ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 185 din 01 noiembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art. 5 C. pen. cu aplicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 06 mai 2014 a constatat că pentru inculpatul A. legea penală mai favorabilă este reprezentată de C. pen. 1969.

În baza art. 174 C. pen. (1969), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.(1969) cu aplicarea art. 73 lit. b), raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969), a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 ani și 2 luni închisoare și 5 ani pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 71 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 a interzis inculpatului exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. (1969) cu titlu de pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale rezultante.

În baza art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 72 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de 24 ore începând cu data de 16 noiembrie 2015 ora 14,10 până în data de 17 noiembrie 2015, ora 14,10.

În baza art. 399 C. proc. pen. raportat la art. 208 alin. (5) raportat la art. 207 alin. (4) și (7) C. proc. pen. a menținut măsura controlului judiciar luată față de inculpatul A. prin încheierea penală nr. 112/JDLC/2015 a judecătorului de camera preliminară din cadrul Curții de Apel Oradea.

În baza art. 397, art. 19, 25 C. proc. pen. raportat la art. 1357, art. 1381, art. 1391 C. civ. a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă B. și a obligat pe inculpatul A. la plata către aceasta a sumei de 25 000 euro reprezentând daune morale,actualizați cu dobânda legală la data plății.

În baza art. 397, art. 19, 25 C. proc. pen. raportat la art. 1357, art. 1381, 1392 C. civ. a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă B. și a obligat pe inculpatul A. la plata către aceasta a sumei de 20.000 RON cheltuieli de avocat și 6.760 RON daune materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare și expertiza, actualizați cu dobânda legală la data plații.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen.(1969) a dispus confiscarea specială a cuțitului/briceag culoare maro, folosit la comiterea infracțiunii, care se află atașat la dosarul cauzei (într-un plic).

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea înregistrării acestora în Registrul Național de Amprente Genetice.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 11.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că, prin rechizitoriul emis în Dosarul penal nr. x/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prin cruzimi, faptă prevăzută de art. 188 raportat la art. 189 alin. (1) lit. h) C. pen, constând în aceea că în data de 02 decembrie 2013, în jurul orei 18, după ce victima a spart geamul autoturismului inculpatului, acesta a plecat în urmărirea ei și i-a aplicat multiple lovituri de cuțit, în zone vitale ale organismului. Victima C. a mai reușit să se deplaseze circa 300 metri până la locuința sa, unde a fost găsită de martorii ce au anunțat ambulanța, fără însă ca intervenția medicală de urgență să fi fost în măsură să salveze viața acesteia date fiind leziunile grave produse.

Starea de fapt a fost probată de procuror prin următoarele mijloace de probă: raportul organelor de poliție ca urmare a sesizării prin sistemul 112; fișa de intervenție la eveniment; proces-verbal de cercetare la fața locului; declarațiile martorilor; procesul - verbal de examinare criminalistică; dovezi de ridicare; declarație parte civilă;- certificat de deces; rapoarte de constatare medico-legală; rapoarte de expertiză medico-legală; rapoarte de constatare criminalistică a comportamentului simulat; raport de expertiză genetică judiciară; raport suplimentar de expertiză genetică judiciară; proces verbal de redare a convorbirilor dintre operatorul sistemului 112 și persoanele care au anunțat evenimentul; declarații suspect, declarație inculpat; briceagul corp delict ridicat cu ocazia cercetării la fața locului.

La primul termen de judecată numita B. și-a precizat constituirea de parte civilă solicitând doar 150.000 euro, cheltuieli materiale în cuantum de circa 9000 RON, cheltuieli cu apărătorul în cuantum de 20.000 RON.

Instanța de fond a pus în discuție schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 189 lit. h) C. pen. prin cruzimi, în infracțiunea de omor simplu prevăzută de art. 188 C. pen., schimbând încadrarea juridică.

Inculpatul a uzitat de procedura de drept comun.

În cursul fazei de judecată, instanța de fond a remediat presupusele "vicii" invocate de către apărare și anume a dispus depunerea la dosar a înregistrărilor video provenite de la camerele de supraveghere provenite la intersecția Bd. D. cu str. T.; a solicitat UTAI din cadrul IPJ Bihor să comunice atât transcrierea CD-urilor cuprinzând listingurile și să depună o legendă a acestora.

Ulterior instanța de fond, la acest ultim termen, a pus în discuție legea penală mai favorabilă, potrivit art. 5 C. pen. și în acest context o eventuală schimbare de încadrare juridică din infracțiunea de omor simplu prevăzută de art. 174 C. pen. (1969) în infracțiunea de omor calificat în public prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen. (1969).

În faza de judecată s-au audiat pe lângă inculpat și partea civilă, martorii contestați, respectiv D., E., F., G., H.

Instanța de fond, dată fiind probațiunea amplă administrată, raportat la certificatele medico-legale și expertizele efectuate în cauză a apreciat că nu s-a impus efectuarea unei expertize medico-legale și a unei expertize genetice.

Au fost încuviințate pentru inculpat depunerea listingurilor, interpretarea listingurilor, depunerea înregistrărilor camerelor de supraveghere însă toate tezele probatorii îndepărtau cercetarea judecătorească de la limitele judecății și anume fapta de omor săvârșită de A., către o potențială infracțiune de tâlhărie având ca autor inclusiv pe defunctul C.

Învederându-se, în faza de judecată, faptul că în faza de urmărire penală au fost sesizate Parchetului aspecte legate de infracțiunea de tâlhărie/distrugere, asupra cărora prin rechizitoriu nu s-a dat nicio dezlegare, instanța de fond a sesizat Parchetul, pentru a aprecia asupra oportunității efectuării unor cercetări, trimițând în acest sens copii după declarații, cereri, listinguri.

Tot Parchetului a fost trimisă și solicitarea de efectuare a identificării criminalistice a doua mașini, care apar pe camerele de supraveghere din 2 decembrie 2013, la minutul 17.59 la intersecția străzilor D. cu T., împreuna cu capturile foto.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că inculpatul A., în data de 02 decembrie 2013, în jurul orelor 18,00, la intersecția străzilor T. cu strada A. din Oradea, a aplicat multiple lovituri de briceag (9 împunsături, din care 3 în zone vitale ale corpului, restul până la 15 leziuni fiind zgârieturi și tăieturi) numitului C., provocându-i leziuni fizice grave în urma cărora acesta din urmă a decedat. Inculpatul A. a comis infracțiunea de omor în public, după ce a avut o altercație cu victima sa C. care îi spărsese geamul de la mașină, în stare de provocare generată de fapta victimei care i-a spart geamul la mașina, și ulterior în timpul altercației avute cu aceasta a scos un cuțitul amenințându-l că îl omoară.

Potrivit declarațiilor date de inculpat și martora D., cei doi stăteau în mașina inculpatului așteptând să fie sunați în legătura cu repararea unui telefon.

D. l-a descris pe agresor ca fiind "bărbat atletic, la 1,70-1,80m, îmbrăcat cu o geacă neagră cu o glugă trasă pe cap cu blăniță pe margine" care ulterior "a traversat strada în fugă pe diagonală spre strada care da spre M.".

Ambii au relatat că după ce persoana cu glugă a spart geamul la mașina, A., a luat-o la fuga după victimă. În ceea ce privește fuga, însă, inculpatul a susținut că nu a luat-o la fugă imediat, victima așteptându-l, declarație care însă nu este confirmată de nici un alt martor, nici măcar de numita D.

Aceeași martora D. a arătat că "A. a deschis portiera, a lăsat-o deschisă și a alergat după acel bărbat în aceeași direcție. Amândoi au intrat pe strada menționată și au depășit câmpul meu vizual" (...) "bărbatul și A. au ieșit din raza mea vizuală întrucât au intrat pe strada O.".

Declarația martorei s-a coroborat cu declarațiile inculpatului A. în ce privește modul în care a fost spart geamul autoturismului, sub aspectul susținerilor ca fizionomia bărbatului era ascunsă de glugă și fularul amplasat pe față, precum și în ce privește împrejurarea că a plecat în urmărirea autorului distrugerii "pentru a-i cere socoteala.

Declarațiile date de inculpat și martora D., în ceea ce privesc urmele de distrugere, de agresiune asupra mașinii s-au coroborat cu procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto efectuate cu această ocazie de organele de poliție, de unde a rezultat spargerea geamului mașinii inculpatului.

Instanța de fond a reținut din declarațiile de martori necontestate date în faza de urmărire penală, modul în care a decurs urmărirea acelui bărbat de către inculpatul A. Scena a fost relatată și de către doi martori oculari (J. și K.).

Totodată martora L., care se afla în mașina cu M. a văzut când cei doi participanți la altercație s-au fugărit reciproc. A văzut ca unul dintre ei a avut un cuțit în mână și de asemenea faptul că cei doi au început să se bată. A sunat la 112 pentru a anunța faptul că doi indivizi se fugăreau. Martora M., a confirmat că două persoane se fugăreau pe str. T., și la solicitarea numitei L. cu care se afla în mașina a sunat la 112.

Cei patru martori împreună cu martora D. au contrazis susținerea inculpatului că bărbatul, după ce a spart geamul autoturismului s-ar fi oprit după circa 10 metri, s-ar fi întors spre el, iar apoi a continuat să se deplaseze "la pas".

Din cercetarea judecătorească efectuată, coroborat cu probele administrate în cursul urmăririi penale, instanța de fond a constatat, în raport de conținutul declarațiilor martorilor audiați, că relatările inculpatului referitor la starea de fapt descrisă până la momentul prinderii victimei sunt total subiective, probele administrate reliefând împrejurarea că a avut loc. o urmărire rapidă, în fugă, a victimei, nicidecum una la pas și ca primul contact fizic între cei doi a avut la inițiativa inculpatului care a prins-o pe victima de braț sau umăr, comportament concordant cu propria afirmație "am plecat să îi cer socoteală" (declarație instanță).

Din momentul contactului fizic și până la cel al găsirii victimei în fața locuinței sale de pe strada P., mijloacele de probă apte să conducă la stabilirea stării de fapt sunt, în principal, declarațiile de suspect și inculpat din faza de urmărire și judecată, relatările sale inițiale consemnate în actele de constatare întocmite în seara incidentului, convorbirea telefonică purtată de către același inculpat în data de 04 decembrie 2013, interceptată, cu un cunoscut în care s-a făcut referire la incident și rapoartele de constatare medico-legale privind pe victimă și inculpat.

a) Din raportul din 02 decembrie 2013, întocmit de echipajul de poliție ajuns inițial la fața locului, la care a făcut referire în declarația sa și martorul F., inculpatul le-a fi spus polițiștilor verbal că "l-a urmărit, iar la intersecție cu str. A. l-a ajuns din urmă și s-au luptat, în cursul luptei A. l-a dezarmat de cuțit pe agresor și l-a înjunghiat de mai multe ori pe acesta la nivelul spatelui, în cele din urmă agresorul a reușit să fugă", depoziție din care rezultă, că, în prima descriere a incidentului, inculpatul a susținut că, după dezarmarea victimei, el a fost cel care a avut inițiativa actelor de violență, înjunghiindu-o pe aceasta de mai multe ori - semnificativ - în spate, până în momentul în care aceasta a reușit să fugă.

b) Cu aceeași ocazie agenții de poliție au întocmit fișa de intervenție consemnând relatarea verbală a inculpatului:

" după ce a fost atacat și înjunghiat de către acea persoana, a fugit după el și l-a reținut la intersecția străzilor T. cu A., agresorul l-a lovit în continuare, A. l-a imobilizat, i-a smuls cuțitul cu care l-a atacat și l-a înjunghiat la rândul sau la nivelul pieptului. În cele din urma agresorul a reușit să scape și să fugă în direcția străzii P.".

Succesiunea declarațiilor inculpatului privind desfășurarea incidentului, reliefează mai multe aspecte, de multe ori chiar contradictorii.

Astfel, în prima declarație olografă dată în seara incidentului 12 decembrie 2013 inculpatul a menționat "am fugit spre el, ajungând aproape după ce a traversat șoseaua am strigat către el Ba! El s-a întors spre mine și a dat să mă lovească cu pumnul (...) moment în care eu l-am spray-at, dar în mare parte gazul a ajuns pe mine deoarece eu mergeam spre el. Apoi am ripostat lovindu-l în față cu pumnul după care am început să ne batem. Am ajuns pe celalalt trotuar, acesta reușind să mă doboare am căzut amândoi între spațiul verde și trotuar. În timp ce ne luptam, bărbatul a scos un cuțit tip briceag, cel mai probabil din buzunarul de la geacă (...) a dat cu cuțitul spre mine încercând să mă înjunghie în partea stânga a pieptului, afirmând repetat că - pentru asta o să mori. Eu am ridicat mână stângă pentru a mă apăra, iar atunci a înfipt cuțitul în palma stânga. Eu am strâns cu putere de cuțit speriat că mă va mai lovi. L-am tot lovit să lase cuțitul, apoi cu mână dreaptă l-am tras și l-am mușcat de mâna în care a avut cuțitul. Mâna acestuia a cedat, eu reușind să iau cuțitul. Acesta tot încerca să îl ia înapoi. Atunci am reușit să îl țin cumva cu o mână de cap(?), iar cu cealaltă l-am lovit cu cuțitul în partea stânga și în umăr de mai multe ori pentru a mă lăsa în pace și a scăpa. Eu am vrut să îl lovesc în (?) pentru a mă lăsa în pace și pentru a nu reuși să îmi ia cuțitul și nu știu să îl fi lovit în altă parte a corpului, apoi bărbatul a luat de pe jos spray-ul meu și m-a sprayat în față după care a luat-o la fuga spre liceu".

În declarația tipizată de a doua zi - 03 decembrie 2013, inculpatul a susținut că "am alergat spre bărbat pentru a-l imobiliza și anunța organele de poliție. Am traversat astfel strada T., după care am ajuns pe trotuar și i-am strigat bărbatului să se oprească. Acesta s-a întors spre mine și a încercat să mă lovească cu pumnul în față. Nu mai rețin dacă atunci m-a și lovit în față. Eu atunci l-am sprayat am înaintat spre el, iar atunci gazul mi-a intrat și mie în ochi. Apoi, eu și acel bărbat am început să ne lovim reciproc cu pumnii (...) la un moment dat, în timp ce ne băteam, am observat ca acesta a scos de undeva dintr-un buzunar un briceag (...) spunându-mi ceva de genul - Pentru asta o să mori!. Bărbatul respectiv a vrut să mă lovească cu cuțitul în partea stângă a pieptului iar eu am ridicat mâna stângă pentru a mă apăra și astfel am fost împuns în palma. Am ținut cu mâna stânga de briceag pentru a nu mă lovi, timp în care îl loveam cu cealaltă mână pentru a mă apăra. La un moment dat, l-am mușcat de încheietura mâinii drepte iar atunci a eliberat cuțitul, care a rămas la mine în mâna stânga. Am luat apoi cuțitul în mâna dreaptă și, pentru că bărbatul a încercat să îmi smulgă cuțitul din mână, eu l-am lovit de câteva ori cu cuțitul în umărul și omoplatul stâng pentru a mă apăra. Precizez că în acele momente stăteam oarecum față în față sau el era ușor cu o parte spre mine, stând amândoi în genunchi. Nu știu de căte ori l-am lovit cu cuțitul și nici dacă l-am lovit în alte zone ale corpului. Oricum, în tot acest timp, bărbatul încerca să îmi smulgă cuțitul din mână, fără ca în tot acest timp să-mi spună ceva. La un moment dat, bărbatul a luat sprayul meu de jos și m-a sprayat în față, după care a fugit spre liceu".

Ulterior în declarația dată de inculpat în fața celui de al doilea procuror din 16 noiembrie 2015, acesta a reiterat aceleași afirmații, reținându-se următoarele modificări: inculpatul ar fi încercat după dezarmarea victimei să îi imobilizeze acesteia mâinile "am mutat cuțitul în mâna dreaptă și am încercat să-o imobilizez mâinile … am vrut să-l imobilizeze prin aceea ca am vrut să-l rănesc la mâini … i-am aplicat lovituri de cuțit acelei persoane, indirect, fără nicio intenție, decât de a-l imobiliza. Arăt că am vizat doar zona mâinilor".

De asemenea, s-a remarcat afirmația inculpatului în sensul că în cadrul acestei din urma încleștări, "persoana m-a călcat, am căzut în fund și acesta a luat sprayul meu și când am vrut să mă ridic mi-a dat cu sprayul în față. Atunci am aruncat cuțitul jos, iar persoana s-a întors și a fugit sărind un gard viu".

În declarația dată cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, inculpatul a susținut că "am început să ne batem însă nu aș putea să spun cine a lovit primul ci doar că ne-am lovit reciproc. Nu aș putea spune unde l-am lovit însă cred că la nivelul capului, de asemenea și el a acționat în același fel. În momentul în care am început să ne batem, eram în apropierea șoselei pe partea dreaptă, aceeași cu locul parcării mașinii, însă în timp ce ne încăieram am traversat strada pe cealaltă parte. La un moment dat am ajuns pe partea cealaltă într-un loc. unde era o bordură mai înaltă eu m-am împiedicat și am căzut în genunchi în fața victimei. Eu am încercat să mă ridic trăgându-mă în același timp de el iar atunci am văzut-o pe victimă desfăcând un briceag în mână și înjurându-mă spunându-mi totodată "o să mori pentru asta "Victima a lovit cu cuțitul din mâna dreaptă cu o mișcare de sus în jos spre mine, eu am încercat cu mâna stângă să-l prind de încheietură iar în acel moment victima m-a înțepat cu cuțitul în palmă străpungându-mi palma. În acel moment eu m-am speriat am strâns cuțitul în palmă pentru că mi-a fost teamă să nu mă lovească în altă parte și l-am lovit concomitent cu pumnul, de asemenea l-am și mușcat de brațul cu care ținea cuțitul și atunci a dat drumul la cuțit care a rămas în palma mea. După ce a dat drumul la cuțit victima a sărit din nou și mai agresiv pentru a recupera cuțitul. Văzându-l am mutat cuțitul din palma stg. în mâna dreaptă am ținut bine de cuțit și am încercat să-l imobilizez ținându-l de mâini și de corp ca să nu mă atace. Nu vroiam să ajungă la cuțit pentru a mi-l lua. De asemenea, atunci când băga mâinile să-mi ia cuțitul eu l-am lovit cu cuțitul peste mâini dar și cu cealaltă mână liberă. Nu pot spune dacă l-am prins cu mâna de gât, a fost vorba de câteva secunde în care nu îmi aduc aminte mișcările. În timpul acestei încăierări, îmi aduc aminte că am fost călcat pe picior iar atunci mi-am pierdut echilibrul și am căzut. Am apucat să o văd pe victimă cum ia de jos sprayul meu ce îmi căzuse în timpul încăierării, l-a folosit pe tot împotriva mea după care a sărit două gărdulețe din apropiere și a fugit".

Examinând succesiunea declarațiilor date de inculpat, prin prisma celorlalte probe, instanța de fond a constatat din nou numeroase contradicții între depozițiile sale față de celelalte probe administrate în cauza, cât și între propriile sale declarații.

Instanța de fond a constatat că aserțiunile inculpatului privind prima parte a confruntării (din momentul prinderii și până la folosirea cuțitului) sunt contrazise de conținutul convorbirilor telefonice interceptate purtate de către acesta cu un cunoscut de al sau, în care modul de desfășurare al conflictului este diferit de cel expus în declarații.

Tribunalul a reținut că acea convorbire telefonică se coroborează cu restul materialului probator. Bunăoară inculpatul în faza de urmărire penală și judecată afirma că (am plecat să îi cer socoteală), fraza care se coroborează cu declarația pasagerilor din mașină care au observat urmărirea victimei de către inculpat. Toate acestea la rândul lor, se coroborează cu urmele de violență, altele decât cele ce au fost rezultatul folosirii cuțitului și care sunt rezultatul confruntării inițiale, aceste urme, echimoze fiind mult mai numeroase în cazul victimei decât al inculpatului.

Urmele în cauză au reieșit din certificatul medico-legal: excoriație buză inferioară și mucoasa bucală infiltrată sanguin, echimoză la nivel cervical anterior și supraclavicular, echimoză și zona tumefiată (17/10 cm) la nivelul brațului drept, excoriații multiple la nivelul antebrațului drept și stâng, precum și multiple excoriații la nivelul ambilor genunchi, gambe și glezna în cazul victimei, iar în cazul inculpatului două echimoze la nivelul regiunii orbito-palprebale stg și buza superioară, precum și o serie de excoriații la nivelul degetelor mâinilor și genunchilor.

Instanța de fond a apreciat că între cei doi combatanți a existat în primul rând o disproporție de forță, amintind, în acest sens, că victima a avut pe lângă o constituie slabă și o proteza de glob ocular drept. Aceasta este o deficiență gravă de vedere cu influență majoră într-o astfel de confruntare, în contextul în care inculpatul a susținut că a folosit și spray-ul.

Instanța de fond a apreciat că, tocmai, această disproporție vădită de forțe a determinat-o pe victimă să apeleze la armă, pe care inculpatul a susținut că a avut-o în buzunarul gecii, pentru a o folosi împotriva sa.

Din declarațiile inculpatului a rezultat că s-a opus loviturii cu cuțitul cu mâna, prinzând de lama și mânerul cuțitului, concomitent cu aplicarea repetată de lovituri cu mâna liberă, precum și cu aplicarea unei mușcături la nivelul încheieturii mâinii victimei cu care aceasta ținea cuțitul, astfel încât a reușit dezarmarea sa:

" și-o picat pa jos și … nu m-am uitat! La un moment dat nu știu cum m-o împins și am picat și eu. Am dat să mă ridic și atunci, mi-o zis că - Pentru asta mori! Așa mi-o zis! O scos cutitu și o vrut să mi-l bage sus, unde-i tatuaju, în stânga, la piept. Umăr. Și-am băgat mâna! Și mi-o trecut prin mână cutitu. Și eu l-am ținut! L-am ridicat, am întors înapoi, am strâns de cuțit tare. Nu i-am dat drumu la mână nicicum. Am strâns tare, ca tăt, tăt, tăt mana mi-e tăiată. L-am strâns tare, tare, tare și l-am lovit cu dreapta! Tăt ii dădeam cu pumnii în cap… Și tăt l-am lovit, l-am lovit, l-am lovit … am văzut că nu cedează, am luat mâna, l-am tras cu amândouă mâinile, i-am prins mâna și l-am mușcat de mâna cu cuțitul. L-am mușcat rău! După aia a cedat, a scăpat cutitu!".

Această declarație a inculpatului nu este confirmată de concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 3503/IIa/55 din 02 decembrie 2013, privind mușcătura aplicată pe antebrațul victimei susținându-se că mecanismul de producere al leziunilor de violență descrise a fost cel al lovirii "active cu un corp înțepător-tăietor cu vârf, o muchie rotunjită și o muchie ascuțită (posibil briceag)".

În legătură cu scena omorului, instanța de fond a apreciat că la momentul luptei corp la corp de față nu au fost decât victima și inculpatul, martori muți fiind urmele lăsate însă pe haine și corpul victimei și al agresorului.

O singura afirmație făcută de inculpat a fost apreciată certă și coroborabilă cu întregul material probator și anume că, după dezarmarea victimei, el a fost cel care a avut inițiativa actelor de violență, înjunghiind-o pe aceasta de mai multe ori, până în momentul în care aceasta a reușit să fugă. În instanță a susținut inculpatul ca victima după dezarmare a declanșat împotriva sa un atac de nestăvilit, lovindu-l ca și turbat, aspect confirmat doar parțial de echimozele mai puțin numeroase aflate pe corpul inculpatului. Or instanța de fond a concluzionat că inculpatul prezintă o versiune de natura a-i crea o poziție favorabilă.

Instanța de fond a luat cunoștință de leziunile pe care le-au suferit cei doi combatanți și din concluziile celor două expertize medico - legale care au avut ca obiective stabilirea mecanismului de producere a leziunilor prezentate de către A. și nu în cele din urma dacă pe brațul drept al decedatului C. sunt urme de mușcătură de om.

a) Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr. 2936/IIi/234 din 07 decembrie 2015, întocmit de către specialiști din cadrul S.J.M.L. Bihor, numitul A. a prezentat leziuni ce pot data din 02 decembrie 2013. Leziunile au fost localizate la nivelul extremității cefalice (palpebral stg, buza superioară), la nivelul mâinii drt, deget V, la nivelul mâinii stg, față palmară, la nivelul degetului II și IV mâna stg, față palmară, la nivelul genunchiului stg, la nivelul gleznei stg, genunchiului drt). Leziunile s-au produs prin lovire cu corp dur, prin acțiunea unui instrument tăietor-înțepător și prin cădere pe un plan rugos. Leziunile de la nivelul palmei stg, reprezentate de plăgi tăiate, s-au putut produce prin acțiunea unui instrument tăietor-înțepător. Descrierile și constatările medico-legale nu relevă vreo acțiune transfixiantă a obiectului tăietor-înțepător. Modalitatea de autoprovocare a leziunilor de la nivelul palmei stg nu poate fi exclusă.

b) În același cadru, în concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 2937/Iii/2015 din 08 decembrie 2015 emis de către specialiști din cadrul S.J.M.L. Bihor s-a arătat că ținând cont de forma și dimensiunile leziunii asupra cărora ne solicitați s-a făcut aprecieri, considerăm că aceasta s-a produs prin lovire cu un corp dur, excluzând mecanismul de producere prin mușcătură de om.

c) Totodată în concluziile raportului întocmit de către experți din cadrul Institutului Național de Medicină Legală Mina Minovici, s-a arătat că, caracterele genetice din profilul de referință al numitului A. nu se regăsesc între caracterele genetice evidențiate pe probele analizate. Astfel, s-a stabilit prin mijloace științifice că pe bluza victimei C. nu există urme de sânge aparținând inculpatului A.

Bunăoară cu privire la reîntoarcerea la mașină a inculpatului, martora D. a susținut (în declarația olografă) că, la revenirea de la locul faptei, inculpatul i-a cerut un șervețel pentru a se șterge la ochi, spunându-i că a fost sprayat, fără să facă vreo referire la faptul că a fost tăiat, însă așa cum a arătat în motivare instanța de fond nu poate aprecia că inculpatul și-a autoprovocat rana.

Chiar daca martorul N. (ofițer criminalist) a relatat că pete de sânge se aflau doar la mașină și că nu erau uscate, nu s-a putut aprecia, în lipsa unei cercetări la locul agresiunii că acestea nu ar fi existat și acolo.

Potrivit concluziilor raportului de constatare medico - legală nr. 3504/III/437 din 03 decembrie 2013, emis de către S.J.M.L. Bihor s-a arătat că, moartea numitului C. a fost violentă. Ea s-a datorat șocului hemoragic, consecința hemoragiei externe și interne survenite în evoluția unui politraumatism cu plăgi multiple înjunghiate cu lezare de pleure și parenchim pulmonar. Leziunile de violență descrise s-au produs prin lovire activă cu un corp înțepător - tăietor cu vârf, o muchie rotunjită și o muchie ascuțită (posibil briceag). Victima a avut în momentul decesului o alcoolemie de 0 grame la mie. Între leziunile de violență descrise și decesul victimei există legătură de cauzalitate directă, necondiționată. Topografia, forma și direcția plăgilor înjunghiate pledează pentru ipoteza ca poziția victimă-agresor s-a modificat în timpul agresiunii, plăgile fiind produse atât din față cât și din spate, succesiunea lor neputând fi precizată cu certitudine. Moartea datează din 02 decembrie 2013. În același act medico-legal au fost consemnate constatările medicului legist.

Instanța de fond a efectuat o sinteza a leziunilor descrise în certificatul medico-legal constatând că pe corpul victimei s-au identificat un număr de 30 de leziuni produse în altercație: împunsături, tăieturi, excoriații (zgârieturi), placarde, echimoze.

Folosirea cuțitului/briceagului asupra corpului victimei este evidențiată la punctele (2, 4, 6,11, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 19, 20, 21, 25, 26). Loviturile de cuțit/briceag în zone vitale sunt în număr de trei, fiind evidențiate la punctele (15, 16, 18). Leziunile produse în spatele victimei sunt evidențiate la punctele (4, 14, 19, 20, 21), însă cele de la punctele 19-21 reprezintă excoriații, iar cele de la punctele 4 și 14 tăieturi - împunsături.

Instanța de fond a reținut concluzionând că victima a decedat ca urmare a aplicării a trei lovituri de cuțit în zone vitale (hemitorace stâng-organ afectat plămânul, hemitorace pe linia axiala medie, abdominal).

Radiografiind întregul plan al urmelor de violență, instanța de fond a respins ca irelevantă, efectuarea unei expertize medico-legale care ar fi putut duce doar la tergiversarea soluționării cauzei, în speță existând suficiente probe pentru a dispune o soluție în dosar.

Pe cale de consecință, instanța de fond nu a putut fi de acord cu formularea Parchetului din descrierea faptei din rechizitoriu potrivit căreia inculpatul "i-a aplicat multiple lovituri de cuțit, în zone vitale ale organismului.", întrucât multe lovituri de cuțit au vizat zone neletale, iar unele dintre acestea au fost simple zgârieturi.

La dosarul de urmărire penală, într-un plic este atașat briceagul de culoare maro cu care inculpatul i-a aplicat loviturile în cauza victimei, și pe care acesta a declarat că l-a aruncat lângă mașină pentru a fi ridicat de organele judiciare. Cu privire la acest briceag în cursul anchetei au fost examinate ipoteze privind aparținătorul. Bunăoară atât prietena victimei C., cât și martorul G., au relatat faptul că victima obișnuia să poarte un briceag cu deschidere laterală, pentru a se apără de eventuali dușmani.

Prietena victimei a menționat însă că briceagul maro care i-a fost prezentat la anchetă nu aparținea victimei. Martorul G. a declarat că victima a avut un briceag negru, dar nu exclude să fi avut și unul maro. Instanța de fond a apreciat că ambele declarații sunt subiective, în cauză neexistând probe că briceagul ar fi fost al inculpatului.

Tot în același sens, instanța de fond a avut în vedere că martora D., care se afla în mașină cu inculpatul a susținut, la urmărire, că nu a văzut ca acesta, înainte de a porni în urmărirea agresorului să fi scos din portiera mașinii un obiect, iar din cotieră nu ar fi avut cum să scoată întrucât martora ar fi ținut mâna pe cotieră.

Inculpatul A. a susținut că ar fi luat cu sine din portiera mașinii un spray paralizant pe care l-ar fi folosit înainte de a-l deposeda pe C. de briceag, afirmație care este reală dată fiind declarația martorei D. care îl vede revenind la mașina sprayat, existând posibilitatea ca inculpatul să se autosprayeze când a folosit sprayul.

Ambele persoane au declarat că, după incident, inculpatul s-a întors la mașină solicitându-i martorei un șervețel să se șteargă de urmele de spray, la fața locului fiind descrise și fotografiate acele șervetele.

Instanța de fond nu a insistat asupra acestor aspecte, existând un dubiu privind persoana în posesia căreia se afla briceagul înainte de comiterea agresiunii.

Scena agoniei victimei în fața blocului acesteia a fost descrisă de câțiva martori, care au observat rănile lui C., ulterior materializate în rapoartele de constatare medico-legale. Astfel, martora I., vecina inculpatului C., l-a văzut venind pe picioare, pe acesta până în fața blocului unde s-a prăbușit. Martora a declarat la procuror că nu a văzut niciun cuțit, ci că victima sângera și că la fața locului s-a strâns mai multă lume. În prezent martora este decedată, iar la momentul comiterii faptei aceasta avea în jur de 84 de ani.

Martorul O., a declarat în faza de urmărire penală că:" La un moment dat îl văd venind aplecat pe C. dinspre Piața R. P., l-ar fi sprijinit să nu cadă, observând că este înjunghiat".

În ședința de judecată inculpatul a invocat mai multe apărări care au fost analizate punctual de instanță;

I. Susținerea că victima, la momentul spargerii geamului a încercat să pună în pericol viața sau integritatea corporală cel puțin a inculpatului A., nu a rezultat din probele administrate în faza de urmărire penală, acesta venind în contextul afirmației că folia de protecție a geamului mașinii a fost căzută, de pe geam.

Procesul-verbal de cercetare la fața locului nu a făcut referire la folia aplicată pe geamuri dacă atârna în exteriorul mașinii. Din planșele foto, a rezultat însă că bucăți de geam, posibil cu folie sunt în interiorul mașinii. Din pozele de la filele d.u.p., nu a rezultat că folia ar fi căzut în afara mașinii. Ca atare instanța de fond a considerat că nu se susține teza potrivit căreia victima, după ce a spart geamul a băgat mână în mașină cu intenția de a-l lovi pe inculpat, și când și-a retras mână, aceasta folie ar fi ieșit în afară. Instanța de fond nu neagă faptul că dat fiind rezistența unei folii și rolul acesteia, geamul nu putea fi spart decât de un corp metalic. În declarația dată, martorul N., cel care a efectuat cercetarea la fața locului, a declarat că a văzut cioburi numai în mașină, aspect confirmat de martora D. care atesta că au căzut pe ea cioburile.

Susținerea avocatului R. că folia ar fi fost aplicată pe partea exterioară a geamului mașinii, nu are susținere din punct de vedere tehnic, întrucât aceasta se aplica pe interiorul geamului tocmai pentru a nu se zgâria.

II. Faptul că inculpatul a fost atacat de victima și că a avut mai multe leziuni a rezultat din mai multe probe administrate în faza de urmărire penală și judecată: din planșa foto, iar teza că inculpatul a fost la un moment dat în genunchi din fotografie. Mai mult, la dosarul de urmărire penală sunt pozele depuse de inculpat, prin care se atestă lovituri la ochi, genunchi, gleznă, mână.

Starea fizică a lui A. după incident a fost descrisă "la cald" de către D., "acesta venea dezorientat", acesta" a fost sprayat", declarație ce se coroborează cu cea a inculpatului și cu șervețelele fotografiate de criminaliști la fața locului. Totodată, martora a susținut că inculpatul era "foarte panicat și speriat", poziție care și-a menținut-o și în fața instanței. Potrivit declarației, palma îi este tăiată, iar martora D. încerca să îi pună comprese. Tăietura a fost descrisă ulterior în rapoarte medico - legal și fotografiată.

Referitor la celelalte leziuni ale inculpatului, instanța de fond a reținut că, potrivit expertizei medico-legale materializată în raportul nr. 2936/II.i/234/2015, a rezultat că leziunile inculpatului A. s-au produs prin cădere pe un plan rugos și prin lovire cu corp dur sau obiect înțepător.

Prin urmare, instanța de fond nu exclude căderea în genunchi a inculpatului, în timpul agresiuni ci, din contră, consideră că aceasta a avut loc.

Conform acelei expertize, leziunile nu i-au pus în primejdie viața inculpatului, iar din punct de vedere al mecanismului de producere a rănilor s-a apreciat ca poziția victima - inculpat a fost inițial față în față, iar ulterior a fost variabilă în timp.

III. Referitor la apărarea invocată de avocații inculpatului în sensul că acesta s-ar fi aflat în situația persoanei care uzitează de procedura infracțiunii flagrante prevăzute la art. 456 C. proc. pen., prima instanță a reținut că nu are sustenabilitate întrucât, prin raportul întocmit de către lucrătorii de poliție, s-a reținut că A. le-a relatat că "l-a ajuns din urmă și s-au luptat, în cursul luptei A. l-a dezarmat de cuțit pe agresor și l-a înjunghiat de mai multe ori la nivelul spatelui, în cele din urma agresorul a reușit să fugă", reieșind cert că A. s-a dus să îi dea o lecție, iar după ce l-a înjunghiat nu l-a mai urmărit pentru a-l prinde și a-l prezenta autorităților".

La fila document "fișa intervenție la eveniment", se relatează în aceeași notă că: "A. l-a imobilizat, i-a smuls cuțitul, l-a atacat și l-a înjunghiat la rândul său, în cele din urma agresorul a reușit să scape și să o ia în direcția str. P." . Din cele două documente enunțate nu rezidă că ceva anume l-a împiedicat pe A. să îl urmărească după înjunghiere pe agresor și să îl ducă în fața poliției, în contextul în care rănile sale erau superficiale.

A. fugea după victima, aspect ce a reieșit din mai multe mijloace de probă care denota dorința inculpatului de a-i aplica o corecție. Astfel, declarația martorei D. este completată cu depoziția martorului K. care relatează că cel de-al doilea bărbat fugea după primul.

În sensul fugăririi victimei de către A., este și declarația martorei J. care a susținut că "a fost prins din urmă de tânărul care îl urmărea, am văzut când cel de a-l doilea l-a prins pe primul de undeva din zona sub braț", depoziție ce contrazice susținerea inculpatului că victima a lovit prima cu pumnul, în contextul în care inculpatul l-a apucat pe C. de sub braț. Modul în care a procedat la contactul cu victima rezidă din conversația interceptată de PT Bihor, în baza autorizației emisă de Tribunal; la care am mai făcut referire.

Din declarația martorei J. a rezultă că i-a văzut ce cei doi fugărindu-se,"cel din urma fugea amenințător "după primul" și că cei doi au traversat în fugă strada.

Martora L. a arătat că "am văzut fugind două peroane de sex masculin care s-au și ajuns una pe alta în acel loc, persoane care au început să se bată reciproc, declarație ce se coroborează cu înregistrarea apelului la 112.

Faptul că a fugit după victimă o recunoaște la 112 și inculpatul: "Da da, am fugit, l-am prins pe el și l-am bătut, l-am sprayat și m-o tăiat și pe mine", declarații ce se coroborează cu profilul psihologic conturat de psihologul "angajat" de inculpat să îi realizeze caracterizarea.

Prima instanță a apreciat că rezultă în mod clar că inculpatul nu a avut intenția de a-l prinde pe agresor și a-l deferi organelor judiciare întrucât, după altercație, agresorul fuge, dar foarte interesant, inculpatul nu se ia după el, pentru a-l demasca sau pentru a-l imobiliza și a-l duce în fața autorităților. A. nu țipa după ajutor, A. și-a făcut singur dreptate, concluzie întărită instanței chiar de înscrisul psihologului.

Faptul că inculpatul (fire colerică, punitivă) voia să îi aplice o corecție victimei este confirmat și din interpretarea testului poligraf, în ceea ce privește întrebarea nr. 9. și anume" După ce l-ai deposedat de cuțit pe C. ai vrut sa te răzbuni să îl omori?".

Expertiza poligraf relevă, însă, la întrebarea "În încăierarea cu C., ai avut intenția să îl omori?" că răspunsul "NU "este sincer, însă acest raport este unul pro causa, prezentat de inculpat, nefiind încuviințat de procuror.

Chiar și apărarea recunoaște în concluziile scrise că în speță este vorba de o acțiune ilicită de distrugere, bunul neputând fi recuperat decât prin plata unui echivalent, însă din probele administrate a rezultat că după ce l-a înjunghiat pe victimă, A., l-a lăsat să fugă nefiind interesat să îl demaște.

IV. Apărarea inculpatului potrivit căreia victima împreună cu martorii O. și G. ar fi vrut să îl tâlhărească.

Prima instanță a arătat că teza planului comiterii unei tâlharii de către victima C., martorul G. și martorul O. nu poate fi examinată în prezenta cauză, fiind învestită cu infracțiunea de omor.

Declarațiile inculpatului, privind contactele cu martorul G. se coroborează parțial cu declarațiile martorului G. și cu analiza efectuată de UTAI, rezultând că, în ziua de 2 decembrie 2013, au loc. convorbiri între C. și G., la orele 13.06 și ulterior la orele 16.59, posibil înainte de întâlnirea avută de victima C., cu martorul G. La orele 17,29 potrivit analizei, UTAI telefonul lui C. iese în afara rețelei. Telefonul victimei nu s-a aflat în nici o celulă toată luna decembrie, aspect ce poate reliefa interferența a doua antene, astfel încât datele de trafic vizându-l pe acesta pot fi utilizate și coroborate doar parțial. La orele 17,31, A. este apelat de martorul G., pentru a fi întrebat (ipotetic, unde este și dacă are un anumit telefon a se vedea declarația martorului), urmând ca în următoarea jumătate de ora să aibă loc. conflictul dintre victima și inculpat, conflict soldat cu decesul lui C.

Localizarea în timp a incidentului este dată de apelarea numărului unic 112 de către o martoră la orele 18,05, care anunța, urmărirea în fugă dintre cei doi protagoniști ai altercației, respectiv de apelarea aceluiași număr la orele 18.10 de către inculpatul A., din celula Sovata, celula activă pe o raza de 10 km, care are în acoperire atât zona Hotelului S.

Prezența celor doi prieteni ai victimei în zona, lipsa unui mobil în comiterea agresiunii asupra geamului mașini, nu constituie elemente de fapt care să acrediteze, la acest moment în lipsa unei cercetări penale, teza unui jaf și să ducă la exonerarea de răspundere penală a inculpatului pentru fapta săvârșită.

Instanța de fond a efectuat această interpretare pentru a nu îngrădi dreptul la apărare și a exploata toate apărările inculpatului, însă, la momentul comiterii agresiunii, inculpatul nu era conștient că a fost atacat de C., acesta având fața acoperită cu glugă și fular, și, pe cale de consecință, la acel moment nu ar fi putut anticipa mintal planul pe care îl invocă acum.

Faptul ca decedatul a avut la el fular, mânuși, geaca cu glugă sau că și-a închis telefonul, respectiv că la câteva momente de la apelul 112 apar martorii O. și G., în fața blocului decedatului sunt aspecte asupra cărora instanța nu se poate pronunța. Atribuția era a procurorului care avea obligația să elucideze aceste aspecte și să dea o soluție cu privire la aceste potențiale fapte cu atât mai mult cu cât la dosarul de urmărire penală exista un memoriu al inculpatului A. Parchetul nu a dat o soluție nici cu privire la fapta de distrugere a geamului, cu toate ca martorul N. afirma în fața procurorului că aceștia au efectuat cercetarea criminalistică cu privire la fapta de distrugere.

Teza avansată de apărare cum că martorul G. a stat lângă victimă și nu l-a lăsat să vorbească cu polițiștii pentru ca nu cumva să relateze existența unui scenariu, nu are sustenabilitate. S-a reținut, din declarațiile martorilor (polițiștii) și ale martorului G., că între F. și martorul G. a existat o discuție pe tema sosirii salvării și pe tema faptului că starea victimei se agrava.

O parte din cele susținute de martorul G., privind starea critică a pacientului, se aud pe înregistrarea de la 112. Instanța de fond a constatat că, indiferent cât de dur ar fi fost G., cunoscut de avocații apărării în lumea interlopă, acesta clachează, se teme, de ceea ce vede, aspect ce se poate remarca după vocea acestuia. La acel moment când victima agoniza neputând silabisi decât "frig, frig", interogarea ei de poliție ar fi fost mai mult chinuitoare pentru aceasta.

Faptul că victima la momentul la care trece pe lângă mașina inculpatului are un rucsac, în opinia, apărării, ar denota că l-ar fi luat cu sine pentru a sustrage telefoanele aflate în mașina la A., or dacă aceasta era ipoteza unei tâlharii, pretinșii complici puteau interveni la rândul lor mascați să ia telefoanele în timp ce inculpatul se bătea cu victima, indiferent că la mașina mai rămăsese o persoana de sex feminin.

S-a invocat principiul oficialității cercetării infracțiunilor de tâlhărie și furt, considerându-se că nu le este imputabilă neformularea unei plângeri penale în decurs de trei ani pentru infracțiuni de tâlhărie sau furt, însă inculpatul putea formula o plângere explicită cu privire la aceste aspect, chiar și la unitatea de Parchet inferioară care era competentă să cerceteze pretinsele fapte.

Instanța de fond nu a ajuns la concluzia că autoturismul x, condus de A., a fost urmărit de un auto marca y negru înainte de producerea crimei. Acest aspect pe care apărarea îl susține prin capturile foto de pe înregistrările camerelor de supraveghere nu poate fi dovedit în această faza procesuală din lipsa clarității și întrucât instanța de fond nu poate analiza ipoteza tâlhăriei nefiind sesizată cu aceasta.

V. Apărarea inculpatului privind comiterea omorului de către o terță persoană este și ea nefondată. Astfel, din cercetarea judecătorească efectuată coroborată cu probele administrate în cursul urmăririi penale a rezultat inexistența unei terțe persoane care să fi agresat victima.

Martora protejata T. a declarat că l-a văzut pe C., ținându-se de gardul din fața blocului, a crezut că este în stare de ebrietate, l-a văzut făcând câțiva pași până la interfon, că au apărut doi bărbați care se cunoșteau cu victima și care îi spuneau "fratele meu", astfel încât, din depoziția sa nu a rezultat că a fost o terță persoană înainte de venirea lui G., care să îi fi aplicat vreo lovitură în fața blocului.

Cel de-al doilea bărbat care s-a apropiat de locul unde agoniza victima era martorul O., aspect ce a reieșit și din declarația data de G. cu care acesta din urma se îndrepta spre locuința lui C.

Instanța de fond nu are explicații cu privire la declarația pe care această martoră o da instanței, cum că nu mai a menținut declarația dată la procuror privind suma de 10000 euro, pe care ar primi-o dacă s-ar întâlni cu A.

Instanța de fond a apreciat că martora cu identitate protejată nu este sinceră, nu are nici o explicație pentru care nu încunoștințează procurorul, ulterior, că a fost protagonista unei glume făcute de fratele ei la momentul la care ar fi afirmat că i s-ar fi promis 10.000 euro pentru a se întâlni cu inculpatul A.

Aceeași martoră pare o persoana instabilă emoțional, nu știe (în fața instanței), dacă a venit sau a plecat un băiat în fuga din fața blocului unde agoniza victima, dar, instanța de fond a dedus, din probele testimoniale administrate în cauză, că se refera la prietenul lui G., martorul O. Cert este că martora a încălcat prevederile Legii nr. 682/2002 privind protecția martorilor, întrucât nu a fost pe deplin sinceră în fața instanței.

Mai mult martorul O. în faza de urmărire penală, mai precis în luna mai 2016, a declarat faptul că s-a dat jos cu G. din mașină și au mers în fața lui C., astfel încât a auzit întrebările pe care C, i le punea, că l-a auzit pe C. având o respirație "tip horcăit", aspect ce duce la concluzia ca a fost lângă el, astfel încât susținerea martorei cu identitate protejată pare incertă.

Martora I., audiată în faza de urmărire penală, era născută la 16 februarie 1929, iar la data audierii a avut o vârstă înaintată. Instanța de fond a apreciat că nu era ancorată în realitate la momentul declarației: "în urmă cu mai mult timp, nu știu luna și nici dacă era dimineața sau seara eram acasă stăteam în camera privind pe geam". Martora a declarat că nu a văzut pe nimeni să vina în spatele lui C. cu un cuțit sau briceag. Martora fusese audiată în contextul în care, cu ocazia unei înregistrări audio făcute de avocații parții civile a relatat că o terță persoana l-a înjunghiat pe C., în fața scării.

Cu privire la aceasta declarație audio transcrisă în limba română, instanța de fond a reținut că este una extrajudiciară, nesusținută nici în fața procurorului de martoră, iar întrebările puse acesteia erau foarte sugestive.

Totodată martora cu identitate protejata T. a atestat faptul că persoana în vârstă de la etajul unu care ar fi relatat acest aspect a avut probleme de vedere.

S-a marșat de către apărare, ca urmare a acestor două declarații subiective, pe faptul că în fața blocului unde locuia, victima și unde aceasta era căzută existau petele de sânge și se susține că aceleași urme de sânge nu au fost găsite în locul ipotetic în care ar fi avut loc. bătaia. S-a concluzionat astfel greșit de apărare că înjunghierea ar fi avut loc. în fața blocului. Este și firesc ca sângele să se găsească în fața blocului în primul rând pentru ca victima era căzută acolo, agonizează acolo și sângele începe să se scurgă. O explicație pentru faptul că nu s-a găsit sânge la locul bătăii este faptul că altercația a durat maxim câteva minute (loc neidentificat exact nici în procesul verbal de cercetare la fața locului și nici în fotografii).

Altercația este localizată temporar între apelurile la 112 ale martorei L. (18.05) care îi vede pe cei doi protagoniști că se fugăresc și că un bun cetățean anunță incidentul și primul apel al lui A. la numărul unic de urgență 112 (la ora 18.10). Este vorba de aproximativ 5 minute în care inculpatul se întoarce la mașina și formează numărul cu ajutorul martorei D., pentru că nu vedea, fiind sprayat. (a se vedea ambele declarații martor și inculpat).

S-a concluzionat de instanța de fond că loviturile au fost fulgerătoare, unele mici, altele mari profunde, dar cuțitul a trebuit să penetreze îmbrăcămintea victimei (geaca, bluza maieu), care a îngreunat (inclusiv temporar), ieșirea sângelui, și astfel, se explica ipotetica lipsă a sângelui, la potențialul loc al agresiunii (loc neiluminat, umbrit de pomi).

Faptul că nu a fost găsite urme de sânge la locul luptei ridica o problemă cu privirea efectuării cercetării la fața locului. Declarația martorului N. ofițer criminalist (cum ca au căutat colegi pe traseu, și enumera străzile (...) și nu au găsit urme) nefiind în măsură să remedieze viciul cercetării efectuate la fața locului.

Organele de urmărire penală, chiar cu lumina artificială trebuiau să fotografieze locul în care inculpatul a susținut și indica că s-a bătut cu victima, chiar dacă acesta ipotetic nu conținea urme de sânge.

Instanța de fond nu a contestat realitatea declarațiilor celor doi polițiști F. și E., care a declarat că nu au văzut urme de sânge în acel loc. (nu intra în atribuția acestora să le identifice), însă dat fiind gravitatea infracțiunii, cercetarea la fata locului trebuia efectuată fără a crea dubii.

Instanța de fond a apreciat că probele de vinovăție sunt certe, sigure și complete. Apărarea interpretează trunchiat declarația martorului G. și anume: "dacă eu