ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1781/2017

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 13.03.2012, reclamanta S.C. A. S.A în contradictoriu cu pârâtul B. și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, în temeiul art. 54 din Legea nr. 64/1991, a solicitat instanței ca prin sentința pe care o va pronunța să dispună anularea brevetului de invenție eliberat de OSIM la data de 27.02.2009; anularea brevetului european emis de Biroul European de Brevete la data de 23.12.2009 și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanta a arătat că în iulie 2010 a pus în funcțiune preîncălzitorul nr. 4 al furnalului 3 din cadrul combinatului, care a funcționat până în decembrie 2011, având însă perioade de sistare a funcționării care au ajuns chiar la aproape 2 luni. În decembrie 2011, reclamanta a primit de la B. o notificare prin care i se aducea la cunoștință că în calitatea sa de titular a două brevete (brevetul de invenție eliberat de O.S.I.M. la data de 27.02.2009 și brevetul european emis de Biroul European de Brevete la data de 23.12.2009) solicită acordarea unor daune în valoare de 40.000.000 euro, pentru pretinsa folosire a brevetelor mai sus menționate la reparația preîncălzitorului nr. 4 al furnalului 3 din cadrul combinatului.

Materialele folosite, respectiv cărămizile înglobate în preîncălzitor și modalitatea de realizare a structurii de construcție erau cu multă vreme în urmă cunoscute de societate, reclamanta dobândind brevete de invenție de la B. în schimbul unor sume semnificative de bani.

Procedând la analizarea comparativă pe de o parte a revendicărilor din brevetele de invenție prezentate de B. și, pe de altă parte, a documentației care a stat la baza reparațiilor aduse preîncălzitorului 4 de la furnalul 3, s-a ajuns la concluzia că soluțiile înglobate în brevetele prezentate de B. în susținerea pretențiilor sale financiare nu întrunesc cerințele de brevetabilitate.

Brevetul de invenție se referă la invenția "Cărămidă de adaptare pentru schimbătoare de căldură". Cererea de emitere a brevetului a fost depusă la data de 27.11.2006 și a fost publicată la data de 30.03.2007. Brevetul a fost emis la data de 27.02.2009, fiind publicat în B.O.P.I. nr. 2/2009.

Invenția în cauză are două revendicări:

a) Cărămidă de adaptare pentru schimbătoare de căldură realizată din material refractar alcătuită dintr-un corp și caracterizată prin aceea că pe fața inferioară a corpului, în jurul unor canale longitudinale sunt prevăzute niște scobituri de forma unor coroane circulare, dispuse echidistant la 120 de grade una față de alta;

b) Folosirea cărămizii de adaptare la realizarea structurilor schimbătoarelor de căldură pentru îmbinarea în plan vertical a două tipuri de cărămizi refractare ce au în secțiune axială aceeași formă și același gabarit, cărămizi prevăzute cu elemente de îmbinare ce nu sunt complementare unele cu altele, dar sunt complementare cu scobiturile și proeminențele cărămizii de adaptare.

Așadar, pornind de la două cărămizi preexistente în stadiul tehnicii, B. pretinde că invenția brevetată privește modalitatea de îmbinare a acestora, modalitate care prin caracteristicile sale ar fi nouă, cu caracter inventiv și cu aplicabilitate industrială.

Lipsa caracterului de noutate

Potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 64/1991, o invenție este nouă dacă nu este cuprinsă în stadiul tehnicii, stadiul tehnicii fiind definit ca fiind ansamblul cunoștințelor care au devenit accesibile publicului printr-o descriere scrisă ori orală, prin folosire sau în orice alt mod, până la data depozitului cererii de brevet de invenție.

În cazul supus analizei, corespondența și desenele/schițele purtate între reclamantă și prestatorii de produse și servicii demonstrează că, anterior datei de depozit a brevetelor contestate, caracteristicile esențiale ale invențiilor erau parte din stadiul tehnicii.

La analizarea noutății nu se face comparația între revendicările solicitantului și brevetele anterioare în domeniu, ci comparația trebuie să privească cunoștințele accesibile publicului sub orice formă.

Regulamentul de aplicare al Legii nr. 64/1991 stabilește că prin "cunoștințe accesibile publicului" se înțelege informațiile la care publicul are acces, oriunde în lume, prin: prezentarea pe diferite suporturi sau pe diferite canale informaționale a unor documente de brevet ori a altor informații și prin descrierea orală de informații care nu au fost supuse nici unei restricții de confidențialitate privind utilizarea sau diseminarea acestor informații.

Așadar, o corespondență purtată între doi comercianți sau o parte a unei documentații care stă la baza executării unui contract reprezintă o cunoștință accesibilă publicului de natură a constitui un element distructiv de noutate.

Jurisprudența a constatat că pentru a se considera că un document ce conține o soluție tehnică a fost adus la cunoștința publicului, acesta nu presupune în mod necesar ca el să fi fost pus în circulație prin biblioteci sau librării, ci prin orice mijloc de răspândire a informației. Este suficient ca publicul să fie reprezentat chiar și de o singură persoană ce nu este ținută de obligația de confidențialitate.

Cererea sa de brevet a fost publicată în martie 2007. Prin urmare, în măsura în care s-ar aprecia că acele cărămizi de trecere și modul de îmbinare avut în vedere la demararea reparațiilor în 2006 ar fi identic revendicărilor din brevet, rezultă că invențiile analizate nu mai aveau caracter de noutate. Cunoașterea acestora de chiar un singur salariat care, pe cale orală, a putut să îi descrie titularului soluțiile tehnice folosite de reclamantă reprezintă o dovadă clară că soluțiile tehnice se aflau în stadiul tehnicii, putându-se pune chiar problema unei rele credințe din partea titularului

Reclamanta a dobândit de la titularul brevetelor și un brevet privind o cărămidă pentru schimbătoare de căldură. Având în vedere că la reparația preîncălzitorului 4 s-au folosit atât cărămizi ce pot fi considerate că reprezintă o aplicare a vechiului brevet care între timp a căzut în domeniul public, cât și cărămizi de trecere (de adaptare), un specialist va constata că între cele două invenții există un raport de la o invenție independentă la una dependentă.

Lipsa de activitate inventivă

Potrivit art. 12 din Legea nr. 64/1991, o invenție este considerată ca implicând o activitate inventivă dacă, pentru o persoană de specialitate, ea nu rezultă în mod evident din cunoștințele cuprinse în stadiul tehnicii, situație existentă în cauză.

Prin urmare, este suficient ca expertul să constate că invențiile brevetate sau parte din revendicările acestora nu aveau noutate la data depozitului, pentru a constata în mod direct și lipsa activității inventive.

Prin sentința civilă nr. 751 din 12 iunie 2015, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a stabilit onorariu definitiv pentru punctul de vedere al specialistului: 8.000 de RON, a obligat pe reclamantă la plata restului de 6.500 RON în condițiile art. 213 alin. (2) C. proc. civ. și a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta A. S.A.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, învestită cu soluționarea apelurilor declarate de C., expert desemnat în cauză și de reclamantă prin decizia nr. 906A/25.11.2016, a respins, ca nefondat apelul declarat de C., a admis apelul reclamantei și, în consecință, a schimbat în parte sentința în sensul că a admis acțiunea. Drept urmare a anulat brevetul de invenție nr. 122219 eliberat de O.S.I.M. la 27.08.2009 și a păstrat celelalte dispoziții ale sentinței privind stabilirea onorariului definitiv al specialistului la 8.000 de RON și obligarea reclamantei la plata restului de 6.500 RON, pentru considerentele ce urmează:

Cu privire la apelul declarat de specialistul C. a reținut că potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (1) din O.G. nr. 2/2000, privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară:

"Onorariul definitiv pentru expertiza tehnică judiciară se stabilește de organul care a dispus efectuarea expertizei, în funcție de complexitatea lucrării, de volumul de lucru depus și de gradul profesional ori științific al expertului sau al specialistului".

Specialistul desemnat de instanță în condițiile art. 201 C. proc. civ. a depus la dosar raportul conținând punctul de vedere asupra obiectivelor stabilite de instanță, din examinarea căruia se reține că tribunalul a apreciat în mod corect asupra gradului de complexitate a lucrării și asupra volumului de muncă depus pentru efectuarea acesteia.

Cu privire la apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. se arată că:

Prima critică, referitoare la nulitatea hotărârii apelate pentru neîntrunirea exigențelor motivării prevăzute de art. 261 C. proc. civ., este nefondată deoarece sentința cuprinde argumentele de fapt și drept care au determinat convingerea instanței de fond în sensul că nu se impune anularea brevetului deduse judecății.

Nu s-a reținut motivul de nulitate constând în lipsirea reclamantei de dreptul la apărare ca efect al insuficientei motivări, atât timp cât reclamanta a motivat calea de atac declarată împotriva acesteia, ocazie cu care a dezvoltat pe larg criticile de nelegalitate și de netemeinicie la adresa acesteia, prin raportare la argumentele logico-juridice inserate de prima instanță în considerentele hotărârii.

Critica referitoare la nemotivarea soluției de respingere a cererii de depunere la dosarul cauzei a transcriptului ședinței din data de 27.04.2015, a fost considerată nefondată întrucât tribunalul a arătat motivele pentru care nu a primit la dosar transcriptul ședinței de judecată, după cum reiese din examinarea încheierii de ședință din data de 28.05.2015.

Cea de-a doua critică, referitoare la nelegalitatea încheierii din data de 28.05.2015, nu a fost reținută deoarece specialistul desemnat de tribunal în condițiile art. 201 C. proc. civ. și-a exprimat opinia în scris, depunând la dosar raportul conținând opinia sa.

Împotriva acestei opinii reclamanta a înțeles să formuleze obiecțiuni, pentru lămurirea cărora tribunalul a dispus citarea specialistului.

Întrebările adresate de instanță cât și de către părți, precum și lămuririle date de expert au fost consemnate în încheierea de ședință de la 27.04.2015.

De aceea, critica apelantei potrivit căreia prin neprimirea la dosar a transcriptului ședinței de judecată din data de 27.04.2015, tribunalul ar fi înlăturat o probă, reprezentată de audierea expertului C., a fost considerată ca nefondată, Curtea a constatat că nu se poate reproșa tribunalului încălcarea rolului activ atât timp cât audierea specialistului este redată în cuprinsul încheierii de ședință.

Cel de-al patrulea motiv de apel, prin care se susține că în mod nelegal prima instanță a reținut existența noutății, s-a reținut că este nefondat.

Obiectul acțiunii de față îl reprezintă solicitarea apelantei-reclamante de anulare a brevetului de invenție eliberat de O.S.I.M. la data de 27.02.2009, pe motiv că nu sunt întrunite două dintre condițiile de brevetabilitate prevăzute de Legea nr. 61/1991, respectiv noutatea și activitatea inventivă.

Curtea a reținut că intimatul-pârât B. este titularul brevetului de invenție RO x cu titlul cărămidă de adaptare pentru schimbătoare de căldură.

Cererea de emitere a brevetului a fost depusă la O.S.I.M. la data de 27.11.2006 și a fost publicată la data de 30.03.2007. Brevetul a fost emis la data de 27.02.2009, fiind publicat în B.O.P.I. nr. 2/2009.

Invenția are două revendicări:

(a) Cărămidă de adaptare pentru schimbătoare de căldură realizată din material refractar alcătuită dintr-un corp și caracterizată prin aceea că pe fața inferioară a corpului, în jurul unor canale longitudinale sunt prevăzute niște scobituri de forma unor coroane circulare, dispuse echidistant la 120 de grade una față de alta;

(b) Folosirea cărămizii de adaptare la realizarea structurilor schimbătoarelor de căldură pentru îmbinarea în plan vertical a două tipuri de cărămizi refractare ce au în secțiune axială aceeași formă și același gabarit, cărămizi prevăzute cu elemente de îmbinare ce nu sunt complementare unele cu altele, dar sunt complementare cu scobiturile și proeminențele cărămizii de adaptare.

În raport de data de depozit a brevetului contestat, este aplicabilă forma Legii nr. 64/1991 în redactarea în vigoare la data de 27.11.2006.

La același moment, era în vigoare Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, aprobat prin H.G. nr. 499/2003.

Potrivit art. 40 din Legea nr. 64/1991, forma în vigoare la data depozitului:

"Brevetul de invenție poate fi anulat în tot sau în parte, la cererea unei persoane interesate, când se constată că la data înregistrării cererii de brevet de invenție nu erau îndeplinite condițiile pentru existența unei invenții brevetabile".

Potrivit art. 8 din același act normativ:

"O invenție este nouă dacă nu este cuprinsă în stadiul tehnicii.

Stadiul tehnicii cuprinde toate cunoștințele care au devenit accesibile publicului printr-o descriere scrisă sau orală, prin folosire ori prin orice alt mijloc, până la data depozitului cererii de brevet de invenție sau a priorității recunoscute.

Stadiul tehnicii cuprinde, de asemenea, conținutul cererilor depuse la O.S.I.M. și al cererilor internaționale sau europene desemnând România, așa cum acestea au fost depuse, care au o dată de depozit sau de prioritate recunoscută, anterioară celei menționate la alin. (2), și care au fost publicate la/sau după această dată conform legii".

Tribunalul a înlăturat prima anterioritate invocată de reclamantă pe motiv că acest document nu cuprinde o dezvăluire a soluției din brevetul contestat.

Din examinarea comparativă a revendicărilor brevetului de invenție cu documentul invocat de către apelanta-reclamantă, Curtea a constatat că elementele revendicate în cererea de brevet nu se regăsesc în acest document.

Tribunalul a înlăturat și memoriul de prezentare din 22.06.1992, datorită clauzei de confidențialitate înscrisă pe document.

Din această perspectivă, critica apelantei-reclamante, conform căreia din acest argument se înțelege că tribunalul a reținut că documentul conține o dezvăluire, nu are nicio consecință din punct de vedere juridic.

Într-adevăr, la ultimul paragraf de la pagina 2 a Memoriului de prezentare depus de S.C. D. S.R.L., prin inginer B. este menționată "cărămida de trecere". Pe acest memoriu, directorul societății reclamante de la acea dată consemnează faptul că "noutățile tehnice de aici vor fi tratate ca posibile viitoare brevete".

Apelanta-reclamantă susține că în mod greșit s-a reținut clauza de confidențialitate deoarece aceasta nu privea și proiectul cărămizii de trecere.

Curtea a reținut această critică, având în vedere că însăși reclamanta a invocat faptul că acest document este distructiv de noutate în sensul că soluția prezentată aici a devenită accesibilă publicului, or prin noțiunea de "public" se înțelege doar acea persoană care nu este constrânsă la confidențialitate.

Faptul că rezoluția angajatului reclamantei nu include termenul "confidențial" nu este suficient, în opinia Curții, pentru a trage concluzia că reclamanta, prin reprezentantul său, ar fi considerat că are posibilitatea difuzării informațiilor cuprinse în respectivul document cu privire la "proiectul cărămizii de trecere".

De asemenea, rezoluția face referire la "noutățile tehnice de aici", fără nicio rezervă sau excepție, motiv pentru care Curtea nu a primit interpretarea restrictivă susținută de apelantă, în sensul că angajatul său de la acea dată ar fi avut în vedere doar soluțiile tehnice care făceau obiectul dosarelor de brevete nr. x, y și z.

Nu a fost considerată întemeiată critica potrivit căreia, prin contractul de tranzacție, intimatul-pârât a renunțat expres la orice drepturi, și, prin urmare, la un eventual drept corelativ obligației de confidențialitate, deoarece contractul de tranzacție nu privește brevetul contestat în prezenta cauză.

Tribunalul a înlăturat și ce de-a doua anterioritate invocată, reprezentată de o planșă cu desenul tehnic al cărămizii de trecere, semnată de angajați ai E. și datată 10.06.1992, pe motiv că divulgarea provine de la reclamantă.

În baza probelor administrate în cauză s-a reținut faptul că între reclamantă și E. au existat raporturi de colaborare, în virtutea cărora reclamanta solicită E. avizarea tehnică.

Nu au fost reținute criticile apelantei referitoare la lipsa probelor din care să rezulte că E. sau angajații acestei societăți erau ținuți de o obligație de confidențialitate care să protejeze cărămida de trecere, deoarece motivul esențial pentru care a fost înlăturat acest document constă în aceea că divulgarea desenului cărămizii de trecere nu provine de la intimatul-pârât.

Cel de-al treilea motiv de apel, prin care se susține că în mod greșit prima instanță a reținut întrunită condiția activității inventive, a fost considerat întemeiat.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 64/1991, forma în vigoare la data depozitului:

"O invenție este considerată ca implicând o activitate inventivă dacă, pentru o persoană de specialitate, ea nu rezultă în mod evident din cunoștințele cuprinse în stadiul tehnicii".

S-a constatat că este întemeiată critica potrivit căreia prima instanță de fond a reținut că important la soluția brevetată este circulația mixtă - atunci când a făcut comparația dintre brevetul în litigiu și schițele cărămizilor de trecere folosite la două furnale din La Chier și Linz - deoarece circulația mixtă (verticală și orizontală) nu se identifică printre revendicările din brevetul de invenție nr. x.

A mai reținut prima instanță de fond faptul că efectul de omogenizare a curgerii gazelor fierbinți la intrarea în grătarul termic nu era cunoscut la data cererii de brevet.

Sunt întemeiate criticile apelantei și din această perspectivă, atât timp cât tribunalul a reținut existența activității inventive în baza unui element nerevendicat prin brevetul de invenție contestat.

Pentru determinarea întrunirii, sau nu, în speță, a condiției referitoare la activitatea inventivă, apelanta-reclamantă susține abordarea de tip problemă-soluție și parcurgerea următorilor pași, însușiți de instanță în virtutea prevederilor din Regula nr. 37 lit. b) alin. (5) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, aprobat prin H.G. nr. 499/2003:

- determinarea stadiului tehnicii cel mai apropiat;

- stabilirea problemei tehnice de rezolvat;

- aprecierea măsurii în care invenția revendicată, pornind de la stadiul tehnicii cel mai apropiat și de la problema tehnică, ar fi fost evidentă pentru persoana de specialitate în domeniu, la data relevantă.

De asemenea, potrivit Regulii nr. 37 lit. b) alin. (1) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, aprobat prin H.G. nr. 499/2003:

(1) O invenție este considerată ca implicând o activitate inventivă dacă, având în vedere asemănările și deosebirile dintre invenția revendicată, luată ca un tot, și stadiul tehnicii definit conform art. 8 alin. (2) și regulii 34, ea nu ar fi fost evidentă unei persoane de specialitate la data depozitului sau a priorității recunoscute.

Apelanta a susținut că specialistul în materie ar putea fi un tehnician metalurg sau un inginer metalurg cu pregătire obișnuită în metalurgie, mai precis în domeniul construcțiilor de schimbătoare de căldura și care nu posedă abilități inventive - susținere pe care intimatul-pârât nu a contestat-o.

Cu privire la determinarea stadiului tehnicii cel mai apropiat s-a reținut că stadiul tehnicii, în cazul de față, este format din brevetele citate în stadiul tehnicii în descrierea brevetului RO x, respectiv: brevetele de invenție naționale RO x B1 și RO y B1, brevetele de invenție străine US RE 27020/1971 și FR 1096652, STAS-ul nr. 1505/1991.

Potrivit Regulii nr. 37 lit. b) alin. (6) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, aprobat prin H.G. nr. 499/2003:

"(6) Stadiul tehnicii cel mai apropiat este acea combinație de caracteristici care rezultă dintr-o singură referință a stadiului tehnicii și care constituie cea mai bună bază pentru aprecierea evidenței; el poate fi, spre exemplu:

a) o combinație cunoscută în domeniul tehnic relevant care dezvăluie efecte tehnice, utilizări sau rezultate, cele mai apropiate de invenția revendicată; sau

b) acea combinație care are cele mai multe caracteristici tehnice comune cu invenția revendicată și care este aptă să rezolve problema tehnică".

În brevetul de invenție contestat, în descrierea soluției inventive, se afirmă că sunt cunoscute atât tipurile de cărămizi destinate schimbătoarelor de căldură, pentru care cărămida la care se referă invenția îndeplinește rol de cărămidă de adaptare, cât și elementele de îmbinare care formează anumite modele de îmbinare ale acestor cărămizi.

Astfel, în descrierea invenției se arată:

"Este cunoscută o cărămidă în formă de prismă dreaptă, hexagonală în secțiune axială, destinată realizării schimbătoarelor de căldură ale preîncălzitoarelor de aer de la furnale, cărămidă prevăzută cu un canal de circulație a aerului situat de-a lungul axei centrale iar în jurul lui, cu mai multe canale longitudinale, dispuse echidistant. Totodată, pe fiecare din cele două fețe. Superioară și inferioară, sunt dispuse niște elemente de îmbinare tip "mamă-tată", și anume, pe una din fețele de bază, se dispun elemente de îmbinare în formă de coroană circulară, convexă, sau, altfel spus, proeminentă, iar pe cealaltă față se dispun elemente sau detalii de îmbinare în formă de coroană circulară concavă" (FR 1096652).

"Sunt de asemenea cunoscute niște cărămizi refractare cu aceeași destinație și tot în formă de hexagon în secțiunea axială, dar la care elementele sau detaliile de îmbinare sunt constituite, de data aceasta, din niște nervuri dispuse radial pe una din fețele de bază (US pat. NO-RE 27020/1971; RO 114914, RO 107441)".

De asemenea, se arată în descrierea invenției, că este cunoscută și modalitatea de îmbinare pentru fiecare dintre aceste tipuri de cărămidă, în vederea realizării unei construcții refractare, astfel:

- se arată că pentru cărămida din FR 1096652 este cunoscută modalitatea de îmbinare de tip mamă-tată: "Din punct de vedere al dimensiunilor și al dispunerii lor, elementele concave, situate pe o față, se află în corespondență biunivocă cu elementele convexe, situate pe cealaltă față (FR 1096652) sau, altfel spus, unele sunt negativul celorlalte. În acest fel, prin suprapunerea întrețesută a unor cărămizi, numai de acest tip, se poate ridica o zidărie refractară omogenă"

- se arată că pentru cel de-al doilea tip de cărămizi este cunoscută modalitatea de îmbinare prin nervură de tip nut și feder:

"Pe fața opusă nervurilor sunt dispuse niște canale ale căror dimensiuni și a căror dispunere se află în corespondență biunivocă cu nervurile, sau, de asemenea, altfel spus, unele reprezintă negativul celorlalte. Este din nou evident că, prin suprapunerea întrețesută a unor cărămizi numai de acest tip, se poate ridica o zidărie refractară omogenă."

Referitor la stabilirea problemei tehnice de rezolvat s-a arătat că potrivit brevetului, problema tehnică rezolvată de invenție constă în "posibilitatea asamblării între ele a două tipuri de cărămizi de adaptare destinate realizării schimbătoarelor de căldură, indiferent de modelul de îmbinare folosit pentru ele, astfel încât să devină posibilă realizarea unei structuri complexe care să îmbine avantajele fiecăruia dintre cele două tipuri de cărămizi."

Altfel spus, se arată în descrierea brevetului, "o astfel de cărămidă de adaptare poate fi definită prin elementele de îmbinare dispuse pe fiecare din fețele inferioară, respectiv superioară, elemente de îmbinare care reprezintă negativul elementelor de îmbinare ale fețelor cărămizilor cu care urmează să se îmbine".

Cât privește aprecierea măsurii în care invenția revendicată, pornind de la stadiul tehnicii cel mai apropiat și de la problema tehnică, ar fi fost evidentă pentru persoana de specialitate în domeniu la data relevantă, instanța a menționat că potrivit Regulii nr. 37 lit. b) alin. (3) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, aprobat prin H.G. nr. 499/2003:

"(3) Invenția revendicată, luată ca un tot, este considerată ca fiind evidentă în sensul art. 10 dacă una sau mai multe caracteristici ale stadiului tehnicii sau cunoștințele generale ale persoanei de specialitate în domeniu ar fi permis acesteia, la data de depozit sau a priorității revendicate, să ajungă la invenția revendicată, prin înlocuire, combinare ori prin modificarea uneia sau mai multor caracteristici ale stadiului tehnicii".

Potrivit Regulii nr. 37 lit. b) alin. (11) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, aprobat prin H.G. nr. 499/2003:

"(11) În cuprinsul unei invenții se consideră a fi o combinație de caracteristici, care rezultă în mod evident din stadiul tehnicii, simpla juxtapunere ori asociere de dispozitive sau procedee cunoscute, fiecare funcționând ori desfășurându-se în modul său normal, nerezultând o interdependență în funcționare sau desfășurare neevidentă".

Or, cunoscând stadiul tehnicii cel mai apropiat, respectiv cele două tipuri de cărămizi destinate schimbătoarelor de căldură, cât și elementele de îmbinare care formează modelele de îmbinare ale acestor cărămizi, în sensul că în cazul primului tip, pe una din fețe sunt dispuse elemente de îmbinare în formă de coroană circulară, convexă (proeminentă), iar pe cealaltă față sunt dispuse detalii de îmbinare reprezentând negativul celeilalte, adică în formă concavă; respectiv, în cazul celui de-al doilea tip de cărămizi, pe una din fețe sunt dispuse radial nervuri, iar pe cealaltă față sunt dispuse canale ale căror dimensiuni și dispunere se află în corespondență biunivocă cu nervurile, adică formează negativul celeilalte fețe, persoana de specialitate în domeniu ar fi putut, la data de depozit 27.11.2006, să ajungă la invenția contestată, prin combinare ori prin modificarea uneia sau mai multor caracteristici ale stadiului tehnicii.

Având motivația tehnică de a realiza un schimbător de căldură cu un transfer termic mai bun și pe baza cărămizilor existente care prezintă avantajul că dispun de un volum și masă refractară mai mari, persoana de specialitate în domeniu ar fi fost în măsură ca, prin combinarea caracteristicilor cunoscute din stadiul tehnicii să realizeze o cărămidă de tranziție între două rânduri de cărămizi succesive care nu au suprafețele de îmbinare complementare, ajungând prin combinarea acestor caracteristici la realizarea unei cărămizi cu "elemente de îmbinare care reprezintă negativul elementelor de îmbinare ale fețelor cărămizilor cu care urmează să se îmbine".

Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanta și pârâtul B.

Reclamanta, prin recursul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. solicită admiterea și al celui de-al patrulea motiv de anulare privind lipsa noutății cu privire la brevetul de invenție din 27 februarie 2009.

Prin dezvoltarea motivelor de recurs, după prezentarea argumentelor referitoare la admisibilitatea recursului și la interesul în promovarea căii de atac, se arată cele de mai jos:

Prin cel de al patrulea motiv de apel s-a invocat că invenția nu ar fi fost brevetabilă deoarece nu era îndeplinită condiția noutății raportat la trei anteriorități distructive de noutate: memoriul de prezentare din 22.06.1992; planșa cu desenul tehnic al cărămizii de adaptare semnată de angajați ai E. datată 10.06.1992 și schița cărămizii de adaptare de tip G5 comunicată prin fax la data de 20.08.2003 de către F. către G.

Instanța de apel a reținut că ar exista o clauză de confidențialitate pe documentul care privește prima anterioritate, dar care în opinia Curții nu reprezintă o anterioritate distructivă de noutate deoarece elementele revendicate în cererea de brevet nu se regăsesc în acest document.

În ceea ce privește ultimele două anteriorități, acestea au fost înlăturate deoarece divulgarea nu provine și, respectiv, nu este imputabilă intimatului-pârât, ci reclamantei, care ar fi fost ținută de o clauză de confidențialitate asumată printr-un document (respectiv prima anterioritate memoriul de prezentare) care nu privește elementele din revendicările brevetului.

Dacă raționamentul instanței de apel ar fi corect în parte cu privire la faptul că prima anterioritate invocată (memoriul de prezentare din 22.06.1992) și singura care are atașată o clauză cu privire la care se pune problema asumării de către reclamantă a unei obligații de confidențialitate, nu cuprinde o divulgare a invenției, atunci confidențialitatea, pretins a fi asumată, nu privește invenția brevetată, ci alte chestiuni.

Prin urmare, următoarele două anteriorități invocate, respectiv a doua din 10.06.1992, care oricum are o dată anterioară datei de asumare a pretinsei clauze de confidențialitate (22.06.1992, data memoriului de prezentare) și a treia din 20.08.2006 nu pot fi înlăturate de la analiză pe motiv că s-ar fi produs ca urmare a unui abuz.

În al doilea rând, dacă ultimele două anteriorități (desenul avizat de lucrătorii E. din data de 10.06.1992 și faxul trimis de F. către reclamantă la 20.08.2003) trebuie analizate raportat la legislația care reglementează divulgarea invenției, atunci instanța de apel a aplicat greșit legea sau mai bine zis nu a aplicat-o deloc, astfel cum rezultă din următoarea argumentație.

Din motivarea instanței de apel rezultă că numai divulgarea invenției de către intimatul-pârât B. ar fi putut fi distrugătoare de noutate, raționament care este contrar dispozițiilor legale în materie.

Legea brevetelor nu prevede posibilitatea ca inventatorul însuși sau solicitantul să divulge de bunăvoie invenția anterior datei de depozit (cu excepția situației când o expune într-o expoziție internațională și obține certificat, ceea ce nu e cazul în situația de față), iar această divulgare să rămână fără consecințe negative în privința noutății propriei cereri de brevet. De aici rezultă în mod clar că nici nu era imperios necesar ca apelanta-reclamantă să dovedească faptul că divulgarea a provenit de la intimatul-pârât.

Potrivit art. 9 din Legea nr. 64/1991 coroborat cu Regula 20 alin. (3) lit. b), condiția de bază ca divulgarea invenției să nu fie luată în considerare ca fiind distrugătoare de noutate pentru invenție este ca respectiva divulgare să fi emanat de la terțul căruia inventatorul i-a comunicat-o sub condiția ca acesta să nu o facă publică.

În cauză, inventatorul este H., așa cum rezultă din cererea de acordare brevet și din brevetul eliberat, care nu a avut niciun raport cu reclamanta-recurentă, raport în urma căruia să fi comunicat invenția și să-i fi impus reclamantei condiția de a nu o face publică. Clauza asumată la 22.06.1992 pe memoriul de prezentare poate fi cel mult apreciată ca producând efecte între reclamantă, terți și D. (emitentul memoriului), în raport de care inventatorul H., nu avea nicio implicare. De altfel, reamintim că la data de 22.06.1992 H., inventatorul avea vârsta de 14 ani.

Nu există abuz evident, astfel cum este acesta definit de Regula 20 alin. (3), deoarece inventatorul H. nu a comunicat reclamantei G. invenția în niciun mod, implicit nici sub condiția de a o păstra confidențială, iar abuzul nu s-a produs nici în privința solicitantului și nici a inventatorului, ambele calități fiind deținute de H., terț de prezentul litigiu și nu de B.

Așadar, în lipsa unei divulgări sub forma abuzului, astfel cum este definit de legislația aplicabilă, raționamentul instanței de apel este rezultatul unei greșite aplicări a legii, respectiv cu încălcarea legii.

Mai mult, dacă ar fi existat o divulgare sub forma abuzului, legea prevede anumite remedii prin recurgerea la procedura stabilită prin Regula 20 alin. (6) potrivit cu care, solicitantul cererii de brevet trebuia să depună la dosarul O.S.I.M. o declarație privind divulgarea invenției într-un document care, în înțelesul art. 9 din Legea nr. 64/1991 să nu fie luat în considerare la aprecierea noutății invenției. Acesta declarație trebuia depusă la dosarul O.S.I.M. într-un termen de maxim 4 luni de la data de depozit, iar divulgarea să fi intervenit cel mult în cele 6 luni care au precedat datei de depunere la O.S.I.M. a cererii de acordare brevet, cerere ce nu a fost depusă.

Planșa E. din 10.06.1992 și/sau faxul F. din 20.08.2006 trebuiau să fie analizate de Curtea de Apel din perspectiva unor elemente distructive de noutate.

Pârâtul B., prin recursul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ., solicită, în principal, casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare doar cu privire la apelul declarat de reclamantă, iar în subsidiar, modificarea deciziei în parte în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă pentru considerentele ce urmează:

Termenul de recurs este de 30 de zile și nu de 15 zile cum greșit a reținut instanța, dat fiind incidența dispozițiilor art. 55 alin. (2) din Legea nr. 64/1991.

Decizia recurată, nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 261 alin. (1) pct. 3 și pct. 5 din C. proc. civ. în sensul că din practica lipsesc "susținerile în prescurtare ale părților cu arătarea dovezilor", iar în considerentele hotărârii nu se regăsesc motivele instanței pentru care au fost înlăturate cererile recurentului pârât.

Instanța era obligată să analizeze apărările pârâtului, probele care au fost administrate și să motiveze pentru ce unele au fost reținute, iar altele înlăturate, în special expertiza tehnică judiciară, privându-l astfel de un proces echitabil.

Hotărârea recurata este nemotivată, deoarece instanța s-a limitat la a prelua situația de fapt-expusă de reclamantă omițând să analizeze apărarea cu întreaga argumentație prezentată de pârât.

Astfel, susținerea intimatei-reclamante privind abordarea, în aprecierea activității inventive, a analizei problemă soluție, este îmbrățișată de către instanță în lipsa unor argumente logico-juridice.

Singurul criteriu în baza căruia instanța a considerat că invenția este lipsită de activitate inventivă a fost abordarea de tip problemă soluție cu parcurgerea următoarelor etape: (i) determinarea stadiului tehnicii cel mai apropiat, (ii) stabilirea problemei tehnice de rezolvat și (iii) aprecierea măsurii în care invenția revendicată, pornind de la stadiul tehnicii cel mai apropiat și de la problema tehnică, ar fi fost evidentă pentru persoana de specialitate în domeniu, la data relevantă.

Or, analiza activității inventive raportată exclusiv la analiza de tip problemă soluție, fără a lua în considerație, fără a analiza și fără a aprecia toate celelalte susțineri, apărări și probatorii, fără a motiva de ce s-a limitat doar la acest raționament, cu înlăturarea numeroaselor argumente aduse în sprijinul activității inventive, conduce la concluzia că hotărârea este nemotivată.

Cu referire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se arată că în mod greșit instanța de judecată a anulat brevetul de invenție în totalitatea sa, dat fiind că întreaga argumentație a intimatului reclamant s-a circumscris exclusiv primei revendicări, nu și celei de-a doua.

Nici în fața instanței de fond și nici în calea de atac a apelului, reclamanta nu a probat și nu a argumentat lipsa activității inventive pentru revendicarea nr. 2 din brevetul contestat.

Reclamanta, prin cererea de chemare în judecată, a susținut că brevetul contestat cuprinde o invenție de produs și una de procedeu.

Ulterior, prin precizarea obiectului acțiunii, intimata-reclamantă arată la pct. b că, în privința activității inventive, înțelege să demonstreze faptul că produsul nu este rezultatul unei activități inventive.

Instanța a omis, în analiza sa, art. 47 alin. (1) din Regulament și a dat o interpretare greșită dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 64/1991 (corespondentul art. 12 din aceeași lege în vigoare la data emiterii brevetului), considerând că activitatea inventivă se analizează exclusiv prin raportare la revendicările din brevet.

Dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 64/1991 prevăd că "O invenție este considerată ca implicând o activitate inventivă dacă, pentru o persoană de specialitate, ea nu rezultă în mod evident din cunoștințele cuprinse în stadiul tehnicii", iar art. 47 alin. (1) din Regulament dispune că "în aplicarea prevederilor art. 12 din lege, activitatea inventivă a unei invenții se apreciază în raport cu problema tehnică pe care ea o rezolvă și cu invenția revendicată luată ca un tot, prin compararea acesteia cu stadiul tehnicii definit conform art. 10 alin. (2) din lege și art. 38 [...]".

Art. 47 alin. (2) din Regulament dispune că "Invenția revendicată, luată ca un tot, este considerată ca fiind evidentă în sensul prevederilor art. 12 alin. (1) din lege dacă, plecând de la una sau mai multe caracteristici ale stadiului tehnicii, utilizarea cunoștințelor generale ale persoanei de specialitate în domeniu ar fi permis acesteia, la data de depozit sau, după caz, de prioritate a cererii, să ajungă la invenția revendicată."

Niciunde în textele mai sus citate, nu se regăsește criteriul considerat de instanță că ar fi corect pentru aprecierea activității inventive. Textul legal nu prevede că existența activității inventive trebuie raportată exclusiv la revendicările brevetului ci, dimpotrivă, legiuitorul a dispus că în analiza acestei condiții de brevetabilitate, aceasta (i) nu trebuie să rezulte din stadiul tehnicii, (ii) se va raporta la problema tehnică și la invenția luată ca un tot și (iii) va fi comparată cu stadiul tehnicii,

Oricum, problemele tehnice ale circulației mixte, pe verticală și orizontală și ale omogenizării curgerii gazelor fierbinți la intrarea în grătarul ceramic nu fac parte din revendicări pentru simplul motiv că problemele tehnice nu se brevetează. În revendicări sunt trecute elementele constructive, esențiale, doar acestea se protejează. Soluțiile noi, efectele tehnice create, rolurile, funcțiile noi nu se protejează. Ele sunt trecute în descrierea invenției.

Problema esențială de care instanța nu a ținut cont nu este cum să faci îmbinarea, ci de ce să îmbini. Niciuna din cele două cărămizi existente în stadiul tehnicii nu sugerează că ele ar putea sau ar trebui îmbinate una cu alta. Mai mult, cele două cărămizi sunt incompatibile în privința sistemului de îmbinare și fixare. Alături de cărămida clasică și de cea cu nervuri sunt multe alte tipuri de cărămizi, fiecare gândită a fi folosită ca unic model la realizarea unui regenerator.

Instanța a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 47 alin. (5) și alin. (6) din Regulament, dând, astfel, o interpretare eronată textului legal, întrucât nu a făcut distincție între cele două mari categorii de invenții: (1) invențiile de perfecționare care se bazează pe alte invenții anterioare și (2) invențiile de combinației unor invenții cunoscute. Fiecare din cele două tipuri de invenții implică un raționament diferit pentru analiza activității inventive.

În cazul invențiilor de combinație, așa cum este și invenția care face obiectul brevetului contestat, instanța trebuia să dea curs dispozițiilor art. 47 alin. (4) din Regulament care prevăd că "Pentru aprecierea activității inventive, se pot combina în sistem mozaic fie mai multe documente, fie părți din mai multe documente, fie părți diferite ale aceluiași document aparținând stadiului tehnicii și compararea lor cu invenție revendicată, cu condiția ca această combinație să fie evidentă pentru o persoană de specialitate".

Rezultă că pentru analiza activității inventive în cazul brevetului contestat, instanța trebuia, să încadreze în mod corect invenția în categoria invențiilor de combinație (numite și mozaic), urmând, apoi, să aplice raționamentul corect, respectiv să urmărească activitatea inventivă după modul în care alăturarea celor două sau mai multe elemente cunoscute în stadiul tehnic generează proprietăți noi, efecte noi, funcții și roluri noi raportat la aceste elemente din care provine invenția.

În schimb, instanța, alegând abordarea de tip problemă-soluție, deși această abordare urmează doar invențiilor de perfecționare și nu și celor de combinație, a analizat în mod greșit stadiul tehnicii cel mai apropiat folosind mai multe documente din stadiul tehnicii cu toate că dispozițiile art. 47 alin. (7) din Regulament obliga instanța să aibă în vedere o singură referință din stadiul tehnicii.

Instanța a analizat greșit stadiul tehnicii cel mai apropiat, printr-o interpretare greșită a dispozițiilor art. 47 alin. (5), alin. (6) și alin. (7) din Regulament și nu a făcut o analiză în profunzime a celor două tipuri de cărămizi existentă, omițând avantajele și dezavantajele proprii acestora, problema tehnică deja existentă în stadiul tehnic, noile probleme și soluții tehnice.

Legiuitorul, prin dispozițiile art. 47 alin. (5) din Regulament, a prevăzut că "Aprecierea activității inventive se poate efectua, prin abordarea de tip problemă-soluție, luându-se în considerare stadiul tehnicii cel mai apropiat, iar prin alin. (6) a dispus că "Pentru aprecierea activității inventive prin abordarea de tip problemă-soluție, potrivit prevederilor alin. (5), se efectuează următoarele etape: a) determinarea stadiului tehnic cel mai apropiat, b) stabilirea problemei tehnice obiective de rezolvat, c) aprecierea măsurii în care invenția revendicată, pornind de la stadiul tehnicii cel mai apropiat și de la problema tehnică obiectivă, ar fi fost evidentă pentru persoana de specialitate în domeniu la data relevantă".

Dispozițiile art. 47 alin. (7) din Regulament prevăd că "Stadiul tehnic cel mai apropiat, conform prevederilor alin. (6), este acea combinație de caracteristici care este dezvăluită într-o singură referință a stadiului tehnicii și constituie cea mai bună bază pentru aprecierea evidenței."

Instanța se limitează doar la a cita texte din brevetul de invenție, fără a realiza o expunere detaliată a efectelor structurilor de regeneratoare compuse din aceste tipuri de cărămizi. Toate celelalte deducții, observații și soluții care urmează firul prezentării în elaborarea brevetului nu se găsesc în stadiul tehnicii, fiind conținute doar în descrierea brevetului.

Ideea combinării celor două tipuri de cărămizi este primul pas inventiv chiar dacă el nu a fost revendicat ca atare, ci doar integrat în revendicarea nr. 2.

Soluția tehnică a suprapunerii cărămizii cu nervuri peste cărămida clasică nu a existat în stadiul tehnicii, fiind reprezentată pentru prima oară în brevet.

Însă, suprapunerea nu putea fi aplicată industrial deoarece problema genera la rândul său alte trei noi probleme tehnice și anume: (1) distrugerea-prin presare a materialului cărămizii clasice de către cărămida cu nervuri, (2) lipsa stabilității noii structuri și (3) întreruperea pentru structura clasică de la baza regeneratorului a continuității fluxului uniformizat de gaze transmis de structura cu nervuri de la partea superioară a regeneratorului.

Cele trei probleme tehnice de mai sus sunt definite în brevetul contestat că o problemă globală, de adaptare. Acest termen de adaptare a fost analizat și despărțit în elementele sale componente în expertizele I., J. și C.

Cele trei noi probleme tehnice generate de suprapunerea cărămizii cu nervuri peste cea clasică sunt deopotrivă inexistente și nedefinite în stadiul tehnicii, iar ele reprezintă problema adaptării cărămizii clasice cu cărămida cu nervuri. De altfel, în descrierea brevetului se regăsește termenul de adaptare a celor două cărămizi.

Instanța nu a observat că problema tehnică nu era definită în stadiul tehnicii. Nici problema tehnică și nici soluția tehnică nu se cunoșteau în stadiul tehnicii anterior brevetului. Instanța era obligată să analizeze dacă există vreo legătură între problema tehnică și stadiul tehnic căci, dacă în urma analizei nu poate fi identificată o astfel de legătură, înseamnă că avem de-a face cu o invenție cu pași inventivi consecutivi care creează noi probleme tehnice pe care le și rezolvă. Acest aspect deosebit de important a fost semnalat de expertul judiciar I.

O invenție cu pași inventivi consecutivi este o invenție care ridică probleme tehnice necunoscute pentru care se pot da nenumărate soluții tehnice diferite între ele, în baza cărora pot fi obținute brevete noi de invenție mai mult sau mai puțin avantajoase.

Instanța nu a reținut faptul că invenția brevetată este o invenție de combinație. Nu este suficient să se indice existența elementelor unitare de combinație, ci este necesar să existe în stadiul tehnicii și o rațiune a punerii în comun a componentelor. Or, o asemenea rațiune nu a existat în stadiul tehnicii, fiind rezultatul acțiunii inventive a autorului.

Pentru rezolvarea problemei tehnice a adaptării celor două tipuri de cărămizi cunoscute în stadiul tehnicii, autorul brevetului găsește soluția tehnică: cărămida de adaptare.

Cărămida de adaptare nu este compusă din partea superioară a cărămizii cu nervuri suprapusă peste partea inferioară a cărămizii clasice, așa cum în mod greșit a reținut instanța.

Alcătuirea cărămizii de adaptare este realizată din o parte a corpului cărămizii cu nervuri, iar la suprafața inferioară, de reazem, a fost aplicat sistemul de îmbinare tip "mama" din cadrul sistemului de îmbinare "mamă-tată" al cărămizii clasice.

În noua structură de regenerator alcătuită din cele trei tipuri de cărămizi se produc efecte tehnice noi, iar cărămizile clasice și cele cu nervuri nu vor mai funcționa în același regim anterior.

Cărămida clasică nu va mai funcționa în regim neuniform de curgere a gazelor, căci această cărămidă va primi gazele de la structura de cărămizi cu nervuri de deasupra gata uniformizate. În acest fel este rezolvat dezavantajul cărămizii clasice, căci prin uniformizarea gazelor, transferul termic al zonei clasice se va îmbunătăți, lucru de care cărămida clasică nu a beneficiat niciodată când funcționa de una singură.

Deși în vechile structuri cărămida cu nervuri avea rol de regulator de presiuni, debite și temperaturi (de gaze), acest rol era jucat pentru ea însăși, dimpotrivă, în noua structură, rolul de regulator de presiuni, debite și temperaturi (de gaze) este jucat și pentru cărămida clasică, căci uniformizarea presiunilor, debitelor și temperaturilor este determinată de existența cărămizii de adaptare.

Cărămida de tip nou va pierde funcționalitatea și caracteristicile cărămizilor din care este formată, doar din cărămida de adaptare neputând fi realizată o structură de regenerator.

În schimb, cărămida brevetată poate fi integrată într-o structură alături de alte două tipuri de cărămizi diferite de ea și diferite între ele.

Atât cele două tipuri de cărămizi cunoscute, cât și toate celelalte modele de cărămizi cunoscute au fost inventate pentru a forma, ele singure, structuri volumetrice din rânduri orizontale suprapuse vertical pe zeci de metri înălțime.

Trei expertize (două judiciare și una extrajudiciară) au dispus fără niciun echivoc că brevetul rezolvă, probleme tehnice inaccesibile unui specialist și au remarcat îndeplinirea condiției activității inventive.

O persoană de specialitate nu avea cum să aleagă să utilizeze în aceeași structură a preîncălzitorului cele două tipuri de cărămizi, pentru simplul fapt că nu oricine ar fi putut îmbina cele două cărămizi. Așa cum întemeiat a opinat specialistul C. până la brevet nimeni nu s-a gândit să îmbine cele două cărămizi pentru că nu avea nevoie să facă acest lucru.

Instanța nu a studiat textul brevetului de invenție contestat. Astfel, referindu-se la problema tehnică a invenției descrisă în brevet, nu citează brevetul de invenție, ci susținerile reclamantei. Problema tehnică, conform brevetului, nu este posibilitatea asamblării între ele a două tipuri de cărămizi de adaptare ci, posibilitatea asamblării între ele a două tipuri diferite de cărămizi.

Analiza rezultată din expertiza I., pleacă de la premisa că odată ce invenția există, ar fi relativ ușor de arătat că o persoană de specialitate ar fi putut să o realizeze.

Așadar, problema evidenței unei invenții nu constă dacă o persoană de specialitate ar fi putut ajunge la soluția inventatorului, ci dacă respectiva persoană ar fi făcut acest lucru.

Relevantă este și declarația martorului K., din data de 01.11.2012, pe care chiar reclamanta a invocat-o. Astfel, martorul a declarat că "dacă mi s-ar fi cerut să fac legătura între stratul 1 și 3, aș fi realizat tipul de cărămidă B. [...]." Dar, ca să i se poată cere rezolvarea problemei tehnice, era obligatoriu ca problema tehnică să fie știută or, problema tehnică nu exista în stadiul tehnicii.

Raționamentul instanței pleacă de la informații tehnice cuprinse în brevet, iar acest lucru nu este permis fiind un caz de analiză post factum. Cel care analizează activitatea inventivă trebuie să plece de la stadiul tehnic anterior brevetului. Este imposibil de obținut cărămida de adaptare pentru că stadiul tehnicii nu o cere, nu are nevoie de ea oricât de înalt ar fi nivelul de pregătire al specialistului.

Specialistul în domeniu pentru a ajunge la soluția brevetată nu are voie să efectueze o acțiune inventivă. El nu are voie să se substituie inventatorului.

Este absurd să afirmi că poți găsi o soluție tehnică la o problemă, cât timp respectiva problemă nu există.

Instanța în mod greșit a făcut aplicarea dispozițiilor art. 47 alin. (10) lit. f) din lege care prevede că "în vederea aplicării prevederilor alin. (2), se consideră că o invenție nu implică o activitate inventivă dacă se află, în special, în una dintre următoarele situații: invenția constă în juxtapunerea ori asocierea unor dispozitive sau procedee cunoscute, fiecare funcționând ori desfășurându-se în modul cunoscut, fără a realiza o interdependență între acestea", întrucât nu este incident în cauză.

Instanța a ajuns la această soluție prin omisiunea analizării efectelor asamblării celor două tipuri de cărămizi existente în stadiul tehnic.