau în sfera atribuțiilor de serviciu, astfel încât firma SC H. SA să beneficieze de autorizările/avizele necesare din partea APIA Tulcea pentru obținerea de subvenții pentru suprafața de teren pe anul 2014, dar și că inculpata A. i-a dat sfaturi inculpatei D. în legătură cu un debit pe care APIA Tulcea îl avea de recuperat de la firma acesteia, datorie stabilită în urma unor nereguli constatate de la SC H. SA.

Curtea a constatat că în faza de urmărire penală se reținuse că inculpata A. a primit produse cosmetice și un smartphone și a acceptat promisiunea remiterii a 500 ml parfum marca (...), însă prima instanță a înlăturat parte din susținerile acuzării, eliminând ca nedovedită acuzația primirii unui smartphone, astfel că fiind în apelul inculpatei nu i se poate agrava situația, conform art. 418 alin. (1) C. proc. pen., de aceea se va analiza situația de fapt pornind de la starea de fapt mai favorabilă reținută de prima instanță.

Astfel cum am arătat la analiza condițiilor de tipicitate ale infracțiunii de luare de mită, folosul primit trebuie să reprezinte o plată pentru un act determinat, care intră în competența funcționarului, iar între folosul primit/pretins și valoarea folosului necuvenit trebuie să existe o proporție între importanța actului îndeplinit de funcționar.

Curtea a constatat, din analiza înregistrării în mediu ambiental din data de 23 octombrie 2014, că întâlnirea dintre inculpatele A. și D. a avut loc. în biroul primei inculpate, fiind purtate discuții legate situația cererilor de plată formulate de SC H. SA, unde administrator este martorul I., soțul inculpatei D.

Prima instanța a redat discuțiile purtate de cele două inculpate în data de 23 octombrie 2014, fiind vădit că inculpata D. era interesată de situația plăților ce urmau a fi efectuate către SC H. SA, dar și de situația unui debit datorat către APIA - Centrul Județean Tulcea. De asemenea, este de necontestat de părți oferirea, respectiv primirea unor produse cosmetice cu prilejul acelei întâlniri.

Din probele administrate rezultă că inculpatele aveau o relație de prietenie, aspect confirmat atât de inculpate, de martori, dar și de conținutul convorbirilor purtate de cele două inculpate, care indică o relație apropiată.

Inculpatele A. și D. au declarat că se cunosc de mai mulți ani, au dezvoltat o relație de prietenie, astfel că se vizitau reciproc și își făceau uneori cadouri de valoare mică, cum ar fi parfumuri. Relația apropiată dintre inculpate este confirmată de declarațiile martorilor J. și I.

Curtea a constatat că din înregistrarea convorbirii purtate de cele două inculpate în data de 23 octombrie 2014 rezultă limbajul familiar dintre acestea, ce caracterizează persoane care se cunosc, au o relație apropiată și își împărtășesc probleme din viața personală și ale animalelor de companie ori discută despre terțe persoane. Se observă că inculpatele discută despre starea lor de sănătate, după care inculpata A. aduce în discuție anumite verificări interne ce erau efectuate în cadrul Centrului Județean Tulcea, dar și chestiunea unui debit datorat de SC H. SA și aspecte privind activitatea agricolă desfășurată de SC H. SA, însă conținutul convorbirii nu permite identificarea concretă a unor activități pe care inculpata A., în exercitarea atribuțiilor de serviciu, ar fi trebuit să le realizeze în beneficiul SC H. SA Este real că inculpata A. oferă sfaturi inculpatei D. privind modul în care ar trebui să procedeze pentru a evita plata debitului datorat de SC H. SA către APIA, însă remarca este una generală, în sensul că ar trebui să formuleze acțiuni în justiție, pentru ca în partea a doua a discuției inculpata D. să solicite o opinie asupra posibilității ca sumele de bani încasate de SC H. SA de la APIA să poată fi executate silit de Primăria Pardina, iar inculpata își exprima o opinie și se oferă să se intereseze și la alte persoane despre acest subiect, chiar poartă o discuție telefonică cu altă persoană în acest sens; în partea finală a discuției, inculpata D. îi cere inculpatei A. să desfacă pachetul primit la începutul întâlnirii, ce fusese pus de inculpata A. pe birou, iar după ce îl desface inculpata face aprecieri pozitive despre obiectul primit; se mai constată că inculpata D. îi promite inculpatei A. că îi va da 500 ml de parfum (...), dintr-o sticlă de 1 l pe care ar urma să o primească, parfum despre care afirma că persistă mai mult, iar inculpata A. răspunde "da".

Prima instanță a reținut corect conținutul discuției purtate de inculpate, precum și remiterea bunurilor de inculpata D. către inculpata A. (un parfum și o trusă de farduri din categoria testerelor).

Curtea nu își însușește aprecierea primei instanțe în sensul că oferirea/primirea bunurilor a fost realizată în legătură cu îndeplinirea de acte ce intrau în sfera atribuțiilor de serviciu ale inculpatei A., astfel încât firma SC H. SA să beneficieze de autorizările/avizele necesare din partea APIA Tulcea pentru obținerea de subvenții pentru suprafața de teren pe anul 2014.

S-a reținut de către Curte că atât susținerile din rechizitoriu, cât și din hotărârea primei instanțe fac trimitere, cu caracter general, la acte pe care ar fi trebuit să le îndeplinească inculpata A. pentru a favoriza SC H. SA în procedura de obținere a plăților, pentru cereri care într-adevăr fuseseră adresate APIA - Centrul Județean Tulcea. Nu pot fi însă individualizate acțiuni/inacțiuni ale inculpatei A., în legătură cu atribuțiile sale de serviciu, pe care ar fi trebuit să le comită sau eventual să le fi comis anterior și pentru care să fie recompensată ilegal de inculpata A.

Pentru a se putea reține săvârșirea infracțiunii de luare de mită este necesar ca primirea bunurilor, cum este în cazul de față, să reprezinte o plată pentru un act determinat, care intră în competența funcționarului public, de aceea era obligatoriu a se individualiza acțiunea/inacțiunea inculpatei A., pentru care ar fi fost oferită și primită mita. Deși se susține de prima instanță că primirea bunurilor are legătură cu obținerea de către SC H. SA a autorizărilor și avizelor necesare pentru aprobarea cererilor de plată, nu se indică actele de conduită ale inculpatei care au fost sau ar fi trebuit îndeplinite și prin care SC H. SA obținea avizele sau autorizările necesare.

Din examinarea fișei informatice a SC H. SA, relativ la cererile de plată depusă la APIA - Centrul Județean Tulcea pentru anii 2012, 2013, 2014, se constată că pentru anii 2012 și 2013 cererile de plată erau deja aprobate la data de 23 octombrie 2014, iar pentru anul 2014 calculul plății în avans s-a realizat la 03 noiembrie 2014, pentru ca la 03 decembrie 2014 să fie realizat controlul administrativ cu statusul "aprobat", iar la 08 decembrie 2013 s-a aprobat plata; pe parcursul anului 2015 dosarul a fost supus unor noi verificări, pentru ca în final, în luna mai 2015, să aibă loc. aprobările finală pentru plată. Nu se constată intervenția inculpatei A. în legătură cu verificările și aprobările pentru cererea de plată aferentă anului 2014, din numele utilizatorilor aplicației informatice rezultând implicarea altor funcționari din cadrul Centrului Județean Tulcea, în legătură cu care nu se susține de acuzare că ar fi fost influențați de inculpata A. în luarea deciziilor privind cererea de plată pentru anul 2014.

Restul discuțiilor purtate de inculpate privesc, în parte, aspecte care se interferează cu activitatea din cadrul APIA - Centrul Județean Tulcea, așa cum a reținut prima instanță, respectiv cele privind controalele interne din cadrul APIA, nereguli privind cereri de plată ale SC H. SA, anterioare anului 2014 ori debitul pe care APIA îl avea de recuperat de la SC H. SA Deși aceste discuții au legătură cu activitatea de serviciu a inculpatei A., nu se poate reține o legătură între oferirea bunurilor și modul în care inculpata ar fi trebuit să își îndeplinească atribuțiile de serviciu. Din modul în care decurge discuția rezultă că aceste convorbiri erau cu caracter informativ, cum sunt cele referitoare la controlul intern, dar nu implica îndeplinirea vreunui alt act din partea inculpatei A., după cum reiterarea unor aspecte din cererile de plată pentru anii anteriori nu implica vreun act de conduită al inculpatei A., așa cum am arătat pentru anii 2012 și 2013 cererile de plată erau deja aprobate la data de 23 octombrie 2014, deci nu se poate susține că se mai urmărea la acea dată ca inculpata să contribuie la obținerea unor avize/autorizări.

În ceea ce privește debitul pe care APIA îl avea de recuperat de la SC H. SA, curtea a constatat că inculpata nu avea nicio atribuție legată de executarea silită a acestui debit, astfel că discuția purtată în legătură cu acest subiect nu poate fi avută în vedere pentru reținerea infracțiunii de luare de mită.

Conform Adresei nr. 1875 din 19 mai 2015 emisă de APIA, SC H. SA figura cu un debit principal restant de 1.227.000 lei, care fusese recuperat parțial, pentru suma totală de 530.478,80 lei, prin deducerea din plata aferentă pentru acciză motorină pentru campania 2014, rămânând un debit principal de 696.521,20 lei și accesorii în cuantum de 1.9865.985 lei. Suma recuperată a fost compensată în baza unor note din datele de 22 octombrie 2014, 15 decembrie 2014 și 28 ianuarie 2015, observându-se că chiar cu o zi înainte de întâlnirea dintre inculpate din 23 octombrie 2014 avusese loc. prima compensare, ceea ce indică faptul că nu se intervenise în favoarea SC H. SA în perioada respectivă. În ceea ce privește persoanele responsabile din cadrul APIA - Centrul Județean Tulcea cu recuperarea debitului, conform atribuțiilor din fișa postului această atribuție revenea numitului K., consilier în cadrul Serviciului Economic, care și-a încetat activitatea la 10 noiembrie 2014, ulterior atribuțiile sale fiind preluate de numitul L. Nici din fișa postului inculpatei A. nu rezultă că avea atribuții privind recuperarea debitelor datorate APIA.

Așadar, discuția privind debitul ce trebuia recuperat de la SC H. SA nu are legătură cu atribuțiile de serviciu ale inculpatei, astfel că sfaturile date de inculpată nu au fost circumscrise competențelor sale de la locul de muncă.

De asemenea, aspectele privind urmărirea unor sume de bani deținute în contul bancar de SC H. SA de către un terț debitor - Primăria Pardina exced atribuțiilor de serviciu ale inculpatei A., fiind informații pe care inculpata A. i le oferea inculpatei D. în afară atribuțiilor sale de serviciu, faptul că discuția avea loc. în biroul de serviciu al inculpatei A. ori că sumele fuseseră primite de SC H. SA de la APIA neputând conduce la concluzia că inculpata A. acționa în virtutea atribuției sale de serviciu de a informa fermierii.

În consecință, curtea a reținut că darea/primirea bunurilor de inculpata D. către inculpata A. nu a avut legătură cu atribuțiile de serviciu ale celei din urmă, ci bunurile au fost date în considerarea relației de prietenie dintre inculpate.

În mod greșit prima instanță a reținut, preluând afirmația din rechizitoriu, că inculpata D. nu a confirmat că își făcea cadouri reciproce cu inculpata A., în condițiile în care chiar în declarația din data de 04 aprilie 2015, în faza de urmărire penală, inculpata D. a afirmat că în anul 2014 a primit două parfumuri de la inculpata A. și i-a oferit acesteia un alt parfum, astfel că remiterea unor astfel de bunuri - produse cosmetice - nu poate fi interpretată ca reprezentând mită.

Trebuie avut în vedere și modul în care au fost obținute aceste produse de inculpata D., din declarațiile acesteia și ale martorei J. reieșind că a cumpărat în data de 23 octombrie 2014 mai multe produse cosmetice, ocazie cu care a primit și mai multe testere, inclusiv cutia cu farduri ce a fost dată inculpatei A. Cutia în care se aflau bunurile date inculpatei A. au fost aduse ulterior intrării în biroul său, în timpul discuției dintre cele două inculpate, de martora J., la solicitarea inculpatei D., ceea ce indică faptul că intenția inculpatei D. nu a fost de a o remite cu titlu de mită, deoarece în cazul în care scopul vizitei era de a obține de la inculpata A. un ajutor pentru care dorea să o recompenseze firesc era să aibă asupra sa încă de la început bunurile. De asemenea, este total neuzual a oferi mită bunuri din categoria testerelor, care nu au o valoare de comercializare, fiind oferite gratuite în magazinele de profil.

În opinia curții, aceste elemente de fapt, la care se adaugă și valoare mică a bunurilor, apreciată la câteva zeci de euro (în condițiile în care se susține de acuzare că se urmărea obținerea autorizării la plată pentru sume importante de bani, de ordinul milioanelor de lei) susțin aprecierea că remiterea bunurilor nu a avut legătură cu modul în care inculpata A. trebuie să își exercite atribuțiile de serviciu. Se remarcă discrepanță uriașă între valoarea bunurilor primite de inculpata A. și valoarea plăților ce urmau să fie primite de SC H. SA pentru campania agricolă aferentă anului 2014, ceea ce face improbabilă concluzia că produsele cosmetice au fost date cu titlu de mită.

S-a constatat că se invocă în acuzare, declarațiile martorilor M. și N., însă martorul M. face referire la un ajutor ce ar fi fost dat SC H. SA în anul 2012, pentru a nu fi selectată pentru control, astfel că nu se poate face o legătură între acțiuni din anul 2012 și remiterea bunurilor în anul 2014; martorul N. invocă un ajutor dat SC H. SA prin aceea că a continuat să primească integral plăți, deși încă din anul 2008 avea un debit față de APIA, urmare unor nereguli constatate. Așa cum am arătat anterior, inculpata A. nu avea atribuții privind executarea silită a sumelor datorate de SC H. SA și nu se poate face o conexiune între primirea bunurilor în data de 23 octombrie 2014 și întârzierea în executarea silită, în condițiile în care chiar în data de 22 octombrie 2014 începuse procedura de compensare între sumele datorate de SC H. SA.

În concluzie, curtea a constatat că în mod greșit prima instanță a apreciat că primirea bunurilor de către inculpata A. de la inculpata D., în data de 23 octombrie 2014, avea legătură cu îndeplinirea de acte ce intrau în sfera atribuțiilor de serviciu ale inculpatei A., care ar fi trebuit să acționeze în favoarea firmei SC H. SA, urmând a se reține că darea/primirea bunurilor a avut loc independent de îndeplinirea unor acte de inculpata A., ci în considerarea relației de prietenie dintre inculpate, fără a se urmări obținerea unei contraprestații din partea inculpatei A., în calitatea sa de director adjunct al Agenției de Plăți și Intervenții în Agricultură - Centrul Județean Tulcea.

Cum una din condițiile laturii obiective, atât în cazul infracțiunii de luare de mită, cât și al infracțiunii de dare de mită, este ca pretinderea, primirea sau acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, respectiv promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase să aibă legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle de serviciu ale funcționarului public sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, iar în cazul de față nu se poate reține că bunurile au fost date/primite pentru ca inculpata A. să acționeze în sensul menționat anterior, s-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile de tipicitate ale infracțiunilor de luare de mită și dare de mită, sub aspectul laturii obiective, cu consecința pronunțării unei soluții de achitare, conform art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., pentru infracțiunea prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (fapta din data de 23 octombrie 2014), reținută în sarcina inculpatei A., respectiv pentru infracțiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, reținută în sarcina inculpatei D.

Curtea a reținut că și în acest caz prima instanță a reținut că inculpata A. a primit un alt bun decât cel indicat în rechizitoriu; dacă în rechizitoriu se reține că inculpata A. a primit de la inculpatul C. un smartphone, prima instanță ajunge la concluzia că bunul era set de parfumuri, în valoare de aproximativ 40 - 50 euro, astfel că instanța de apel va ține seama de concluzia la care a ajuns prima instanță, ce profită inculpaților și care nu ar putea fi schimbată în defavoarea inculpaților, în raport cu dispozițiile art. 418 alin. (1) C. proc. pen.

Prima instanță a concluzionat că darea/primirea setului de parfumuri a avut loc. în legătură cu îndeplinirea de către inculpata A. de acte ce intrau în sfera atribuțiilor de serviciu, astfel încât firmele inculpatului C. să beneficieze de autorizările/avizele necesare din partea APIA Tulcea pentru obținerea de subvenții pentru suprafața de teren agricol, inculpatul C. să fie informat de aspectele tehnice referitoare la obținerea de subvenții, declararea de culturi agricole, precum și pentru studierea bazei de date a APIA.

Se observă că acuzațiile sunt fundamentate pe conținutul înregistrărilor în mediul ambiental, din care rezultă remiterea unui bun către inculpata A., care însă nu poate fi individualizat pe baza acestor înregistrări audio - video, din acest motiv s-a și ajuns de prima instanță la o altă concluzie decât cea din rechizitoriu, dat fiind că aprecierea procurorului era una speculativă, bazată pe aprecieri personale, iar nu pe constatări obiective, în condițiile în care înregistrarea nu permitea identificarea bunului.

În data de 13 noiembrie 2014 inculpații A. și C. s-au întâlnit în biroul inculpatei, fiind purtate discuțiile indicate de prima instanță, inclusiv despre activități ce intrau în sfera de competența a APIA. Din înregistrare se observă că inculpata A. indică într-un limbaj imprecis aspect ce țin de activitatea sa de serviciu, problemele întâmpinate, după care se discută despre situația SC O. SRL, societate la care inculpatul C. avea în mod indirect interese economice și despre tipuri de culturi agricole pentru care se acordau subvenții, individualizate prin indicative numeric, în același timp inculpații studiind hărți și acte din baza de date accesată de inculpata A., care îi indică și sumele de bani ce trebuia să fie primite în acele zile de societățile comerciale la care inculpatul C. era implicat direct sau indirect.

Este cert că discuțiile dintre inculpați se circumscriu atribuțiilor inculpatei A. de informare a fermierilor, însă nu se pot identifica alte acțiuni/inacțiuni concrete ale inculpatei A. prin care să favorizeze societățile comerciale la care inculpatul C. avea interese economice. Deși se susține că inculpata A. a solicitat inculpatului C. să schimbe datele scriptice referitoare la categoriile de culturi, curtea nu a identificat astfel de afirmații în conținutul discuției, ci doar faptul că se discută dacă anumite culturi puteau fi încadrate într-un anumit indicativ numeric sau în altul, cu posibilitatea modificării indicativului numeric, dar nu prin inserarea unor date false, cum se rețin în rechizitoriu și hotărârea primei instanțe; discuția pare să se refere la cereri pentru anul următor, deci nicidecum nu se poate afirma că se intenționa alterarea datelor pentru cereri aferente anului în curs; de altfel, în luna noiembrie 2014 nu se puteau completa dosarele pentru cererile de plată, fiind o perioadă în care se făceau deja plăți parțiale și nu mai exista posibilitatea completării dosarelor. Din graficul activităților pentru campania 2014 rezultă că până la data de 10 octombrie 2014 trebuia efectuat controlul pe teren al dosarelor selectate, astfel că la data de 13 noiembrie 2014 nicidecum nu se mai poate susține că se putea interveni în modificarea dosarului. Din fișele informatice depuse în apel pentru societăți comerciale la care inculpatul C. era implicat direct sau indirect rezultă la data de 13 noiembrie 2014 cererile de plată erau aprobate și incluse deja pentru plata avansului, astfel că nu se poate reține că inculpata A. ar mai fi trebuit să intervină pentru autorizarea la plată a cererilor ori în altă modalitatea pentru soluționarea favorabilă a cererilor care fuseseră deja aprobate. La formularea acuzațiilor penale nu s-a analizat graficul activităților desfășurate în cadrul APIA, de unde s-ar fi putut observa că la data de 13 noiembrie 2014 cererile de plată erau deja aprobate, astfel că inculpata A. nu ar mai fi putut acționa în sensul obținerii de autorizări/avize de la APIA, cum reține prima instanță.

La fel ca și în cazul faptei anterioare din 23 octombrie 2014, nu se individualizează acele autorizări/avize ce ar fi trebuit date de inculpată, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, fiind tot afirmații generale care nu permit a determina acțiunile concrete pe care ar fi trebuit să le îndeplinească.

Din aceste motive, curtea nu a putut reține decât că inculpata A. a oferit inculpatului C. informații în legătură cu constituirea și stadiul cererilor de plată pentru suprafețele agricole cultivate, fără a fi identificate alte acțiuni/inacțiuni pe care ar fi trebuit să le îndeplinească în exercitarea atribuțiilor de serviciu, contrar celor reținute de prima instanță.

Se impune a se analiza în ce măsură darea/primirea parfumului a fost în legătură cu anumite acte determinate pe care inculpata A. ar fi trebuit să le îndeplinească în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Inculpatul C. a susținut în mod constant că are o simpatie față de inculpata A., pe care o vizita la biroul său, iar oferirea parfumului a fost făcută în considerarea sentimentelor de afecțiune masculină față de inculpată. Inculpata A. a confirmat că inculpatul C. o vizitase de mai multe ori și că era simpatizată de inculpat, care părea că dorește să aibă o relație mai apropiată. Martorii P. și Q. confirmă relația apropiată dintre cei doi inculpați, precum și vizitele pe care inculpatul C. le făcea în biroul inculpatei A. Înregistrările convorbirilor purtate de inculpați susțin afirmațiile acestora, precum și ale martorilor, în sensul că cei doi aveau o relație apropiată, luând în considerare modul de adresare, subiectele discutate, frecvența întâlnirilor.

În data de 13 noiembrie 2017 inculpatul C. a intrat în biroul inculpatei și după ce s-au salutat îi spune inculpatei că i-a adus ceva, astfel că îi remite inculpatei o pungă, pe care acesta o primește și din care scoate o cutie, o examinează și apoi o introduce la loc. în pungă; inculpatul C. afirmă că a fost plecat la Paris, iar inculpata i se adresează cu apelativul "plimbărețule", pentru ca în continuare inculpata să expună din problemele curente de la locul de muncă.

Curtea a constatat că încă din primele momente ale întâlnirii inculpatul C. a oferit setul de parfumuri, fără a se discuta anterior aspecte legate de activitatea de serviciu a inculpatei, ci în contextul în care inculpatul C. afirmase că a fost în vizită la Paris. Inculpatul C. a susținut că a oferit acel cadou inculpatei în considerarea sentimentelor de afecțiune pe care le avea față de inculpată și reprezenta o amintire pentru vizita făcută la Paris.

Din alte înregistrări ale discuțiilor purtate de inculpații A. și C. se poate constată că aceștia avea o relație apropiată, inculpatul C. venind la biroul inculpatei, cum ar fi în data de 10 octombrie 2014, iar în data de 07 octombrie 2014 au purtat o convorbire telefonică. Astfel de discuții au existat și în perioada anterioară; la data de 28 august 2014 inculpatul C. o contactează telefonic pe inculpata A. și în propune să se întâlnească, afirmând "vroiam să ieși la copilaș", iar inculpata accepta; sensul discuției nu poate fi cert stabilit, fiind folosit un limbaj lacunar, dar înțeles de cei implicați în discuție, ceea ce exprimă apropierea dintre cei doi; în data de 03 septembrie 2014 inculpatul C. o contactează telefonic pe inculpata A. și îi spune că veni la biroul ei în 3 - 5 minute. În cadrul întâlnirii din data de 10 octombrie 2014 inculpații discută despre călătoriile inculpatului C., despre ultima sa vizită în Emiratele Arabe Unite, dar și despre chestiuni legate de cererile de plată adresate APIA, situația personală a unei angajate Apia și teme politice; către finalul întâlnirii, inculpata îi cere inculpatului să îi aducă un vin roșu, iar inculpatul C. îi propune să se întâlnească undeva, nu în biroul inculpatei, pentru a sta liniștit, fiind evidentă conotația propunerii inculpatului.

Din analiza coroborată a tuturor acestor discuții purtate de inculpați rezultă că, într-adevăr, inculpatul C. avea un sentimente de afecțiune față de inculpată, cei doi se întâlneau în biroul inculpatei, posibil și în alte locații, discutau la telefon, temele abordate fiind diverse, inclusiv în legătură cu cererile de plată, explicabil în condițiile în care inculpatul avea interese economice la diverse societăți comerciale care depusese cereri de plată.

În aceste circumstanțe, curtea a apreciat că nu se poate reține dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul a remis setul de parfumuri pentru a recompensa incu