ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 513/2017

Decizia nr. 513/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei;

Obiectul acțiunii și procedura derulată în fața primei instanțe sesizate;

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/3/2016, reclamanții SC A. SA Grecia și SC B. SA în contradictoriu cu pârâții C. - D. prin E., F. Brașov, F. Gorj și F. Ilfov au solicitat obligarea acestora din urmă la plata sumei de 2.831.374,93 lei reprezentând daune interese.

În argumentele prezentate în cererea de chemate in judecată, reclamanta a susținut că suma pretinsă este datorată pentru încălcarea obligațiilor contractuale asumate prin contractul din 9 noiembrie 2009 - Sprijin pentru D. în vederea pregătirii portofoliului de proiecte finanțate prin Axa 2 din D.

Hotărârile care au generat conflictul de competență;

Prin sentința nr. 5204 din 27 septembrie 2016, Tribunalului București, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, a admis

excepția necompetenței material a acestei instanțe și, în consecință, a declinat în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, competența soluționării acțiunii formulate de

reclamanții SC A. SA Grecia și SC B. SA în contradictoriu cu pârâții C. - D. prin E., F. Brașov, F. Gorj și F. Ilfov.

Pentru a se pronunța astfel, analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut că potrivit art. 10 alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004,

toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.

Astfel, în condițiile în care necompetența tribunalului este de ordine publică, conform art. 129 alin. (2) pct. 2 N.C.P.C., tribunalul a admis excepția de necompetență materială și potrivit art. 132 alin. (3) N.C.P.C. a trimis dosarul spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Învestit cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel București, prin sentința nr. 40043 din 13 decembrie 2016, a admis excepția necompetenței materiale a instanței invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții SC A. SA Grecia și SC B. SA în contradictoriu cu pârâții C. - D. prin E., F. Brașov, F. Gorj și F. Ilfov,în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Soluționând cu prioritate excepția invocată din oficiu, în temeiul art. 247 C. proc. civ., Curtea de apel a reținut că textul de lege invocat de tribunal se referă la situațiile în care actele astfel emise sunt acte administrative unilaterale guvernate de dispozițiile unor legi speciale și justificate de existența unor raporturi juridice anterioare intervenite între părți, ca urmare a unui contract de finanțare cu fonduri europene, dar emise în îndeplinirea, de către autoritatea publică - parte în contract - a unui mandat și a unor obligații fixate de lege, iar nu în executarea unor obligații contractuale.

Mai reține Curtea că, în speță, obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie cererea de obligare a pârâților la plata sumei de 2.831.374,93 lei reprezentând daune interese, pentru încălcarea obligațiilor contractuale asumate prin contractul din 9 noiembrie 2009 - Sprijin pentru D. în vederea pregătirii portofoliului de proiecte finanțate prin Axa 2 din D..

Conchide Curtea, și reținând că potrivit art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006,”procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurilor de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică, se soluționează în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante.”

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 2.831.374,93 lei, întrucât au fost încălcate obligațiile contractuale asumate prin contractul din 9 noiembrie 2009 - Sprijin pentru D. în vederea pregătirii portofoliului de proiecte finanțate prin Axa 2 din D.

Din preambulul Contractului de Servicii din 9 noiembrie 2009 (fila nr. 25 dosar tribunal) părțile contractante au fost, pe de o parte, reclamanții SC A. SA Grecia și SC B. SA și, pe de altă parte, pârâții D., contract de servicii încheiat în temeiul O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziționare a contractelor de achiziție publică.

Într-adevăr, legiuitorul a atribuit competența de soluționare curților de apel acelor cereri care vizează acte administrative emise de autorități publice centrale, în legătură cu finanțarea sumelor nerambursabile, în cazul acestora competența fiind atribuită indiferent de valoarea obiectului acțiunii, având deci prioritate criteriul rangului autorității emitente a actului, față de cel referitor la valoarea obiectului acțiunii.

Însă, așa cum în mod corect a reținut și curtea de apel, textul de lege invocat de tribunal se referă la situațiile în care actele astfel emise sunt acte administrative unilaterale guvernate de dispozițiile unor legi speciale și justificate de existența unor raporturi juridice anterioare intervenite între părți, ca urmare a unui contract de finanțare cu fonduri europene, dar emise în îndeplinirea, de către autoritatea publică - parte în contract - a unui mandat și a unor obligații fixate de lege, iar nu în executarea unor obligații contractuale.

Obiectul prezentei cereri de chemare în judecată îl constituie cererea de obligare a pârâților la plata sumei de 2.831.374,93 lei reprezentând daune interese, pentru încălcarea obligațiilor contractuale asumate prin contractul din 9 noiembrie 2009 - Sprijin pentru D. în vederea pregătirii portofoliului de proiecte finanțate prin Axa 2 din D.

Potrivit art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006, act normativ în temeiul căruia a fost încheiat contractul de achiziție a cărui executare se solicită în cauză prevede că :”procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurilor de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică, se soluționează în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante.”

În consecință, pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că în raport de prevederile art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006 și art. 10 alin. (1) teza a doua și alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competența materială de soluționare a prezentei cauze aparține Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC A. SA Grecia și SC B. SA și pe pârâții G (fost C.) - D. prin E., F. Brașov, F. Gorj, F. Ilfov, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 februarie 2017.