CtEDO 11.12.2007 Auto

ZAO 'PROMETEY' v. RUSSIA

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
11.12.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
ZAO 'PROMETEY' v. RUSSIA (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE nr. 39050/04, de către ZAO „PROMETEY” împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 11 decembrie 2007 în calitate de Cameră compusă din: C.L. Rozakis, Președintele, A. Kovler, dna E. Steiner, K. Hajiyev, D. Spielmann, S.E. Jebens, G. Malinverni, judecători și dl. Nielsen Grefier, având în vedere cererea depusă la 20 octombrie 2004, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondurile cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul este o societate de stocuri comune ZAO „Prometey” specializată în reciclarea deșeurilor industriale, având sediul său înregistrat în Kamensk-Uralskiy, regiunea Sverdlovsk. A fost reprezentat în fața Curții de către dl. Pankov, avocat practicant la Yekaterinburg. Guvernul rus (“Guvernul”) a fost inițial reprezentat de dl Laptev, fostul reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, și ulterior de reprezentantul lor, dna V. Milinchuk. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 21 august 2003, reclamantul a cerut Departamentului de Resurse Naturale al Circuitului Federal Uralskii („Departamentul”) să își reînnoiască licența de manipulare a deșeurilor periculoase. Deoarece Departamentul a întârziat decizia, la 19 mai 2004, reclamantul a solicitat Curții Comerciale din regiunea Sverdlovsk să declare inacțiunea Departamentului ilegală. La 7 iulie 2004, Curtea Comercială a Regiunii Sverdlovsk a declarat inacțiunea ilegală a Departamentului și l-a obligat să adopte o decizie pe cererea reclamantului. Hotărârea nu a fost apelată și la 9 august 2004 a devenit finală și executivă. Cu toate acestea, la data depunerii cererii de mai sus în fața Curții, Departamentul nu a adoptat încă hotărârea în cauză. La 5 august 2005, reclamantul a fost informat că decizia nu a fost de a reînnoi licența. Reclamantul a contestat licența refuzului de mai sus în fața unei instanțe, dar la 9 februarie 2006, Curtea Federală de Comerț din regiunea Sverdlovsk, în instanța finală, a respins cererea reclamantului. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 al acestuia cu privire la continuarea neexecuției hotărârii din 7 iulie 2004 și la imposibilitatea de a desfășura activitățile lor. HOTĂRÂREA La 9 februarie 2007, cererea a fost comunicată guvernului contestat. La 25 mai 2007 au fost primite observațiile guvernului cu privire la admisibilitatea și meritul cererii. Curtea a solicitat reclamantului să își prezinte observațiile scrise până la 25 iulie 2007. La 26 iunie 2007, versiunea engleză a observațiilor guvernamentale a fost transmisă reclamantului. Având în vedere că observațiile reclamantului cu privire la admisibilitatea și meritul nu au fost primite până la 25 iulie 2007, la 1 octombrie 2007, reclamantul a fost informat prin corespondență înregistrată că neaprobărea observațiilor ar putea duce la grevarea cererii. La 31 octombrie 2007, Curtea a primit avizul de primire care arată că scrisoarea sa din 1 octombrie 2007 a ajuns la reclamant la 17 octombrie 2007. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să pună în aplicare o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să își continue cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în convenție și în protocolul acestuia, este necesar.” Curtea remarcă că reclamantul a fost solicitat să prezinte observații scrise cu privire la admisibilitatea și fondurile cauzei. Reclamantul a primit ulterior un aviz cu privire la aceasta. Reclamantul a fost, de asemenea, informat cu privire la o consecință a neaprovizionării acestei observații. Prin urmare, Curtea infirmă că reclamantul nu intenționează să își continue cererea. În plus, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale, nu o impune să continue examinarea cazului. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și să se scoată cazul din listă în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă