ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 227/2018

Decizia nr. 227/2018

Deliberând asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secția I

civilă, sub nr. x/2012, astfel cum a fost precizată, reclamanții

A. și B., în contradictoriu cu SC C. SA, SC D. SRL București, în

calitate de reprezentant al Societății de E. din Ungaria, Societatea

de E. Ungaria și intervenienții forțați F. și G., au

solicitat obligarea pârâților către A. la plata următoarelor

despăgubiri materiale: 6.700 euro, reprezentând drepturi salariale pentru

perioada 10 aprilie 2011 - 24 decembrie 2011; 2.517 lei, reprezentând

cheltuieli de deplasare în Ungaria; 100.000 euro în echivalent în lei la data

plății, reprezentând daune morale pentru suferințele la care a

fost supus ca urmare a accidentului din data de 27 martie 2011 și 5.310

lei, cheltuieli de judecată; către B. obligarea pârâților la

plata daunelor materiale în cuantum de 8.000 euro în echivalent lei la data

plății, pentru cheltuielile privind transportul efectiv al

soțului său decedat din Ungaria până în România; 5.000 euro,

pentru cheltuieli efectuate cu înmormântarea și pomenile ulterioare; 500.000

euro, daune morale și 3.900 lei, cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost

întemeiată pe dispozițiile art. 998 - 1000 C. civ., Legea nr.

136/1995, Ordinul CSA nr. 5/2010, art. 2 și art. 10 din Directiva nr.

14/2005 a Parlamentului European și Consiliului Europei.

Prin încheierea din data de 5

octombrie 2012, instanța a respins excepția necompetenței

teritoriale, invocată prin întâmpinare de pârâta SC D. SRL.

Prin încheierea din data de 16

octombrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/2012, Tribunalul

Bacău, secția I civilă, a dispus scoaterea cauzei de pe rol

și înaintarea acesteia pentru competentă soluționare la

secția a II-a civilă și de contencios administrativ și

fiscal, a acestei instanțe, unde cauza a fost înregistrată sub nr.

x/2012*.

Ca urmare a cererii formulate de pârâta

SC C. SA - în faliment, prin încheierea pronunțată la data de 27

ianuarie 2016, în baza art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, s-a dispus

suspendarea cauzei cu privire la această pârâtă și disjungerea

cauzei cu privire la celelalte părți, formându-se astfel Dosarul nr.

x/2016.

La termenul din data de 1 iunie 2016,

instanța a dispus radierea de pe concept a intervenientului forțat F.

deoarece polița de asigurare RCA a fost încheiată cu SC C. SA,

față de care s-a dispus suspendarea judecății cauzei.

Prin Sentința civilă nr. 305

din 23 septembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Bacău,

secția a II-a civilă și de contencios administrativ și

fiscal, a fost admisă, în parte, acțiunea reclamanților A.

și B., în contradictoriu cu pârâtele SC D. S.R.L, în calitate de

reprezentant al Societății de E., Societatea E. și intevenientul

G..

Prin Decizia nr. 566 din 21 iunie

2017, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de pârâtele SC D. SRL și Societatea E.,

împotriva încheierii din 5 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul

Bacău, în Dosarul nr. x/2012; a admis apelul declarat de pârâtele SC D.

SRL și Societatea E. împotriva Sentinței civile nr. 305 din 23

septembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția a

II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, pe care a

schimbat-o, în parte, în sensul că a fost respinsă acțiunea

formulată împotriva pârâtei SC D. SRL, pentru lipsa calității

sale procesual pasive și a fost obligată pârâta E. să

plătească reclamantului A. următoarele sume: 1/2 din suma de

6.700 euro în echivalent lei la data plății, reprezentând drepturi

salariale pentru perioada 10 aprilie 2011 - 24 decembrie 2011; 1/2 din suma de

2.517 lei, reprezentând cheltuieli de deplasare în Ungaria și 1/2 din suma

de 20.000 euro în echivalent lei la data plății, reprezentând daune

morale; a fost obligată pârâta E. să plătească reclamantei

B. următoarele sume: 1/2 din suma de 5.000 euro, în echivalent lei la data

plății, reprezentând cheltuieli efectuate pentru obținerea de

documente, îmbălsămare, sicriu, transport din Ungaria în România; 1/2

din suma de 8.969 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare și pomeni

și 1/3 din suma de 60.000 euro în echivalent lei la data plății,

cu titlu de daune morale; au fost menținute celelalte dispoziții ale

sentinței apelate.

Prin încheierea din data de 13

septembrie 2017, dată în același dosar, instanța a dispus

îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul Deciziei civile

nr. 566 din 21 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Bacău,

în sensul că se va trece corect:

"Obligă pârâta E. să

plătească reclamantei B. următoarele sume: 1/3 din suma de 5.000

euro în echivalent lei la data plății, 1/3 din suma de 8969 lei

...", cum este corect, în loc de "Obligă pârâta E. să

plătească reclamantei B. următoarele sume: 1/2 din suma de 5.000

euro în echivalent lei la data plății, 1/2 din suma de 8969 lei

...", cum greșit s-a trecut.

Împotriva acestei decizii, la data de

5 iulie 2017, recurenții-reclamanți B. și A. au formulat recurs,

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție

la 23 octombrie 2017, sub nr. x/2016.

La termenul din data de 26 ianuarie

2018, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției

tardivității recursului.

Examinând recursul sub aspectul

termenului înăuntrul căruia a fost formulat, analiză care este

prioritară în raport de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte constată următoarele:

Prevederile art. 301 C. proc. civ.

stipulează că termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea

hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Conform dispozițiilor art. 101

alin. (1) din același act normativ, termenele se înțeleg pe zile

libere, neintrând la socoteală nici ziua când au început, nici ziua când

s-au sfârșit acestea.

În cauză, Decizia civilă nr.

566 din 21 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Bacău,

secția I civilă, obiect al recursului pendinte, a fost

comunicată recurenților-reclamanți la data de 5 iulie 2017,

astfel cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosarul

instanței de apel, iar calea de atac a fost declarată la data de 25

iulie 2017, conform vizei de primire aplicate pe cererea de recurs de

Tribunalul Bacău (dosar recurs).

Or, față de

dispozițiile art. 301 coroborate cu cele ale art. 101 alin. (1) C. proc.

civ., termenul de declarare a recursului a început să curgă de la

data de 5 iulie 2017, împlinindu-se la 21 iulie 2017.

Ca atare, formularea în cauză a

recursului de către reclamanți la data de 25 iulie 2017 a fost

făcută cu nesocotirea termenului stipulat în mod imperativ de lege,

aspect care conduce la stingerea dreptului procedural în temeiul căruia

instanța ar fi putut să supună examinării calea de atac.

Prin urmare, pentru considerentele

expuse, Înalta Curte va admite excepția tardivității

declarării recursului, invocată de intimata-pârâtă Societatea E.

și, în baza prevederilor art. 312 alin. (1) din același act normativ,

va respinge recursul, ca tardiv declarat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de

recurenții-reclamanți B. și A. împotriva Deciziei civile nr. 566

din 21 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Bacău,

secția I civilă, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea

din camera de consiliu din data de 13 septembrie 2017, pronunțată de

aceeași instanță, în Dosarul nr. x/2016, ca tardiv declarat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 26 ianuarie 2018.

Procesat

de GGC - CL