ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1193/2013

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, a constatat următoarele: Prin sentința comercială nr. 723 din 25 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția civilă, în Dosarul nr. 1575/122/2009 au fost respinse excepțiile netimbrării acțiunii, lipsei calității procesuale active a A.P.D. Giurgiu, lipsei de interes a reclamantei și a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantei A.P.D. Giurgiu formulată in contradictoriu cu pârâta A.V.A.S.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut cu privire la excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare următoarele: Excepția netimbrării acțiunii practic a rămas fără obiect, câtă vreme la dosar la fila 54 se află chitanța din 18 februarie 2010 care atestă plata taxei de timbru în cuantum de 12.111 lei stabilită în sarcina reclamantei prin încheierea din 21 ianuarie 2010, conform dispozițiilor art. 2 lit. g) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, pe versoul acesteia fiind aplicat și timbru judiciar. Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei A.P.D. Giurgiu și respectiv a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.V.A.S.

tribunalul a reținut că acestea sunt neîntemeiate, câtă vreme contractul invocat ca și temei al pretențiilor solicitate în prezenta cauză s-a încheiat tocmai între aceste părți, respectiv F.P.S., în calitate de vânzător - continuatorul în drepturi al acestuia fiind A.V.A.S., și A.P.D. Giurgiu, în calitate de cumpărător. în privința excepției lipsei de interes, aceasta pe lângă că este neîntemeiată, vizează în fapt chestiuni ce se constituie ca veritabile apărări și care vor fi analizate ca atare în cele ce urmează. Pe fondul cauzei, a reținut tribunalul că la data de 02 iulie 1999, s-a încheiat între F.P.S. și reclamantă contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni, prin care vânzătorul a transmis reclamantului cumpărător un număr de 197.554 acțiuni reprezentând 51% din valoarea capitalului social subscris al SC D. SA Giurgiu.

În baza probelor administrate în raport de susținerile reclamantului, tribunalul a constatat că reclamantul nu probează dobândirea proprietății asupra imobilului prin plata prețului acțiunilor și suportarea unui prejudiciu drept consecință a restituirii imobilului către fostul proprietar, cu atât mai mult cu cât se cunoștea situația litigioasă a acestuia și nu a fost indicat ca atare, în cuprinsul contractului încheiat cu pârâta făcându-se vorbire doar de existența Certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru suprafața de 24.338 mp, situația revendicării imobilului fiind cunoscută încă din anul 1996, iar societatea comercială SC D. SA fiind în deplină cunoștință de cauză a reînchiderii imobilului în capitalul social, reclamantul la rându-i, cumpărând acțiuni potrivit cu disp.

O.U.G. nr. 88/1997, Legii nr. 99/1999 și normei metrologice care reglementează distinct vânzarea de acțiuni cu informarea completă asupra situației patrimoniale. Nefiind incidente dispozițiile de răspundere conform art. 1336 C. civ., art. 1 pct. 43 din Legea nr. 99/1999 și art. 324 din O.U.G. nr. 88/1997, Tribunalul a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamant. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta solicitând desființarea hotărârii atacate și pe fond admiterea acțiunii și acordarea daunelor așa cum au fost menționate. Prin decizia civilă nr. 215 din 26 aprilie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, s-a respins ca nefondat apelul reclamantei.

S-a constatat că situația imobilului în cauză era una litigioasă la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, situație în care sunt aplicabile dispozițiile legale prevăzute de art. I pct. 43 din Legea nr. 99/1999 prin care a fost introdus în O.U.G. nr. 88/1997 art. 32 1 alin. (1), (2) și (3). Împotriva deciziei pronunțate în apel, reclamanta a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate. Înalta Curte la termenul de astăzi a invocat, din oficiu, excepția netimbrării recursului, întrucât aceasta primează asupra oricăror, excepții sau cereri.

Prin art. 1 din Legea nr.146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt suspuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de către instanță. Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr.146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea se anulează ca netimbrată. Art. 9 din același act normativ prevede că, pentru „cererile pentru care se datorează timbru judiciar, nu vor fi primite și înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător.

În cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru. ” Cum recurentul nu s-a conformat dispozițiilor legale imperative evocate potrivit mențiunii de pe dovezile de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul de judecată de la 21 martie 2013, aflate la filele 8 și 1 dosar recurs, când procedura a fost legal îndeplinită, iar în prezenta cauză nu operează facilitățile prevăzute pentru scutirea de la obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și ale art. 9 din O.G.

nr. 32/1995 și va anula recursul reclamantei, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta A.P.D. Giurgiu împotriva deciziei civile nr. 215 din 26 aprilie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2013.