ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr.

197/RC/2016

Deliberând asupra recursului în casație, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 56 din 19 iunie 2015 a Judecătoriei Liești s-a dispus, în baza art. 205 alin. (1) și (3) lit. a) C. pen., condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal (faptă săvârșită la data de 07 noiembrie 2014, persoană vătămată B.).

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. (respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 2 (doi) ani, stabilită în condițiile art. 66 alin. (1) C. pen. și care se execută în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pedeapsă care se execută în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 15 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., raportat la art. 83 alin. (1) C. pen. din 1969, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului A. prin sentința penală nr. 23 din 27 februarie 2013 a Judecătoriei Liești, definitivă prin Decizia penală nr. 683/R/2013 din data de 25 aprilie 2013 a Curții de Apel Galați.

În temeiul art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., raportat la art. 83 alin. (1) C. pen. din 1969, s-a dispus executarea în întregime a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului A. prin sentința penală nr. 23 din 27 februarie 2013 a Judecătoriei Liești, alături de pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, aplicată inculpatului în prezenta cauză, în final inculpatul A. urmând a executa pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) și art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. (respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 2 (doi) ani, stabilită în condițiile art. 66 alin. (1) C. pen. și care se execută în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) și art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pedeapsă care se execută în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. și art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa stabilită durata arestării preventive a inculpatului A. în prezenta cauză, de la 08 noiembrie 2014 la 01 aprilie 2015, inclusiv.

Prin aceeași sentință penală, în baza art. 48 - 49, raportat la art. 205 alin. (1) și (3) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 3 (trei) ani și 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal (faptă săvârșită la data de 07 noiembrie 2014; persoană vătămată B.).

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului C. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. (respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 2 (doi) ani, stabilită în condițiile art. 66 alin. (1) C. pen. și care se execută în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pedeapsă care se execută în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 15 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., raportat la art. 83 alin. (1) C. pen. din 1969, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 3 luni închisoare, aplicată inculpatului C. prin sentința penală nr. 155 din 16 decembrie 2013 a Judecătoriei Liești, definitivă prin nerecurare la data de 30 decembrie 2013.

În temeiul art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., raportat la art. 83 alin. (1) C. pen. din 1969, s-a dispus executarea în întregime a pedepsei de 1 an și 3 luni închisoare, aplicată inculpatului C. prin sentința penală nr. 155 din 16 decembrie 2013 a Judecătoriei Liești, alături de pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal, aplicată inculpatului în prezenta cauză, în final inculpatul C. urmând a executa pedeapsa de 4 (patru) ani și 5 (cinci) luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) și art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului C. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. (respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 2 (doi) ani, stabilită în condițiile art. 66 alin. (1) C. pen. și care se execută în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) și art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pedeapsă care se execută în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. și art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa stabilită durata arestării preventive a inculpatului C. în prezenta cauză, de la 08 noiembrie 2014 la 01 aprilie 2015, inclusiv.

În baza art. 108 lit. d), raportat la art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul A. un cuțit de culoare neagră, metalic, cu lungimea de 20 cm și lama de 9 cm cu teacă din pânză de culoare neagră, obiect corp delict depus la Inspectoratul de Poliție al Județului Galați - Camera de Corpuri Delicte, conform dovezii din 03 decembrie 2014.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpații A. și C., în vederea introducerii profilurilor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, după rămânerea definitivă a condamnării.

Pe latură civilă, în baza art. 22, art. 25 și art. 397 alin. (1) C. proc. pen., s-a luat act de faptul că partea civilă B. a renunțat în tot la pretențiile civile formulate în cauză față de inculpații A. și C., prin declarația dată la data de 02 decembrie 2014 la Societatea Profesională Notarială „D. și E.” Tecuci și autentificată din 02 decembrie 2014.

Pe fondul cauzei, în esență

, s-a reținut că, în drept, fapta inculpatului A. constând în aceea că, la data de 07 noiembrie 2014, în jurul orelor 21

00

, a luat-o de pe strada pe care locuiește de pe raza com. Umbrărești, din fața casei sale, împotriva voinței acesteia și urmare a adresării unor amenințări cu acte de violență, pe persoana vătămată B. cu un autoturism condus de inculpatul C., timp în care a imobilizat-o și amenințat-o cu un cuțit pe care îl ținea în dreptul gâtului acesteia și a dus-o într-o zonă nepopulată de pe raza comunei Ivești unde a supus-o, în aceleași condiții, la umilințe, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) și (3) lit. a) C. pen. De asemenea, fapta inculpatului C., constând în aceea că la data de 07 noiembrie 2014, în jurul orelor 21

00

, l-a ajutat pe inculpatul A., prin conducerea autoturismului proprietatea celui din urmă, la răpirea și lipsirea de libertate a persoanei vătămate B., l-a asistat fără să intervină la situația precizată, la amenințările cu moartea prin folosirea unui cuțit și loviturile acestuia și, în final, a condus circa 2 km într-o zonă retrasă pe raza com. Ivești unde a asistat la o serie de umilințe la care a fost supusă aceasta, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 205 alin. (1) și (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

P

rin Decizia penală nr. 1188/A din 29 octombrie 2015, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a a

dmis apelurile declarate de inculpații A. și C., a desființat în parte sentința penală nr. 56 din 19 iunie 2015 a Judecătoriei Liești și, în rejudecare:

A înlăturat din sentința penală apelată dispozițiile privind condamnarea inculpaților A. și C., dispozițiile privind prelevarea de probe biologice de la inculpați, precum și pe cele vizând obligarea inculpaților la plata de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen., în referire la art. 16 alin. (1) lit. e) teza finală C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) și (3) lit. a) C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen., în referire la art. 16 alin. (1) lit. e) teza finală C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului C. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 205 alin. (1) și (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, vizând confiscarea specială și acordarea onorariilor apărătorilor desemnați din oficiu.

A respins ca tardiv apelul declarat de partea civilă B.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel

a constatat că deși prima instanță a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate,

în mod greșit a dispus condamnarea inculpaților

A. și C.

pentru comiterea infracțiunilor deduse judecății, în speță impunându-se încetarea procesului penal în privința ambilor inculpați.

În aprecierea Curții, în urma efectuării propriei analize a materialului probator administrat în cauză, s-a constatat, astfel cum a reținut și instanța de fond, că lipsirea de libertate a persoanei vătămate a început - obiectiv - în momentul în care aceasta a fost trasă cu forța în mașină de către inculpatul A. (declarațiile persoanei vătămate cu privire la acest aspect fiind confirmate de declarațiile martorelor F. și G.) și a încetat în momentul în care persoana vătămată a fost lăsată la domiciliu.

S-a apreciat că, până la momentul la care s-a consumat raportul sexual dintre inculpatul A. și persoana vătămată

B., privarea de libertate a acesteia din urmă reprezintă, de fapt, „constrângerea” despre care face vorbire art. 218 alin. (1) C. pen., ca și condiție esențială a elementului material al laturii obiective a infracțiunii de viol, fiind absorbită - în mod natural - în conținutul acestei infracțiuni.

În ceea ce privește activitatea desfășurată de inculpați după momentul consumării raportului sexual, respectiv până la momentul la care persoana vătămată a fost condusă la domiciliu, Curtea a apreciat că aceasta nu se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) și (3) lit. a) C. pen. Astfel, din declarațiile persoanei vătămate rezultă că, după finalizarea raportului sexual, a mai stat de vorbă cu inculpatul A., fără a preciza însă cât timp, iar la un moment dat inculpatul C. „a ieșit din mașină cu telefonul meu, spunând că mă sună cumnatul meu, H., iar atunci A. a răspuns la telefon, vorbind cu acesta. După ce a închis telefonul, ne-am urcat în mașină și am plecat”. În ceea ce privește durata acțiunii/inacțiunii ce realizează elementul material al infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, în principiu nu există o limită minimă sau maximă, acestea putând diferi, în funcție de mobilul și scopul urmărit ori de condițiile și mijloacele de săvârșire.

Persoana vătămată nu a susținut că le-ar fi cerut inculpaților să o lase să plece, iar aceștia s-ar fi opus, ci le-a cerut să o ducă acasă, aceștia conformându-se. Așa fiind, nu se poate susține că între activitatea inculpaților anterioară momentului consumării raportului sexual și activitatea acestora ulterioară momentului de referință s-ar putea realiza o disociere, și - prin urmare - s-ar fi realizat o autonomizare a infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, aceasta cu atât mai mult cu cât activitatea ulterioară a inculpaților, de conducere a persoanei vătămate la domiciliul acesteia, este o consecință firească a faptului că, anterior consumării raportului sexual, aceștia s-au deplasat într-o zonă aflată la o distanță apreciabilă de domiciliu.

Față de împrejurarea că instanța nu a fost sesizată în privința inculpaților A. și C. cu infracțiunea de viol, respectiv de complicitate la viol, ci doar cu infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, respectiv complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal (aceasta deoarece în privința infracțiunilor de viol și complicitate la viol persoana vătămată și-a retras plângerea), instanța de apel a apreciat că nu poate proceda la schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpaților, din câte două infracțiuni de viol și lipsire de libertate în mod ilegal (în cazul inculpatului A.), respectiv complicitate la viol și complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal (în cazul inculpatului C.), în câte o singură infracțiune de viol, respectiv complicitate la viol, ca și consecință a faptului că infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal este absorbită, în mod natural, în infracțiunea de viol, și pronunțarea unei soluții de încetare a procesului penal întemeiată pe art. 16 alin. (1) lit. g)

C. proc. pen.

, întrucât în cauză persoana vătămată și-a retras plângerea prealabilă.

De asemenea, în lipsa condițiilor care să fi permis aplicarea dispozițiilor art. 386 alin. (1)

C. proc. pen.

, s-a arătat că nu se poate dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, respectiv complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal, în baza art. 16 alin. (1) lit. g)

C. proc. pen.,

pe considerentul că persoana vătămată și-a retras plângerea prealabilă, deoarece legea nu permite retragerea plângerii prealabile în cazul infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.

Așa fiind, Curtea a considerat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. e) teza finală

C. proc. pen.

, potrivit cărora acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă lipsește o condiție prevăzută de lege pentru punerea în mișcare a acțiunii penale. În opinia Curții, atâta vreme cât în privința infracțiunii - scop nu mai poate fi exercitată acțiunea penală, întrucât persoana vătămată și-a retras plângerea prealabilă, nu mai poate fi exercitată acțiunea penală nici cu privire la infracțiunea - mijloc, dedusă judecății ca infracțiune de sine - stătătoare.

Împotriva Deciziei nr. 1188/A din 29 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală, a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați.

În motivarea recursului în casație s-a arătat că decizia penală atacată este nelegală, deoarece în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal, împotriva inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 205 alin. (1) și (3) lit. a) C. pen. și împotriva inculpatului C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 205 alin. (1) și (3) lit. a) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) din același cod, deoarece nu sunt incidente dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., caz de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

S-a mai arătat că instanța de apel trebuia să hotărască asupra învinuirii aduse inculpaților, pronunțându-se cu privire la infracțiunile deduse judecății în sensul menținerii condamnării date de către instanța de fond sau dispunerii unei soluții de achitare, deoarece în cauză nu era aplicabil vreunul din cazurile ce ar fi atras încetarea procesului penal.

Prin Încheierea nr. 111/RC din data de 01 aprilie 2016, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație și s-a trimis cauza completului competent în vederea judecării pe fond a recursului în casație, constatându-se îndeplinite condițiile de formă prev. de art. 434 - 437 C. proc. pen.

Analizând recursul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, prin prisma cazului de casație invocat, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că este întemeiat, pentru motivele ce se vor expune în continuare.

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., hotărârea atacată este supusă casării atunci când, în mod greșit, s-a dispus încetarea procesului penal.

Din considerentele deciziei penale recurate, rezultă, în esență, că instanța de apel a apreciat că, în cauză, lipsește o condiție prevăzută de lege pentru punerea în mișcare a acțiunii penale cu privire la infracțiunea de lipsire de libertate - infracțiune mijloc, atâta timp cât partea vătămată și-a retras plângerea prealabilă cu privire la infracțiunea mijloc (infracțiunea de viol).

Astfel, se constată că, în mod artificial, instanța de apel a scindat acțiunea inculpaților de privare de libertate a persoanei vătămate în două momente, cărora le-a dat conotații juridice diferite.

S-a arătat că, până la momentul la care s-a consumat raportul sexual dintre inculpatul A. și persoana vătămată

B., privarea de libertate a acesteia din urmă reprezintă, de fapt, „constrângerea” despre care face vorbire art. 218 alin. (1) C. pen., ca și condiție esențială a elementului material al laturii obiective a infracțiunii de viol, fiind absorbită - în mod natural - în conținutul acestei infracțiuni.

În ceea ce privește activitatea desfășurată de inculpați după momentul consumării raportului sexual, respectiv până la momentul la care persoana vătămată a fost condusă la domiciliu, curtea a apreciat că aceasta nu se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) și (3) lit. a) C. pen.

Or, literatura de specialitate și jurisprudența este constantă în a aprecia că

infracțiunea de lipsire de libertate este absorbită în conținutul infracțiunii de viol doar pe perioada strict necesară întreținerii prin constrângere a actului sexual, iar faptele săvârșite anterior și ulterior infracțiunii de viol realizează conținutul constitutiv al infracțiunii autonome de lipsire de libertate.

În acest context, Înalta Curte constată că,

în mod greșit, instanța de apel a apreciat că infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal s-a absorbit, în mod natural în conținutul infracțiunii de viol, în condițiile în care, din situația de fapt reținută, rezultă cu evidență că privarea de libertate a persoanei vătămate s-a realizat pe o perioadă de timp mai mare decât cea necesară întreținerii actului sexual.

De asemenea, aprecierea instanței de apel în sensul că o infracțiune este absorbită într-o altă infracțiune, nu poate constitui o condiție dintre cele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., ci reprezintă o apreciere asupra situației de fapt.

Mai mult, se constată că inclusiv curtea de apel a reținut în considerentele deciziei penale recurate că activitatea desfășurată de inculpați ulterioară consumării actului sexual

nu se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii de lipsire de libertate.

În această succesiune logico - juridică, Înalta Curte apreciază că instanța de apel

trebuia să hotărască asupra învinuirii aduse inculpaților, pronunțându-se față de infracțiunile deduse judecății, în sensul menținerii condamnării dispuse de către instanța de fond sau dispunerii unei soluții de achitare.

Pe cale de consecință, în mod nelegal curtea de apel a dispus încetarea procesului penal, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. e) teza finală C. proc. pen.

Față de considerentele anterior expuse, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b)

C. proc. pen.

, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul în casație formulat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva Deciziei penale nr. 1188/A din 29 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală.

Va casa, în parte, decizia penală recurată, numai cu privire la soluționarea laturii penale și va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va menține celelalte dispoziții care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație declarat de parchet vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați A. și C. în cuantum de câte 65 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva Deciziei penale nr. 1188/A din 29 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală.

Casează, în parte, decizia penală recurată, numai cu privire la soluționarea laturii penale și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Menține celelalte dispoziții care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație declarat de parchet rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați A. și C. în cuantum de câte 65 lei se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 mai 2016.