ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3236/2018
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3236/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. x/2017 din 14.02.2017 pe rolul Tribunalului Teleorman, reclamantul A. a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, in contradictoriu cu parata S.C B. S.A., să dispună obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri in cuantum de 800.000 RON, cu titlu de daune morale suferite ca urmare a decesului tatălui acestuia, C., ca urmare a accidentului rutier produs in data de 24.07.2011.
Prin sentința civilă nr. 120 din data de 13 martie 2018, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția civilă, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., împotriva pârâtei S.C. B. S.A., ca fiind prescrisă.
Reclamantul a formulat apel împotriva deciziei tribunalului.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 7 iunie 2018 și trimis, spre soluționare, prin repartizare computerizată aleatorie, completului de filtru nr. 11.
Prin rezoluția completului din data de 22 iunie 2018, s-a fixat termen de judecată la 27 septembrie 2018 în vederea discutării competenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în judecarea cererii de apel, părțile fiind citate în acest sens.
La acest termen, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței sale materiale în soluționarea cauzei de față, în raport de dispozițiile art. 97 alin. (1) coroborat cu art. 5 alin. (3) și art. 483 alin. (4) C. proc. civ.
Analizând excepția, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Hotărârea atacată cu apel a fost pronunțată de către tribunal într-un litigiu având ca obiect răspundere civilă delictuală.
Potrivit dispozițiilor art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă:
"
recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competența sa".
Din norma de competență citată rezultă în mod neechivoc faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează recursuri.
Prin urmare, art. 97 pct. 1 C. proc. civ. a atribuit Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca regulă, competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel și numai prin excepție competența de soluționare a recursurilor împotriva altor hotărâri.
De asemenea, art. 96 pct. 2 C. proc. civ. prevede că, curțile de apel judecă, ca instanțe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în primă instanță.
Noul C. proc. civ. păstrează principiul ierarhiei instanțelor, astfel încât, coroborând acest principiu cu dispozițiile art. 466 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., curțile de apel sunt competente să soluționeze apelurile împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale.
Cum în speță, tribunalul a fost învestit în primă instanță cu judecarea acțiunii, apelul urmează a fi soluționat de curtea de apel.
În aplicarea acestor norme, competența de soluționare în cauză a apelului declarat împotriva hotărârii pronunțate în primă instanță de către Tribunalul Teleorman revine instanței ierarhic superioare, respectiv Curții de Apel București, instanță în favoarea căreia Înalta Curte urmează a declina competența de soluționare a apelului, văzând și dispozițiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină competența de soluționare a apelului formulat de către reclamantul A. împotriva sentinței nr. 120 din data de 13 martie 2018, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în favoarea Curții de Apel București.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27.09.2018.