ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2326/2016

Decizia nr. 2326/2016

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 23 octombrie 2008 la Tribunalul București, secția a V-a civilă, sub nr. x/3/2008, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele Primăria Municipiului București prin Primarul General și Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București, solicitând ca, prin hotărârea ce va pronunța, să se constate calitatea sa de titular al brevetului de invenție nr. X, având ca obiect „Instalații pentru alimentarea individuală cu apă caldă și/sau rece a apartamentelor de bloc”; să se constate că pârâtele au folosit invenția sa cu încălcarea art. 32 din Legea nr. 64/1991 modificată; să fie obligate pârâtele să nu mai folosească invenția sa fără acordul său scris, în una din variantele prevăzute de Legea nr. 64/1991 modificată; să fie obligate pârâtele la plata daunelor pentru prejudiciul cauzat din exploatarea neautorizată a invenției la 12.000 de scări de bloc pe raza Municipiului București, prejudiciu ce urmează a fi stabilit printr-o expertiză de specialitate.

Prin întâmpinare, pârâta RADET a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, excepția lipsei calității procesuale active, ce au fost respinse prin încheierea de ședință din data de 18 decembrie 2008 și excepția lipsei calității sale procesuale pasive, care a fost unită cu fondul la același termen.

La data de 25 martie 2009, numitul B. a formulat cerere de intervenție în nume propriu, prin care a formulat aceleași solicitări ca și cele din acțiunea principală, cererea fiind încuviințată în principiu la termenul din 30 aprilie 2009.

Prin sentința nr. 2200 din 29 noiembrie 2012, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins, ca neîntemeiate, atât cererea principală, cât și cererea de intervenție în nume propriu, respingând, în prealabil, excepția lipsei calității procesuale pasive a Regiei Autonome de Distribuție a Energiei Termice București.

În motivarea sentinței, tribunalul a apreciat că pârâta RADET justifică în cauză calitatea procesuală pasivă, deoarece are ca obiect de activitate distribuția și furnizarea de energie termică către populație și agenți economici (apă caldă menajeră), activitate în cadrul căreia poate utiliza invenția reclamantului.

În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamantul este titular al brevetului de invenție nr. X, având ca obiect „Instalații pentru alimentarea individuală cu apă caldă și/sau rece a apartamentelor bloc”, iar prin proiectul „Contorizarea vânzării de căldură și apă caldă”, al cărui studiu de fezabilitate s-a aprobat prin H.G. nr. 1289/2000, pârâta RADET a efectuat, în perioada 2000-2009, lucrări pentru montarea de contoare de energie termică și apă de consum pentru abonații casnici aferenți RADET, așa cum rezultă din contractele depuse la dosar.

S-a constatat că, prin probele administrate în cauză, nu a fost demonstrată susținerea reclamantului în sensul că pârâtele Primăria Municipiului București și RADET au folosit invenția fără acordul său pentru modernizarea alimentării cu apă a 12.000 de scări de bloc, aducându-i un prejudiciu prin exploatarea neautorizată a invenției sale.

Astfel, așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză întocmit de expert C., coroborate cu răspunsul la obiecțiunile raportului de expertiză, nu există niciun fel de asemănare între brevetul reclamantului și lucrările efectuate de RADET la cele 10 puncte termice din cele 5 cartiere din București care au fost stabilite de reclamant.

Aceste concluzii se coroborează și cu concluziile raportului de expertiză întocmit de expert D. și cu răspunsul la obiecțiunile raportului de expertiză, din care reiese că nu s-a constatat nicio asemănare între invenția reclamantului și lucrările efectuate de RADET în ceea ce privește alimentarea consumatorilor cu apă caldă menajeră, RADET executând lucrări ca cele constatate pe teren încă din anul 2000 (anterior datei de depozit a brevetului reclamantului - 8 octombrie 2002).

Cu privire la adresa din 21 mai 2003 emisă de Primăria Municipiului București - Direcția Utilități Publice și la adresa din 27 august 2003 emisă de Primăria Municipiului București - Direcția Utilități Publice, tribunalul a reținut că din cuprinsul acestora nu rezultă că RADET a aplicat sistemul de contorizare a scărilor de bloc și a fiecărui apartament după schema din brevetul reclamantului nr. X/2004, ci reiese doar că la data de 26 mai 2003 Primăria Municipiului București - Direcția Generală Utilități Publice a aprobat implementarea unui nou sistem de contorizare a scărilor de bloc și a fiecărui apartament în parte, sistem elaborat de SC E. (al cărei director general este reclamantul A.) și proiectat de SC F. SA.

Chiar dacă acest sistem a obținut avizul Primăriei Municipiului București Consiliul Tehnico Economic din 08 iulie 2003, adoptarea acestuia nu a fost demonstrată, dimpotrivă, concluziile celor două expertize tehnice efectuate în cauză arată că lucrările efectuate de RADET nu prezintă niciun fel de asemănare cu brevetul reclamantului.

Întrucât nu a fost demonstrată folosirea de către pârâte a invenției reclamantului și producerea vreunui prejudiciu acestuia, instanța a respins ca neîntemeiate și capetele de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtelor să nu mai folosească invenția fără acordul reclamantului și obligarea pârâtelor la repararea prejudiciului cauzat.

Pentru aceleași argumente a fost respinsă și cererea de intervenție în interes propriu formulată de B.

Prin decizia nr. 224 din 22 aprilie 2015, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins ca nefondate apelurile declarate de către reclamantul A. și intervenientul B. împotriva sentinței menționate.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că apelul declarat de reclamant conține critici de ordin procedural, acesta invocând împrejurarea că în cauză sarcina probei ar fi fost răsturnată de la reclamant la pârât și chiar la instanța de judecată, pentru considerente ce rezultă din prevederile art. 61 din Legea nr. 64/1991 și respectiv, art. 64 și art. 65 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 64/1991, aprobat prin H.G. nr. 547/2008.

Instanța de apel a înlăturat susținerea apelantului reclamant în sensul că pricina pendinte ar avea caracter de ordine publică și, în consecință, instanța este ținută a administra probele necesare admiterii acțiunii.

Astfel, raportul juridic decurgând din pretinsa încălcare a drepturilor exclusive ce rezultă din emiterea unui brevet de invenție este unul eminamente civil, drepturile exclusive menționate neinteresând ordinea publică.

Nici prevederile enunțate în memoriul de apel nu duc la o altă concluzie, normele regulamentare explicitând întinderea protecției conferite de un brevet, fără legătură cu vreo obligație a instanței de a ordona administrarea de probe în cadrul acțiunii generate de pretinsa încălcare a drepturilor izvorâte din brevet.

În plus, dispozițiile art. 61 din Legea nr. 64/1991 se referă la invenția de procedeu și nu sunt aplicabile în cauza pendinte, deoarece brevetul de invenție de care reclamantul se prevalează are ca obiect: „Instalație pentru alimentarea individuală cu apă caldă, și/sau rece, a apartamentelor unui bloc”.

Prin urmare, fiind în prezența unui produs (instalația descrisă în brevet), nu pot fi reținute susținerile privind incidența dispozițiilor art. 61 din lege.

Instanța de apel a înlăturat și susținerea privind existența unui prejudiciu prezumat, în condițiile în care, în urma analizării probatoriului administrat, prima instanță a constatat că pârâtele nu au încălcat drepturile reclamantului izvorâte din brevet (deci nu există fapta ilicită), astfel încât, în lipsa unei încălcări, a considerat că nu se pune problema existenței unui prejudiciu care să fi fost suferit de titularii brevetului.

Au fost respinse și criticile reclamantului privind caracterul inform și insuficient de lămuritor al expertizei C. (efectuată în fața primei instanțe), cu motivarea că expertul a răspuns în mod argumentat obiectivelor stabilite de tribunal.

Pretinsa parțialitate a expertului (rezultată din calitatea sa de angajat al intimatei pârâte) trebuia să fie invocată pe calea unei cereri de recuzare în condițiile și termenul prevăzut de art. 204 C. proc. civ., sub sancțiunea decăderii.

În plus, orice eventuală nelegalitate a expertizei C. a fost acoperită, deoarece prima instanță a efectuat ulterior o a doua expertiză judiciară cu aceleași obiective, lucrare întocmită de către expertul D.

Nu în ultimul rând, în vederea lămuririi aspectelor invocate de apelantul reclamant, în apel a fost realizată o a treia expertiză judiciară, de către o comisie formată din trei experți, ale cărei concluzii, după cum se va observa din cele ce succed, au fost aceleași cu cele expuse de experții C. și D. în fața tribunalului.

Prin urmare, nu a fost reținută critica în sensul fundamentării soluției atacate pe probe administrate în mod nelegal.

În ceea ce privește susținerea în sensul că nu sunt relevante caracteristicile concrete ale lucrărilor realizate la blocurile de locuințe de pârâta RADET, ci interesează identitatea dintre caracteristicile planșei și descrierea de la rândurile 95 și următoarele din brevet, instanța de apel a reținut că acesta a fost unul dintre obiectivele expertizei administrate în apel.

Cu privire la specialitatea acestei expertize, s-a subliniat că, după ce instanța de apel a încuviințat o expertiză în specialitatea proprietate intelectuală - brevete de invenție - instalații, însuși apelantul a solicitat instanței ca expertiza să fie realizată de experți în instalații, apreciind că aceștia sunt cei mai îndreptățiți a verifica aspectele de fapt litigioase, după cum s-a arătat în cererea depusă la data de 06 ianuarie 2014. De asemenea, reclamantul și intervenientul au indicat cele 6 blocuri unde urma a fi realizate prin sondaj constatările experților.

În legătură cu comparația dintre descrierea cuprinsă la rândurile 95 și următoarele din brevet și planșa CT3/2, instanța de apel a reținut următoarele:

Brevetul nr. X a fost eliberat pentru: „Revendicarea 1 - instalație de alimentare individuală cu apă caldă și/sau rece a apartamentelor unui bloc de la rețeaua principală de apă prin intermediul unor distribuitoare (A) de forma unor tuburi din oțel (3), care sunt prevăzute cu niște ștuțuri (6), al căror număr corespunde cu numărul de etaje al blocului și pe care este montată câte o buclă de măsurare (B), constituită din două robinete de trecere (7) și un apometru (8), caracterizată prin aceea că distribuitoarele (A) corespund cu numărul de apartamente de pe un etaj al blocului și sunt montate într-un cămin de vizitare (C) pe cel puțin două coloane paralele și distanțate între ele, legătura între coloanele de distribuitoare (A) și rețeaua exterioară de apă fiind realizată cu ajutorul unei conducte racord (2); și Revendicarea 2 - instalație de alimentare cu apă, conform revendicării 1, caracterizată prin aceea că distribuitoarele (A), de forma unor tuburi (3) sunt prevăzute la unul din capete cu un capac (4) demontabil, în vederea golirii reziduurilor.”

Descrierea cuprinsă la rândurile 95-104 din brevet menționează că: „În cazul în care blocul prezintă mai multe scări, în funcție și de dimensiunile fiecărei scări, se poate monta un distribuitor central prevăzut cu un număr de ștuțuri corespunzător cu numărul scărilor, schema de alimentare rămânând aceeași. Dacă dimensiunea scărilor și numărul acestora nu permite utilizarea unui singur cămin în care să fie montat distribuitorul central și distribuitoarele de scară, atunci se preferă montarea distribuitorului central în interiorul căminului, urmând ca distribuitoarele corespunzătoare fiecărei scări să fie montate la subsolul blocului, în aceeași poziție, paralele, și astfel încât să permită accesul ușor atât pentru intervenții, cât și pentru citirea valorilor înregistrate de către fiecare apometru.”

Expertiza din apel a reținut că niciuna dintre schemele care fac obiectul planșelor CT3/2, CT3/3, CT3/4, CT3/5-1 și CT3/5-2 din documentația furnizată de intimata RADET cu privire la realizarea lucrărilor efectuate pentru alimentarea cu apă a blocurilor după octombrie 2002 nu corespunde descrierii din rândurile 96-104 ale brevetului.

Cu privire la planșa CT3/2 din documentația de licitație, experții au constatat că aceasta cuprinde o schemă de reconfigurare a instalațiilor în scopul introducerii buclelor de contorizare pe fiecare scară, pentru ipoteza unui bloc de trecere, subsol tip 2, alimentarea scărilor cu a.c.c. în pieptene care necesită modificarea instalației existente și racord independent de scară pentru încălzire ce nu necesită modificarea instalației existente.

Totodată, experții au constatat că apelantul reclamant a exhibat două înscrisuri cuprinzând scheme - anexele 8/1 și 8/2 la raportul de expertiză, susținând că aceste desene ar corespunde planșei CT 3/2 utilizată de RADET și că acestea ar face parte din brevetul de invenție nr. X.

Nici experții și nici instanța de apel nu au identificat cele două înscrisuri ca făcând parte din anexele brevetului, care a fost depus în copie la dosarul primei instanțe și nu cuprinde decât două figuri fig.1 (ce reprezintă schema generală a instalației) și fig.2 (vedere în detaliu a unui distribuitor pentru alimentarea individuală cu apă a apartamentelor).

Anexa 8/1 cuprinde un desen realizat de mână, care nu a fost inclus în partea descriptivă a brevetului nr. X în forma publicată de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci.

Anexa 8/2 a raportului de expertiză cuprinde desenul din anexa 8/1 realizat cu ajutorul computerului, notat cu fig.2 (ce nu poate fi figura 2 anexă la brevet, pentru că aceasta există deja și este diferită, cum se poate observa din examinarea sa la dosar fond), desenul 8/2 fiind imprimat pe hârtie ce poartă antetul „BI X” și subsolul „Editare și tehnoredactare computerizată - OSIM Tipărit la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci”.

În plus, descrierea brevetului și revendicările nu menționează decât două figuri, cele mai sus amintite, astfel încât nu este posibil ca brevetul să fi conținut și alte figuri, ce nu sunt amintite în descriere.

Curtea a constatat că, în mod evident, la fel ca și anexa 8/1, înscrisul ce constituie anexa 8/2 nu face parte din brevetul nr. X astfel cum a fost publicat de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, iar depunerea sa la dosarul instanței în forma evocată mai sus (cu antetul indicând numărul brevetului și cu subsolul ce indică imprimarea sa de către OSIM) nu este în măsură să îi confere veridicitate și nici să valideze susținerea apelantului reclamant în sensul includerii sale în cuprinsul brevetului.

În consecință, nu s-a putut constata vreo protecție pentru desenele cuprinse în aceste înscrisuri, iar similaritatea sau identitatea lor cu planșele din proiectul de lucrări al intimatei pârâte ori cu lucrările efectiv realizate de aceasta nu prezintă nicio relevanță pentru soluționarea cauzei.

Prin urmare, nu folosește justei soluționări a cauzei nici constatarea experților în sensul că există asemănări între desenul inclus în anexa 8/1 a expertizei, prezentat de reclamantul apelant, și planșa CT 3/2, față de constatarea de mai sus în sensul că desenul din anexa 8/1 nu beneficiază de vreo protecție.

Mai mult, experții au constatat că, deși desenul menționat prezintă asemănări cu planșa CT 3/2, această planșă nu poate să fie descrisă prin textul de la rândurile 96-104 din brevet.

În schimb, desenul din anexa 8/2 poate fi descris cu ajutorul rândurilor 96-104 din brevet, dar nu există nicio legătură cu planșa CT 3/2, în privința căreia apelantul-reclamant a susținut că ar constitui încălcare a drepturilor sale exclusive.

Au mai subliniat experții că lucrările efectuate de RADET după anul 2002 au vizat exclusiv separarea alimentării cu agent termic pentru încălzire și a alimentării cu apă caldă până la nivelul scării de bloc, în timp ce obiectul brevetului se referă la separarea alimentării cu apă caldă sau rece la nivel de apartament.

Totodată, s-a arătat că lucrările efective au fost realizate după proiectele proprii ale societăților executante, iar planșele (cum este i CT 3/2) aveau rol de a orienta participanții la licitația publică asupra soluțiilor tehnice posibile pentru introducerea buclelor de măsurare a cantității de apă caldă.

În consecința acestor constatări ale experților ce au realizat expertiza în apel, constatări ce susțin întrutotul concluziile celor două expertize efectuate în fața primei instanțe, instanța de apel a apreciat ca nefondate susținerile apelantului-reclamant în sensul netemeiniciei sentinței apelate.

Apelul declarat de intervenientul B. a valorificat, în esență, critici legate de temeinicia concluziilor raportului de expertiză D.

A arătat apelantul intervenient că expertiza s-a referit exclusiv la instalațiile pentru furnizarea cu apă caldă menajeră, această insuficiență fiind acoperită prin expertiza efectuată în apel, care a avut în vedere atât instalațiile pentru furnizarea apei calde, cât și cele pentru furnizarea apei reci.

De altfel, și celelalte chestiuni invocate de intervenient se referă la raportul de expertiză, criticând verificarea doar a lucrărilor efectuate la 5 blocuri - or Curtea a dispus în apel ca verificările să se realizeze la blocurile indicate de apelanți, astfel cum aceștia au solicitat. În plus, apelantul reclamant a insistat ca verificările să privească în special identitatea dintre descrierea de la rândurile 96-104 din brevet și planșele întocmite de pârâta intimată RADET în procedura de licitație publică desfășurată pentru atribuirea lucrărilor realizate, experții realizând verificări atât cu privire la instalațiile din cele 6 blocuri indicate de reclamant și intervenient, cât și cu privire la planșele menționate.

Memoriul de apel al intervenientului face referire, de asemenea, la desenele menționate în anexele 8/1 și 8/2 ale expertizei din apel, ce au fost depuse și la dosarul de fond și care nu fac parte din brevetul astfel cum a fost publicat de OSIM, astfel încât pentru argumentele mai sus expuse, ele nu pot fi luate în considerare la examinarea întinderii protecției de care se bucură brevetul.

Apreciind că argumentele expuse în cele ce preced cu privire la apelul reclamantului sunt valabile și în privința criticilor formulate de apelant, Curtea a constatat că ambele cereri de apel sunt nefondate și le-a respins ca atare.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., a obligat apelanții la plata către intimata-pârâtă RADET a sumei de 60 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând cheltuieli cu expedierea către experți a documentelor solicitate de apelanți în vederea realizării expertizei.

Prin decizia nr. 280 din 20 aprilie 2016, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis cererile de completare a dispozitivului deciziei nr. 224 din 22 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, formulate de petenții experți G. și H., în sensul că a dispus majorarea onorariului cuvenit experților, astfel: pentru expertul H., cu suma de 2825 RON; pentru expertul G., cu suma de 639 RON; pentru expertul I., cu suma de 1258 RON și, în consecință, a obligat pe apelantul reclamant A. și pe apelantul intervenient B. să achite diferența de onorariu, în cote egale, de câte 2361 RON fiecare.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, în dosarul finalizat prin decizia civilă nr. 224 din 22 aprilie 2015, la data de 20 februarie 2015, odată cu raportul de expertiză întocmit în cauză, expertul H. a solicitat instanței prin cererea aflată la dosarul de apel majorarea onorariului de expert cuvenit comisiei formate din experții H., G. și I., de la suma de 3000 RON la suma de 7724 RON, conform decontului anexat.

Instanța de apel nu a soluționat această cerere, nici prin încheierile de ședință din 4 martie 2015 și respectiv 15 aprilie 2015 și nici prin decizia pronunțată în soluționarea apelurilor.

În consecință, față de dispozițiile art. 281

2

alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., s-a constatat că cererea de completare a dispozitivului este întemeiată, urmând a fi admisă, cu consecința completării dispozitivului deciziei nr. 224A/2015 cu măsura de soluționare a cererii de majorare a onorariului stabilit provizoriu pentru expertiza administrată în cauză.

Cu privire la temeinicia cererii de majorare a onorariului, instanța de apel a constatat, pe de-o parte, că lucrarea a presupus constatări de fapt complexe, respectiv verificări ale instalațiilor de termoficare ale mai multor blocuri de locuințe din diferite cartiere ale orașului, precum și comparări ale lucrărilor amintite cu schemele cuprinse în documentația emisă de RADET în vederea desfășurării licitațiilor prin care a fost atribuită realizarea lucrărilor.

Pe de altă parte, rezultatele acestor constatări de fapt au fost analizate în raport cu brevetul de invenție a cărui încălcare s-a susținut, operațiune care a fost urmată de examinarea detaliată a susținerilor părților cu interese contrare în cauză, raportul întocmit, fiind în mod clar o lucrare complexă și elaborată.

În consecință, apreciind asupra elementelor justificative cuprinse în cererile de decont depuse la dosar, instanța de apel a apreciat că cererea de majorare a onorariului este întemeiată și a admis-o astfel cum a fost formulată, dispunând majorarea onorariului cuvenit experților, astfel: pentru expertul H., cu suma de 2825 RON; pentru expertul G., cu suma de 639 RON; pentru expertul I., cu suma de 1258 RON, în total onorariul definitiv fiind stabilit la suma de 7722 RON (aceasta fiind suma diferențelor de onorariu solicitate de fiecare dintre experți și indicate în deconturi, nu 7724 RON, cum a consemnat expertul H. în cererea din 20 februarie 2015).

Văzând că proba cu expertiză a fost încuviințată apelanților, onorariul provizoriu achitat de aceștia în cote egale fiind în cuantum de 3000 RON, s-a dispus ca diferența până la 7722 RON să fie achitată de aceștia tot în cote egale, respectiv câte 2361 RON fiecare.

În termenul legal, reclamantul A. a declarat recurs atât împotriva deciziei nr. 224 din 22 aprilie 2015, cât și a deciziei nr. 280 din 20 aprilie 2016, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, iar intervenientul B. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 224 din 22 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, după cum urmează:

Astfel, prin primul memoriu de recurs, recurentul a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., după cum urmează:

- Instanța de apel a considerat în mod greșit că este vorba de o comparație între schița folosită de RADET și schița atașată brevetului, așa cum au evidențiat experții în raportul de expertiză, în condițiile în care raportul juridic dedus judecății decurge din protecția asigurată de lege pentru invenția brevetată.

Potrivit brevetului de invenție, dreptul protejat de lege îl reprezenta modalitatea de alimentare cu apă caldă sau rece și căldură a apartamentelor dintr-un bloc, cu una sau mai multe scări.

Ca atare, ce este protejat de brevet este principiul de funcționare al sistemului de alimentare prin intermediul unui distribuitor central și al unui distribuitor pe fiecare etaj, în cazul blocurilor cu mai multe scări, sau a unui distribuitor pe etaje, în cazul blocurilor cu o singură scară.

Dacă s-ar fi analizat principiul de funcționare prevăzut în brevet și unele dintre lucrările executate de RADET după 2002, s-ar fi observat că este același, indiferent de denumirea pe care RADET a dat-o acestuia în planul de execuție prezentat în caietul de sarcini, respectiv „montarea unor contoare pe circuit secundar”.

Față de obiectul protecției și de rolul descrierii brevetului și al desenelor, anume pentru interpretarea revendicărilor, este relevant dacă lucrările efectuate au la bază același principiu de funcționare, respectiv de distribuire a apei pe scări și apartamente, și nu dacă schița prezentată de reclamant este sau nu identică cu schița pusă de RADET la dispoziția societăților contractante pentru efectuarea proiectului de execuție.

De altfel, nici experții desemnați în cauză, nici instanța de apel, nu au infirmat faptul că instalația de distribuire a apei nu trebuie să fie efectuată întocmai ca schița atașată brevetului, ci trebuie să fie executată după același principiu de funcționare. Instanța de apel s-a limitat la constatarea faptului că invenția brevetată se referea la distribuirea apei la apartamente, însă a omis să constate că în cuprinsul brevetului se face referire și la distribuirea pe scări de bloc în situația în care blocul are mai multe scări, fiind astfel protejat și dreptul asupra principiului de distribuție printr-un distribuitor central către distribuitoarele de scări.

- Instanța de apel a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 64/1991 și a prevederilor art. 64 și 65 din Regulamentul de aplicare a acestei legi.

Interpretând în mod corect dispozițiile legale menționate, instanța de apel trebuia să constate că dreptul protejat de brevetul de invenție a vizat principiul de funcționare al distribuției apei pe scări de bloc și/sau apartamente, totodată, să analizele produsul invenției cu toate funcțiile, efectele, utilizările și avantajele produsului ca obiect al invenției, nu să se limiteze la compararea unor schițe.

Chiar prin compararea schițelor, se putea observa că principiul de funcționare (funcțiile, efectele și utilizările) este același, chiar dacă între acestea nu există identitate de formă. Ceea ce este apărat prin brevetul de invenție este produsul în sine cu toate funcțiile, efectele și utilizările nu doar o simplă schemă, care, de altfel, rezultă din interpretarea scriptică a invenției brevetate.

Totodată, în mod greșit instanța de apel a considerat că schițele prezentate de reclamant nu sunt cuprinse în brevet, deși acestea redau întocmai conținutul invenției brevetate.

Recurentul a susținut că, întrucât instanța de apel și-a fundamentat soluția de respingere a apelului pe un raport de expertiză neconcludent în privința împrejurării dacă lucrările efectuate de RADET au același principiu de funcționare ca invenția brevetată, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, pentru efectuarea unei expertize tehnice care să răspundă la obiectivul privind principiul de funcționare al invenției cu respectarea tuturor dispozițiilor legale, inclusiv cele referitoare la întinderea protecției conferite de brevetul de invenție, precum și stabilirea prejudiciului creat prin folosirea invenției.

Prin cel de-al doilea memoriu de recurs, recurentul - reclamant a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., după cum urmează:

- Dispoziția instanței de apel adoptată prin încheierea din 11 martie 2015, de respingere a obiecțiunilor reclamantului la raportul de expertiză (ce conține constatări contradictorii), nu a fost motivată;

- Aprecierea instanței de apel privind neaplicarea prevederilor de ordine publică din Legea nr. 64/1991, pe motiv că normele acestei legi s-ar referi la invenția de procedeu, pe când, în speță, ar fi vorba de o invenție de produs, vădește aplicarea greșită a legii.

Scopul și rațiunea normelor Legii nr. 64/1991 nu se întemeiază pe distincția între invenția de produs și invenția de procedeu, ci pe rațiunea de protecție a proprietății intelectuale. Distincția nici nu există în lege, ea fiind prezentată sub această formă exhaustivă în lege tocmai pentru proteguirea din orice punct de vedere a proprietății intelectuale și nicidecum pentru a se face vreo distincție de regim juridic aplicabil, după cum rezultă din dispozițiile art. 65 din lege.

Mai mult decât atât, experții înșiși au constatat că, în cauză, este vorba de un procedeu și chiar brevetul, este explicitat prin tehnici și scheme, fără nici măcar o poză a unui produs sau a unui obiect în sine, astfel că distincția instanței de apel este eronată;

- Decizia recurată cuprinde motive contradictorii și străine de cauză: reclamantul nu a susținut că prima instanță ar fi constatat inexistența unui prejudiciu, astfel cum a reținut instanța de apel; de asemenea, instanța de apel a reținut că, în lipsa unei încălcări a drepturilor decurgând din brevet, nici nu se pune problema existenței unui prejudiciu, dar, în aceste condiții, nu ar fi trebuit să se pretindă reclamantului să dovedească prejudiciul: concluzia tehnică și asumată a instanțelor fondului ar fi fost de simpla constatare a neîncălcării brevetului sau a inexistenței faptei ilicite ca element al răspunderii civile delictuale și nicidecum apologia probării prejudiciului ca element al culpei persoanei vătămate; reclamantul nu a susținut niciodată că anexele 8/1 și 8/2 ar face parte din brevet, dimpotrivă, din obiectivul expertizelor, rezultă solicitarea sa de comparare a planșelor RADET cu descrierea din brevet, anexele fiind prezentate experților doar ca exemplu de schemă a brevetului, în raport de descrierea de la punctul 95 din brevet.

- Instanța de apel a schimbat natura și înțelesul vădit neîndoielnic al brevetului (actul dedus judecății), prin constatarea că lucrările RADET, fiind doar până la nivelul de scară de bloc, nu s-ar încadra în soluția brevetată -„la nivel de apartament”.

Înțelesul lămurit al brevetului este cel al separării alimentării, mai exact al procedeului prin care să se realizeze contorizarea apei, eficientă și supravegheabilă legal pentru toate părțile implicate, prin montarea unui distribuitor central, aferent fiecărui imobil (condominiu, bloc, scară de bloc, tronson, etaj, apartament, etc.), fără a conta distincția între scară de bloc și apartament, cât timp efectele, scopurile, utilizările produsului sau procedeului sunt aceleași și indiferent de calea ajungerii la distribuitorul central: prin montare directă, prin transformarea unor țevi anterioare existente sau prin debranșarea ori desființarea altora.

Recurentul a făcut referire și la dispozițiile art. 65 din Legea nr. 64/1991.

Prin decizia recurată, instanța de apel a admis cererea experților de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 224 din 22 aprilie 2015, în sensul majorării onorariului cuvenit acestora, fără a se pronunța asupra celor trei excepții procesuale invocate prin întâmpinare și asupra apărării de fond referitoare la inexistența și nerealitatea documentelor justificative referitoare la transportul, cazarea și masa experților.

În acest fel, hotărârea este nemotivată, fiind pronunțată cu nerespectarea dispozițiilor C. proc. civ. și cu încălcarea dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, impunându-se casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la o altă instanță de același grad.

La data de 1 noiembrie 2016, recurentul - reclamant a completat motivele de recurs, prin care a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și a susținut următoarele:

Soluționarea cauzei s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 112 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. referitoare la obligația indicării motivelor de drept pe care se întemeiază actul procedural înaintat, în condițiile în care textele de lege invocate de către expertul H. în cererea de completare a deciziei nr. 224 din 22 aprilie 2015 a Curții de Apel București (art. 224, art. 339 alin. (2) și art. 444 alin. (1) C. proc. civ.) nu au legătură cu pretențiile formulate.

În conformitate cu art. 129 alin. (4) C. proc. civ., instanța de apel avea obligația să identifice deficiența de motivare în drept a acțiunii și de a o pune în discuția părților, pentru ca soluționarea cauzei să se desfășoare într-un cadru procesual corect stabilit. Această obligație nu a fost îndeplinită, astfel încât cauza a fost soluționată prin neexercitarea rolului activ al judecătorului.

La termenul de judecată din 11 noiembrie 2016, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția tardivității recursului declarat de către intervenientul B., recurs pe care l-a reținut spre soluționare pe acest aspect.

Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile și curge de la comunicarea hotărârii.

În speță, decizia pronunțată în apel a fost comunicată intervenientului la data de 29 martie 2016, astfel cum rezultă din dovada de primire și procesul verbal de predare (Dosar nr. x/3/2008* Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă). Comunicarea a fost efectuată la adresa indicată prin cererea de apel a intervenientului (Dosar nr. z/3/2008 Curtea de Apel București, secția a IX -a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale).

Față de data comunicării hotărârii, termenul legal pentru promovarea recursului se împlinea la data de 14 aprilie 2016.

Cererea de recurs a intervenientului (cuprinzând și motivarea recursului) a fost trimisă, prin poștă, la data de 15 aprilie 2016 (conform ștampilei poștale aplicate pe plicul de expediere, așadar, după expirarea termenului de 15 zile, prevăzut de lege.

Prin urmare, recursul fiind formulat de către intervenient cu nerespectarea termenului prevăzut de dispoziția legală menționată, urmează a fi respins, ca tardiv.

Motivele de recurs, redate în cele două cereri distincte depuse în termenul legal, se încadrează în cazurile de recurs descrise de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Cu toate că recurentul - reclamant a indicat drept temei juridic al criticilor formulate și dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se constată, din dezvoltarea motivelor, că nu este incident acest caz de recurs ce vizează situații de calificare greșită a actului juridic pe temeiul căruia se întemeiază pretențiile deduse judecății (causa debendi).

Recurentul nu a pretins că instanța de apel ar fi interpretat eronat obiectul brevetului de invenție nr. X, act juridic pe temeiul căruia s-a fundamentat cererea de chemare în judecată, ci a susținut determinarea greșită a întinderii protecției conferite prin brevet, în raport de prevederile legale incidente, aspect ce se circumscrie cazului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9, vizând modul de aplicare a legii, și nu celui din art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Chiar atunci când a făcut referire la calificarea dată invenției de către instanța de apel, ca fiind o invenție de produs, recurentul a invocat explicit dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care susținerea cu acest obiect urmează să fie analizată în contextul arătat de către recurent.

În ceea ce privește criticile referitoare la modul de argumentare a deciziei, întemeiate pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se constată următoarele:

Recurentul - reclamant a susținut, în primul rând, că dispoziția instanța de apel adoptată prin încheierea din 11 martie 2015, de respingere a obiecțiunilor reclamantului la raportul de expertiză întocmit în faza apelului, nu ar fi fost motivată.

Această susținere nu poate fi primită, întrucât din cuprinsul încheierii de ședință menționate rezultă că instanța de apel a expus motivele pentru care a respins obiecțiunile reclamantului (ca, de altfel, și pe cele ale intervenientului) la raportul de expertiză întocmit de către cei trei experți desemnați în faza apelului.

Astfel, din perspectiva susținerilor reclamantului, instanța de apel a arătat că este ținută doar de constatările de fapt ale experților, și nu de dezlegările date de aceștia problemelor de aplicare a legii, astfel încât instanța este îndreptățită să cenzureze aprecierile considerate neconforme cu adevărul juridic din cuprinsul raportului de expertiză. Pe de altă parte, cu privire la conținutul concret al constatărilor experților, s-a reținut că obiecțiunile reclamantului și intervenientului reprezintă argumente ce țin de fondul cauzei, de temeinicia cererilor acestora, și nu pot face obiectul unei solicitări de refacere a lucrării.

Recursul reclamantului nu cuprinde critici ale considerentelor expuse de către instanța de apel în încheierea de ședință, motiv pentru care, față de împrejurarea că dispoziția de respingere a obiecțiunilor la expertiză a fost argumentată, contrar susținerii din recurs, se observă că, în realitate, recurentul tinde la reaprecierea obiecțiunilor și la înlăturarea constatărilor experților redate în raportul de expertiză, pentru considerentul că ar fi contradictorii, aspect ce relevă intenția de reapreciere, de către instanța de recurs, a situației de fapt reținute de către instanța de apel pe baza raportului de expertiză.

Mai mult, se observă că recurentul formulează susțineri de fapt diferite chiar de cele din obiecțiunile la raportul de expertiză: astfel, în timp ce acestea din urmă se referă la lucrările RADET efectuate pe baza planșei CT2 (pct. 1 și 2 din obiecțiuni), prin motivele de recurs se face trimitere la constatări ale experților expuse la pag. 11 și 12 din raport, care vizează, însă, planșele CT3/2 și CT3/4.

Această împrejurare, precum și faptul că recurentul reia nemulțumirea față de concluzia experților referitoare la diferența între lucrările efectuate de RADET și obiectul brevetului (regăsită și la pct. 3 din obiecțiuni), confirmă finalitatea reală a susținerilor din recurs, reținută anterior, aceea a reaprecierii situației de fapt pe baza probelor administrate. Or, atare finalitate este incompatibilă cu atribuțiile instanței de recurs, circumscrise cazurilor prevăzute de art. 304 C. proc. civ., care vizează exclusiv nelegalitatea, nu și netemeinicia deciziei recurate, prin prisma situației de fapt conturate pe baza probelor administrate.

Drept urmare, susținerile recurentului urmează a fi înlăturate.

Prin motivele de recurs, s-a susținut, în al doilea rând, că incidența cazului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este relevată de existența în cuprinsul deciziei recurate a unor motive contradictorii și străine de natura cauzei.

Pentru a fi incident cazul de recurs invocat, se impune ca argumentele vizate de susținerile recurentului să fie determinante în raționamentul juridic ce a condus instanța la soluția adoptată, astfel încât eventualele contraziceri ori aprecieri cu nerespectarea limitelor învestirii instanței să denote lipsa unui fundament logico - juridic al hotărârii pronunțate și să releve, practic, absența premisei esențiale pentru exercitarea controlului de legalitate de către instanța ierarhic superioară.

Instanța de apel a constatat că, în mod corect, prima instanță a reținut inexistența unei încălcări a drepturilor reclamantului decurgând din brevetul de invenție, astfel încât considerentele pe acest aspect sunt cele care au condus la soluția de respingere a apelului reclamantului.

În absența contrafacerii brevetului, prima instanță nu a analizat pretențiile reclamantului referitoare la repararea prejudiciului pretins rezultat din fapta de încălcare a drepturilor sale, iar instanța de apel a făcut referire la prejudiciu doar pentru a răspunde motivelor de apel, reținând, așa cum se arată chiar prin motivele de recurs, că în lipsa unei încălcări a drepturilor decurgând din brevet, nici nu se pune problema existenței unui prejudiciu.

În acest context, este lipsită de relevanță chestiunea sarcinii probei prejudiciului, în sensul dacă decizia relevă sau nu o reținere greșită a susținerilor reclamantului ori o abordare teoretică nelegală. Cât timp această chestiune nu a făcut obiectul analizei în speță, din perspectiva pretențiilor deduse judecății de către reclamant, modul în care instanța de apel a răspuns motivelor de apel pe acest aspect nu ar putea genera modificarea sau casarea hotărârii pronunțate în considerarea lipsei încălcării drepturilor reclamantului decurgând din brevetul de invenție.

Cât privește reținerea din decizia de apel în sensul că reclamantul a susținut că anexele 8/1 și 8/2 ar face parte din brevet, instanța de apel a avut în vedere conținutul raportului de expertiză (pct. 6.1.8), în care s-a arătat că reclamantul a predat experților desenele din anexele 8/1 ș 8/2 la raport, acesta pretinzând că unul (8/1) reprezintă o schiță atașată cererii de brevet împreună cu propunerea de revendicare referitoare la separarea scărilor, iar al doilea (8/2) este transpunerea computerizată a primului desen făcută de OSIM.

Reclamantul nu a infirmat în niciun fel mențiunile inserate în raportul de expertiză și nici măcar nu s-a referit la acest aspect în obiecțiunile formulate la raport, astfel încât nu se poate reține existența unor considerente contradictorii în cuprinsul deciziei, ci, mai degrabă, aparența unei contradicții între apărările sale formulate în proces, generată chiar de către reclamant, care nu a înțeles să uzeze de mijloacele procesuale specifice pentru conturarea unei strategii de apărare coerente și viabile. Or, partea nu se poate prevala de propria culpă procesuală în modul de formulare a susținerilor și apărărilor în proces, criticile fiind inadmisibile, din perspectiva dispozițiilor art. 108 alin. ultim C. proc. civ.

De altfel, critica pe acest aspect este formală și nu ar putea conduce, în cazul admiterii sale, la modificarea deciziei (finalitate presupusă de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.), din moment ce recurentul nu a contestat însăși aprecierea instanței de apel, pornind de la susținerea că anexele 8/1 și 8/2 ar face parte din brevet, în sensul inexistenței unei protecții legale pentru cele două desene, ci, dimpotrivă, a arătat că nu a susținut niciodată că aceste anexe ar face parte din brevet (prin cel de-al doilea memoriu de recurs).

Este adevărat, în același timp, că, în primul memoriu de recurs, s-a arătat: „în mod greșit instanța de apel a considerat că schițele prezentate de reclamant nu sunt cuprinse în brevet, deși acestea redau întocmai conținutul invenției brevetate”.

Finalitatea acestei susțineri rezidă în determinarea întinderii protecției conferite de brevet din perspectiva art. 32 din Legea nr. 64/1991 și a prevederilor art. 64 și 65 din Regulamentul de aplicare a acestei legi, invocate în mod explicit, în raport de funcțiile, efectele și utilizările produsului ce reprezintă obiectul brevetului, relevate și de desenele prezentate, fără a se considera că recurentul ar pretinde existența unei protecții legale a acestora, ca parte integrantă a brevetului (în caz contrar, motivele de recurs din cele două memorii separate fiind contradictorii).

Față de cele expuse, Înalta Curte constată ca fiind nefondate susținerile recurentului referitoare la incidența art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

În ceea ce privește criticile referitoare la aplicarea legii de către instanța de apel, întemeiate pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată următoarele:

În esență, susținerile recurentului - reclamant vizează aplicarea greșită a dispozițiilor legale referitoare la obiectul invenției și la întinderea protecției conferite de brevetul de invenție nr. X.

Cu privire la obiectul invenției, prin cel de-al doilea memoriu de recurs se face referire la aprecierea instanței de apel privind caracterul de invenție de produs.

Nu se poate reține că susținerile recurentului pe acest aspect conțin critici față de calificarea astfel dată invenției, chiar dacă s-a arătat că este eronată distincția între invenția de produs și invenția de procedeu, indusă prin considerentele deciziei recurate, față de contextul în care a fost formulată aprecierea instanței de apel și de finalitatea motivului de recurs.

Astfel, instanța de apel a răspuns unui motiv de apel prin care se susținuse că prejudiciul suferit este prezumat din simpla folosire a invenției fără acordul titularului brevetului și invocase în acest sens dispozițiile art. 61 din Legea nr. 64/1991. Instanța de apel a constatat că norma invocată nu este aplicabilă, deoarece se referă la invenția de procedeu, și nu la cea de produs, precum este invenția din cauză.

În acest context, susținerea din recurs referitoare la aplicarea greșită a legii are drept finalitate dezlegarea chestiunii de drept în legătură cu care a fost invocat art. 61 din lege, anume prezumarea prejudiciului din fapta de încălcare a brevetului sau necesitatea dovedirii acestuia de către titularul brevetului, distinct de dovedirea încălcării.

Așadar, referirea recurentului la caracterul invenției nu are ca scop criticarea calificării acesteia drept invenție de produs, ci aplicarea art. 61 din lege din perspectiva arătată în motivele de apel.

Dacă s-ar reține formularea unei critici pe acest aspect, susținerile recurentului ar fi contradictorii, în condițiile în care prin primul memoriu de recurs s-a arătat fără echivoc faptul că protecția asigurată prin brevet vizează produsul în sine, criticându-se doar ignorarea de către instanța de apel a întinderii protecției și asupra funcțiilor, efectelor și utilizărilor produsului.

Ceea ce recurentul înțelege prin „principiul de funcționare al sistemului de alimentare” cu apă caldă sau rece și căldură a apartamentelor dintr-un bloc, cu una sau mai multe scări nu relevă un procedeu, ci un produs.

Brevetul nr. X a fost acordat pentru „Instalații pentru alimentarea individuală cu apă caldă și/sau rece, a apartamentelor de bloc”.

Potrivit Regulii 12 alin. (2) din H.G. nr. 499/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 64/1991 (act normativ în vigoare la data acordării brevetului), „Procedeul, obiect al unei invenții brevetabile, constă din activități tehnologice care conduc la: a) obținerea, fabricația, modificarea ori utilizarea unui produs; sau la b) rezultate de natură calitativă, cum ar fi: măsurare, analiză, reglare, control, curățare, uscare, diagnosticare sau tratament medical și altele, specifice metodelor.”

În succesiunea logică de etape, faze sau pași pe care o presupune un procedeu, instalația este doar mijlocul tehnic utilizat în activitatea tehnologică și care caracterizează procesul la care se referă Regula 12, alături de alți parametri, precum: ordinea de desfășurare a etapelor procesului, condiții inițiale și condiții tehnice de desfășurare, astfel cum rezultă în mod explicit din Regula 12 alin. (3).

Forma Regulamentului de aplicare a Legii nr. 64/1991 la care se referă motivele de recurs, anume cea prevăzută de H.G. nr. 547/2008 (în vigoare la data cererii de chemare în judecată), are un conținut asemănător în privința procedeului, ca obiect al unei invenții, reglementat prin art. 13.

„Instalația” reprezintă un produs în sensul Regulii 11 alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 499/2003 și al art. 12 alin. (3) lit. a) din H.G. nr. 547/2008. Un „produs”, conform definiției legale, reprezintă „un obiect cu caracteristici determinate, definite tehnic prin părțile sale constructive și, după caz, constitutive, prin elementele de legătură dintre acestea, prin forma sa constructivă sau a părților constitutive, prin materialele din care este realizat, prin relațiile constructive, de poziție și funcționare dintre părțile constitutive sau prin rolul funcțional al acestora.”

Așadar, „principiul de funcționare” al instalației, din perspectiva obiectului invenției, se reflectă în relațiile de funcționare dintre părțile constitutive ale instalației sau prin rolul funcțional al acestora.

Urmează a se analiza susținerile pe acest aspect ale recurentului și din perspectiva întinderii protecției conferite de brevet.

Tot în legătură cu obiectul invenției, pentru a se răspunde tuturor susținerilor recurentului, cât privește incidența art. 61 din Legea nr. 64/1991, față de contextul în care norma a fost invocată, astfel cum s-a arătat anterior, este relevant faptul că, în cauză, s-a constatat absența vreunei încălcări a brevetului și nu s-a mai procedat la analiza condiției prejudiciului.

Întrucât necesitatea unei asemenea analize depinde de legalitatea aprecierii referitoare la existența faptei de încălcare, iar din toate considerentele expuse prin prezenta decizie, rezultă că atare apreciere este una legală, se constată că nu se impune evaluarea susținerilor referitoare la prejudiciu și, deci, nici a criticii referitoare la aplicarea greșită a legii, ce este lipsită de o finalitate reală.

Cât privește întinderea protecției conferite de brevetul de invenție nr. X, recurentul a susținut, prin ambele memorii de recurs, că brevetul protejează principiul de funcționare al distribuției apei într-un imobil, în vederea contorizării eficiente, pe scări de bloc și/sau apartamente, sens în care era relevant dacă lucrările efectuate de către RADET au la bază acest principiu de funcționare, și nu dacă schița prezentată de reclamant este sau nu identică cu schița pusă de RADET la dispoziția societăților contractante pentru efectuarea proiectului de execuție.

Susținerile cu acest obiect ale recurentului au în vedere ipoteza unui bloc de locuințe cu mai multe scări, pretinzându-se că prin brevetul nr. X este protejat principiul de distribuție a apei și în această ipoteză, printr-un distribuitor centr