ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1108/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1108/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin Decizia nr. 112/ RC din 31 ianuarie 2012 Tribunalul Neamț a respins
ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de contestatorul D.C.
împotriva Deciziei civile nr. 1077/ RC din 8 noiembrie 2011 a Tribunalului
Neamț.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut,
în esență, că instanța de recurs a făcut analiza tuturor motivelor de recurs
invocate de către contestator, reținându-le însă ca nefondate. Dacă s-ar da
curs contestației în anulare astfel cum a fost formulată de către contestator,
ar trebui ca, în cauză, Tribunalul să facă o reapreciere a cererii de recurs
din data de 18 octombrie 2010 și să analizeze alte motive de recurs decât cele
invocate în termen, transformând astfel, practic, contestația în anulare
într-un recurs la recurs, lucru nepermis de lege.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs D.C.
criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Prin Decizia nr. 702/2012 din 9 aprilie 2012 Curtea de
Apel Bacău, secția I civilă, a respins recursul ca inadmisibil.
Pentru a hotărî astfel instanța de recurs a reținut că
în conformitate cu prevederile art. 320 alin. (3) C. proc. civ. „Hotărârea dată
în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.
”
Or, în speță, recurentul a atacat
cu contestație în anulare o decizie pronunțată în recurs astfel că, fiind
pronunțată în recurs, hotărârea dată în cadrul contestației în anulare este la
rândul său irevocabilă (art. 377 alin. (2) pct. 4 și art. 320 alin. (3) C. proc.
civ.).
Împotriva acestei decizii a declarat recurs D.C. invocând,
în esență, motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 4, 5, 6, 8 și 9
C. proc. civ.
Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate,
chestiunea timbrajului, reține că, potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, cu
referire la art. 3 lit. e), art. 20 alin. (1) și (2) din aceeași lege, taxele
de timbru se depun anticipat sau până la termenul de judecată stabilit de
instanță.
Potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea
nr.146/1997 și normelor de aplicare a legii, în cazul în care partea nu achită
taxa judiciară de timbru, cererea va fi anulată ca netimbrată.
În speță, recurenta a depus la dosar taxă judiciară de
timbru in suma de 2 lei.
Potrivit dovezii aflate la dosarul cauzei (fila 29)
recurenta a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru in
valoare de 4 lei.
Constatând că cererea nu a fost timbrată în cuantumul
stabilit conform prevederilor legale in vigoare nici anticipat și nici până la
termenul stabilit de Curte, 14 februarie 2013, și că în cauză nu operează
scutirea legală de obligația timbrării, Curtea urmează să dea eficiență
dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr.146/1997, respectiv ale
art. 35 alin. (1) și (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997,
cu referire la art. 9 din O.G nr. 32/1995 modificată și să dispună anularea ca
insuficient timbrat a recursului formulat de recurentul D.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca insuficient timbrat recursul declarat de
recurentul D.C. împotriva Deciziei nr. 702/2012 din 9 aprilie 2012 a Curții de
Apel Bacău, secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 14 martie 2013.