ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2135/2016

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2135/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Decizia nr. 2135/2016

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 4 mai 2011 pe rolul

Tribunalul lași, secția I civilă, sub nr. 7670/99/2011 astfel cum

a fost precizată reclamantul A.

a solicitat, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 33/1994,

în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean Iași, stabilirea cuantumului

despăgubirilor ce i se cuvin pentru suprafața de 5000 m.p. teren expropriată

și pentru care, prin Hotărârea nr. 5 din 16 martie 2011 a Consiliului

Județean Iași, i s-a stabilit o despăgubire de 74.566 RON, inferioară

valorii de piață a terenului; a solicitat, în contradictoriu cu pârâții

Județul Iași și Consiliul Județean Iași, anularea hotărârilor

nr. 37 din 11 februarie 2011 și nr. 5 din 16 martie 2011 emise de Consiliul

Județean Iași cu privire la cuantumul despăgubirilor ce i-au fost

stabilite pentru exproprierea suprafeței de 500 m.p. teren și obligarea

acestora la plata sumei de 250.000 euro (echivalent în lei la cursul oficial B.N.R.

de la data efectuării plății efective) reprezentând valoarea reală

a terenului la data exproprierii, considerând o valoare reală de piață

de 50 euro/m.p. la momentul deposedării - februarie 2011; sumei de 50.000 RON

prejudiciul rezultat prin lichidarea fermei zootehnice aliate în exploatare pe terenul

expropriat.

Prin sentința nr. 3559 din

5 noiembrie 2014 Tribunalul lași, secția I civilă,

a admis în parte acțiunea;

a anulat în parte Hotărârea nr. 37 din 11 februarie 2011 și Hotărârea

nr. 5 din 16 martie 2011 emise de Consiliul Județean Iași cu privire la

cuantumul despăgubirilor acordate reclamantului A. pentru imobilul teren în

suprafață de 5000 m.p.; a obligat pârâții să plătească

reclamantului A. cu titlu de despăgubiri pentru exproprierea suprafeței

de 5000 m.p., teren situat în extravilan Iași, zona Aeroport înscris în C.F.

nr. X a Municipiului Iași, nr cadastral a, suma de 140.000 euro, (echivalent

620.000 RON la data 25 octombrie 2013) iar pentru prejudiciul produs prin desființarea

exploatației zootehnice, suma de 47.625 RON; a obligat pârâții să

plătească reclamantului suma de 15.641 RON cu titlu de cheltuieli de judecată

(onorarii experți-664 RON și onorarii avocat - 9000 RON).

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul

Iași a reținut următoarele:

Potrivit titlului de proprietate

din 24 noiembrie 1992 emis de Comisia Județeană Iași pentru Reconstituirea

Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Iași, reclamantului

A. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 5000 m.p.

teren situat în extravilan Iași, zona Aeroport, identificat topografic, dreptul

de proprietate fiind înscris în C.F. nr. X a municipiului Iași, cu nr. cadastral

a. Pe acest teren reclamantul a intenționat să înființeze o mierofermă

pentru creșterea bovinelor, obținând în acest sens certificatul de urbanism

din 23 noiembrie 1999 emis de Consiliul Județean Iași. În acest scop,

reclamantul a încheiat cu Agenția Națională pentru Dezvoltare Regională

contractul din 20 decembrie 2000 pentru programul descentralizat:ajutor extern al

comunității europene în vederea obținerii unui credit nerambursabil

de 12734 euro din fonduri publice, pentru implementarea proiectului „Dezvoltarea

creșterii taurinelor în fermă ecologică privat - familială -

durabilă și eficientă". Ulterior încheierii acestui contract

reclamantul s-a înregistrat, potrivit certificatului emis la 01 iulie 2010 de Oficiul

Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, ca întreprindere

individuală pentru creșterea bovinelor de lapte.

Prin Hotărârea nr. 37 din

11 februarie 2011 privind continuarea procedurilor de expropriere în vederea realizării

lucrării de utilitate publică „Dezvoltarea și Modernizarea Aeroportului

Internațional Iași" s-a aprobat continuarea procedurilor de expropriere

a imobilelor proprietate privată situate pe coridorul de expropriere a lucrării

de utilitate publică „Dezvoltarea și Modernizarea Aeroportului Internațional

iași" (art. 1), s-au aprobat rapoartele de evaluare prevăzute în

anexele nr. 2-12 pentru stabilirea despăgubirilor ce urmează a fi acordate

proprietarilor privați, persoane fizice și juridice, ale căror proprietăți

sunt afectate de expropriere (art. 2), s-au aprobat sumele individuale aferente

despăgubirilor ce urmează a fi acordate proprietarilor conform rapoartelor

de evaluare prevăzute la art. 2 (art. 3).

Prin HCJ nr. 38 din 11

februarie 2011, privind emiterea titlului de expropriere a proprietarilor privați

persoane fizice și juridice afectate de realizarea lucrării de utilitate

publică „Dezvoltarea și Modernizarea Aeroportului Internațional Iași",

s-a aprobat exproprierea bunurilor imobile ale proprietarilor privați persoane

fizice și juridice afectate de realizarea lucrării de utilitate publică

„Dezvoltarea și Modernizarea Aeroportului Internațional Iași".

Potrivit raportului de evaluare

anexă la HCJ nr. 37 din 11 februarie 2011, întocmit de evaluator B. și

înregistrat la Consiliul Județean lași sub nr. 1527 din 04 februarie 2011,

pentru activul - teren (pe care s-a constatat de către expertul evaluator existența

a 3 construcții microfermă edificate fără autorizație de

construire în baza unui proiect PRE - SAPARD) situat în extravilanul municipiului

lași - Zona Aeroport Iași, în suprafață de 5000 m.p., proprietatea

A. ce urma a fi inclusă în coridorul de expropriere, s-a făcut o evaluare

la 74.566 RON echivalent 17500 euro (3,5 euro/m.p., cu precizarea că în același

raport de evaluare se indică prețuri în zonă pentru terenuri similare

cuprinse între un minim de 11 euro/m.p. și un maxim de 50 euro/m.p.), iar pentru

construcții la 14.9578 RON, echivalent 35.105 euro.

Prin HCJ nr. 5 din 16 martie 2011

s-a constatat că A., proprietar al terenului în suprafață de 5000

m.p. inclus în culoarul de exproprieri a fost de acord cu despăgubirea pentru

construcții însă nu a fost de acord cu despăgubirea pentru teren;

prin aceeași hotărâre s-a dispus ca despăgubirea în cuantum total

de 224.144 RON să fie consemnată într-un cont deschis la Trezoreria Iași.

Prima comisie de experți în

evaluarea proprietății imobiliare constituită în cauză conform

art. 25 din Legea nr. 33/1994 a stabilit în unanimitate că valoarea de piață

a terenului expropriat este de 55000 euro, respectiv de 11 euro/m.p., avându-se

în vedere atât metoda comparației vânzărilor cât și metoda evaluării

prin bonitate. Această evaluarea a fost menținută de experți

și în răspunsul la obiecțiuni. Criticile aduse de ambele părți

concluziilor acestei expertize și faptul că experții nu au răspuns

într-o manieră lămuritoare obiectivelor încuviințate, nici în lucrarea

inițială și nici în răspunsul la obiecțiuni, a determinat

instanța să încuviințeze cererea reclamanților de efectuare

a unei noi expertize evaluatorii imobiliare. A doua comisie de experți a stabilit

pentru terenul expropriat o valoare de 140000 euro (28 euro/m.p.) potrivit metodei

comparației vânzărilor dar și metodei evaluării prin bonitate

(valorile stabilite prin cele două metode fiind sensibil egale, prin concilierea

rezultate stabilindu-se o valoare unitară de 28 euro/m.p.). Concluziile acestei

expertize au fost combătute de către pârâți care au susținut

că nu au fost avute în vedere de către experți tranzacții efective,

ci doar oferte de vânzare, fără a se verifica dacă acestea au fost

urmate sau nu de încheierea unor contracte de vânzare - cumpărare, precum și

că au fost în mod nejustificat ignorate restricțiile urbanistice aplicabile

terenului expropriat ca urmare a faptului că acesta este situat în vecinătatea

aeroportului, situație ce atrage aplicarea unor coeficienți negativi de

corecție cu consecința diminuării valorii de piață a terenului.

În răspunsul la aceste obîecțiuni care au fost încuviințate de instanță,

comisia de experți a arătat că a fost în imposibilitate să se

raporteze la prețul de tranzacționare al zonei întrucât nu au fost identificate

tranzacții finalizate pentru terenurile din zona respectivă, condiții

în care comparabilele avute în vedere s-au raportat la ofertele pentru terenuri

cu caracteristici similare celui expropriat. Cu privire la restricțiile urbanistice

specifice zonei, experții au arătat în principal că ofertele imobiliare

la care s-au raportat nu fac referire la existența unor astfel de restricții,

motiv pentru care, în vederea evaluării imobilului în funcție de acestea,

au analizat criteriile specifice metodei comparației prin bonitate. în aceste

condiții, experții au reținut un coeficient negativ de -20% - restricții

folosire conform planului urbanistic general, un coeficient negafiv de - 5% - nivel

de poluare sonoră, în raport de care au concluzionat că valoarea pe m.p.

a terenului expropriat se reduce Ia 21 euro. Față de acest răspuns,

instanța a apreciat, în urma obiecțiunilor ridicate de reclamant, că

este necesară refacerea lucrării motiv pentru care a pus în vedere comisiei

de experți să comunice actele normative avute în vedere la prezentarea

metodei de evaluare pentru stabilirea valorii de circulație, pe de o parte,

și respectiv a metodei de evaluare prin bonitate, pe de altă parte, cu

expunerea regulilor de evaluare specifice fiecărei metode. De asemenea, a pus

în vedere comisiei de experți să precizeze dacă metoda de evaluare

care vizează stabilirea valorii de circulație a imobilului implică

analiza unor coeficienți pozitivi/negativi, sau aceste elemente sunt caracteristice

doar metodei de evaluare prin bonitate; să se procedeze la o evaluare a imobilului

expropriat prin raportare la prețul de tranzacționare, prin identificarea

tranzacțiilor încheiate cu privire la terenuri similare. Totodată instanța,

reținând că reprezentantul pârâților a indicat restricțiile

pe care consideră că trebuie să le aibă în vedere comisia de

experți potrivit Ordinului nr. 493/2007 al Ministerului Transporturilor și

H.G. nr. 525/1996 (acestea fiind: interdicția de a construi, interdicția

de a planta doar culturi mici care să nu afecteze siguranța zborului,

interdicția de amplasare a oricăror alte obiective și surse de emisie

care să afecteze siguranța zborului), a stabilit că experții

trebuie să precizeze care din aceste restricții sunt operante în cauză

și dacă ele existau anterior includerii proprietății reclamantului

în culoarul de expropriere sau sunt consecința acestui fapt. Experții

au detaliat instanței actele normative ce reglementează modul de evaluare

cât și regulile de evaluare specifice fiecărei metode prezentate, arătând

astfel că metoda comparației directe este cea mai uzuală fiind condiționată

de existența unor informații suficiente despre tranzacțiile încheiate

pentru terenuri similare iar metoda comparației prin bonitate se aplică

pentru situația în care nu sunt informații în sensul arătat, potrivit

unui algoritm de calcul.Totodată, experții au precizat că pentru

terenul expropriat nu se poate reține niciuna dintre restricțiile Ia care

au făcut referire pârâții, potrivit Ordinului nr. 493/2007 al Ministerului

Transporturilor și H.G. nr. 525/1996 și că nu își mai mențin

punctul de vedere exprimat în răspunsul la obiecțiuni relativ la posibilitatea

aplicării unor coeficienți negativi de corecție la valoarea pe m.p.

de 28 euro stabilită și reducerea acesteia până la 21 euro/m.p.

Tribunalul a înlăturat din

ansamblul materialului probator expertiza efectuată de comisia de experți

C., D. și E. iar la soluționarea cauzei a avut în vedere concluziile celei

de a doua expertize efectuată de comisia compusă din experți F.,

G. și H., iar ca metodă de evaluare a avut în vedere metoda comparației

directe, raportarea la oferta imobiliară și nu la tranzacții efective

fiind justificată de imposibilitatea identificării de către experți

a unor tranzacții încheiate pentru terenuri situate în aceeași zonă

cu terenul expropriat, corectitudinea valorii rezultată prin această metodă

fiind asigurată și de valoarea sensibil egală stabilită prin

metoda comparației prin bonitate. Totodată, instanța de fond a apreciat

că în determinarea valorii reale de circulație a imobilului expropriat

nu se poate reține existența unor coeficienți negativi impuși

de restricții urbanistice specifice zonei întrucât acestea nu au fost dovedite

iar dacă existența lor ar fi ulterioară includerii proprietății

reclamantului în culoarul de expropriere, fiind generată de acest fapt, nu

poate influența întinderea despăgubirii întrucât aceasta trebuie raportată

la caracteristicile economice ale terenului anterior momentului exproprierii. O

concluzie contrară celei expuse ar fi de natură să producă reclamantului

un dublu prejudiciu, atât prin privarea de proprietatea sa ca efect al exproprierii,

cât și prin reducerea despăgubirii cuvenite în considerarea faptului că

însăși măsura exproprierii este cea care a antrenat scăderea

valorii economice a terenului, ipoteză ce contravine dispozițiilor ce

reglementează acordarea despăgubirilor.

Instanța de fond a reținut

ca valoare a despăgubirii pentru suprafața de 5000 m.p. expropriată,

suma de 140.000 euro ce rezultă prin raportare la valoarea de 28/m.p. euro

stabilită de comisia de experți evaluatori F., G. și H., valoare

ce este apropiată, de altfel, de media valorilor prezentate în raportul de

evaluare anexă la HCJ nr. 37 din 11 februarie 2011, întocmit de evaluator B.,

potrivit căruia, valoarea terenurilor din zona în care se află imobilul

expropriat se situează între un minim de 11 euro/m.p. și un maxim de 50

euro/m.p.

Referitor la prejudiciul produs

prin expropriere, acesta constă în desființarea exploatației zootehnice

înființată de reclamant pe terenul expropriat. Cu actele depuse la dosar

reclamantul a demonstrat existența microfermei pentru creșterea bovinelor

de rasă precum și necesitatea desființării exploatației

zootehnice, în regim de urgență, impusă de măsura exproprierii,

la un preț inferior celui de piață, aspect confirmat de chiar o parte

dintre persoanele care au cumpărat animale de la microferma reclamantului.

Expertiza în specialitatea zootehnie efectuată de experții I., J. și

K. a stabilit că valoarea animalelor ce constituiau exploatația zootehnică

proprietatea reclamantului, la momentul exproprierii era de 93.125,88 RON, astfel

că înstrăinările operate în regim de urgență pentru suma

de 45.500 RON au produs reclamantului un prejudiciu de 47.625 RON. Niciuna din părți

nu a formulat obiecțiuni la această expertiză ale cărei concluzii

vor fi reținute de instanță, prin coroborare cu depozițiile

martorilor audiați, în dovedirea prejudiciului produs prin expropriere ca urmare

a desființării exploatației zootehnice.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul lași și Județul

Iași - Consiliul Județean Iași

Parchetul de pe lângă Tribunalul

Iași

a arătat

că hotărârea instanței de fond s-a întemeiat pe o probă, respectiv

Raportul de expertiză tehnică evaluatoare, efectuată cu nerespectarea

dispozițiilor legale în materie și anume a dispozițiilor art. 26

din Legea nr. 33/1994 dar și a Legii nr. 255/2010.

Experții care au întocmit

raportul amintit au folosit metoda bonității și nu cea a comparației

directe, astfel că nu au avut în vedere ca metodă de evaluare criteriul

legal prevăzut de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 în sensul stabilirii

valorii terenul expropriat raportat la prețurile efectiv obținute prin

tranzacțiile realizate cu terenuri de același timp.

Experții ar fi trebuit să

analizeze nu oferte de vânzare a terenurilor similare, ci tranzacții efectiv

realizate, și să ia în calcul prețurile care au fost stabilite de

către vânzători, respectiv cumpărători, în mod real, pentru

terenuri din aceeași zonă.

De asemenea experții ar fi

trebuit să aibă în vedere că terenul reclamantului se află situat

în extravilan - arabil și că este în vecinătatea Aeroportului lași

neexistând posibilitatea ridicării de construcții pe acesta (doar cu avizele

speciale ale Ministerului Apărării Naționale, ale Autorității

Aeronautice Civile și cu respectarea Ordinului Ministerului Transporturilor

nr. 493/2007 și a Legii nr. 50/1991) și nici racordarea la utilități,

putând fi folosit doar pentru culturi precum și de faptul că imobilele

ridicate pe un astfel de teren au doar caracter provizoriu și că zona

este afectată puternic de poluarea fonică.

Mai mult, terenul expropriat aflându-se

în zona de siguranță a Aeroportului lași, acesta poate fi utilizat

numai pentru cultivare neputând fi schimbată destinația acestuia numai

cu avizul organelor abilitate și cu respectarea dispozițiilor legale în

materia construcțiilor în zonele de siguranță a aeroporturilor și

a siguranței zborului, aspect care nu a fost avut în vedere de către comisia

de experți.

Din aceste motive, valoarea despăgubirii

stabilită de către instanță este în vădită disproporție

cu valoarea de piață a terenului și a terenurilor similare, acesta

fiind un teren extravilan cu destinație agricolă, cu restricții,

despăgubirea putând fi făcută numai cu raportare la un teren agricol

de același fel, avându-se în vedere prețul obișnuit de tranzacționare,

cu respectarea art. 26 din Legea nr. 33/1994.

De asemenea, trebuie să fie

avute în vedere dispozițiile Deciziei nr. 12 din 15 ianuarie 2015 pronunțată

de către Curtea Constituțională, publicată în M.Of. Partea I

nr. 152/03.03.2015, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate

și s-a constatat că dispozițiile art. 9 teza a II-a din Legea

nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție

cuprinsă în dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind

exproprierea pentru cauză de utilitate publică sunt neconstituționale,

reglementare care pentru a avea efecte depline poate fi extinsă și în

privința exproprierilor începute în temeiul Legii nr. 255/2010.

Această decizie este de imediată

aplicare și obligatorie pentru instanțe menținând valabilă jurisprudența

constantă a instanței supreme care în aplicarea art. 26 alin. (2) din

Legea nr. 33/1994 stabilește că valoarea despăgubirilor se raportează

la contracte de vânzare-cumpărare încheiate în formă autentică iar

nu la simple oferte de tranzacționare, acestea trebuind să privească

imobile din aceeași unitate administrativ teritorială, având aceeași

categorie de folosință întocmai imobilului expropriat, singurul corectiv

adus prin decizia Curții Constituționale este acela care vizează

data comparabilelor acesta fiind momentul transferul dreptului de proprietate.

În prezenta cauză transferul

dreptului de proprietate s-a realizat la data de 16 martie 2011 când prin HCJ Iași

nr. 5 din 16 martie 2011 s-a constatat că reclamantul a fost de acord cu despăgubirea

pentru construcții însă nu a fost de acord pentru despăgubirea pentru

teren, prin aceeași hotărâre s-a dispus ca despăgubirea în cuantum

total de 224.144 RON să fie consemnată într-un cont deschis la Trezoreria

lași.

Comisia de experți care a

întocmit cel de-al doilea raport de expertiză ce a fost avut în vedere de către

instanța de judecată a evaluat terenul la data de 25 octombrie 2013.

În mod greșit a fost admis

capătul de cerere al reclamantului referitor la prejudiciul colateral acordând

despăgubiri având ca obiect desființarea fermei zootehnice aflată

în exploatare pe terenul expropriat.

Județul Iași - Consiliul

Județean Iași

a

arătat că există o diferență foarte mare între valorile

stabilite prin cele două rapoarte de expertiză întocmite în prezenta cauză,

respectiv valoarea de 11 euro/m.p. stabilită prin raportul de expertiză

întocmit la data de 19 septembrie 2012 și valoarea de 28 euro/m.p. stabilită

prin actualul raport de expertiză, fiind inadmisibil a se stabili o valoare

mai mare decât cea din anul 2012, în condițiile în care piața imobiliară

a scăzut iar ofertele de pe internet se referă la proprietăți

situate aproximativ în aceleași zone extravilan ale Municipiului Iași.

Valoarea stabilită de experți

în cel de-al doilea raport de expertiză a fost determinată avându-se în

vedere aproximativ aceleași zone pentru comparație. Așa fiind, în

condițiile în care prețurile terenurilor au scăzut foarte mult (așa

cum se precizează și în ultimul raport de expertiză - oferta este

foarte redusă) pentru stabilirea unei despăgubiri juste și reale

a terenului expropriat, utilizarea acestor din urmă comparabile este în măsura

a compromite grav rigoarea și obiectivitatea lucrării prin prisma valorii

rezultate - 28 euro/m.p. - ceea ce reprezintă o valoare aproape triplă

în decursul a doi ani în condițiile în care au fost avute în vedere oferte

de pe intemet, implicând astfel o evaluarea viciată a proprietății

expropriate.

Atât la întocmirea primului raport

de expertiză cât și la cel de al doilea raport, nu au fost verificate

și identificate nici un fel de tranzacții concrete cu privire la imobilele

cu caracteristici similare terenului expropriat, ci au fost avute în vedere doar

oferte de vânzare postate pe internet pentru terenuri asemănătoare, valoarea

despăgubirilor fiind calculată în raport de aceste oferte. În cauze similare

referitoare la aceeași lucrare de utilitate publică, valoare despăgubirilor

s-a stabilit prin raportare la tranzacții efectiv realizate, iar potrivit Deciziei

Curții Constituționale nr. 12/2015, valorile despăgubirilor urmează

a se stabili prin raportare la momentul transferului dreptului de proprietate, respectiv

martie 2011.

Diferența foarte mare dintre

valorile stabilite prin cele două rapoarte de expertiză constituie o dovadă

că aceste valori nu reprezintă valoarea reală a terenului expropriat.

Experții aveau obligația de a face verificări cu privire la prețurile

terenurilor ce rezultau din tranzacții încheiate în zonă, la agenții

imobiliare, notari, publicații de specialitate din zonă, urmând ca pe

baza informațiilor primite privind tranzacțiile încheiate în zonă

să procedeze la evaluare luând în considerare prețurile din aceste tranzacții.

Datorită amplasării terenului

- în zona de siguranța a Aeroportului lași-construcțiile care au

fost amplasate au avut caracter provizoriu, iar terenul a fost utilizat numai pentru

pășunat, destinația și mai ales natura acestuia neputându-se

schimba decât cu avizul conform al Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor

și Locuinței și cu respectarea dispozițiilor legale în materia

construcțiilor în zonele de siguranță ale aeroporturilor și

a siguranței zborului. Acest aspect nu a fost avut în vedere de comisia de

experți care, la stabilirea valorii terenului a ținut cont doar de poziționarea

terenului, accesul la aceste proprietăți și existența utilităților

în acea zonă, fără a avea în vederea faptul că acest teren,

ca de altfel toate terenurile din vecinătatea aeroporturilor sunt supuse unor

restricții urbanistice.

Restricțiile arătate

existau de la data înființării Aeroportului Iași și nu de la

data exproprierii, datorită amplasării acestei proprietăți în

vecinătatea Aeroportului Internațional lași, iar existența în

vecinătatea acestor proprietăți a unor locuințe individuale

sau colective și imobile sociale nu determina caracterul acestui teren ca fiind

intravilan construitul, în condițiile în care acesta este extravilan iar pentru

construire este necesar transformarea acestuia în intravilan. Trecerea unui teren

extravilan din aceasta zonă în intravilanul Municipiului Iași se face

în condițiile legii prin hotărâre de consiliu local și prin întocmirea

unei documentații cadastrale PUZ, lucru care - așa cum arată și

comisia de experți - nu s-a întâmplat, tocmai datorită acestor interdicții.

Așa fiind, oricine ar fi cumpărat

proprietatea respectivă trebuia să cunoască existenta acestor restricții

care influențau atât oferta de cumpărare cât și posibilitatea de

utilizare a acestei proprietăți. Situarea acestor proprietăți

în imediata vecinătate a intravilanului Municipiului Iași, precum și

existența în apropriere a unor rețele de utilități nu determină

evaluarea acestora la nivelul unor terenuri pentru care nu există restricții

de construire. Așa cum s-a precizat, valoarea acestor proprietăți

urmează a se diminua având în vedere aceste interdicții.

Având în vedere situarea acestei

proprietăți în extravilanul Municipiului Iași, în zona cu servituți

aeronautice civile, pentru schimbarea destinației acestui teren (chiar dacă

este la limita zonei D) era obligatorie întocmirea, avizarea și aprobarea,

de către Consiliul Local al Municipiului Iași, a unui Plan Urbanistic

Zonal și a Regulamentului Local de Urbanism aferent pentru introducerea terenului

în intravilan și stabilirii reglementărilor urbanistice, procedură

extrem de complexă, ce nu a fost îndeplinită întrucât la data exproprierii

terenul se afla tot în extravilanul Municipiului Iași cu aceeași destinație

de teren agricol.

La stabilirea valorii terenului

comisia de experți a utilizat două metode de evaluare, respectiv metoda

comparației vânzărilor și metoda comparației prin bonitate iar

prețul a fost stabilit prin media valorilor obținute prin cele două

metode de evaluare. Referitor la metoda comparației prin bonitate, aceasta

reprezintă o abatere de la Standardele de evaluare.

Hotărârea nr. 5 din 16

martie 2011 a fost adoptată de Comisia de verificare a dreptului de proprietate

ori a altui drept real pentru proprietarii privați, persoane fizice și

juridice ale căror proprietăți sunt afectate de expropriere în vederea

realizării lucrării de utilitate publică "Dezvoltarea și

modernizarea Aeroportului International Iași", și nu de plenul Consiliului

Județean lași.

HCJ lași nr. 37/201 și

și HCJ Iași nr. 38/2011 sunt acte administrative fiind adoptate de autoritatea

publică județeană Consiliul Județean lași în regim de putere

publică, în conformitate cu prevederile Legii nr. 215/2001 privind administrația

publică locală, și au fost emise în vederea realizării lucrărilor

de dezvoltare a infrastructurii aeroportuare din cadrul Aeroportului Internațional

Iași.

Tribunalul lași, secția

I civilă, și-a depășit competența atunci când a dispus

anularea în partea a HCJ lași nr. 37/2011 încălcându-se astfel prevederile

Legii contenciosului administrativ nr. 544/2004.

Prin decizia nr. 438 din 21 iunie

2016 Curtea de Apel lași, secția civilă,

a admis apelurile, a schimbat în parte

sentința în sensul că a obligat pârâții să plătească

reclamantului A. cu titlu de despăgubiri, pentru exproprierea suprafeței

de 5.000 m.p. teren, situat în extravilan Iași, zona Aeroport înscris în C.F.

nr. X a Municipiului Iași, nr. cadastral a, suma de 50.000 euro, echivalent

în RON - 209.300 RON; a păstrat dispozițiile sentinței referitoare

la admiterea în parte a acțiunii, anularea în parte a Hotărârii nr.

37 din 11 februarie 2011 și a Hotărârii nr. 5 din 16 martie 2011 emise

de Consiliul Județean lași, la plata sumei de 47.625 RON pentru prejudiciul

produs reclamantului prin desființarea exploatației zootehnice, la termenul

de plată a sumelor mai sus menționate și la plata cheltuielilor de

judecată; a respins cererea intimatului de plată a cheltuielilor de judecată

din apel.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a reținut că terenul supus exproprierii proprietate

a reclamantului A. are o întindere de 5.000 m.p. teren, este situat în extravilanul

municipiului Iași, are destinația teren arabil, este situat în zona Aeroportului

lași și a fost expropriat pentru realizarea lucrării de utilitate

publică „Dezvoltarea și modernizarea Aeroportului internațional Iași".

Raportat la obiectul investirii

primei instanțe, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 22

alin. (3) din Legea nr. 255/2010 și art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994,

astfel cum aceste ultime dispoziții au fost interpretate de Curtea Constituțională

prin Decizia nr. 12 din 12 ianuarie 2015 și Decizia nr. 380 din 26 mai 2015.

Textul art. 26 din Legea nr. 33/1994

astfel cum a fost interpretat prin cele două decizii stabilește atât criteriile

de determinare a despăgubirii, compusă din valoarea reală a bunului

și prejudiciul cauzat expropriatului, cât și momentul stabilirii cuantumului

despăgubirii, care este cel stabilit prin cele două decizii ale instanței

de contencios constituțional, și anume momentul realizării transferului

de proprietate.

În raport de dispozițiile

sus-citate, aspectele esențiale la care trebuiau să răspundă

experții desemnați de instanță privesc în primul rând prețul

de piață al imobilelor, astfel cum rezultă din tranzacții încheiate

în perioada relevată, iar în al doilea rând, momentul de referință

al determinării cuantumul despăgubirilor care este cel al realizării

transferului de proprietate.

Prima instanță a avut

în vedere, la stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate pentru terenul

expropriat, expertiza efectuată de comisia compusă de experții F.,

G. și H., care a stabilit valoarea despăgubirilor prin raportare la oferta

imobiliară, și nu la tranzacții efectuate, astfel cum prevăd

criteriile legale prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Având în vedere că tribunalul

și-a întemeiat soluția în ceea ce privește stabilirea valorii despăgubirilor

pentru terenul expropriat pe o expertiză ce a fost efectuată fără

să se aibă în vedere criteriile legale stabilite de art. 26 alin. (2)

din Legea nr. 33/1994, instanța de apel a înlăturat concluziile acestei

expertize sub aspectul reținut mai sus și a avut în vedere, la stabilirea

despăgubirilor cuvenite, concluziile expertizei efectuate în apel de către

comisia formată din experții L., M. și G.

În acest sens, instanța de

apel a constatat că experții au efectuat expertiza cu respectarea criteriilor

impuse de art. 26 din Legea nr. 33/1994, astfel cum au fost interpretate de către

Curtea Constituțională, respectiv au stabilit valoarea despăgubirii

pentru terenul expropriat prin raportare la tranzacțiile efectuate în perioada

apropiată momentului realizării transferului dreptului de proprietate,

metoda de stabilire a valorii despăgubirii fiind cea a comparației.

Astfel, experții au avut în

vedere prețuri din contracte de vânzare-cumpărare încheiate în mai, august,

octombrie, decembrie 2012 pentru terenuri aflate în extravilanul Municipiului lași,

din aceeași categorie cu terenul expropriat, argumentând în mod convingător

raportarea la aceste terenuri.

În concluzie, valoarea stabilită

de comisia de experți desemnată în apel la suma de 209.300 RON, echivalentul

sumei de 50.000 euro, respectiv 10 euro/m.p. a fost stabilită în raport de

criteriile legale prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994 și reprezintă

o justă și dreaptă despăgubire pentru reclamantul-intimat, urmând

a-i fi acordată.

În mod corect tribunalul a reținut

că din probele administrate la dosarul cauzei, rezultă că reclamantul

a dovedit că a deținut o microfermă pentru creșterea bovinelor

de rasă și că aceasta a fost desființată, în regim de urgență,

impusă de măsura exproprierii la un preț inferior celui de piață.

Totodată, nici în fața

instanței de fond, nici în apel nu s-au solicitat și nici administrat

probe prin care să se dovedească contrariul celor reținute de prima

instanță.

Așa fiind, obligarea pârâților

la plata sumei de 47.625 RON pentru prejudiciul produs reclamantului prin desființarea

microfermei zootehnice este în acord cu dispozițiile art. 26 din Legea nr.

33/1994, care prevede că despăgubirea se compune din valoarea imobilului

și din prejudiciul cauzat proprietarului ca efect al exproprierii.

Au fost înlăturate criticlle

din apelul Consiliului Județean cu privire la anularea Hotărârii nr.

37 din 11 februarie 2011 de către prima instanță, deoarece Tribunalul

a judecat în limitele competenței date de Legea nr. 255/2010 și Legea

nr. 33/1994 atunci când a anulat în parte Hotărârea nr. 37 numai cu privire

la cuantumul despăgubirilor acordate reclamantului.

Împotriva acestei decizii au declarat

recurs atât reclamanții A., cât și pârâta Județul lași-Consiliul

Județean lași.

Recurentul-reclamant A.

și-a întemeiat recursul pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că în mod greșit

instanța de apel a acordat o despăgubire de 50.000 euro pentru exproprierea

imobilului teren de 5000 m.p. situat în Municipiul lași, nr. cadastral a, aceasta

fiind derizorie și injustă.

Referitor la modalitatea de efectuare

a expertizei, recurentul-reclamant arată că prin adresa de investire a

comisiei de experți instanța de apel a pus în vedere generic acestora

să utilizeze contractele de vânzare-cumpărare aflate la dosarul cauzei

(a căror trăsătură comună era doar faptul că priveau

imobile situate pe raza Municipiului lași, atât terenuri, cât și construcții,

situate atât în intravilan cât și în extravilan, cu cele mai variate destinații),

fără a discerne care dintre acestea se califică sau nu drept compatibile

din punct de vedere legal cu terenul evaluat.

Având în vedere ca prima expertiză

s-a raportat la oferte imobiliare privind terenuri net inferioare economic, aflate

în extravilanul unei alte localități, deci terenuri diferite de cel expropriat,

instanța de apel a dispus refacerea acesteia.

Deși inițial comisia

de experți și-a exprimat punctul de vedere cu privire la un număr

de 11 contracte de vânzare-cumpărare aflate la dosarul cauzei în sensul că

nu erau relevante întrucât vizau un alt moment de referință, o altă

categorie de terenuri, etc, instanța de apel, în mod abuziv, cu anihilarea

reputației și încălcarea libertății de exprimare a experților,

dispune refacerea raportului de expertiză cu luarea în considerare a unui număr

de 4 contracte de vânzare-cumpărare aleatoriu impuse, din rândul acelora a

căror compatibilitate fusese demontată în mod științific și

neechivoc de către comisie.

De asemenea, în mod nejustificat,

instanța de apel a respins solicitarea reclamantului formulată prin obiecțiunile

la expertiză de la termenul din 24 mai 2016, de a se valorifica, în cadrul

evaluării, tranzacția reprezentată de contractul de vânzare-cumpărare

din 24 mai 2011, având ca obiect un teren cu aceleași caracteristici, în condițiile

în care aceeași instanță, în aceeași compunere, a apreciat utilitatea

aceluiași contract într-o altă cauză.

Conformându-se dispoziției

instanței de apel și fiind nevoiți să se raporteze obligatoriu

la cele 4 contracte de vânzare-cumpărare irelevante, experții au stabilit

o valoare de 10 euro/m.p., neverosimil mai mică chiar decât valoarea expertizei

inițiale de 10,40 euro/m.p., efectuată de aceeași comisie, prin raportare

Ia terenuri net inferioare, ce nu puteau fi comparate cu terenul în litigiu.

În acest sens în care au fost încălcate

dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 care instituie în sarcina

experților și a instanței obligația imperativă de a calcula

despăgubirea ținând seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit,

imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială la dala

întocmirii raportului de expertiză.

Recurentul-pârât Județul lași-Consiliul

Județean Iași

și-a

întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ.,

formulând următoarele critici:

de apel nu a luat în considerare critica pârâtului privind faptul că prima

instanță a soluționat cauza cu nesocotirea regulilor de competență,

raportat la împrejurarea că Hotărârea nr. 37/2011 a cărei anulare

a fost solicitată de către reclamant reprezintă un act administrativ

emis de autoritatea publică județeană în regim de putere publică,

sens în care competența de soluționare aparținea, potrivit Legii

nr. 554/2004 instanței de contencios administrativ (art. 304 pct. 3 C. proc.

civ.).

dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. privind rolul activ al judecătorului,

în sensul că nu a stăruit prin toate mijloacele în aflarea adevărului

(art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).

Recurentul-pârât arată că

prețul stabilit prin raportul de evaluare și datele conținute în

acestea sunt corecte și conforme dispozițiilor legale, însă instanța

de apel a considerat, fără temei, că Legea nr. 255/2010 nu conține

dispoziții derogatorii în ce privește stabilirea despăgubirilor,

fiind incidente dispozițiile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, Această

concluzie este rezultatul unei interpretări greșite a dispozițiilor

art. 11 alin. (7) și (8) din Legea nr. 255

/

2010, art. 4 alin.

(2) lit. f) din Normele metodologice de aplicare a legii, din coroborarea cărora

rezultă că în cadrul procedurii administrative de expropriere despăgubirile

se stabilesc pe baza raportului de evaluare, pe baza expertizelor întocmite și

actualizate de camerele notarilor publici, aceste reglementări având caracter

imperativ.

Pe de altă parte, dispozițiile

art. 22 din Legea nr. 255/2010 fac trimitere la dispozițiile art. 21-27 din

Legea nr. 33/1994, însă această trimitere se referă la dispozițiile

de drept procedural din actul normativ ce constituie dreptul comun în materie, iar

nu la modalitatea de evaluare și stabilire a despăgubirilor.

Prin raportul de evaluare întocmit

în temeiui art. 11 alin. (8) din Legea nr. 255/2010 s-a stabilit o valoare de 3,5

euro determinată urmare a stabilirii apartenenței terenului expropriat

la categoria extravilan Iași.

Terenul obiect al exproprierii

are un caracter special deoarece se află amplasat în zona de dezvoltare a Aeroportului

Internațional lași, are o serie de restricții urbanistice prevăzute

de lege, nu poate fi utilizat decât pentru culturi agricole, fiind interzisă

amplasarea de construcții, sens în care pentru astfel de terenuri nu există

o piață specifică.

Aceste restricții există

de la data înființării Aeroportului lași, iar existența în vecinătatea

acestor proprietăți a unor locuințe individuale sau colective și

imobile sociale nu determină caracterul acestui teren ca fiind construibil,

în condițiile în care acesta este extravilan, iar pentru construire este necesar

transformarea sa în intravilan.

De asemenea, datorită aproprierii

de pista de aterizare a aeroportului, zona este afectată de poluare sonoră,

aspect ce nu a fost avut în vedere la compararea terenului cu cele trei proprietăți

situate în zone diferite, care nu se încadrează în categoria terenurilor pentru

care există restricții de construire.

Prin omologarea prezentei expertize

reclamantul se îmbogățește fără justă cauză pe

seama autorității publice județene, iar dreapta despăgubire

trebuie să aibă acest caracter atât pentru proprietarul expropriat, cât

și pentru cei care plătesc prețul exproprierii.

Recursurile sunt nefondate, pentru

următoarele considerente:

Referitor la recursul reclamantului

A. vizând greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 26

alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în sensul stabilirii greșite a cuantumului

despăgubirii acordate urmare a exproprierii și a modalității

nelegale de efectuare a expertizei, prin neluarea în considerare a comparabilei

indicate de către acesta, Înalta Curte va înlătura criticile formulate,

pe care la va aprecia ca fiind nefondate.

Recurentul-reclamant apreciază

că suma de 50.000 euro acordată de instanța de apel ca despăgubire

pentru exproprierea terenului de 5000 m.p. este derizorie și injustă,

argumentând această susținere, în esență, cu faptul că

expertiza efectuată în cauză a avut în vedere, pe de o parte, un număr

de 4 contracte de vânzare-cumpărare aleatoriu impuse de instanță,

iar pe de altă parte, nu a avut în vedere contractul de vânzare-cumpărare

din 24 mai 2011 indicat de către reclamant prin obieețiunile la raport

formulate la termenul din 24 mai 2016.

În faza procesuală a apelului,

prin încheierea de ședință din 22 septembrie 2015, Ia solicitarea

apelanților și în lipsa opoziției reclamantului aflat în postura

de intimat la acel moment, instanța de apel a dispus întocmirea unei noi expertize,

punând în vedere părților să aducă de la Oficiul de Cadastru

și Publicitate Imobiliară contracte de vânzare-cumpărare referitoare

la tranzacții efectiv realizate din aceeași zonă cu terenul în discuție

și a stabilit ca obiectiv al expertizei evaluarea terenului în litigiu în raport

de aceste tranzacții realizate la data exproprierii (martie 2011), în conformitate

cu dispozițiile Legii nr. 33/1994 și considerentele Deciziilor Curții

Constituționale nr. 12/2015 și nr. 380/2015, fiind depuse la dosar 11

asemenea contracte.

Având în vedere obiecțiunile

formulate de către părți la raportul de expertiză și faptul

că experții nu s-au referit la tranzacțiile efectuate în perioada

de referință, respectiv, martie 2011, prin încheierea de ședință

din 2 februarie 2016, instanța de apel a dispus refacerea actului procedural

în sensul ca experții să se refere, punctual, la contractele de vânzare-cumpărare

aflate la dosarul cauzei și să precizeze dacă la data exproprierii

existau sau nu restricții, cu indicarea temeiului legal al acestora.

La data de 29 februarie 2016 a

fost depus la dosarul cauzei raportul de expertiză refăcut, în care, referitor

la contractul de vânzare-cumpărare din 24 mai 2011 invocat de către recurentul-reclamant,

s-a reținut că privește un „(...) teren intravilan în suprafață

de 678 mp (...)" și că „(...) nu poate fi utilizat deoarece are o

suprafață mult mai mică decât suprafața de teren supusă

evaluării, este intravilan, iar tranzacția este după data de 16

martie 2011."

La termenul din 29 martie 2016

au fost puse în discuția părților obiecțiunile la raportul de

expertiză, atât în forma inițială, cât și în forma completată,

concluziile reclamantului, prin reprezentant, fiind acelea că expertiza nu

întrunește criteriile impuse de instanța de recurs și că trebuie

să se pună în vedere experților să indice în mod clar contractele

de vânzare-cumpărare la care au făcut referire.

La aceeași dată, luând

în considerare concluziile părților și constatând că experții

nu au răspuns la nici un obiectiv pus în vedere, instanța de apel a dispus

refacerea raportului de expertiză, cu indicarea, pentru experți, de a

analiza 4 contracte de vânzare-cumpărare despre care s-a apreciat că prezintă

suficiente elemente pe baza cărora să se poată răspundă

obiectivelor stabilite.

La termenul din 7 iunie 2016, prealabil

dezbaterii cauzei pe fond, au fost puse în discuția părților obiecțiunile

formulate de către reclamant la raportul de expertiză completat, obiecțiuni

ce s-au referit Ia neluarea în considerare, ca și comparabilă în evaluare,

a contractului de vânzare-cumpărare din 24 mai 2011, cu preferarea unui contract

inițial considerat nereprezentativ, respectiv, contractul din 20 octombrie

2011.

Instanța de apel a respins

obiecțiunile reclamantului, cu motivarea că la data indicării de

către instanță a contractelor de vânzare-cumpărare la care trebuie

să se refere raportul de expertiză, reclamantul nu s-a opus acestei dispoziții

și nu a învederat neluarea în considerare a contractului de vânzare-cumpărare

din 24 mai 2011. Referitor la contractul din 20 octombrie 2011, instanța de

apel a reținut că experții s-au conformat dispoziției acesteia,

contractul sus menționat regăsindu-se printre cele 4 contracte indicate

în mod expres drept comparabile pentru efectuarea raportului de expertiză.

Rezultă astfel că, în

baza rolului activ și a principiului aflării adevărului, instanța

de apel a luat toate măsurile necesare stabilirii valorii terenului expropriat,

respectiv, a dispus depunerea de înscrisuri la dosarul cauzei constând în contracte

de vânzare-cumpărare având ca obiect terenuri similare din unitatea administrativ-teritorială

asupra cărora s-a tranzacționat la momentul de referință, a

dispus efectuarea și suplimentarea raportului de expertiză, a pus în discuția

contradictorie a părților obiecțiunile la raportul de expertiză

și s-a pronunțat, motivat asupra lor, a indicat expres acele comparabile

considerate ca fiind determinante în efectuarea lucrării de specialitate.

Faptul că recurentul-reclamant

nu s-a opus stabilirii, de către instanța de apel, a celor 4 contracte

de vânzare-cumpărare la care experții urmau să se raporteze în evaluarea

terenului expropriat, contracte printre care nu se regăsea cel indicat de către

reclamant, nu justifică criticile formulate pe calea prezentului recurs cu

privire la atare chestiune, sens în care acestea sunt nefondate.

Contrar susținerilor recurentului-reclamant,

instanța de apel nu a înlăturat, în mod nejustificat, solicitarea acestuia,

de valorificare, în cadrul evaluării, a tranzacției reprezentată

de contractul de vânzare-cumpărare din 24 mai 2011 ci a respins, motivat, cu

prilejul dezbaterilor și mai înainte de acordarea cuvântului pe fond, obiecțiunile

referitoare la acest aspect.

Pe de altă parte, prin respingerea

obiecțiunîior la raportul de expertiză și validarea acestuia în stabilirea

despăgubirilor, instanța de apel a achiesat, implicit, la argumentele

pentru care experții au arătat anterior, într-un supliment al raportului

de expertiză, de ce nu au luat în considerare contractul anterior menționat,

respectiv, pentru că terenul obiect al acestuia nu corespundea, din punctul

de vedere al suprafeței, categoriei de folosință și momentului

efectuării tranzacției, criteriilor reglementate de art. 26 alin. (1)

din Legea nr. 33/1994.

Împrejurarea că același

contract a fost avut în vedere de către instanța de apel într-o cauză

similară, respectiv, a fost utilizat drept comparabilă în stabilirea despăgubirilor

aferente exproprierii, nu are relevanță în prezentul litigiu, în condițiile

în care înlăturarea acestuia a fost pe deplin justificată și motivată

în cauza pendinte, prin raportare la circumstanțele prezentului dosar.

Față de cele arătate,

Înalta Curte constată că dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea

nr. 33/1994 au fost corect interpretate și aplicate, în sensul că instanța

de apel și-a format convingerea pe baza unei expertize întocmite în conformitate

cu dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 astfel cum au fost interpretate

prin Deciziile Curții Constituționale nr. 12/2015 și nr. 380/2015,

în cadrul căreia au fost avute în vedere tranzacții încheiate în perioada

de referință, având ca obiect terenuri similare cu cel în litigiu raportat

la suprafață, categorie de folosință și valoare de piață,

sens în care recursul reclamantului este nefondat.

Referitor la recursul pârâtului

Județul Iași-Consiliul Județean lași. Înalta Curte constată

că nici acesta nu poate fi primit, pentru următoarele argumente:

Prin criticile formulate, recurentul-pârât

susține că prin anularea HCM nr. 37 din 11 februarie 2011 și nr.

5 din 16 martie 2011 de către instanța de fond, ca instanță

de drept comun (soluție menținută în parte și în calea de atac

a apelului), a fost încălcată competența materială a instanței

de contencios administrativ singura în măsură a se pronunța asupra

nelegalității hotărârii consiliului județean, ca act administrativ

de putere, în condițiile Legii nr. 554/2004.

De asemenea, mai susține recurentul-pârât

că valoarea despăgubirilor aferente exproprierii trebuia stabilită

prin raportare la expertiza întocmită și actualizată de camera notarilor

publici, cu luarea în considerare a restricțiilor urbanistice prevăzute

de lege, în sensul că terenul în litigiu, dată fiind situarea în zona

de siguranță a Aeroportului internațional Iași, nu poate fi

utilizat decât pentru culturi, fiind interzisă ridicarea de construcții,

situație ce determină ca pentru astfel de terenuri să nu existe o

piață specifică.

Prin cererea înregistrată

la data de 4 mai 2011 pe rolul Tribunalul lași astfel cum a fost precizată,

reclamantul A. a solicitat, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 33/1994, stabilirea

cuantumului despăgubirilor aferente suprafeței de teren expropriată

de 5000 m.p., anularea hotărârilor nr. 37 din 11 februarie 2011 și

nr. 5 din 16 martie 2011 emise de Consiliul județean Iași cu privire la

cuantumul despăgubirilor ce i-au fost stabilite pentru exproprierea suprafeței

arătate și acordarea sumei de 50.000 RON reprezentând prejudiciul rezultat

prin lichidarea fermei zootehnice aflate în exploatare pe terenul expropriat.

Potrivit art. 22 din Legea nr.

255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară

realizării unor obiective de interes național, județean și local

(act normativ sub regimul căruia s-a realizat procedura exproprierii în cauză),

expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii propuse de către

expropriator se poate adresa instanței judecătorești competente în

termenul general de prescripție, fără a putea contesta transferul

dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii.

De asemenea, conform art. 23 din același act normativ, cererile pentru stabilirea

dreptului la despăgubire pentru expropriere și a cuantumului acesteia

sunt de competența instanței de drept comun, așadar, a secției

civile a tribunalului.

Înalta Curte reține, contrar

susținerilor din recursul pârâtului, că hotărârea nr. 37/2011 a Consiliului

Județean lași declarat a fi fost adoptată în vederea continuării

procedurilor de expropriere pentru realizarea lucrării de utilitate publică

„Dezvoltarea și modernizarea Aeroportului internațional Iași"

putea face obiectul cenzurii instanțelor de drept comun (civile) atâta timp

cât la punctul 2 aprobă rapoartele de evaluare prevăzute în anexele 2-12

pentru stabilirea despăgubirilor ce urmau a fi acordate proprietarilor privați,

persoane fizice și juridice, afectate de realizarea lucrării de expropriere,

iar la punctul 3 aprobă sumele individuale aferente despăgubirilor ce

urmau a fi acordate proprietarilor, conform rapoartelor de evaluare menționate

la punctul.

Așadar, acest act adoptat

în cursul derulării procedurii de expropriere cuprinde, alături de Hotărârea

nr. 5 din 16 martie 2011, mențiuni privitoare la sumele propuse și acordate

de autoritate celor afectați de măsura exproprierii, astfel încât, cenzurată

fiind de către instanțele de fond doar sub aspectul cuantumului despăgubirilor

acordate reclamatului, potrivit celor dispuse în urma prezentei judecăți,

nu se poate reține că a fost anulată cu nesocotirea competențelor

speciale ale instanțelor de contencios administrativ și a dispozițiilor

Legii nr. 554/2004.

Împrejurarea că, urmare a

solicitării de reevaluare a despăgubirilor stabilite în procedura administrativă,

se anulează hotărârea entității în care acestea se regăsesc

în varianta contestată, nu presupune exercitarea unui control de legalitate

în