ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 97/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 132 din 12 septembrie 2011

Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

a admis cererea de intervenție alăturat Guvernului României formulată de

Ministerul Finanțelor Publice, a respins excepția de nelegalitate a

dispozițiilor pct. 2 din Capitolul A, Titlul II - "Impozitul pe

profit" și a pct. 5 - cu referire la lit. f) din Capitolul VI - "Taxa

pe valoare adăugată" din H.G. nr. 488/2009, invocată de reclamantul C.A.

V.C.A., în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț,

Guvernul României, Administrația Fondului pentru Mediu și intervenientul în

interes alăturat Ministerul Finanțelor Publice.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs

reclamantul C.A. V.C.A., susținând că este netemeinică și nelegală.

Înalta Curte de

Casație și Justiție la termenul din 2 decembrie 2011 constatând lipsa

nejustificată a părților, a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul

art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Datorită faptului că,

până la data de 11 ianuarie 2013, nici una dintre părți nu a solicitat

repunerea cauzei pe rol și nici nu a îndeplinit vreun act de procedură, Înalta

Curte de Casație și Justiție a repus cauza pe rol, a fixat termen, cu citarea

părților, pentru a se discuta dacă operează perimarea cererii în temeiul art.

248 (1) C. proc. civ.

Potrivit

dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., "orice cerere de chemare

în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de

reformare sau revocare, se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă

a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an" iar potrivit art. 249

C. proc. civ. perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură

făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică interes.

Având în vedere și

prevederile dispozițiilor art. 250 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora

cursul perimării este suspendat atâta timp cât dăinuiește suspendarea

judecării, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 244, dacă

suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată.

Astfel, după încetarea împrejurărilor care au determinat suspendarea, cursul

perimării va continua de la punctul la care s-a oprit, incluzându-se și timpul

scurs înaintea suspendării.

Cum în cauză nu s-au

îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe și nici de a suspenda

perimarea astfel cum sunt prevăzute în art. 249 - 251 C. proc. civ., urmează a

se face aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., constatându-se

din oficiu perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de C.A. V.C.A. împotriva Sentinței nr. 132 din 12 septembrie

2011 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2013.

Procesat

de GGC - CL