ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 105 din 4 iulie 2016 a Tribunalului Vrancea s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul A., de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. 1969, cu referire la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, modificată, în infracțiunea de primire de foloase necuvenite prevăzută de art. 256 alin. (1) C. pen. 1969. Pe de altă parte, s-a admis cererea formulată de același inculpat, de schimbare a încadrării juridice prin aplicarea art. 5 noul C. pen. și, în consecință, în baza art. 386 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor, astfel:

- din infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 noul C. pen., în infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 248 C. pen. (1969);

- din infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 320 alin. (1) și (2) noul C. pen., în infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen. (1969);

- din infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) noul C. pen., cu referire la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, modificată, în infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. (1969), cu referire la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, modificată.

A fost condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- abuz în serviciu prevăzută de art. 248 C. pen. (1969), la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare;

- fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen. (1969), la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare;

- luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. (1969), cu referire la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, modificată, la 4 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. (1969), s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.

În baza art. 861 C. pen. (1969), s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 7 ani, stabilit în condițiile art. 862 C. pen. (1969).

În temeiul art. 71 C. pen. (1969), s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. (1969), iar în temeiul art. 711 C. pen. (1969), pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În conformitate cu dispozițiile art. 863 C. pen. (1969), s-a pus în vedere inculpatului A. ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la organul desemnat cu supravegherea;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea controla mijloacele de existență.

De asemenea, în baza dispozițiilor art. 863 alin. (3) C. pen. (1969), s-a impus inculpatului ca pe durata termenului de încercare să respecte următoarele obligații:

- să desfășoare o activitate lucrativă;

- să urmeze un curs de învățământ ori recalificare;

- să comunice informații de natură a putea controla mijloacele de existență;

- să nu schimbe domiciliu sau reședința și să nu depășească limita teritorială a României, decât cu acordul organelor de supraveghere;

- să nu intre în legătură cu denunțătorul B. sau cu membrii familiei acestuia (soție, copii).

S-a stabilite ca organ de supraveghere Serviciul de Probațiune Vrancea.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 alin. (2) C. pen. (1969).

A fost anulat actul falsificat, respectiv raportul de sinteză din data de 20 decembrie 2013.

Totodată, s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 600 RON.

S-a luat act că inculpatul A. a beneficiat de serviciile unor apărători aleși.

În fine, a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 669/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. S-a reținut prin actul de sesizare că inculpatul A., în calitate de agent de poliție, organ de cercetare al poliției judiciare, la data de 20 decembrie 2013, în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu și efectuând controlul traficului rutier pe DN 2 D pe raza comunei Vidra, județul Vrancea, a oprit în trafic pe numitul B., ocazie cu care a întocmit un proces-verbal de constatare a unei infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat sau neînregistrat, iar ulterior nu a prezentat procesul-verbal spre a fi înregistrat în evidențele Postului de Poliție Vidra. În continuare, a falsificat raportul de sinteză din data de 20 decembrie 2013 întocmit la ieșirea din schimb, prin modificarea scrierii la rubricile "infractori prinși în flagrant" și "infracțiuni constatate în flagrant", în scopul săvârșirii infracțiunii de corupție. Astfel, în cursul zilei de 21 decembrie 2013, a pretins și primit de la B. suma de 600 RON, pretinzând, totodată, și o cantitate de material lemnos, care nu i-a mai fost însă dată, în schimbul neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Vrancea sub numărul 3282/91/2014 din 23 decembrie 2014, când potrivit dispozițiilor art. 344 C. proc. pen., s-a acordat un termen de 30 de zile pentru a se formula în scris cereri și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

De asemenea, s-a comunicat inculpatului copia certificată după rechizitoriu.

Inculpatul și-a valorificat drepturile prevăzute de art. 344 C. proc. pen., în sensul că a formulat cereri și excepții prin care a contestat legalitatea sesizării instanței și legalitatea administrării probelor și efectuării actelor de către organul de urmărire penală.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, în răspunsul dat la cererile invocate de inculpat, a precizat că în cursul urmăririi penale au fost administrate probe în conformitate cu dispozițiile art. 100 C. proc. pen., nu s-a procedat la înregistrarea audio-video a declarațiilor de suspect sau inculpat și martori, din cauza lipsei mijloacelor tehnice, inculpatul nu a formulat în cursul urmăririi penale cereri prin care să fi solicitat administrarea de probe și, prin urmare, nu i s-a încălcat dreptul la apărare, nu s-a solicitat de către inculpat proba cu expertiza grafoscopică, iar celelalte aspecte invocate, s-au apreciat prin răspunsul dat, că nu pot fi supuse analizei în procedura de cameră preliminară, fiind chestiuni care vizează fondul cauzei.

Prin încheierea din data de 16 februarie 2015 a judecătorului de cameră preliminară au fost respinse ca neîntemeiate cererile formulate de inculpat, fiind admisă proba cu martori administrată în faza de urmărire penală, încheierea rămânând definitivă prin încheierea din 06 martie 2015 a judecătorului de cameră preliminară de la Curtea de Apel Galați.

După respingerea contestației formulate de inculpat, Tribunalul Vrancea, prin încheierea din data de 30 martie 2015, în baza art. 342, art. 346 alin. (1) și (2) C. proc. pen., cu referire la art. 36 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a constatat competența instanței, legalitatea actului de sesizare, cât și legalitatea probelor administrate și a actelor înfăptuite de organul de urmărire penală.

S-a dispus începerea judecății, fixându-se termen la data de 27 aprilie 2015, cu citarea părților și apărătorilor din oficiu.

A constatat prima instanță că, la urmărirea penală, în declarația dată în calitate de suspect, inculpatul A. nu a recunoscut acuzațiile ce i-au fost aduse de către denunțătorul B., iar în ceea ce privește raportul de sinteză, a susținut că l-a întocmit colegul său, martorul C., negând că, ulterior, ar fi făcut modificări la acest act.

Ulterior, când a fost audiat în calitate de inculpat, acesta a susținut că nu mai are de făcut declarații suplimentare, că își menține declarațiile date anterior, cu precizarea că solicită un termen rezonabil pentru a-și exprima poziția cu privire la încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției.

În cursul cercetării judecătorești inculpatul a avut aceeași poziție ca la urmărirea penală, în sensul că nu a recunoscut faptele reținute în sarcina sa.

În data de 15 mai 2014, B. a depus la Serviciul Judiciar Anticorupție Vrancea un denunț cu privire la săvârșirea infracțiunii de luare de mită de către inculpat. În sesizare acesta a menționat că în jurul datei de 20-23 decembrie 2014, agentul de poliție A., ajutor șef de post în cadrul Postului de Poliție Vidra, i-a pretins suma de 600 RON și o autoutilitară cu material lemnos ca să nu-i întocmească dosar penal pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat sau neînregistrat. Referitor la această faptă, denunțătorul s-a prezentat inițial la șeful Secției x de Poliție Vidra, comisar-șef D., care i-a comunicat să se adreseze la I.P.J. Vrancea, Serviciul Anticorupție, pentru a prezenta cele susținute, lucru pe care B. l-a făcut, după cum s-a menționat mai sus.

Denunțul depus la data de 15 mai 2014 a fost înaintat Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea.

Din probele administrate atât la urmărirea penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut că, la data când se reține comiterea faptelor, inculpatul A. ocupa funcția de agent de poliție și ajutor al șefului de post în cadrul Postului de Poliție Vidra - I.P.J. Vrancea și conform fișei postului îndeplinea și atribuții de control al traficului rutier și constatarea eventualelor încălcări ale legii circulației pe drumurile publice. În acest sens, pe linia rutieră în grafic erau prevăzute posturile de poliție, intervalul orar și ora la care se efectua serviciul de control trafic cu aparatul radar pe DN2D pe raza comunei Vidra și Valea Sării, serviciul fiind organizat în două schimburi, zilnic, inclusiv sâmbăta și duminica, repartizarea fiecărui agent fiind făcută de către șeful de post, în funcție de graficul serviciilor din cadrul fiecărei subunități arondate Secției x Poliție Vidra.

În cadrul atribuțiilor de serviciu, la data de 20 decembrie 2013 inculpatul A. a efectuat controlul traficului rutier, acționând cu aparatul radar pe DN2D, pe raza comunei Vidra, sat Tichiriș, în intervalul de timp 14:00 - 17:00, împreună cu agenții de poliție C. și E. din cadrul Postului de Poliție Paltin, în baza graficului întocmit de conducerea secției de poliție.

Conform registrului radar din data de 20 decembrie 2013, schimbul 2, agentul de poliție C. a acționat ca operator radar, iar martora E. și inculpatul A. au acționat ca și lucrători oprire.

La data respectivă, martorul denunțător B. s-a deplasat cu tractorul proprietate personală la pădure, comuna Vidra pentru a presta diferite activități, iar la întoarcere către domiciliu, în jurul orelor 16:00, datorită faptului că drumurile forestiere erau distruse din cauza precipitațiilor abundente, a fost nevoit să parcurgă o distanță de circa 500 m pe DN2D, pe raza satului Tichiriș, com Vidra, jud. Vrancea. Cu denunțătorul în tractor se mai afla și martorul F., din com. Valea Sării, jud. Vrancea.

Inculpatul A., în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a oprit pentru control tractorul condus de B., constatând că tractorul nu era înmatriculat sau înregistrat. În această situație, inculpatul A. a întocmit proces-verbal de comitere a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat sau neînregistrat, act ce a fost semnat și de către ceilalți doi agenți de poliție, respectiv martorii C. și E., precum și de către martorul F., pasagerul din tractor, aspect ce rezultă din declarațiile acestor martori.

În același timp, inculpatul l-a invitat pe tractorist, a doua zi, la sediul Postului de Poliție Vidra pentru a prezenta permisul de conducere, întrucât acesta nu-l avea asupra sa. A doua zi, în jurul orelor 09:00, conform înțelegerii, B. l-a invitat pe inculpat la Postul de Poliție Vidra, pentru a prezenta permisul de conducere, ocazie cu care i s-a comunicat că agentul de poliție A. se află pe raza localității Burca, unde activează cu aparatul radar. Martorul denunțător s-a prezentat la locul indicat, unde s-a întâlnit cu inculpatul, care i-a cerut să se întoarcă la postul de poliție și să-l aștepte întrucât este ocupat și va reveni la sediu în jurul orei 11:00. La orele 11:00, agentul de poliție A. a revenit la post, unde era așteptat de către B.

În discuția purtată între cei doi, inculpatul a prezentat situația în care se afla B., apreciind-o ca fiind "gravă", în sensul că urma să i se întocmească dosar penal și să i se rețină permisul de conducere pentru cercetări.

La rugămintea denunțătorului de a i se aplica doar o sancțiune constând în amendă, inculpatul a fost de acord să renunțe la predarea către secția de poliție a procesului-verbal de comitere a infracțiunii, cu condiția ca denunțătorul să-i remită o sumă de bani, precizându-i că suma respectivă va fi împărțită în mod egal și cu cei doi colegi, care au făcut parte din echipaj și care au semnat procesul-verbal întocmit.

Astfel, inculpatul i-a pretins denunțătorului suma de 600 RON, pentru el și colegii săi, precum și o camionetă cu material lemnos, pentru sine. B. i-a dat pe loc. inculpatului suma de 600 RON ce a fost pretinsă, urmând ca după trecerea sărbătorilor de iarnă să-i transporte la locuința închiriată din com. Vidra, jud. Vrancea, cantitatea de material lemnos pretinsă.

Întrucât B. nu i-a mai adus inculpatului cantitatea de lemn pretinsă, acesta din urmă l-a oprit în trafic în repetate rânduri, reproșându-i că nu și-a respectat promisiunea, spunându-i însă că, în condițiile în care nu-i mai poate aduce materialul lemnos, să-i remită contravaloarea acestuia. În plus, lucrătorul de poliție i-a mai spus denunțătorului că îi este dator cu suma de 100 RON, pretinzând că s-a deplasat cu autoturismul proprietate personală la domiciliul celorlalți doi colegi, pentru a le da partea fiecăruia din suma de 600 RON pe care o primise, suma de 100 RON reprezentând contravaloarea combustibilului necesar deplasării respective.

În acest context, la data de 14 mai 2014, orele 08:30, B. a fost oprit în trafic și amendat pentru depășirea vitezei legale de către agenții de poliție A. de la Postul de Poliție Vidra, jud. Vrancea și G. de la Postul de Poliție Năruja, care acționau cu aparatul radar pe raza localității Burca.

Dată fiind situația conflictuală existentă între agentul de poliție și denunțător, acesta din urmă a apreciat că sancțiunea i-a fost aplicată în mod abuziv, întrucât nu se deplasa cu autoturismul cu o viteză peste limita prevăzută de lege, motiv pentru care la aceeași dată a sesizat conducerea Secției de Poliție Rurală nr. x Vidra, jud. Vrancea și I.P.J. Vrancea, precum și Serviciul Județean Anticorupție Vrancea cu privire la infracțiunea de luare de mită, săvârșită de agentul de poliție A. în luna decembrie 2013.

S-a menționat că inculpatul, în calitate de lucrător al organelor de poliție judiciară, trebuia să se conformeze procedurilor legale, în legătură cu atribuțiile sale de serviciu, potrivit cărora era obligat să predea procesul-verbal de constatare a infracțiunii la Postul de Poliție Vidra pentru a fi înregistrată cauza penală, apoi să administreze probele necesare cu privire la existența infracțiunii și la stabilirea răspunderii făptuitorului, lucru pe care nu l-a făcut întrucât primise suma de 600 RON pe care a pretins-o de la cel depistat, încălcându-și astfel atribuțiile de serviciu sub acest aspect.

A apreciat prima instanță că, faptul că B. i-a remis suma de 600 RON inculpatului așa cum s-au înțeles rezultă nu numai din denunțul și declarațiile date ulterior de denunțător, atât la urmărirea penală, cât și în faza cercetării judecătorești, dar și din declarațiile martorilor D., F., H. și C.

Astfel, în declarația sa, martorul D. a confirmat prezentarea în audiență a denunțătorului, care i-a relatat că lucrătorul de poliție A. i-a solicitat suma de 600 RON și o camionetă de material lemnos pentru a nu-i întocmi dosar penal, întrucât l-a depistat conducând pe DN2D, în localitatea Tichiriș, tractorul proprietate personală, care nu era înmatriculat și nici înregistrat la primărie. A mai arătat în declarație că l-a îndrumat să se adreseze organelor competente.

De suma de 600 RON pretinsă de inculpatul a făcut mențiune și martorul F.:

"

(...) ulterior, am aflat de la B. că polițistul A. i-a pretins suma de 600 RON (...)", și că "suma urma să fie împărțită între el și ceilalți doi polițiști împreună cu care a format echipajul".

Martorul H. a relatat că la începutul lunii iunie 2014 a fost oprit în trafic pe raza comunei Vidra, jud. Vrancea de către agentul de poliție A. și, după ce i-a încheiat un proces-verbal de control, acesta i-a propus să-l însoțească la "procuror" unde să declare că B. este "un om recalcitrant, agresiv și care, creează frecvent scandaluri", dar a refuzat.

Instanța de fond, în aprecierea existenței faptei de luare de mită, a avut în vedere și două convorbiri telefonice.

Astfel, la din dosar de urmărire penală a fost depus procesul-verbal încheiat la data de 03 decembrie 2014, privind înregistrarea convorbirilor telefonice între denunțător și un domn, în care acesta i-a relatat faptul că a fost oprit în trafic de inculpat solicitându-i să meargă la Parchet pentru a de declarații nefavorabile lui B., "domnul" respectiv fiind identificat ulterior în persoana martorului H., de care s-a făcut vorbire.

Din convorbirea telefonică purtată între denunțătorul B. și o doamnă (proces-verbal din 03 decembrie 2014) rezultă că, la ieșirea de la audieri, C. i-ar fi reproșat că în denunț ar fi făcut referire și la persoana sa, privind suma dată, însă B. a replicat "Bre, eu n-am zis că ți-am dat mata 2 milioane. Zic eu i-am dat lui șase și el a zis că urmează să-ți dea mata și fetei două, două (...)", la care, martorul C. s-a arătat surprins și total nemulțumit de ce aflase și de fapta colegului său.

Așa fiind, prima instanță a apreciat că fapta inculpatului A., care în cursul zilei de 21 decembrie 2013 a pretins și primit de la B. suma de 600 RON, pretinzând totodată și o cantitate de material lemnos, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, iar nu ale infracțiunii de primire de foloase necuvenite. S-a arătat că, pentru a ne afla în fața infracțiunii de primire de foloase necuvenite, o primă cerință prevăzută de lege este ca funcționarul să fi îndeplinit un act care intră în atribuțiile sale de serviciu. O altă cerință constă în aceea ca folosul material sau banii să fi fost primiți după executarea sau neexecutarea unui act privitor la îndeplinirea atribuțiilor de serviciu ale funcționarului.

Or, inculpatul A. nu a îndeplinit un act (înregistrarea cauzei penale) care intra în atribuțiile sale de serviciu, iar suma de 600 RON a primit-o înainte de a nu executa acel act cu privire la atribuțiile de serviciu.

Pentru aceste considerente, cererea inculpatul A. de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de luare de mită în infracțiunea de primire de foloase necuvenite nu a putut fi primită, fiind respinsă ca neîntemeiată.

În ceea ce privește fapta de abuz în serviciu, s-a reținut împrejurarea că pe numele martorului denunțător B., ulterior datei de 20 decembrie 2014, nu a fost înregistrată nicio cauză penală având ca obiect săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul neînmatriculat sau neînregistrat, fapt ce rezultă din procesele-verbale întocmite în urma verificărilor efectuate în evidențele Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, precum și ale Postului de Poliție Vidra.

Potrivit procedurii stabilite la nivelul Secției de Poliție Rurală nr. x Vidra, după fiecare serviciu de control radar, agentul de poliție întocmea câte un raport sinteză, în care sunt detaliate toate activitățile desfășurate pe linie rutieră, constarea unor infracțiuni flagrante, și evenimentele la care au participat lucrătorii de poliție.

Potrivit declarațiilor martorului D., șeful Secției de Poliție Rurală nr. x Vidra, în baza acestor rapoarte se întocmesc analize săptămânale și lunare și se planifică activitatea în perioada următoare, rapoartele fiind vizate de șeful secției înlocuitorul său legal, regula fiind ca atunci când, rapoartele sunt întocmite în ziua de vineri, în schimbul II sau la sfârșitul săptămânii, să fie lăsate la mapă pentru a fi vizate luni. În situația în care, pe lângă contravenții se constată și infracțiuni la regimul circulației rutiere, în raportul sinteză infracțiunile constatate se regăsesc doar numeric.

Totodată, în situația în care se constată și infracțiuni la regimul circulației rutiere, se întocmește un buletin de eveniment, care - potrivit dispozițiilor interne - se transmite la dispeceratul I.P.J. Vrancea.

Așadar, neîndeplinirea obligațiilor legale ce-i reveneau inculpatului A., în sensul că nu a înregistrat cauza penală privind pe B. și nu a declanșat cercetările privind infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, reprezintă - în opinia primei instanțe - o conduită abuzivă, fapta astfel comisă întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu.

În ce privește raportul de sinteză din data de 20 decembrie 2013, întocmit de agenții de poliție C., A. și E., acesta a fost scris de agentul de poliție C., conform declarațiilor șefului de secție, martorul D.

Verificându-se acest raport, s-a constatat că au fost efectuate modificări, în sensul că la rubricile "infractori prinși în flagrant" și "infracțiuni constatate în flagrant" inițial a fost scrisă cifra "1", întrucât agenții de poliție au constatat cu ocazia controlului traficului rutier săvârșirea de către B. a infracțiunii de conducere a unui autovehicul neînmatriculat sau neînregistrat, pentru care s-a încheiat proces-verbal, iar ulterior, la cele două rubrici pentru cifra "1", a fost scrisă cifra "0". Modificările au fost executate înainte ca raportul să fie vizat de șeful secției martorul D., care a declarat că din raportul de sinteză susmenționat nu a rezultat că s-ar fi constatat vreo infracțiune, astfel încât nu s-a impus parcurgerea procedurii în astfel de situații, respectiv nu s-a întocmit un eveniment de raport, care potrivit dispozițiilor se transmite la dispeceratul I.P.J. Vrancea.

Din verificările registrului radar întocmite în cursul lunii decembrie 2013, a rezultat că inculpatul s-a aflat în serviciul de control trafic rutier, acționând cu aparatul radar și la data de 21 decembrie 2013, schimbul 1.

Cu privire la modificările aduse raportului de sinteză din cifra "1" în cifra "0", s-a constatat că acestea există, fapt confirmat și de concluziile raportului de expertiză grafică efectuat de specialiștii criminaliști ai I.P.J. Vrancea, raport care nu indică autorul.

În această situație, la stabilirea autorului/autoarei, instanța de fond a avut în vedere ansamblul de probe administrate pe parcursul judecății și cine avea interes în a executa aceste modificări.

Astfel, s-a reținut că, potrivit planificării, inculpatul A. a acționat cu aparatul radar în cursul zilei de vineri 20 decembrie 2013, schimbul II, dar și a doua zi, sâmbătă 21 decembrie 2013, schimbul I, când l-a și chemat pe martorul denunțător.

Raportul de sinteză din data de vineri, 20 decembrie 2013, a rămas asupra sa, iar a doua zi, sâmbătă 21 decembrie 2013, în scopul comiterii infracțiunii de luare de mită și abuz în serviciu, a executat modificările în conținutul raportului, adăugând cifra "0" peste cifra "1", la rubricile "infractori prinși în flagrant" și "infracțiuni constate în flagrant".

Regula impunea ca rubricile din conținutul rapoartelor de acest gen să rămână necompletate sau cel mult barate în cazul în care nu sunt făcute diferite constatări, aspect rezultat din analiza rapoartelor din luna decembrie 2013, însă în cadrul raportului din 20 decemrbie 2013, a fost adăugată cifra "0" și la alte rubrici, în afara celor referitoare la infractori și infracțiuni, tocmai pentru ca modificările efectuate să nu iasă în evidență.

S-a apreciat că, în drept, faptele inculpatului A., agent de poliție - organ de cercetare al poliției judiciare, care la data de 20 decembrie 2013, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în timp ce efectua controlul traficului rutier pe DN2D, pe raza comunei Vidra, a oprit în trafic pe numitul B., ocazie cu care a întocmit un proces-verbal de constatare a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat sau neînregistrat, iar ulterior nu a prezentat procesul-verbal pentru a fi înregistrat în evidențele Postului de Poliție Vidra, dar și falsificând raportul de sinteză din data de 20 decembrie 2013, întocmit la ieșirea din schimb, prin modificarea scrierii la rubricile "infractori prinși în flagrant" și "infracțiuni constatate în flagrant", iar în cursul zilei de 21 decembrie 2013 a pretins și primit de la B. suma de 600 RON, pretinzând și o cantitate de material lemnos, care nu i-a mai fost însă dată, în schimbul neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu, constituie infracțiunile de abuz în serviciu, fals material în înscrisuri oficiale și luare de mită, prevăzute de art. 297 alin. (1), art. 320 alin. (1) și (2) și art. 289 alin. (1) noul C. pen., cu referire la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, modificată, cu aplicarea art. 38 alin. (1) noul C. pen., texte de lege în baza cărora inculpatul a fost condamnat.

Examinând cauza și din perspectiva succesiunii de legi intervenite în cursul procesului penal, în vederea identificării legii penale mai favorabile inculpatului și având în vedere caracterul definitiv și general obligatoriu al Deciziei nr. 265 din 06 mai 2014, pronunțată de Curtea Constituțională, conform căreia dispozițiile art. 5 noul C. pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive și stabilirea aplicarea legii penale mai favorabile, Tribunalul Vrancea a constatat că, potrivit art. 13 alin. (1) C. pen. (1969), în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă. Conform art. 5 alin. (1) noul C. pen., în vigoare la data judecării prezentei cauzei (la fond), în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale se aplică legea mai favorabilă. Așadar, pentru cele două texte din legi diferite, regimul aplicabil rămâne același. Prin urmare, la determinarea legii mai favorabile se au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă.

În cauză a constatat instanța de fond că legea nouă sancționează infracțiunea cu pedeapsa închisorii între cele două limite cu pedepse mai ridicate (abuz în serviciu 2-7 ani, fals în înscrisuri oficiale 1-5 ani, față de legea veche 6 luni-5 ani, respectiv 6 luni-5 ani).

Pentru aceste considerente, cererea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice, în sensul aplicării legii mai favorabile, a fost apreciată de instanța de fond ca fiind admisibilă astfel că, prin aplicarea art. 5 noul C. pen., cu referire la art. 386 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor astfel:

- din infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 noul C. pen., în infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 248 C. pen. (1969);

- din infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 320 alin. (1) și (2) noul C. pen., în infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen. (1969);

- din infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) noul C. pen., cu referire la art. 7 lit. a) și c) din Legea nr. 78/2000, în infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. (1969), cu referire la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile comise, gradul de pericol social al acestora, circumstanțele reale ale comiterii infracțiunilor, dar și datele ce circumstanțiază persoana inculpatului, care nu a mai comis fapte penale, este tânăr, cu pregătire superioară, ceea ce presupune că reeducarea acestuia în spiritul respectării valorilor sociale, se va face într-un termen mai mic și mult mai ușor, și fără ca pedeapsa să fie executată în regim de detenție.

Pentru aceste argumente, prima instanță a apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins cu suspendarea sub supraveghere a pedepsei, fără executarea acesteia în regim de detenție, astfel încât a făcut aplicarea art. 861 și art. 862 C. pen. (1969). S-a făcut, de asemenea, aplicarea dispozițiilor art. 33 și 34 C. pen. anterior (întrucât infracțiunile au fost săvârșite de inculpat înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele), precum și a dispozițiilor art. 71, art. 64 și art. 71 alin. (5) din vechiul C. pen.

În conformitate cu art. 863 C. pen. (1969), s-a pus în vedere inculpatului ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 C. pen. (1969) (să se prezinte la datele fixate la organul desemnat cu supravegherea; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea controla mijloacele de existență).

De asemenea, în baza art. 863 alin. (3) C. pen. (1969), s-a impus inculpatului să respecte următoarele obligații: să desfășoare o activitate lucrativă; să urmeze un curs de învățământ ori recalificare; să comunice informații de natură a putea controla mijloacele de existență; să nu schimbe domiciliu sau reședința și să nu depășească limita teritorială a României, decât cu acordul organelor de supraveghere; să nu intre în legătură cu denunțătorul B. sau cu membrii familiei acestuia (soție, copii).

S-a stabilit ca organ de supraveghere Serviciul de Probațiune Vrancea.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. (1969).

S-a mai dispus anularea actului fals, respectiv raportul de sinteză din 20 decembrie 2013, precum și confiscarea de la inculpat a sumei de 600 RON dobândită prin săvârșirea infracțiunii, conform art. 254 alin. (3) C. pen. (1969).

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpatul A.

Procurorul a apreciat, prin motivele scrise de apel, că sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală sub aspectul încadrării juridice date infracțiunii de luare de mită, precum și sub aspectul confiscării de la inculpatul A. a sumei de 600 RON, reprezentând mita oferită pentru încălcarea atribuțiilor de serviciu. Suplimentar, s-a arătat că sentința este nelegală și pentru faptul că, datorită aplicării dispozițiilor art. 33 C. pen. din 1969, referitoare la concursul de infracțiuni, cu privire la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare nu se mai putea dispune suspendarea executării sub supraveghere, dispozițiile art. 861 alin. (2) vechiul C. pen. interzicând acest lucru.

A susținut procurorul că încadrarea corectă pentru infracțiunea de luare de mită ar fi trebuit să fie aceea prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. din 1969, cu referire la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în forma în vigoare la data faptei.

De asemenea, a apreciat procurorul că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 255 alin. (3) C. pen. din 1969, cu referire la art. 19 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în vigoare la data comiterii infracțiunii de luare de mită, care reglementează o cauză de impunitate. Pornind de la această cauză de impunitate, legiuitorul a consacrat și principiul potrivit căruia "banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în cazurile prevăzute la alin. (2) și (3)". Așa fiind, soluția care se impunea era ca această sumă să fie restituită denunțătorului B.

Inculpatul-apelant, prin apărători aleși, a susținut următoarele:

- în legătură cu infracțiunea de luare de mită, inculpatul a solicitat achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât nu s-a făcut dovada existenței faptei. S-a arătat în acest sens că probele administrate în cauză nu sunt convingătoare și nu sunt de natură să răstoarne prezumția de nevinovăție a inculpatului, iar denunțul și declarațiile denunțătorului trebuie privite cu rezervă, fiindcă emană de la o persoană care are interes în cauză. Martorul-denunțător nici măcar nu a precizat din câte bancnote era formată suma de bani pretins a fi fost remisă inculpatului, iar martori oculari nu există;

- referitor la infracțiunea de abuz în serviciu, inculpatul a solicitat, de asemenea, achitarea în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen., întrucât nu s-a făcut dovada existenței infracțiunii de luare de mită și, pe cale de consecință, nu s-a făcut dovada existenței infracțiunii de abuz în serviciu. S-a mai invocat și faptul că procurorul nu a indicat care au fost consecințele faptei inculpatului (în ce constă prejudiciul) și cine a fost păgubit în cauză (care este persoana vătămată). În subsidiar, s-a solicitat achitarea în temeiul art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. S-a arătat că obligativitatea întocmirii proceselor-verbale de constatare îi revenea lui C., care avea aparatul radar, iar raportul de sinteză a fost întocmit de C.

Tot în legătură cu această infracțiune s-a mai arătat că este o infracțiune materială, de rezultat, și prin urmare trebuia identificat subiectul pasiv al infracțiunii și chemat la proces. Nestabilirea instituției, organului de stat, unității prevăzute de art. 145 C. pen. anterior, care are calitatea de persoană vătămată în raport cu infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, reprezintă o nelegalitate a instanței de fond. În consecință, s-a apreciat că, potrivit art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., există un motiv de desființare a sentinței apelate și de trimitere a cauzei în rejudecare.

În fine, s-a precizat că analiza infracțiunii de abuz în serviciu trebuie raportată și la Decizia nr. 405/2016 a Curții Constituționale, care a cenzurat această infracțiune și a statuat că atribuțiile de serviciu în legătură cu care se face evaluarea modului cum și-a îndeplinit sarcinile subiectul activ al infracțiunii trebuie să fie prevăzute în legislația primară (lege sau ordonanță de urgență);

- cu privire la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, s-a arătat că raportul de expertiză criminalistică (grafică) întocmit în cauză nu a indicat cine este autorul modificărilor aduse raportului de sinteză, însă instanța de fond a apreciat că inculpatul avea interes să modifice acest înscris. Referitor la această infracțiune, s-a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. S-a mai învederat în susținerea acestei solicitări că raportul de sinteză pretins falsificat nu este un înscris oficial, în sensul art. 150 alin. (2) C. pen. din 1969, întrucât este un act cu caracter intern, de natură a ajuta la supravegherea activității de către șefii ierarhici.

În subsidiar, inculpatul a susținut că hotărârea primei instanței este netemeinică, întrucât nu s-au reținut în favoarea sa circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 74 alin. (2) vechiul C. pen., având în vedere că a fost un polițist disciplinat, că nu are antecedente penale, că obiectul material al infracțiunii de luare de mită a fost unul relativ mic (de 600 RON), precum și perioada relativ lungă scursă de la săvârșirea faptei și de la formularea denunțului.

Prin decizia penală nr. 1341/A din 21 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și de inculpatul A.

A fost desființată în parte sentința penală nr. 105 din 04 iulie 2016 a Tribunalului Vrancea și, în rejudecare:

Au fost înlăturate din sentința penală apelată dispozițiile privind schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului A., pe cele referitoare la aplicarea pedepselor principale și stabilirea pedepsei principale rezultante, precum și pe cele vizând confiscarea de la inculpat a sumei de 600 RON.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor deduse judecății, după cum urmează:

- din infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 noul C. pen., în infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 248 C. pen. (1969);

- din infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 320 alin. (1) și (2) noul C. pen., în infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen. (1969);

- din infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) noul C. pen., cu referire la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, modificată, în infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. (1969), cu referire la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (în forma în vigoare până la data de 01 februarie 2014).

În baza art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 noul C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu.

În baza art. 288 alin. (2) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 noul C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale.

În baza art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. (1969), cu referire la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (în forma în vigoare până la data de 01 februarie 2014), cu aplicarea art. 5 noul C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. (1969), s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

Au fost menținute dispozițiile referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor principală și accesorie aplicate inculpatului A. și a fost redus, de la 7 ani la 6 ani, durata termenului de încercare.

În baza art. 255 alin. (3) și (5) C. pen. (1969), a fost obligat inculpatul A. să restituie martorului denunțător B. suma de 600 RON.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut următoarele:

Analizând hotărârea apelată prin prisma criticii formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele, în conformitate cu art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a reținut că prin hotărârea pronunțată de instanța de fond situația de fapt a fost corect stabilită, pe baza probatoriilor administrate în cauză. De asemenea, în mod judicios instanța de fond a reținut că legea penală mai favorabilă inculpatului A. în cauza de față este aceea în vigoare la momentul săvârșirii faptelor, respectiv C. pen. din 1969, combinat cu Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, în forma în vigoare la acel moment. De altfel, cu privire la acest aspect nu s-au formulat critici nici de către procuror, nici de către inculpat.

Astfel fiind, este evident că - raportat la dispozițiile art. 861 alin. (2) vechiul C. pen., potrivit cărora suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi acordată și în cazul concursului de infracțiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani - instanța de fond nu putea dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante de 4 ani închisoare aplicate inculpatului A., aceasta depășind maximul prevăzut de textul de lege mai sus menționat.

În vederea înlăturării acestei nelegalități, instanța de apel a avut la dispoziție două posibilități: fie să reducă pedepsele principale individuale și, implicit, pedeapsa principală rezultantă până la un prag care să permită suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, fie să modifice modalitatea de executare stabilită de instanța de fond, respectiv să dispună executarea efectivă a pedepsei rezultante aplicate inculpatului.

În acord cu instanța de fond, Curtea a apreciat că, raportat la situația de fapt concretă dedusă judecății, dar și la gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului, împrejurările personale favorabile acestuia (a fost un polițist disciplinat, nu are antecedente penale, suma primită cu titlu de mită a fost una relativ mică, de numai 600 RON, perioada relativ lungă scursă de la săvârșirea faptei și de la formularea denunțului) nu au putut fi reținute ca și circumstanțe atenuante, fiind suficientă luarea lor în considerare doar pentru a motiva orientarea pedepselor înspre limitele minime speciale prevăzute de lege.

Punând în balanță toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 vechiul C. pen., Curtea a conchis că, prin cuantumul ei, dar și prin modalitatea de executare, o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare este aptă să realizeze atât prevenția generală, cât și prevenția specială și să satisfacă scopul preventiv-educativ, prin executarea pedepsei urmărindu-se formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și de regulile de conviețuire socială. De asemenea, în opinia Curții, un atare cuantum al pedepsei, precum și o astfel de modalitate de individualizare a executării apar ca fiind proporționale cu împrejurările de fapt concrete ale cauzei, cu atitudinea procesuală a inculpatului, dar și cu împrejurările care caracterizează persoana acestuia.

Pe de altă parte, Curtea a observat că încadrările juridice date de instanța de fond infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului A. nu respectă întrutotul Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale, prin care s-a statuat că dispozițiile art. 5 noul C. pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. Prin prisma acestei decizii, prima instanță ar fi trebuit să aibă în vedere la stabilirea încadrărilor juridice ale faptelor exclusiv dispozițiile legale în vigoare la momentul comiterii faptelor, respectiv C. pen. din 1969 și Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, în forma în vigoare până la data de 01 februarie 2014).

Potrivit vechiului C. pen., fapta de luare de mită dedusă judecății, astfel cum s-a reținut a fi fost săvârșită, se încadrează în dispozițiile art. 254 alin. (1) și (2). Într-adevăr, în acord cu opinia exprimată de procuror în motivele de apel, Curtea a constatat că în speță sunt incidente și dispozițiile alin. (2) al art. 254 C. pen. din 1969, potrivit cărora fapta prevăzută în alin. (1) al aceluiași art. , dacă a fost săvârșită de un funcționar cu atribuții de control, se pedepsește mai aspru. Or, în cauză, inculpatul A. avea la data comiterii faptei astfel de atribuții, acesta având misiunea de a controla traficul rutier pe DN 2D, pe raza comunei Vidra, județul Vrancea.

Corelativ, referirea la dispozițiile Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție ar fi trebuit să se facă la dispozițiile art. 7 alin. (1) din această lege, în forma în vigoare până la data de 01 februarie 2014, iar nu la dispozițiile art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, acest text de lege intrând în vigoare începând cu data de 01 februarie 2014. Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în forma în vigoare la momentul comiterii faptei de luare de mită, dacă o astfel de faptă a fost săvârșită de o persoană care, potrivit legii, are atribuții de constatare sau de sancționare a contravențiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracțiunilor, aceasta se sancționează cu pedeapsa prevăzută la art. 254 alin. (2) C. pen. anterior, privind săvârșirea infracțiunii de către un funcționar cu atribuții de control. Referirea făcută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 la art. 254 alin. (2) vechiul C. pen. obliga o dată în plus instanța de fond să rețină în încadrarea juridică a faptei de luare de mită și această din urmă dispoziție legală.

În ceea ce privește dispoziția de confiscare de la inculpatul A. a sumei de 600 RON, reprezentând suma primită de acesta cu titlu de mită de la martorul denunțător B., Curtea a constatat că aceasta contravine prevederilor art. 255 alin. (3) și (5) C. pen. anterior, potrivit cărora banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în cazul în care aceasta denunță autorității fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea infracțiune.

În altă ordine de idei, Curtea a apreciat ca nefiind întemeiate solicitările de achitare formulate de inculpatul A., prin apărători aleși.

Efectuând propria evaluare a materialului probator administrat în cauză, inclusiv a probelor readministrate nemijlocit în faza procesuală a apelului, Curtea a concluzionat - în acord cu instanța de fond - că faptele deduse judecății în sarcina inculpatului A. există, au fost săvârșite de acesta cu forma de vinovăție prevăzută de lege și îmbracă forma prevăzută de art. 248 C. pen. (1969), de art. 288 alin. (2) C. pen. (1969) și, respectiv, de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. (1969), cu referire la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În speță, s-a făcut dovada - dincolo de orice îndoială rezonabilă - că inculpatul A., în calitatea sa de agent de poliție - organ de cercetare al poliției judiciare, la data de 20 decembrie 2013, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în timp ce efectua controlul traficului rutier pe DN2D, pe raza comunei Vidra din județul Vrancea, împreună cu martorii C. și E., a oprit în trafic pe martorul denunțător B., ocazie cu care a întocmit un proces-verbal de constatare a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat sau neînregistrat, iar ulterior nu doar că nu a mai prezentat procesul-verbal pentru a fi înregistrat în evidențele Postului de Poliție Vidra, dar a și falsificat raportul de sinteză din data de 20 decembrie 2013, întocmit la ieșirea din schimb de martorul C., prin modificarea scrierii la rubricile "infractori prinși în flagrant" și "infracțiuni constate în flagrant", iar în cursul zilei de 21 decembrie 2013 a pretins și primit de la B. suma de 600 RON, solicitând și o cantitate de material lemnos, care nu i-a mai fost însă dată, în schimbul neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu.

Prima instanță a arătat pe larg în considerentele sentinței penale apelate motivele pentru care nu poate ține seama de declarațiile de nerecunoaștere date de inculpatul A. în faza de cercetare judecătorească, acestea nefiind credibile și fiind contrazise de celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

Pe de altă parte, martorul denunțător B. a relatat atât în fața organelor de urmărire penală, cât și în fața instanței de fond și a instanței de apel, împrejurările în care a remis inculpatului suma de 600 RON cu titlu de mită, declarațiile succesive ale acestuia neconținând contradicții și fiind sprijinite, indirect, de celelalte mijloace de probă administrate în cauză. Mai mult, reaudierea nemijlocită a martorului denunțător în faza procesuală a apelului a fost de natură a crea convingerea acestei instanțe că declarațiile martorului denunțător sunt pe deplin sincere.

Astfel, în cauză s-a probat fără putință de tăgadă faptul că martorul denunțător a fost depistat în trafic conducând pe drumurile publice un tractor neînmatriculat sau neînregistrat, ocazie cu care s-a întocmit un proces-verbal de constatare a infracțiunii, acesta fiind semnat - alături de inculpat și de martorul denunțător - și de ceilalți membri ai echipajului de poliție [martorii C. și E.], dar și de martorul F., acesta din urmă aflându-se în tractor împreună cu martorul denunțător la momentul depistării în trafic.

Or, procesul-verbal astfel încheiat, care a rămas în posesia inculpatului la sfârșitul programului de lucru, nu a mai fost depus la secretariatul Secției de Poliție Rurală nr. Y Vidra pentru a fi înaintat, ulterior, la dispeceratul I.P.J. Vrancea, conform procedurilor de lucru. Acest fapt, coroborat cu împrejurarea că raportul de sinteză întocmit în aceeași zi de martorul C. a fost modificat (în sensul că la rubricile "infractori prinși în flagrant" și "infracțiuni constatate în flagrant" inițial a fost scrisă cifra "1", întrucât agenții de poliție au constatat cu ocazia controlului traficului rutier săvârșirea de către B. a infracțiunii de conducere a unui autovehicul neînmatriculat sau neînregistrat, pentru care s-a încheiat proces-verbal, iar ulterior, la cele două rubrici peste cifra "1", a fost scrisă cifra "0"), nu poate conduce decât la concluzia că procesul-verbal nu a mai fost depus la secretariat, rămânând în posesia inculpatului, iar rațiunea pentru care inculpatul a procedat astfel nu poate fi decât aceea că acesta a fost "recompensat" de către martorul denunțător pentru ca pe numele său să nu se întocmească un dosar penal. Inculpatul fiind așadar persoana în posesia căreia a rămas procesul-verbal de constatare a infracțiunii, acesta a fost și cel care a modificat raportul de sinteză întocmit de martorul C., tocmai pentru ca șeful său, martorul D., să nu sesizeze lipsa procesului-verbal.

În plus